11.11.2019
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 383/30
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 5 septembrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Vilniaus apygardos administracinis teismas - Lituania) – AW, BV, CU, DT/Lietuvos valstybė, reprezentat de Lietuvos Respublikos ryšių reguliavimo tarnyba, de Bendrasis pagalbos centras și de Lietuvos Respublikos vidaus reikalų ministerija
(Cauza C-417/18) (1)
(Trimitere preliminară - Directiva 2002/22/CE - Serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații - Articolul 26 alineatul (5) - Numărul european unic pentru apelurile de urgență - Punere la dispoziție a informațiilor referitoare la localizarea apelantului)
(2019/C 383/32)
Limba de procedură: lituaniana
Instanța de trimitere
Vilniaus apygardos administracinis teismas
Părțile din procedura principală
Reclamanți: AW, BV, CU, DT
Pârât: Lietuvos valstybė, reprezentat de Lietuvos Respublikos ryšių reguliavimo tarnyba, de Bendrasis pagalbos centras și de Lietuvos Respublikos vidaus reikalų ministerija
Dispozitivul
1)
Articolul 26 alineatul (5) din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009, trebuie să fie interpretat în sensul că impune statelor membre, sub rezerva fezabilității tehnice, obligația de a se asigura că întreprinderile în cauză pun la dispoziție gratuit informațiile referitoare la localizarea apelantului autorității care tratează apelurile de urgență la numărul european unic pentru apelurile de urgență „112” imediat ce apelul ajunge la autoritatea menționată, inclusiv atunci când apelul este efectuat de pe un telefon mobil neechipat cu o cartelă SIM.
2)
Articolul 26 alineatul (5) din Directiva 2002/22, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136, trebuie să fie interpretat în sensul că acordă statelor membre o marjă de apreciere la definirea criteriilor de acuratețe și fiabilitate ale informațiilor privind localizarea apelantului la numărul european unic pentru apelurile de urgență „112”, precizându-se totuși că criteriile pe care le definesc trebuie să asigure, în limitele fezabilității tehnice, o localizare a poziției apelantului cu gradul de fiabilitate și precizie necesar pentru a permite serviciilor de urgență să îi vină în ajutor în mod util, aspecte a căror apreciere intră în sarcina instanței de trimitere.
3)
Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, atunci când, în conformitate cu dreptul intern al unui stat membru, existența unei legături de cauzalitate indirecte între nelegalitatea săvârșită de autoritățile naționale și prejudiciul suferit de un particular este considerată suficientă pentru angajarea răspunderii statului, o astfel de legătură de cauzalitate indirectă între o încălcare a dreptului Uniunii imputabilă acestui stat membru și prejudiciul suferit de un particular trebuie să fie considerată de asemenea suficientă în vederea angajării răspunderii statului membru menționat pentru această încălcare a dreptului Uniunii.
(1) JO C 352, 1.10.2018.