16.10.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 347/43
Acțiune introdusă la 9 august 2017 – Abdulkarim/Consiliul
(Cauza T-559/17)
(2017/C 347/57)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: Mouhamad Wael Abdulkarim (Dubai, Emiratele Arabe Unite) (reprezentanți: J.-P. Buyle și L. Cloquet, avocați)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
—
Anularea Deciziei (PESC) 2017/917 a Consiliului din 29 mai 2017 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei, în măsura în care îl privește pe reclamant;
—
anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/907 al Consiliului din 29 mai 2017 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, în măsura în care îl privește pe reclamant;
—
obligarea Consiliului la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor efectuate de reclamant.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe o eroare manifestă de apreciere a faptelor, care ar fi fost săvârșită de pârât considerând că reclamantul a contribuit la susținerea regimului sirian. Astfel, împotriva aspectelor reținute în actele atacate au fost prezentate următoarele argumente:
—
Domnul Abdulkarim nu ar putea fi calificat drept „om de afaceri influent”;
—
el nu ar avea legătură cu regimul, nu ar exercita nicio influență asupra acestuia și nu ar reprezenta un risc real de eludare a măsurilor restrictive luate având în vedere situația din Siria;
—
nici implicarea anterioară a acestuia din urmă în cadrul Alkarim For Trade și al Industry L.L.C. sau în alte societăți active în domeniul petrolului, uleiurilor industriale, lubrifianților și grăsimilor în Orientul Mijlociu nu poate determina calificarea lui drept „om de afaceri important”;
—
el nu ar locui și, prin urmare, nu ar exercita activități în Siria.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului general al proporționalității, întrucât măsurile luate prin actele atacate ar avea asemenea efecte încât acestea din urmă ar trebui considerate în sine disproporționate.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea disproporționată a dreptului de proprietate și a dreptului de a exercita o activitate profesională, întrucât măsurile în litigiu ar conduce la împiedicarea reclamantului de a beneficia în mod pașnic de bunurile sale și de libertatea sa economică.
4.
Al patrulea motiv, întemeiat pe un abuz de putere, întrucât actele atacate ar fi fost adoptate în scopul de a atinge alte scopuri decât cele exprimate, și anume înlăturarea reclamantului de pe piață pentru a favoriza alți participanți la piață și ar fi astfel afectate de abuz de putere.
5.
Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare prevăzute la articolul 296 al doilea paragraf TFUE, întrucât motivarea actelor atacate ar fi în realitate pur formală și cel mai probabil nu ar fi făcut obiectul unei reflecții din partea pârâtului.