25.9.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 318/15
Acțiune introdusă la 20 iulie 2017 – Verband der Deutschen Biokraftstoffindustrie/Comisia
(Cauza T-451/17)
(2017/C 318/21)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: Verband der Deutschen Biokraftstoffindustrie e.V. (Berlin, Germania) (reprezentanți: R. Stein, P. Friton și H.-J. Prieß, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
anularea Comunicării Comisiei având numărul de înregistrare BK/abd/ener.c.1(2017)2122195, în măsura în care, la calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la biomotorină, la pagina 5 a acesteia se prevede utilizarea unei cantități de emisii de 99,57 g CO2eq per MJ de metanol și
—
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.
1.
Primul motiv: încălcarea Directivei 2009/28/CE (1) prin derogarea de la metodologia de calcul prestabilită
—
Reclamanta susține că, potrivit articolului 19 alineatul (1) litera (b), în cazul în care la calcularea unei cantități de emisii se recurge la valorile efective, se aplică metodologia prevăzută în partea C a anexei V la Directiva 2009/28/CE. Potrivit punctului 13 din partea C a anexei V la Directiva 2009/28/CE, emisiile provenite de la combustibilul utilizat, eu, se consideră ca având valoarea zero pentru biocarburanți și biolichide. Comunicarea atacată impune sistemelor de certificare voluntară să utilizeze într-un anumit termen un mod de calcul care derogă de la cel prevăzut la punctul 13 din partea C a anexei V la Directiva 2009/28/CE, care cuprinde și emisiile provenite din utilizarea carburanților.
—
Derogarea față de punctul 13 din partea C a anexei V la Directiva 2009/28/CE încalcă dispozițiile procedurale ale acestei directive. Potrivit articolului 19 alineatul (7) a doua teză din directivă, o adaptare a metodologiei prevăzute în anexa V la directivă necesită întotdeauna respectarea procedurii prevăzute la articolul 25 alineatul (4) din directivă. Această normă face trimitere la rândul său la articolul 5a alineatele (1)-(4) și la articolul 7 din Decizia 1999/468/CE (2), având în vedere articolul 8 din această decizie, potrivit căruia trebuie convocat un comitet pentru procedura de reglementare cu control, iar Parlamentul European și Consiliul European trebuie să exercite un control. În opinia reclamantei, nu ar fi trebuit să se aleagă o formă a comunicării pe termen scurt și informală.
2.
Al doilea motiv: încălcarea principiilor dreptului Uniunii ale proporționalității, securității juridice și încrederii legitime, prin stabilirea unui termen de tranziție nerezonabil, până la 1 septembrie 2017, în care sistemele de certificare au obligația implementării metodologiei care încalcă directiva
—
Nu este garantată încrederea legitimă, întrucât termenele de procedură și de transpunere sunt nerezonabil de scurte.
—
Există o încălcare a principiului securității juridice din cauza dificultăților de transpunere excesive.
(1) Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (JO 2009, L 140, p. 16).
(2) Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (JO 1999, L 184, p. 23, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 159).