EUR-Lex -  62018CC0002 - RO

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

MICHAL BOBEK

prezentate la 7 martie 2019 ( 1 )

Cauza C‑2/18

Lietuvos Respublikos Seimo narių grupė

intervenientă:

Lietuvos Respublikos Seimas

[Cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos Respublikos Konstitucinis Teismas (Curtea Constituțională a Republicii Lituania)]

„Cerere de decizie preliminară – Agricultură – Organizarea comună a pieței – Lapte și produse lactate – Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 – Articolul 148 alineatul (4) – Dispoziții contractuale – Libera negociere a prețurilor – Legislație națională care obligă cumpărătorii de lapte crud să ofere același preț grupurilor de producători și care interzic scăderea nejustificată a prețurilor”

I. Introducere

1.

Piața laptelui crud din Lituania se caracterizează printr‑o ofertă eterogenă, cu mii de mici producători de lapte crud și cu o cerere foarte concentrată, cu doar câteva mari societăți cumpărătoare. Micii producători nefiind organizați, întreprinderile cumpărătoare au fost în măsură să le impună prețurile de cumpărare, rezultând prețuri foarte scăzute pentru laptele crud.

2.

Ca reacție la această situație, Lituania a adoptat o legislație specifică pentru a preveni practicile comerciale neloiale în sectorul laptelui crud. Legislația respectivă stabilește clasificarea producătorilor în funcție de volumul de lapte crud vândut pe zi și obligă cumpărătorii de lapte crud să ofere același preț tuturor producătorilor care aparțin aceluiași grup. De asemenea, interzice cumpărătorilor de lapte crud să scadă nejustificat prețurile. Reducerea cu mai mult de 3 % a prețului de cumpărare este permisă doar cu autorizația autorității administrative competente.

3.

În litigiul principal, un grup de membri ai Parlamentul lituanian a sesizat Lietuvos Respublikos Konstitucinis Teismas (Curtea Constituțională a Republicii Lituania) (denumită în continuare „Curtea Constituțională a Lituaniei”), contestând constituționalitatea acelor dispoziții legale naționale. În plus, în cadrul acestei proceduri s‑au exprimat îndoieli cu privire la compatibilitatea dispozițiilor respective cu articolul 148 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 ( 2 ), în special cu cerința ca toate elementele contractelor, inclusiv prețul de cumpărare, să se negocieze în mod liber de către părți.

4.

În acest context, chestiunea principală în litigiu este modul în care se stabilește dacă există sau nu o „armonizare exhaustivă” sau o „preemțiune a dreptului Uniunii” într‑un anumit domeniu sau cu privire la un anumit aspect. Care sunt criteriile și considerentele care trebuie luate în considerare? Deși chestiunea privind domeniul de aplicare al competențelor statelor membre în domeniile care intră sub incidența dreptului Uniunii nu este cu siguranță una nouă, schimbările recente intervenite în tehnica legislativă și în abordarea politicii agricole comune și a organizării comune a pieței produselor agricole au avut de asemenea un impact asupra jurisprudenței tradiționale relevante în materie, astfel cum a arătat Hotărârea Scotch Whisky Association ( 3 ).

II. Cadrul juridic

A.   Dreptul Uniunii Europene

5.

Articolul 148 din Regulamentul nr. 1308/2013 prevede următoarele:

„(1)   Dacă un stat membru decide că orice livrare de lapte crud pe teritoriul său a unui fermier către un procesator de lapte crud trebuie să facă obiectul unui contract scris între părți și/sau decide că primii cumpărători trebuie să facă o ofertă scrisă pentru un contract de livrare a laptelui crud de către fermieri, un astfel de contract și/sau o astfel de ofertă de contract îndeplinește condițiile stabilite la alineatul (2).

