23.10.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 357/4
Acțiune introdusă la 9 august 2017 – Republica Cehă/Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene
(Cauza C-482/17)
(2017/C 357/06)
Limba de procedură: ceha
Părțile
Reclamantă: Republica Cehă (reprezentanți: M. Smolek, O. Serdula, J. Vláčil, agenți)
Pârâți: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene
Concluziile reclamantei
Reclamanta solicită Curții:
—
anularea Directivei (UE) 2017/853 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2017 de modificare a Directivei 91/477/CEE a Consiliului privind controlul achiziționării și deținerii de arme (1);
—
obligarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Cu titlu subsidiar, reclamanta solicită Curții:
—
anularea articolului 1 punctul 6 din directiva atacată în măsura în care completează articolul 5 alineatul (3) și articolul 6 alineatul (6) al doilea paragraf din Directiva 91/477/CEE (2);
—
anularea articolului 1 punctul 7 din directiva atacată în măsura în care completează articolul 7 alineatul (4)a din Directiva 91/477/CEE;
—
anularea articolului 1 punctul 19 din directiva atacată în măsura în care:
—
completează punctele 6, 7 și 8 din categoria A din partea II din anexa I la Directiva 91/477/CEE;
—
modifică categoria B din partea II din anexa I la Directiva 91/477/CEE;
—
completează punctul 6 din categoria C din partea II din anexa I la Directiva 91/477/CEE;
—
modifică partea III din anexa I la Directiva 91/477/CEE;
—
obligarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Primul motiv este întemeiat pe o încălcare a principiului atribuirii. Directiva atacată a fost adoptată pe baza articolului 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, deși nu urmărește obiectivul eliminării obstacolelor în cadrul pieței interne, ci exclusiv obiectivul prevenirii infracțiunilor și a terorismului. Or, legiuitorul Uniunii nu are competența de a adopta măsuri de armonizare în acest domeniu.
Al doilea motiv este întemeiat pe o încălcare a principiului proporționalității. Legiuitorul Uniunii nu a examinat deloc aspectul proporționalității măsurilor adoptate și în mod intenționat nu a urmărit să obțină suficiente informații (spre exemplu, printr-o analiză de impact) în scopul de a putea aprecia în cunoștință de cauză respectarea acestui principiu. Ca urmare a lipsei unei astfel de aprecieri, legiuitorul Uniunii a adoptat măsuri vădit disproporționate, care constau în interzicerea anumitor tipuri de arme semiautomate, care însă nu sunt utilizate în Uniunea Europeană pentru comiterea de acte teroriste, în înăsprirea reglementării privind anumite arme care prezintă un pericol minim (reproduceri istorice sau arme despre care s-a demonstrat că sunt ireversibil nefuncționale) și, în cele din urmă, în sancționarea deținerii anumitor tipuri de încărcătoare.
Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice. Categoriile de arme interzise nou definite (A7 și A8), ca și dispoziția care prevede o sancțiune pentru deținerea de încărcătoare care depășesc limita sunt, din punctul de vedere al securității juridice, total lipsite de claritate, în sensul că nu permit persoanelor vizate să-și cunoască în mod clar drepturile și obligațiile. Articolul 7 alineatul (4)a din Directiva 91/477/CEE, astfel cum a fost modificat prin directiva atacată (cunoscută sub denumirea „grandfathering clause”) obligă în plus în practică statele membre să adopte o legislație internă care va avea efecte retroactive.
Al patrulea motiv este întemeiat pe o încălcare a principiului interdicției discriminărilor. Derogarea prevăzută la articolul 6 alineatul (6) al doilea paragraf din Directiva 91/477/CEE, astfel cum a fost modificată prin directiva atacată, lasă desigur impresia unei măsuri aparent neutre, dar în realitate condițiile sale de aplicare sunt stabilite astfel încât nu convin decât sistemului elvețian privind păstrarea armelor ulterior serviciului militar, aspect lipsit de orice motivare din punctul de vedere al obiectivului directivei atacate.
(1) JO 2017, L 137, p. 22.
(2) JO 1991, L 256, p. 51, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 233.