11.12.2017
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 424/42
Acțiune introdusă la 28 septembrie 2017 – Vallina Fonseca/SRB
(Cauza T-659/17)
(2017/C 424/61)
Limba de procedură: spaniola
Părțile
Reclamant: José Antonio Vallina Fonseca (Madrid, Spania) (reprezentanți: R. Vallina Hoset și A. Sellés Marco, avocați)
Pârât: Comitetul unic de rezoluție
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
—
declararea răspunderii extracontractuale a Comitetului unic de rezoluție și obligarea acestuia la repararea prejudiciului suferit de domnul José Antonio Vallina Fonseca cauzat de ansamblul acțiunilor și omisiunilor SRB care l-au privat pe reclamant de obligațiunile și de titlurile BANCO POPULAR ESPAÑOL, S.A. pe care le deținea;
—
obligarea SRB la plata către reclamant a sumei de 50 000 de euro cu titlu de reparare a prejudiciului suferit („suma exigibilă”);
—
majorarea sumei exigibile cu dobânzi compensatorii începând din 7 iunie 2017 și până la pronunțarea hotărârii în prezenta cauză;
—
majorarea sumei exigibile cu dobânzile de întârziere aferente începând de la pronunțarea hotărârii menționate și până la plata integrală a sumei exigibile, la rata stabilită de Banca Centrală Europeană pentru principalele operațiuni de refinanțare, majorată cu două puncte procentuale.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe faptul că Decizia SRB/EES/2017/08 a Comitetului unic de rezoluție din 7 iunie 2017 privind un dispozitiv de rezoluție în privința Banco Popular Español, S.A. încalcă principiul nemo auditur turpitudinem propriam allegans, precum și articolul 88 din Regulamentul 806/2014, în măsura în care SRB adoptă un act cauzator de prejudicii împotriva Banco Popular și a acționarilor săi din cauza unei crize pe care însuși SRB a declanșat-o.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către SRB, la adoptarea deciziei de rezoluție, a obligației de solicitudine, a principiului bunei administrări, a articolului 296 TFUE, a principiului interzicerii arbitrarului și a principiului nemo auditur turpitudinem suam allegans.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 17 și 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în măsura în care reclamantul a fost obligat să renunțe la proprietatea sa fără a putea fi ascultat anterior sau ulterior.
4.
Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că SRB a încălcat articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 54 din Tratatul privind Uniunea Europeană, în măsura în care reclamantul a fost privat de proprietatea sa în pofida existenței unor măsuri alternative mai puțin restrictive.
Full & Egal Universal Law Academy