[…]

(2)   Contractul și/sau oferta de contract menționat(ă) la alineatul (1):

(a)

se întocmește anterior livrării;

(b)

se întocmește în scris; și

(c)

cuprinde, îndeosebi, următoarele elemente:

(i)

prețul datorat pentru livrare, care:

–

este fix și este indicat în contract și/sau

–

este calculat prin combinarea mai multor factori stabiliți în contract, care ar putea include indicatori de piață care reflectă schimbările condițiilor de piață, volumul livrat și calitatea sau compoziția laptelui crud livrat;

(ii)

volumul de lapte crud care poate și/sau trebuie să fie livrat, precum și calendarul livrărilor respective;

(iii)

durata contractului, care poate fi încheiat pe o durată determinată sau nedeterminată cu clauze de reziliere;

(iv)

detaliile privind termenele și modalitățile de plată;

(v)

modalitățile de ridicare sau de livrare a laptelui crud; și

(vi)

dispozițiile aplicabile în caz de forță majoră.

[…]

(4)   Toate elementele contractelor de livrare a laptelui crud încheiate de către fermieri, colectori sau procesatori de lapte crud, inclusiv elementele menționate la alineatul (2) litera (c) se negociază în mod liber de către părți.

Fără a aduce atingere primului paragraf, se aplică una sau ambele situații de mai jos:

(a)

în cazul în care statul membru decide încheierea unui contract scris pentru livrarea de lapte crud ca fiind obligatorie în conformitate cu alineatul (1), acesta poate stabili o durată minimă aplicabilă doar în cazul contractelor scrise între un fermier și primul cumpărător al laptelui crud; această durată minimă este de cel puțin șase luni și nu aduce atingere funcționării corespunzătoare a pieței interne;

(b)

în cazul în care statul membru decide că primul cumpărător al laptelui crud trebuie să facă o ofertă scrisă pentru un contract fermierului în conformitate cu alineatul (1), acesta poate prevedea că oferta trebuie să includă o durată minimă a contractului stabilită în dreptul intern în acest sens; această durată minimă este de cel puțin șase luni și nu aduce atingere funcționării corespunzătoare a pieței interne.

Al doilea paragraf nu aduce atingere dreptului fermierului de a refuza o astfel de durată minimă, cu condiția ca refuzul să fie exprimat în scris. În acest caz, părțile sunt libere să negocieze toate elementele contratului, inclusiv elementele menționate la alineatul (2) litera (c).”

6.

Regulamentul (UE) 2017/2393 ( 4 ), care a modificat Regulamentul nr. 1308/2013, a dat articolului 148 alineatul (4) litera (a) următoarea formă:

„(a)

în cazul în care decide că încheierea unui contract scris pentru livrarea de lapte crud este obligatorie, în conformitate cu alineatul (1), un stat membru poate stabili:

(i)

o obligație pentru părți de a conveni asupra unei relații între o anumită cantitate livrată și prețul datorat pentru respectiva livrare;

(ii)

o durată minimă aplicabilă doar în cazul contractelor scrise între un fermier și primul cumpărător al laptelui crud; această durată minimă este de cel puțin șase luni și nu aduce atingere funcționării corespunzătoare a pieței interne;

[…]”

B.   Dreptul lituanian

7.

În conformitate cu articolul 46 primul alineat din Lietuvos Respublikos Konstitucija (Constituția Republicii Lituania): „Economia Lituaniei se întemeiază pe dreptul de proprietate privată, accesul liber al persoanei la o activitate economică și libera inițiativă”.

8.

Potrivit articolului 2 alineatul 5 din Lietuvos Respublikos Ūkio subjektų, perkančių-parduodančių žalią pieną ir prekiaujančių pieno gaminiais, nesąžiningų veiksmų draudimo įstatymas (Legea privind interzicerea practicilor neloiale din partea operatorilor economici la cumpărarea și vânzarea laptelui crud și la comercializarea produselor lactate) ( 5 ), astfel cum a fost modificată prin Legea nr. XII‑2230 (denumită în continuare „Legea privind interzicerea practicilor neloiale”) ( 6 ), vânzătorii de lapte crud sunt clasificați în 10 grupuri în funcție de volumul (în kilograme) de lapte crud cu conținut de grăsime naturală vândut pe zi. În conformitate cu articolul 2 alineatul 7 din Legea privind interzicerea practicilor neloiale, prețul de cumpărare este suma de bani stabilită prin acord între cumpărătorul și vânzătorul de lapte crud, care este plătită pentru laptele crud ce respectă indicatorii de compoziție ai laptelui de bază, fără includerea suprataxelor sau a deducerilor. Acești indicatori au fost stabiliți prin Decretul nr. 146 al Ministerului Agriculturii, emis la 9 mai 2001, intitulat „Aprobarea regulilor privind cumpărarea de lapte”.

