25.11.2019
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 399/11
Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 18 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság – Ungaria) – VIPA Kereskedelmi és Szolgáltató Kft./Országos Gyógyszerészeti és Élelmezés-egészségügyi Intézet
(Cauza C-222/18) (1)
(Trimitere preliminară - Asistență medicală transfrontalieră - Directiva 2011/24/UE - Articolul 3 litera (k) și articolul 11 alineatul (1) - Prescripție - Noțiune - Recunoașterea unei prescripții eliberate într-un alt stat membru de o persoană autorizată - Condiții - Libera circulație a mărfurilor - Interzicerea măsurilor cu efect echivalent unor restricții cantitative la export - Articolele 35 și 36 TFUE - Restricție privind eliberarea de către o farmacie a unor medicamente care se eliberează pe bază de prescripție medicală - Bon de comandă emis într-un alt stat membru - Justificare - Protecția sănătății și a vieții persoanelor - Directiva 2001/83/CE - Articolul 81 al doilea paragraf - Aprovizionare cu medicamente a populației dintr-un stat membru)
(2019/C 399/12)
Limba de procedură: maghiara
Instanța de trimitere
Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság
Părțile din procedura principală
Reclamantă: VIPA Kereskedelmi és Szolgáltató Kft.
Pârât: Országos Gyógyszerészeti és Élelmezés-egészségügyi Intézet
Dispozitivul
Articolul 3 litera (k) și articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia nu este permis unei farmacii din acest stat membru să elibereze medicamente care se eliberează pe bază de prescripție medicală în temeiul unui bon de comandă atunci când acest bon de comandă a fost emis de un cadru medical autorizat să prescrie medicamente și să își desfășoare activitatea într-un alt stat membru, în timp ce o asemenea eliberare este permisă atunci când un astfel de bon de comandă a fost emis de un cadru medical autorizat să își desfășoare activitatea în primul stat membru, cu precizarea că, în conformitate cu această reglementare, astfel de bonuri de comandă nu conțin numele pacientului în cauză.
Articolele 35 și 36 TFUE trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun unei asemenea reglementări a unui stat membru, în măsura în care această reglementare este justificată de un obiectiv de protecție a sănătății și a vieții persoanelor, este de natură să garanteze realizarea acestui obiectiv și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia, aspect a cărui verificare îi revine instanței de trimitere.
(1) JO C 221, 25.6.2018.
Full & Egal Universal Law Academy