EUR-Lex -  62017TN0446 - RO

23.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 357/15

Acțiune introdusă la 15 iulie 2017 – TK/Parlamentul

(Cauza T-446/17)

(2017/C 357/19)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: TK (reprezentant: L. Levi, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

declararea prezentei acțiuni admisibile și fondate;

în consecință:

—

anularea deciziei președintelui Parlamentului European din 26 august 2016, prin care au fost respinse cererile reclamantei din 28 aprilie 2016;

—

în măsura în care este nevoie, anularea deciziei președintelui Parlamentului European din 5 aprilie 2017, prin care a fost respinsă reclamația reclamantei din 25 noiembrie 2016;

—

obligarea pârâtului la plata de daune interese, pentru repararea prejudiciului moral al reclamantei evaluat ex aequo et bono la 25 000 de euro;

—

anularea deciziei Secretarului General al Parlamentului European din 26 aprilie 2016, prin care a fost respinsă reclamația din 16 ianuarie 2017 în măsura în care prin aceasta nu a fost reparat prejudiciul moral al reclamantei și obligarea pârâtului la plata de daune interese, pentru repararea prejudiciului moral al reclamantei evaluat ex aequo et bono la 25 000 de euro;

—

obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

1.

Primul motiv privește deciziile din 26 august 2016 și din 5 aprilie 2017 și este compus din trei aspecte:

—

în ceea ce privește cererea de anulare a deciziilor prin care a fost respinsă prima cerere din 28 aprilie 2016, primul motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), pe încălcarea articolului 296 TFUE, pe încălcarea articolului 25 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”) și pe încălcarea obligației de diligență;

—

în ceea ce privește cererea de anulare a deciziilor prin care a fost respinsă a doua cerere din 28 aprilie 2016, primul motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 2 alineatul (2) din anexa IX la statut și pe încălcarea articolului 41 din cartă;

—

în ceea ce privește cererea de despăgubire, reclamanta susține că deciziile i-au cauzat un prejudiciu moral care nu poate fi reparat prin anularea deciziilor contestate.

2.

Al doilea motiv privește decizia din 26 aprilie 2017 și se întemeiază pe o încălcare a articolului 41 din cartă care ar fi fost săvârșită de pârât, precum și pe o încălcare a obligației de motivare și de diligență, în măsura în care acesta din urmă susține că decizia pe care reclamanta o contesta printr-o reclamație a fost anulată și s-a luat decizia de a deschide o investigație și în măsura în care prin aceasta s-a decis că nu trebuia admisă cererea sa de despăgubire. Reclamanta consideră de asemenea că a suferit un prejudiciu separat care nu poate fi reparat prin anularea deciziei contestate. Potrivit acesteia, pârâtul trebuia nu numai să anuleze decizia atacată prin reclamație, ci și să repare acest prejudiciu.

Full & Egal Universal Law Academy