9.

Articolul 3 din Legea privind interzicerea practicilor neloiale este intitulat „Interzicerea practicilor neloiale din partea operatorilor economici”. În conformitate cu articolul 3 alineatul 3 punctul 1 din acea lege: „Unui cumpărător de lapte crud îi sunt interzise următoarele practici neloiale: 1. stabilirea unor prețuri de cumpărare diferite în contractele care au ca obiect vânzarea de lapte crud, la cumpărarea de lapte crud ce îndeplinește cerințele de calitate stabilite prin decret al Ministerului Agriculturii din Lituania, de la același grup de vânzători de lapte crud și la livrarea de lapte crud cumpărătorului prin aceeași metodă (lapte crud livrat la un punct de colectare a laptelui crud, lapte crud cumpărat direct de la o fermă, lapte crud livrat la o întreprindere de procesare a laptelui crud), cu excepția cazului în care laptele crud este cumpărat de la vânzătorii de lapte crud care vând lapte produs de ei și care aparțin unei organizații de producători de lapte recunoscute în conformitate cu regulile stabilite prin decret al Ministerului Agriculturii din Lituania. În acest din urmă caz însă, prețul de cumpărare al laptelui crud nu poate fi mai mic decât prețul stabilit de grupul de vânzători de lapte crud”.

10.

Articolul 3 alineatul 3 din Legea privind interzicerea practicilor neloiale prevede că: „Cumpărătorilor de lapte crud li se interzic următoarele practici neloiale: […] 3. reducerea nejustificată a prețului de cumpărare al laptelui crud […]”.

11.

Articolul 5 din Legea privind interzicerea practicilor neloiale prevede că:

„1.   În cazul în care cumpărătorul de lapte crud reduce prețul de cumpărare al laptelui crud stabilit în contract cu mai mult de 3 %, trebuie să motiveze reducerea prețului și să transmită respectivele motive la Agenția de Reglementare a Pieței.

2.   În conformitate cu instrucțiunile aprobate prin decret al ministrului Agriculturii din Lituania, Agenția de Reglementare a Pieței, după examinarea într‑un termen de cinci zile lucrătoare a motivelor pentru reducerea de către cumpărător a prețului de cumpărare a laptelui crud la care face referire alineatul 1 al acestui articol, va decide în termen de trei zile lucrătoare dacă reducerea prețului de cumpărare a laptelui crud cu mai mult de 3 % a fost justificată.

3.   Dacă Agenția de Reglementare a Pieței, în conformitate cu instrucțiunile stabilite prin alineatul 2 al acestui articol, decide că reducerea prețului de cumpărare a laptelui crud cu mai mult de 3 % a fost nejustificată, cumpărătorul de lapte crud nu va avea dreptul să reducă prețul de cumpărare al laptelui crud stabilit în contractul de vânzare”.

III. Situația de fapt, procedura și întrebările preliminare

12.

Lietuvos Respublikos Seimo narių grupė [un grup de membri ai Parlamentului Lituanian (denumiți în continuare „petenții”)] au solicitat Lietuvos Respublikos Konstitucinis Teismas (Curtea Constituțională a Lituaniei) să examineze compatibilitatea Legii privind interzicerea practicilor neloiale, în special a articolelor 3 și 5 din aceasta, cu Constituția Lituaniei, îndeosebi cu dispozițiile alineatului 1 al articolului 46. Aceștia susțin că Legea privind interzicerea practicilor neloiale este neconstituțională deoarece limitează drepturile părților la un contract de a stabili prin acord elementele esențiale cu privire la cumpărarea și la vânzarea laptelui crud, incluse în contractul respectiv, ceea ce încalcă libertatea contractuală garantată la alineatul 1 al articolului 46 din Constituția Lituaniei.

13.

