21.8.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 277/57
Acțiune introdusă la 3 iulie 2017 – Capo d’Anzio/Comisia
(Cauza T-425/17)
(2017/C 277/82)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Capo d’Anzio SpA (Anzio, Italia) (reprezentant: S. Carloni, avocat)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
anularea, în temeiul articolului 263 TFUE, a Deciziei C(2017) 2953 final din 28 aprilie 2017 de recuperare a sumei de 193 120 de euro, majorată cu dobânzi de întârziere, acordată inițial reclamantei cu titlu de prefinanțare anticipată în cadrul acordului de grant LIFE10 ENV/IT/000369 — LCA4PORTS.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă:
1.
La 14 octombrie 2011, societatea Capo d’Anzio a semnat acordul de grant LIFE10 ENV/IT/000369 prin care Comisia Europeană a acordat societății o subvenție (într-un cuantum egal cu 45,94 % din total, până la suma maximă de 485 300 de euro) în cadrul proiectului de studiere a sustenabilității de mediu a dezvoltării Portului din Anzio prevăzute în proiectul de construire, renovare și extindere aplicat de autoritățile publice competente.
2.
În timpul desfășurării activităților prevăzute de proiect, normele contractuale și legale fiind respectate inițial întru totul, Comisia a identificat neîndeplinirea anumitor obligații formale, ceea ce a determinat suspendarea proiectului de către această instituție și solicitarea ulterioară, prin decizia atacată, a restituirii sumelor acordate.
3.
Încălcarea invocată de reclamantă privește normele prevăzute la articolul 11 și următoarele din dispozițiile comune de reglementare a procedurilor care trebuie puse în aplicare în eventualitatea suspendării proiectului și a rezilierii ulterioare a acordului de grant și a acțiunii pentru recuperarea prefinanțării.
4.
În speță, Comisia recunoaște că a primit din partea Capo d’Anzio care atestau caracterul temporar al dificultăților sale economico-financiare, cu mențiunea expresă că aceste dificultăți erau cauzate de acte și de fapte nelegale, care nu depindeau de ea.
5.
Capo d’Anzio Spa a raportat în mod constant și fidel aceste dificultăți care nu îi erau imputabile, solicitând în final prin nota din 2 noiembrie 2015 și prin nota ulterioară din 7 decembrie 2015 să se țină seama de aceste dificultăți atunci când se luau decizii referitoare la acordul de grant, solicitând o întrevedere pentru a-și putea expune propriile motive, în orice caz obligându-se în mod expres să restituie prefinanțarea în cazul unei incapacități definitive de a răspunde cererii de furnizare a unui raport referitor la proiect.
6.
În loc să țină seama de justificarea furnizată și să solicite informații suplimentare pentru a-i da posibilitatea reclamantei să își exercite dreptul la apărare pe care l-a invocat, Comisia a aplicat dispozițiile de drept comun, asimilând conduita Capo d’Anzio Spa cu o neîndeplinire din culpă a obligațiilor.
7.
Capo d’Anzio Spa avea dreptul să aibă întrevederea solicitată cu Comisia pentru a demonstra lipsa unei neîndepliniri din culpă a obligațiilor din partea sa și să își susțină astfel dreptul de a nu fi prejudiciată de o situație care nu îi este imputabilă.
8.
Conduita Comisiei constă așadar într-o limitare a dreptului Capo d’Anzio Spa și într-o încălcare a principiilor generale de drept care condiționează rezilierea contractelor de existența unei neîndepliniri din culpă a obligațiilor.
9.
Încălcarea normelor procedurale și substanțiale s-a concretizat în decizia atacată care este inechitabilă, decizie prin care s-a revocat finanțarea acordată în parte, deși Capo d’Anzio Spa a utilizat în esență corect sumele primite de Comisie pentru plata profesioniștilor însărcinați cu executarea proiectului, concentrându-se cu precădere asupra aspectului pur formal că Capo d’Anzio Spa nu a furnizat la timp un raport cu privire la activitatea desfășurată.