25.9.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 318/22
Acțiune introdusă la 28 iulie 2017 – Iccrea Banca/Comisia și SRB
(Cauza T-494/17)
(2017/C 318/29)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Iccrea Banca SpA Istituto Centrale del Credito Cooperativo (Roma, Italia) (reprezentanți: P. Messina, F. Isgrò și A. Dentoni Litta, avocați)
Pârâte: Comisia Europeană și Comitetul unic de rezoluție
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
anularea Deciziei SRB/ES/SRF/2016/06 a Comitetului unic de rezoluție din 15 aprilie 2016, precum și a tuturor deciziilor sale ulterioare care au constituit temeiul pentru adoptarea de către Banca d’Italia a deciziilor următoare: nr. 1547337/16 din 29 decembrie 2016, nr. 0333162/17 din 14 martie 2017, nr. 0334520/17 din 14 martie 2017, nr. 1249264/15 din 24 noiembrie 2015 și nr. 1262091/15 din 26 noiembrie 2015;
—
despăgubirea Iccrea Banca pentru prejudiciul cauzat de Comitetul unic de rezoluție în cadrul exercitării funcțiilor sale de stabilire a contribuțiilor datorate de reclamantă, care constă în plățile efectuate de Iccrea Banca;
—
cu titlu subsidiar, în cazul în care nu sunt admise cererile formulate mai sus, declararea lipsei de validitate a articolului 5 alineatul (1) literele (a) și (f) [din Regulamentul (UE) 2015/63] (sau, după caz, a regulamentului în totalitate) pentru încălcarea principiilor egalității de tratament, nediscriminării și proporționalității;
—
în orice caz, obligarea Comitetului unic de rezoluție la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură.
Motivele și principalele argumente
Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei SRB/ES/SRF/2016/06 a Comitetului unic de rezoluție din 15 aprilie 2016, precum și a tuturor deciziilor sale ulterioare care au constituit temeiul pentru adoptarea de către Banca d’Italia a deciziilor prin care a solicitat plata contribuțiilor la Fondul unic de rezoluție.
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe lipsa comunicării deciziilor, pe încălcarea principiului transparenței, pe aplicarea eronată a articolului 15 TFUE, precum și pe încălcarea principiului încrederii legitime
—
În această privință, reclamanta susține că nu a fost niciodată în măsură să ia cunoștință de deciziile Comitetului unic de rezoluție și nici să înțeleagă rolul material avut de Banca d’Italia în cadrul executării deciziilor respective.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe lipsa examinării, pe aprecierea eronată a situației de fapt, pe încălcarea și aplicarea eronată a articolului 5 [alineatul (1)] litera (a) din Regulamentul 2015/63, precum și pe încălcarea principiilor nediscriminării și bunei administrări
—
În această privință, reclamanta susține că, în cadrul stabilirii cuantumului contribuțiilor datorate de reclamantă, Comitetul unic de rezoluție a aplicat în mod eronat articolul 5 [alineatul (1)] litera (a) din Regulamentul 2015/63 (1) întrucât nu a luat în considerare aplicarea datoriilor intragrup.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe lipsa examinării, pe aprecierea eronată a situației de fapt, pe încălcarea și aplicarea eronată a articolului 5 [alineatul (1)] litera (f) din Regulamentul 2015/63, precum și pe încălcarea principiilor nediscriminării și bunei administrări
—
În această privință, reclamanta susține că Comitetul unic de rezoluție a aplicat în mod eronat articolul 5 [alineatul (1)] litera (f) din Regulamentul 2015/63, determinând o situație de contabilizare dublă.
4.
Al patrulea motiv, întemeiat pe caracterul nelegal al comportamentului unui organ al Uniunii, precum și pe o cerere privind constatarea răspunderii extracontractuale potrivit articolului 268 TFUE
—
În această privință, reclamanta susține că comportamentul Comitetului unic de rezoluție cuprinde toate elementele pe care jurisprudența europeană le-a impus întotdeauna pentru formularea unei asemenea cereri, și anume caracterul nelegal al comportamentului contestat al instituțiilor, un prejudiciu efectiv și existența unei legături de cauzalitate între comportamentul respectiv și prejudiciu.
5.
Al cincilea motiv, invocat cu titlu subsidiar și incidental, referitor la încălcarea principiilor efectivității, echivalenței și egalității de tratament, care determină inaplicabilitatea Regulamentului 2015/63
—
În această privință, reclamanta susține că o eventuală contradicție între regulamentul menționat și situația reclamantei ar încălca principiile sus-menționate, în sensul că, pe de o parte, persoanelor care se află în aceeași situație de fapt ca Iccrea li s-ar reduce contribuțiile, ceea ce ar agrava în mod nelegal situația reclamantei, având ca efect tratarea diferită a unor situații analoge.
6.
Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 15 TFUE, pe imposibilitatea reclamantei de a lua cunoștință de deciziile Comitetului unic de rezoluție, precum și pe cererea ca acesta din urmă să fie obligat să depună deciziile respective
—
În această privință, reclamanta susține că nu este încă în măsură să ia cunoștință de deciziile referitoare la anii 2015, 2016 și 2017 referitoare la poziția sa, comportament care încalcă în mod vădit articolul 15 TFUE și dreptul de acces la documentele instituțiilor, organelor și organismelor Uniunii, indiferent de suportul pe care se află aceste documente.
(1) Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).