29.5.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 168/30
Acțiune introdusă la 31 martie 2017 – Printeos/Comisia
(Cauza T-201/17)
(2017/C 168/39)
Limba de procedură: spaniola
Părțile
Reclamantă: Printeos, SA (Alcalá de Henares, Spania) (reprezentanți: H. Brokelmann și P. Martínez-Lage Sobredo, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
obligarea Comisiei, în temeiul articolului 266 primul paragraf TFUE și, în subsidiar, în temeiul articolului 266 primul paragraf TFUE, al articolului 268 TFUE și al articolului 340 al doilea paragraf TFUE, precum și al articolului 41 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, la plata:
a)
unei despăgubiri pecuniare al cărei cuantum să corespundă cu dobânzile compensatorii aferente sumei de 4 729 000 de euro calculate la rata dobânzii aplicată de Banca Centrală Europeană operațiunilor sale de refinanțare, majorată cu două puncte procentuale, pentru perioada cuprinsă între 9 martie 2015 și 1 februarie 2017, ceea ce echivalează cu un cuantum de 184 592,95 de euro sau, în subsidiar, calculate la rata dobânzii pe care Tribunalul o consideră adecvată și
b)
a dobânzilor de întârziere aferente cuantumului dobânzilor compensatorii care rezultă din paragraful anterior pentru perioada cuprinsă între 1 februarie 2017 și data plății efective de către Comisie a sumei solicitate în paragraful anterior în executarea unei eventuale hotărâri de admitere a prezentei acțiuni, calculate la rata dobânzii aplicată de Banca Centrală Europeană operațiunilor sale de refinanțare, majorată cu trei puncte procentuale și jumătate, sau, în subsidiar, calculate la rata dobânzii pe care Tribunalul o consideră adecvată.
—
în subsidiar, în temeiul articolului 263 TFUE, anularea deciziei Comisiei din 26 ianuarie 2017 prin care i s-a rambursat doar cuantumul principal al amenzii plătite fără a fi datorată de reclamantă în executarea Deciziei Plicuri, cu excluderea oricăror dobânzi;
—
în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.
Motivele și principalele argumente
În prezenta procedură, reclamata formulează, cu titlu principal, o acțiune în despăgubire având ca obiect obținerea unei reparații pecuniare echivalente dobânzilor pe care Comisia trebuia să i le plătească atunci când i-a rambursat amenda plătită fără a fi datorată în executarea Deciziei C(2014) 9295 final a Comisiei din 10 decembrie 2014 privind o procedură inițiată în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (AT.39780 – Plicuri) (denumită în continuare „Decizia Plicuri”), ca urmare a anulării acesteia prin Hotărârea Tribunalului din 13 decembrie 2016, în cauza T-95/15, Printeos S.A. și alții/Comisia (denumită în continuare „Hotărârea Printeos”). În subsidiar, reclamanta solicită anularea deciziei Comisiei din 26 ianuarie 2017 prin care i s-a respins cererea privind plata dobânzilor menționate.
1.
În susținerea acțiunii în despăgubire, reclamanta arată că cererea de reparații pecuniare se întemeiază pe articolul 266 primul paragraf TFUE întrucât Comisia a executat în mod incomplet Hotărârea Printeos menționată prin faptul că nu i-a plătit dobânzile corespunzătoare; în subsidiar, aceasta se întemeiază pe articolul 266 al doilea paragraf TFUE, pe articolul 340 al doilea paragraf TFUE și pe articolul 41 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, având în vedere prejudiciul cauzat prin Decizia Plicuri și executarea incompletă a Hotărârii Printeos.
Se susține în această privință că comportamentul ilicit al Comisiei ar fi lipsit de temei juridic întrucât Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO 2002, L 357, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 4, p. 3), invocat de Comisie în decizia sa din 26 ianuarie 2017, era deja abrogat, și întrucât Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO 2012, L 362, p. 1) trebuie să fie considerat contrar articolelor 266 și 340 TFUE, precum și articolului 41 alineatul (3) și articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
2.
În susținerea acțiunii subsidiare în anulare, reclamanta arată că decizia Comisiei din 26 ianuarie 2017 se fundamenta pe un temei juridic care era abrogat, care nu era aplicabil și care, în orice caz, trebuia considerat nelegal, invocând de asemenea o excepție de nelegalitate în acest sens.
Full & Egal Universal Law Academy