Instanța de trimitere explică faptul că piața laptelui crud din Lituania (sectorul produselor lactate fiind printre cele mai mari și dezvoltate sectoare de producție a alimentelor și generând aproximativ 2 % din produsul intern brut al țării) se caracterizează prin aceea că există o multitudine de mici producători (aproximativ 25000, dintre care 74 % au între una și cinci vaci) și foarte puțini procesatori (șase întreprinderi de procesarea laptelui procesează 97 % din lapte). Diverse metode care au fost aplicate pentru a încuraja cooperarea dintre producătorii de lapte crud au fost sortite eșecului. Nu există organizații de producători de lapte crud care să fie definite și recunoscute în sensul articolelor 152-154 din Regulamentul nr. 1308/2013. Laptele crud este cumpărat prin intermediul unor puncte de colectare de la micii producători de lapte crud. Înainte de adoptarea Legii privind interzicerea practicilor neloiale, cumpărătorii se limitau să comunice prețul la care ar cumpăra laptele crud, fără a negocia cu producătorii. În consecință, din datele puse la dispoziție de Comisia Europeană, prețul mediu de cumpărare al laptelui crud în Lituania era printre cele mai scăzute din întreaga Uniune Europeană.

14.

Instanța de trimitere arată de asemenea că obiectivul Legii privind interzicerea practicilor neloiale este combaterea practicilor neloiale constatate din partea vânzătorilor și a cumpărătorilor de lapte crud. În nota explicativă a proiectului de lege se preciza că scopul Legii privind interzicerea practicilor neloiale era de a asigura un echilibru între interesele legitime ale cumpărătorilor și cele ale vânzătorilor de lapte crud, de a limita exercitarea de către marile întreprinderi de procesare a laptelui puterea semnificativă de piață pe care o dețin și de a limita avantajul inechitabil obținut de întreprinderile care vând lapte din reducerea prețurilor en gros la produsele lactate.

15.

În conformitate cu punctele de vedere exprimate în cursul procedurii în fața Lietuvos Respublikos Konstitucinis Teismas (Curtea Constituțională a Lituaniei), articolul 3 alineatul 3 punctele 1 și 3 și articolul 5 din Legea privind interzicerea practicilor neloiale ridică probleme legate de compatibilitatea cu articolul 148 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1308/2013. Lietuvos Respublikos Konstitucinis Teismas (Curtea Constituțională a Lituaniei) reține că interpretarea articolului 148 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1308/2013 este într‑adevăr relevantă pentru a stabili dacă prevederile în litigiu respectă dispozițiile alineatului 1 al articolului 46 din Constituția Lituaniei. Legislația Uniunii este o sursă de interpretare a legislației Republicii Lituania, inclusiv a Constituției, în acele domenii în care competențele instituțiilor de stat ale Lituaniei sunt partajate cu Uniunea Europeană sau transferate către Uniunea Europeană, cum este situația sectoarelor agriculturii și pieței interne.

16.

În aceste condiții, Lietuvos Respublikos Konstitucinis Teismas (Curtea Constituțională a Lituaniei) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)

Articolul 148 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1308/2013 poate fi interpretat în sensul că, pentru a consolida puterea de negociere a producătorilor de lapte crud și pentru a preveni practicile comerciale neloiale și luând în considerare anumite caracteristici structurale particulare ale sectorului laptelui și ale produselor lactate din statul membru, precum și variațiile pieței laptelui, nu interzice stabilirea unui cadru normativ național care limitează libertatea părților la contract de a negocia prețul de cumpărare al laptelui crud în sensul în care unui cumpărător de lapte crud îi este interzis să plătească prețuri diferite vânzătorilor de lapte crud din cadrul aceluiași grup, alcătuit în funcție de volumul de lapte vândut și care include vânzători care nu aparțin vreunei organizații de producători de lapte recunoscute, pentru lapte crud de aceeași calitate și cu aceeași compoziție precum cea a laptelui livrat cumpărătorului prin aceeași metodă, iar astfel părțile nu pot stabili de comun acord un preț de cumpărare al laptelui crud prin luarea în considerare a altor factori?

