10.4.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 112/47
Acțiune introdusă la 17 februarie 2017 – JPMorgan Chase și alții/Comisia
(Cauza T-106/17)
(2017/C 112/66)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamanți: JPMorgan Chase & Co. (New York, New York, Statele Unite), JPMorgan Chase Bank, National Association (Columbus, Ohio, Statele Unite), J. P. Morgan Services LLP (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: D. Rose, QC, J. Boyd, M. Lester, D. Piccinin și D. Heaton, Barristers, și B. Tormey, N. French, N. Frey și D. Das, Solicitors)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanții solicită Tribunalului:
—
anularea Deciziei Comisiei Europene C(2016) 8530 final, în cauza AT.39914 – Euro Interest Rate Derivatives – (denumită în continuare „decizia”) din 7 decembrie 2016, în măsura în care se aplică reclamanților;
—
cu titlu subsidiar, reducerea pedepsei aplicate reclamanților;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanții invocă șase motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu a dovedit că scopul urmărit prin comportamentul reclamanților a fost de a manipula scadențele EURIBOR sau EONIA (ratele dobânzii de referință); dovezile arată că reclamanții nu au urmărit un scop anticoncurențial în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE și al articolului 53 alineatul (1) din Acordul privind SEE (denumit în continuare „articolul 101”).
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că, în plus sau cu titlu subsidiar, Comisia a săvârșit o eroare de drept atunci când a constatat că obiectivul pretinsei manipulări a scadențelor EURIBOR sau a EONIA este acela de a împiedica, restrânge sau denatura concurența, în sensul articolului 101.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată nu constată, iar Comisia nu poate susține sau stabili, în privința reclamanților, existența unui alt obiect anticoncurențial decât manipularea scadențelor EURIBOR sau a EONIA.
4.
Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că, cu titlu subsidiar, Comisia nu a stabilit că reclamanții au participat la o încălcare unică și continuă. În special, comportamentul constatat de Comisie, legat de încălcarea articolului 101, nu a urmărit un scop unic; cu titlu subsidiar, reclamanții nu au fost conștienți de comportamentul ilicit al celorlalte părți și nu l-ar fi putut prevedea în mod rezonabil; cu titlu subsidiar, reclamanții nu au intenționat să contribuie prin comportamentul lor la un plan comun având un obiect anticoncurențial.
5.
Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a acționat contrar principiilor fundamentale ale dreptului Uniunii, respectiv buna administrare, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare al reclamanților, prin faptul că s-a antepronunțat împotriva lor prin modul în care a aplicat procesul de soluționare „hibrid”, precum și prin intermediul unor formule de antepronunțare aparținând comisarului Almunia.
6.
Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că, în plus sau cu titlu subsidiar, Comisia a săvârșit într-o serie de moduri erori de calcul privind amenda aplicată reclamanților, iar Curtea ar trebui să o reducă. Comisia (a) ar fi trebuit să aplice o reducere mai mare și o gravitate mai scăzută, precum și ajustări ale „taxei de intrare” pentru a reflecta rolul marginal și diferit al reclamanților constatat de Comisie; (b) nu a aplicat aceeași metodă în calculul valorii vânzărilor pentru fiecare parte, cu consecința că reclamanții au fost tratați mai puțin favorabil, fără vreo justificare obiectivă; (c) ar fi trebuit să aplice o reducere mai mare în raport cu cuantumul încasărilor reclamanților pentru a reflecta puterea economică relativă a acestora și (d) nu ar fi trebuit să includă vânzările EONIA în calculul valorii vânzărilor.
Full & Egal Universal Law Academy