9.10.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 338/3
Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 28 iunie 2017 – Presidenza del Consiglio dei Ministri/Fallimento Traghetti del Mediterraneo SpA
(Cauza C-387/17)
(2017/C 338/04)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Corte suprema di cassazione
Părțile din procedura principală
Recurentă: Presidenza del Consiglio dei Ministri
Intimată: Fallimento Traghetti del Mediterraneo SpA
Întrebările preliminare
Se solicită Curții de Justiție a Uniunii Europene să răspundă la următoarele întrebări, [în împrejurările specifice cauzei principale privind o acțiune în despăgubire împotriva statului în calitatea sa de legiuitor ca urmare a acordării efective unei întreprinderi de navigație, în perioada 1976-1980 și în temeiul legii aceluiași stat membru (Legea nr. 684 din 1974), a unor subvenții care constituie ajutoare de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE (ex-articolul 92 și în prezent articolul 107 TFUE), care nu au fost nici notificate, nici autorizate potrivit articolului 88 din Tratatul CE (ex-articolul 93 și în prezent articolul 108 TFUE), pe o piață care, la momentul respectiv, nu era liberalizată (cabotaj maritim)]:
a)
în vederea calificării ajutoarelor menționate (drept „existente” și, așadar, nu drept „noi”), se aplică, și în ce condiții, articolul 1 litera (b) punctul (v) din Regulamentul nr. 659/1999 (1), care prevede: „(v) ajutorul considerat ajutor existent deoarece se poate dovedi că, în momentul punerii în aplicare, nu reprezenta un ajutor și că a devenit ajutor ulterior, datorită evoluției pieței comune și fără să fi fost modificat de statul membru. Atunci când anumite măsuri devin ajutoare ca urmare a liberalizării unei activități în conformitate cu dreptul comunitar, astfel de măsuri nu sunt considerate ajutor existent după data fixată pentru liberalizare”, sau se aplică, și în ce condiții, principiul (având un conținut diferit formal de cel al dreptului pozitiv menționat mai sus) – enunțat de Tribunal în Hotărârea din 15 iunie 2000, Alzetta și alții/Comisia (T-298/97 și altele, EU:T:2000:151, punctul 143), confirmată, în ceea ce privește soluția care prezintă interes în speță, de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 29 aprilie 2004, Italia/Comisia (C-298/00 P, EU:C:2004:240, punctele 66-69) – potrivit căruia „[…] o schemă de ajutor instituită pe o piață inițial închisă concurenței trebuie considerată, la momentul liberalizării acestei piețe, drept o schemă de ajutor existentă, în măsura în care aceasta nu intra, la momentul instituirii sale, în domeniul de aplicare al articolului 92 alineatul (1) din tratat [ulterior articolul 87 alineatul (1)], aplicabil numai sectoarelor deschise concurenței, având în vedere condițiile enunțate de dispoziția menționată, referitoare la afectarea schimburilor comerciale dintre statele membre și la repercusiunile asupra concurenței”?
b)
indiferent de situație, de asemenea în vederea calificării ajutoarelor menționate mai sus, se aplică, și în ce condiții, articolul 1 litera (b) punctul (iv) din același Regulament nr. 659/1999, care prevede că este un ajutor „existent”„ajutorul considerat ajutor existent în temeiul articolului 15” – normă care, la rândul său, stabilește un termen de prescripție de 10 ani pentru recuperarea ajutorului acordat ilegal –, sau se aplică, și în ce condiții (similare sau nesimilare principiului enunțat de norma citată de drept pozitiv), principiile protecției încrederii legitime și securității juridice, afirmate în mod repetat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene?
(1) Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO 1999, L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).