2)

Articolul 148 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1308/2013 poate fi interpretat în sensul că, pentru a consolida puterea de negociere a producătorilor de lapte crud și pentru a preveni practicile comerciale neloiale și luând în considerare anumite caracteristici structurale particulare ale sectorului laptelui și ale produselor lactate din statul membru, precum și variațiile pieței laptelui, nu interzice stabilirea unui cadru normativ național care limitează libertatea părților la contract de a negocia prețul de cumpărare al laptelui crud în sensul în care unui cumpărător de lapte crud îi este interzis să reducă în mod nejustificat prețul de cumpărare al laptelui crud, iar o reducere a prețului cu mai mult de 3 % este posibilă doar dacă o instituție împuternicită de stat în acest sens recunoaște că o astfel de reducere este justificată?”

17.

Guvernele german, francez și lituanian, precum și Comisia au depus observații scrise. Aceste părți interesate, precum și petenții și guvernul Țărilor de Jos au prezentat observații orale în ședința care s‑a desfășurat la 5 decembrie 2018.

IV. Apreciere

18.

Prezentele concluzii sunt structurate după cum urmează. Vom începe prin a sugera considerațiile pe care ar trebui să se bazeze examinarea chestiunii dacă dreptul Uniunii împiedică statele membre să ia anumite măsuri (secțiunea A). În al doilea rând, în lumina acestor considerații, vom analiza întrebările instanței de trimitere, concluzionând că măsurile naționale, precum cele în discuție în litigiul principal, sunt într‑adevăr excluse (secțiunea B). În al treilea rând, vom face și câteva observații finale ce reies din contextul mai larg în care se înscrie cauza (secțiunea C).

A.   Armonizare la nivelul Uniunii (sau mai degrabă preemțiunea federală)

1. Contextul legislativ dinamic

19.

Prezenta cauză ridică o problemă fundamentală, care este la fel de veche ca proiectul de integrare europeană însuși: în ce măsură statele membre pot (încă) adopta măsuri naționale într‑un domeniu reglementat de dreptul Uniunii? Caracterul dinamic al reglementării politicii agricole comune conferă acestei chestiuni (și jurisprudenței anterioare a Curții în materie) o nouă dimensiune.

20.

Din punct de vedere istoric, chestiunea privind domeniul de aplicare al armonizării la nivelul Uniunii se ridică frecvent în domeniul politicii agricole comune, având în vedere intervenția amplă și în detaliu a dreptului Uniunii în domeniul respectiv. Fără să se poată urmări toate subtilitățile jurisprudenței actuale abundente a Curții cu privire la acest domeniu ( 7 ), se poate afirma în esență că această întrebare a primit un răspuns nuanțat din partea Curții, în funcție de: (1) locul dreptului Uniunii în spațiul de reglementare; (2) interacțiunea specifică dintre dreptul național și cadrul juridic al Uniunii în ceea ce privește caracterul specific al conflictului de legi, precum și (3) obiectivele urmărite de diversele norme juridice.

21.

Astfel, în situațiile în care dreptul Uniunii a reglementat în mod extensiv un domeniu (tehnică denumită uneori armonizare „exhaustivă”), statele membre nu mai pot interveni prin intermediul unor dispoziții naționale adoptate în mod unilateral, care ar putea afecta sistemul stabilit la nivelul Uniunii. Cadrul normativ al Uniunii care creează un sistem sau un mecanism legislativ complet este posibil să nu presupună o „preemțiune de domeniu” sau de „materie” absolută, dar efectele sale sunt aproape aceleași: excluderea dispozițiilor contrare din dreptul național ( 8 ). În consecință, nu s‑ar fi permis adoptarea niciunei norme de drept național în domeniul respectiv.

22.

În trecut, aceasta părea a fi situația sistemului comun de formare a prețurilor care a reprezentat nucleul „vechiului” cadru legislativ ce avea ca obiect organizarea comună a pieței în diferite sectoare. În pofida faptului că este discutabil dacă în fond a existat o preemțiune absolută asupra întregului domeniu ( 9 ), Curtea a statuat că „într‑un sector reglementat de o organizare comună a pieței, mai ales dacă această organizare este bazată pe un sistem comun de formare a prețurilor, statele membre nu mai pot interveni prin dispoziții naționale adoptate unilateral în mecanismul stabilirii prețurilor reglementate de organizarea comună, în etapa de producție și în etapa de comercializare” ( 10 ).

23.

