12.11.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 408/32
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 septembrie 2018 (cereri de decizie preliminară formulate de Court of Appeal – Irlanda) – Hampshire County Council/C.E., N.E.
(Cauzele conexate C-325/18 PPU și C-375/18 PPU) (1)
([Trimitere preliminară - Procedură preliminară de urgență - Cooperare judiciară în materie civilă - Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești - Răpire internațională de copii - Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 - Articolul 11 - Cerere de înapoiere - Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 - Cerere de încuviințare a executării - Cale de atac - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 47 - Dreptul la o cale de atac efectivă - Termen de formulare a căii de atac - Ordonanță de exequatur - Executare înainte de notificarea sa])
(2018/C 408/42)
Limba de procedură: engleza
Instanța de trimitere
Court of Appeal
Părțile din procedura principală
Reclamant: Hampshire County Council
Pârâți: C.E., N.E.
cu participarea: Child and Family Agency, Attorney General
Dispozitivul
1)
Dispozițiile generale din capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 trebuie interpretate în sensul că, atunci când se pretinde că au fost deplasați copii în mod ilicit, hotărârea unei instanțe judecătorești din statul membru în care acești copii aveau reședința obișnuită prin care se dispune înapoierea copiilor menționați, consecutivă unei hotărâri judecătorești privind răspunderea părintească, poate fi declarată executorie în statul membru gazdă în conformitate cu aceste dispoziții generale.
2)
Articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003, citit în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, se opune executării unei hotărâri a unei instanțe judecătorești dintr-un stat membru prin care se dispune punerea sub tutelă și înapoierea unor copii și care este declarată executorie în statul membru solicitat, înainte să se fi procedat la notificarea încuviințării executării acestei hotărâri părinților interesați. Articolul 33 alineatul (5) din Regulamentul nr. 2201/2003 trebuie interpretat în sensul că termenul de introducere a căii de atac prevăzut la această dispoziție nu poate fi prelungit de instanța sesizată.
3)
Regulamentul nr. 2201/2003 trebuie interpretat în sensul că nu se opune, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, ca o instanță dintr-un stat membru să adopte măsuri asiguratorii sub forma unei somații împotriva unui organism public al unui alt stat membru prin care se interzice acestui organism să demareze sau să continue, în fața instanțelor acestui alt stat membru, o procedură de adopție a unor copii care stau acolo.
(1) JO C 249, 16.7.2018.
JO C 268, 30.7.2018.
Full & Egal Universal Law Academy