8.1.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 5/18
Recurs introdus la 22 septembrie 2017 de Republica Polonă împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a opta) din 13 iunie 2017 în cauza T-137/16, Uniwersytet Wrocławski/Agenția Executivă pentru Cercetare (REA)
(Cauza C-561/17 P)
(2018/C 005/26)
Limba de procedură: polona
Părțile
Recurentă: Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, agent)
Celelalte părți din procedură: Uniwersytet Wrocławski, Agenția Executivă pentru Cercetare (REA)
Concluziile recurentei
—
anularea în tot a Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene (Camera a opta) din 13 iunie 2017, în cauza T-137/16, Uniwersytet Wrocławski/Agenția Executivă pentru Cercetare (REA);
—
trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;
—
obligarea fiecărei părți la suportarea propriilor cheltuieli de judecată;
—
trimiterea cauzei Marii Camere, potrivit articolului 16 al treilea paragraf din Statut.
Motivele și principalele argumente
În primul rând, Republica Polonă critică ordonanța atacată pentru încălcarea articolului 19 al treilea și al patrulea paragraf din Statut ca urmare a unei interpretări eronate a acestuia. Ordonanța atacată se bazează în mod expres pe linia jurisprudențială constantă a instanțelor Uniunii potrivit căreia cerința independenței avocatului întemeiată pe articolul 19 din Statut este legată de necesitatea absenței oricărui raport de muncă între avocat și clientul său. În opinia Republicii Polone această linie jurisprudențială este fundamental eronată și ar trebui revizuită.
În plus, ordonanța atacată se bazează pe o linie jurisprudențială existentă a instanțelor Uniunii, însă în același timp depășește cadrul stabilit de această jurisprudență. În ordonanța atacată cerința de independență a fost legată nu doar de absența oricărui raport de muncă, ci și de absența oricărui raport juridic civil precum și de absența oricărui risc ca mediul profesional al avocatului să influențeze opinia sa juridică.
Această abordare are drept consecință limitarea profundă a dreptului la apărare în fața instanțelor Uniunii. Este vorba astfel de o limitare întemeiată pe criterii foarte vagi și arbitrare, fără nicio bază explicită în dispozițiile dreptului Uniunii și care nu servesc niciun obiectiv ușor de înțeles.
În al doilea rând, Republica Polonă critică ordonanța atacată pentru încălcarea principiului securității juridice. Ordonanța atacată introduce o condiție nouă și imprecisă privind independența reprezentantului, legată de absența riscului de influență din partea mediului său profesional, nefurnizând nicio indicație referitoare la modalitatea de apreciere a riscului. În consecință, partea nu este în măsură să stabilească dacă reprezentantul pe care l-a ales întrunește condiția de independență și dacă acțiunea va fi considerată admisibilă.
În al treilea rând, Republica Polonă critică ordonanța atacată pentru motivarea insuficientă atât în ceea ce privește aprecierea Tribunalului potrivit căreia reprezentantul nu întrunește cerința de independență cât și în ceea ce privește respingerea cererii introductive semnate de acesta.
Tribunalul nu a explicat în special de ce un raport precum cel care îl leagă pe reprezentant de Uniwersytet Wrocławski trebuie asimilat unui raport de muncă în pofida inexistenței unei subordonări. În plus, Tribunalul nu a explicat de ce a ținut cont mai degrabă de alte circumstanțe decât cele referitoare la prestarea de către reprezentant a unui serviciu de asistență juridică. Tribunalul nu a precizat nici cum trebuie interpretată, într-un contract de drept civil, noțiunea de mediu profesional și ce tip de influență exercită asupra reprezentatului. În plus, ordonanța atacată nu indică tipul de risc legat de acest tip de contract și nici la ce se referă limitarea independenței din cauza căreia era necesară excluderea reprezentantului.
Full & Egal Universal Law Academy