27.11.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 402/9
Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesverfassungsgericht (Germania) la 15 august 2017 – Heinrich Weiss și alții
(Cauza C-493/17)
(2017/C 402/11)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesverfassungsgericht
Părțile din procedura principală
Reclamanți: Heinrich Weiss, Jürgen Heraeus, Patrick Adenauer, Bernd Lucke, Hans-Olaf Henkel, Joachim Starbatty, Bernd Kölmel, Ulrike Trebesius, Peter Gauweiler, Johann Heinrich von Stein, Gunnar Heinsohn, Otto Michels, Reinhold von Eben-Worlée, Michael Göde, Dagmar Metzger, Karl-Heinz Hauptmann, Stefan Städter, Markus C. Kerber și alții
Pârâte: Bundesregierung, Bundestag, Europäische Zentralbank, Deutsche Bundesbank
Întrebările preliminare
1.
Decizia (UE) 2015/774 a Băncii Centrale Europene din 4 martie 2015 privind un program de achiziționare de active [din] sectorul public de pe piețele secundare (BCE/2015/10) (1), în versiunea rezultată ca urmare a Deciziei (UE) 2015/2101 a Băncii Centrale Europene din 5 noiembrie 2015 de modificare a Deciziei (UE) 2015/774 privind un program de achiziționare de active [din] sectorul public de pe piețele secundare (BCE/2015/33) (2), a Deciziei (UE) 2016/702 a Băncii Centrale Europene din 18 aprilie 2016 de modificare a Deciziei (UE) 2015/774 privind un program de achiziționare de active [din] sectorul public de pe piețele secundare (BCE/2016/8) (3), precum și a Deciziei (UE) 2016/1041 a Băncii Centrale Europene din 22 iunie 2016 privind eligibilitatea instrumentelor de natura datoriei tranzacționabile emise sau garantate pe deplin de Republica Elenă și de abrogare a Deciziei (UE) 2015/300 (BCE/2016/18) (4), respectiv modalitatea de punere în aplicare a acesteia încalcă articolul 123 alineatul (1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene?
În special, articolul 123 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene este încălcat dacă, în cadrul programului de achiziționare de active din sectorul public de pe piețele secundare (PSPP)
a)
se comunică detalii privind achiziționările într-un mod care, pe piețe, întemeiază certitudinea faptică că Eurosistemul va achiziționa parțial obligațiunile emise de statele membre?
b)
nici ulterior nu se publică niciun detaliu cu privire la respectarea unor termene minime între emiterea unui instrument de natura datoriei pe piața primară și achiziționarea acestuia pe piața secundară, astfel încât în această privință nu este posibilă exercitarea unui control judiciar?
c)
toate obligațiunile achiziționate nu sunt revândute, ci reținute până la scadență și sunt sustrase, astfel, pieței?
d)
Eurosistemul achiziționează instrumente de natura datoriei tranzacționabile nominale cu un randament la scadență negativ?
2.
Decizia menționată la prima întrebare încalcă, în orice caz, articolul 123 TFUE atunci când continuarea punerii în aplicare a acesteia necesită, datorită condițiilor modificate pe piețele de capital, în special ca urmare a unei reduceri a obligațiunilor ce pot fi achiziționate, o relaxare continuă a regulilor de achiziționare inițiale, iar restricționările stabilite prin jurisprudența Curții pentru un program de cumpărare a obligațiunilor, cum este PSPP, încetează să își producă efectele?
3.
Decizia (UE) 2015/774 a Băncii Centrale Europene din 4 martie 2015, în versiunea sa actuală, menționată la prima întrebare preliminară, încalcă articolul 119 și articolul 127 alineatele (1) și (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și articolele 17-24 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene deoarece excedează mandatul Băncii Centrale Europene privind politica monetară, care este reglementat prin aceste norme și se suprapune, astfel, competenței statelor membre?
Rezultă o depășire a mandatului Băncii Centrale Europene în special din faptul că
a)
decizia menționată la prima întrebare afectează în mod semnificativ condițiile de refinanțare a statelor membre ca urmare a volumului PSPP, care la 12 mai 2017 a fost de 1 534,8 miliarde de euro?
b)
având în vedere îmbunătățirea condițiilor de refinanțare a statelor membre menționate la litera (a) și efectele acestora asupra băncilor comerciale, decizia menționată la prima întrebare nu are doar urmări indirecte de politică economică, ci efectele sale, care pot fi constatate în mod obiectiv, sugerează că obiectivul de politică economică al programului are cel puțin același rang ca obiectivul de politică monetară?
c)
decizia menționată la prima întrebare, din cauza efectelor sale puternice în planul politicii economice, încalcă principiul proporționalității?
d)
în lipsa unei motivări specifice a deciziei menționate la prima întrebare, pe durata aplicării acesteia de mai mult de doi ani nu se poate exercita un control referitor la necesitatea de a continua aplicarea acesteia și la proporționalitatea ei?
4.
Decizia menționată la prima întrebare încalcă, în orice caz, articolul 119 și articolul 127 alineatele (1) și (2) TFUE, precum și articolele 17-24 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, din cauză că volumul acesteia și aplicarea de mai mult de doi ani a acesteia, precum și efectele de politică economică rezultate oferă prilejul pentru schimbarea analizei privind necesitatea și proporționalitatea PSPP, constatându-se astfel, la un anumit moment, o depășire a mandatului de politică monetară a Băncii Centrale Europene?
5.
Posibila prevedere a repartizării nelimitate a riscurilor între băncile centrale naționale ale Eurosistemului, în caz de neplată a obligațiunilor administrațiilor centrale și ale altor emitenți care le sunt asimilați, prevăzută în cadrul deciziei menționate în prima întrebare preliminară, încalcă articolul 123 și articolul 125 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și articolul 4 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, dacă astfel poate deveni necesară o recapitalizare a băncilor centrale naționale din fonduri bugetare?
(1) JO L 121, p. 20.
(2) JO L 305, p. 106.
(3) JO L 121, p. 24.
(4) JO L 169, p. 14.
Full & Egal Universal Law Academy