4.2.2019
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 44/58
Ordonanța Tribunalului din 19 noiembrie 2018 – VR-Bank Rhein-Sieg/SRB
(Cauza T-42/17) (1)
([„Acțiune în anulare - Uniune economică și monetară - Uniune bancară - Mecanism de unic rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor întreprinderi de investiții (MUR) - Fondul unic de rezoluție (FUR) - Stabilirea contribuției ex ante pentru anul 2016 - Termen de introducere a acțiunii - Tardivitate - Inadmisibilitate vădită”])
(2019/C 44/75)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: VR-Bank Rhein-Sieg eG (Siegburg, Germania) (reprezentanți: H. Berger și K. Rübsamen, avocați)
Pârât: Comitetul unic de rezoluție (reprezentanți: A. Martin-Ehlers, S. Raes, A. Kopp și T. Van Dyck, avocați)
Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanţi: A. Steiblytė și M. K.-Ph. Wojcik, agenți)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea, pe de o parte, a deciziei SRB din sesiunea sa executivă din 15 aprilie 2016, privind contribuțiile ex ante pentru anul 2016 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/SRF/2016/06) și, pe de altă parte, a deciziei SRB din sesiunea sa executivă din 20 mai 2016, privind ajustarea contribuțiilor ex ante pentru anul 2016 la Fondul unic de rezoluție și de completare a deciziei SRB din 15 aprilie 2016 (SRB/ES/SRF/2016/13), în măsura în care o privesc pe reclamantă
Dispozitivul
1)
Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.
2)
Obligă VR-Bank Rhein-Sieg eG să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile efectuate de Comitetul unic de rezoluție (SRB).
3)
Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.
(1) JO C 78, 13.3.2017.
Full & Egal Universal Law Academy