24.4.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 129/38
Acțiune introdusă la 14 martie 2017 – Consorzio di Garanzia dell'Olio Extra Vergine di Oliva di Qualità/Comisia
(Cauza T-163/17)
(2017/C 129/58)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamant: Consorzio di Garanzia dell'Olio Extra Vergine di Oliva di Qualità (Roma, Italia) (reprezentanți: A. Fratini și G. Pandolfi, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
admiterea acțiunii și, prin urmare, recunoașterea răspunderii extracontractuale a Comisiei în temeiul articolului 268 și al articolului 340 al doilea paragraf TFUE;
—
dispunerea reparării prejudiciului material (prejudiciul real și beneficiul nerealizat) și a prejudiciului moral (adus imaginii și reputației) cauzate reclamantului;
—
dispunerea plății dobânzilor compensatorii și de întârziere;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Reclamantul din prezenta cauză urmărește să obțină repararea prejudiciilor suferite, pe de o parte, ca urmare a gestiunii necoordonate de către Comisie a programelor UE de promovare a uleiului de măsline în țările terțe și, pe de altă parte, ca urmare a neînlăturării, de către Comisie, a efectelor negative și de denaturare a concurenței cauzate de suprapunerea necoordonată a celor două programe.
În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unor acte nelegale, privește încălcarea principului nediscriminării prevăzut la articolele 18 TFUE și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a principiului încrederii legitime, ca urmare a neasigurării de către Comisie a unei coordonări coerente a programelor UE de promovare a uleiului de măsline în țările terțe interesate; acesta se întemeiază de asemenea pe încălcarea principiului bunei administrări și a dreptului la o bună administrare prevăzut la articolul 41 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, întrucât, în opinia reclamantului, Comisia nu a adoptat măsurile care se impuneau după ce a fost informată cu privire la efectele anticoncurențiale ce rezultau din necoordonarea celor două campanii promoționale.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe existența unui prejudiciu real și cert, privește faptul că, nerespectându-și obligațiile care îi reveneau, Comisia a cauzat un prejudiciu considerabil reclamantului (prejudiciu real, beneficiu nerealizat și prejudiciu moral).
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe existența unui raport de cauzalitate, privește faptul că, întrucât prejudiciile suferite sunt o consecință suficient de directă și imediată a gestiunii necorespunzătoare a programelor de promovare a uleiului de măsline în țările terțe, există un raport direct cauză-efect între comportamentul Comisiei și prejudiciul reclamat, a cărui reparare se impune în temeiul articolului 340 al doilea paragraf TFUE.
Full & Egal Universal Law Academy