27.3.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 95/24
Acțiune introdusă la 8 februarie 2017 – Consorzio IB Innovation/Comisia
(Cauza T-84/17)
(2017/C 095/32)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamant: Consorzio IB Innovation (Bentivoglio, Italia) (reprezentanți: A. Masutti și P. Manzini, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
—
anularea deciziei atacate, eventual chiar în parte, pe baza motivelor admise ale acțiunii;
—
obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prezenta acțiune este formulată împotriva deciziei din 30 noiembrie 2016 a Direcției Generale Cercetare și Inovare din cadrul Comisiei Europene (ref. Ares 2016 – 6711369), prin care aceasta din urmă a aprobat raportul final întocmit de Lubbock Fine nr. 14-BA259-027 din 21 noiembrie 2016 și, prin urmare, a reținut că IBI este obligat să restituie suma de 294 925,43 euro aferentă contractului nr. 261679-CONTAIN și suma de 155 482,91 euro aferentă contractului nr. 288383-ICARGO, precum și să verifice existența unor erori sistematice în legătură cu o serie de alte contracte.
În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe interpretarea eronată și contradictorie a noțiunilor „beneficiar” și „terți”, cu încălcarea General Agreement (denumit în continuare „GA”) și a General Conditions conținute în anexa II la GA
—
Se arată în această privință că, având în vedere caracteristicile consorțiului, ansamblul membrilor consorțiului constituie entitatea colectivă care trebuie considerată beneficiară a GA. Membrii consorțiului nu sunt, așadar, terți în raport cu beneficiarul, ci parte a beneficiarului respectiv. Ca atare, personalul pus de aceștia la dispoziția consorțiului pentru activitatea prevăzută de GA trebuie considerat ca fiind personalul beneficiarului și nu trebuie să fie menționat în anexa I, astfel cum impune decizia atacată.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată este lipsită de temei juridic, prezintă o motivare contradictorie și încalcă principiul bunei administrări
—
Se arată în această privință că decizia atacată trebuie în mod necesar să se întemeieze pe o normă juridică explicită, iar nu, precum în speță, pe un Guide on Financial issues, adoptat de serviciile din cadrul Comisiei și lipsit de valoare juridică. Această decizie ignoră de asemenea principiul bunei administrări, care interzice Comisiei să adopte acte cu caracter obligatoriu în privința destinatarilor pe baza unui raport lacunar și contradictoriu întocmit de un auditor din afara Comisiei.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe interpretarea și aplicarea eronată a articolului II. 15. 2.c din anexa II la GA CONTAIN și ICARGO
—
Se arată în această privință că consultanții IBI, la care se referă costurile indirecte a căror rambursare a fost refuzată, erau profesioniști neîncadrați în muncă la nicio altă entitate, altfel spus erau „self-employed”. Aceștia nu se încadrează, așadar, în niciuna dintre cele două ipoteze pentru care punctul 2.c din dispozițiile în discuție exclude posibilitatea de rambursare a costurilor. În situația în care consultanții IBI care folosesc munca la distanță nu se încadrează în niciuna dintre cele două ipoteze excepționale, în mod necesar aceștia sunt supuși regulii generale, ceea ce înseamnă că costurile lor indirecte sunt supuse regulii flat rate de 60 %.
4.
Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea regimului lingvistic aplicabil în Uniunea Europeană
—
Se arată în această privință că atât raportul de audit contabil, cât și decizia pârâtei prin care este însușit acest raport sunt redactate în limba engleză, adică într-o altă limbă decât limba națională a IBI. Prin urmare, este încălcat articolul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 1958, 17, p. 385, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 3).
5.
Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări sub aspectul lipsei de diligență și de atenție în examinarea cazului
—
Se arată în această privință că, în cazul în care Comisia deleagă unui auditor extern sarcina de a analiza corectitudinea contabilă a proiectelor, obligația de diligență trece în sarcina auditorului contabil. În plus, după primirea raportului de audit, principiul bunei administrări îi impune Comisiei analizarea acestuia cu o atenție deosebită și capacitatea de a interveni, dacă este cazul, modificând conținutul raportului. Comisia ar fi încălcat această obligație de diligență.
Full & Egal Universal Law Academy