5.2.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 42/35
Acțiune introdusă la 4 decembrie 2017 – BTC/Comisia
(Cauza T-786/17)
(2018/C 042/49)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: BTC GmbH (Bolzano, Italia) (reprezentanți: L. von Lutterotti și A. Frei, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
declararea nulității actului Comisiei Europene având referința Ares (2017) 4799558 din 27 septembrie 2017 prin care se solicită recuperarea resurselor financiare alocate, precum și a notei de debit corespunzătoare (Nota di Addebito) nr. 3241712708 din 2 octombrie 2017, anexată la comunicarea Ares (2017) 4790311 din 2 octombrie 2017, ambele acte fiind comunicate prin e-mail la 4 octombrie 2017 la adresa info@, precum și a tuturor celorlalte acte juridice (inclusiv a celor necomunicate) care precedă, au legătură sau sunt destinate executării cele două acte sus-menționate;
—
cu titlu subsidiar, în cadrul clauzei compromisorii în temeiul articolului 272 TFUE și al articolului 5 alineatul (2) din acordul de grant nr. C046311 din 29 iunie 2017, constatarea faptului că reclamanta nu datorează contribuția pe care Comisia Europeană o solicită de la aceasta prin nota de debit (Nota di Addebito) nr. 3241712708 din 2 octombrie 2017 și că, prin urmare, reclamanta are dreptul să o rețină;
—
cu titlu mai subsidiar, tot în cadrul clauzei compromisorii în temeiul articolului 272 TFUE și al articolului 5 alineatul (2) din acordul de grant nr. C046311 din 29 iunie 2017 și numai în cazul în care reclamanta datorează Comunității Europene o anumită contribuție în temeiul acordului de grant nr. C046311 din 29 iunie 2017, stabilirea contribuției pe care reclamanta o datorează în orice situație, chiar dacă într-un cuantum mai mic decât cel indicat în nota de debit (Nota di Addebito) nr. 3241712708 din 2 octombrie 2017;
—
în orice caz, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 134 din Regulamentul de procedură, pe baza parametrilor de plată a onorariilor avocaților, stabilite prin Decretul ministerial nr. 55/2014 al Ministerului italian al Justiției la 30 000 de euro, la care se adaugă o sumă forfetară de 15 % din cheltuielile de judecată, în conformitate cu articolul 15 din Decretul ministerial nr. 55/2014 al Ministerului italian al Justiției, contribuția legală forfetară de 4 % datorată Casei Avocaților, precum și 22 % cu titlu de TVA, reclamanta rezervându-și în cursul procedurii dreptul la o estimare cifrică mai exactă în funcție de evoluția cauzei.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șapte motive.
1.
Primul motiv: nulitatea actelor atacate din cauza intervenirii prescripției, potrivit articolului 3 alineatul (1) al patrulea paragraf din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 (1)
2.
Al doilea motiv: nulitatea actelor atacate din cauza încălcării articolului 296 TFUE și a articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ca urmare a perioadei disproporționate de soluționare a cazului în cadrul adoptării actului și a notei de debit sus-menționate (încălcarea principiului securității juridice și al duratei rezonabile a procedurii)
3.
Al treilea motiv: nulitatea actelor atacate din cauza încălcării articolului 296 TFUE și a articolului 41, precum și a articolului 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ca urmare a aprecierii eronate a situației de fapt, a motivării eronate, insuficiente și contradictorii a actului și a încălcării dreptului de acces la documente
4.
Al patrulea motiv: nulitatea actelor atacate din cauza încălcării articolelor 2 și 4 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 și a încălcării articolului 296 TFUE și a articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ca urmare a caracterului disproporționat al contribuției a cărei recuperare se solicită, a inexistenței constatării, respectiv a constatării eronate a situației de fapt și a motivării insuficiente, respectiv eronate a actului
5.
Al cincilea motiv: contribuția a cărei recuperare este solicitată de Comisie de la reclamantă prin nota de debit (Nota di Addebito) nr. 3241712708 din 2 octombrie 2017 nu este datorată, întrucât Comisia a încălcat principiul bunei-credințe, a investigat cu întârziere și în mod insuficient situația de fapt și nu a apreciat, respectiv a apreciat în mod eronat probele prezentate
6.
Al șaselea motiv: contribuția a cărei recuperare este solicitată de Comisie de la reclamantă prin nota de debit (Nota di Addebito) nr. 3241712708 din 2 octombrie 2017 nu este datorată, întrucât concluziile pe care Comisia le-a dedus din raportul OLAF nu corespund situației de fapt
7.
Al șaptelea motiv: contribuția a cărei recuperare este solicitată de Comisie de la reclamantă prin nota de debit (Nota di Addebito) nr. 3241712708 din 2 octombrie 2017 nu este, în niciun caz, datorată în acest cuantum întrucât, potrivit articolului 19 din anexa II la acordul de grant, în realitate trebuie să fie recuperate numai contribuțiile care au fost plătite fără a fi datorate, însă nu și acelea care au fost plătite pe baza unui calcul efectuat pe bază de încredere și în conformitate cu acordul (încălcarea principiului bunei-credințe și a principiului proporționalității)
(1) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene (JO 1995, L 312, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 166).