Reformele succesive ale politicii agricole comune au condus la o abordare orientată mai mult către piață, în scopul consolidării poziției competitive a sectorului și a durabilității acestuia în contextul unor schimburi comerciale mondializate ( 11 ). Această schimbare de abordare a condus, la rândul său, la o „recalibrare” a nivelului preemțiunii cu privire la spațiul de reglementare național. Într‑adevăr, organizarea comună a piețelor nu se mai bazează pe un sistem comun de formare a prețurilor ( 12 ).

24.

Prin urmare, și despre aceste elemente se poate afirma că au revenit (pe deplin) la regimul general de competență partajată. Conform articolului 4 alineatul (2) litera (d) TFUE, politica agricolă comună intră sub incidența unei competențe partajate între Uniunea Europeană și statele membre. Prin urmare, astfel cum rezultă din articolul 2 alineatul (2) TFUE, statele membre pot să își exercite competența legislativă în măsura în care Uniunea Europeană nu a reglementat o anumită chestiune ( 13 ).

25.

În acest context, unei norme naționale nu i se poate aplica automat regula preemțiunii doar pentru că reglementează sectorul laptelui, un produs care intră în domeniul de aplicare al organizării comune a pieței. Nici nu poate fi exclusă doar pentru că influențează formarea prețurilor. Cu alte cuvinte, abordarea nu este (sau nu mai este, în cazul în care a fost astfel) una de tip „armonizare pe domeniu” sau „preemțiune în bloc”, în temeiul căreia este exclusă adoptarea, la nivel național, a unor norme juridice într‑un domeniu definit în mod abstract.

2. Elementele care trebuie luate în considerare

26.

Pentru a efectua o evaluare corectă a (in)existenței unei preemțiuni a dreptului Uniunii în speță, trebuie avuți în vedere trei factori: nivelul corect de analiză sau abstractizare la care normele Uniunii și normele naționale trebuie comparate (a), tipul și domeniul de aplicare al conflictului care ar putea apărea (b) și identificarea obiectivelor urmărite de diversele norme (c).

a) Nivelul de analiză

27.

Plasarea examinării preemțiunii în ceea ce privește „exhaustivitatea” armonizării în afara unor situații clar definite nu constituie, în opinia noastră, un cadru adecvat de analiză. Acest lucru se datorează faptului că analiza chestiunii dacă dreptul Uniunii a reglementat în mod exhaustiv o anumită problematică va depinde, desigur, de modul în care este conceput cadrul de referință, respectiv dacă este unul restrâns sau unul extins.

28.

De exemplu, să presupunem că o măsură de drept al Uniunii care privește protecția consumatorilor ar putea conține o normă de drept al Uniunii (imaginară). Acea dispoziție imaginară prevede că, „în cazul în care comerciantul, pe parcursul negocierii contractului cu consumatorul nu se află la sediul său și clipește de două ori în mod suspect când vorbește despre calitatea produselor pe care le comercializează, acesta reprezintă un motiv suficient pentru anularea contractului”. Cu greu s‑ar putea deduce că o astfel de normă (sau mai multe norme în materie din cadrul măsurii date) urmărește să armonizeze (exhaustiv) „toate elementele necesare formării contractelor încheiate cu consumatorii” sau, trecând la un nivel mai ridicat de abstractizare, „formarea contractelor (încheiate cu consumatorii)” sau chiar „dreptul contractelor” în ansamblu.

29.

Astfel, în mod logic, atunci când chestiunea în discuție privește compatibilitatea unei norme de drept național cu o prevedere de drept al Uniunii, punctul de plecare pentru a evalua compatibilitatea trebuie să fie domeniul de aplicare al normei astfel cum este stabilit de dreptul Uniunii. Astfel cum am sugerat cu altă ocazie, modul adecvat în care trebuie abordată chestiunea dacă o normă de drept național specifică este exclusă de dreptul Uniunii este microanaliza ce are ca obiect o normă specifică sau un aspect specific și bine definit al dreptului Uniunii ( 14 ). Prin urmare, este necesar ca analiza preemțiunii să fie efectuată prin examinarea unui conflict de legi specific.

b) Tipul de conflict

30.

Aducând norma de drept al Uniunii la nivelul adecvat de abstractizare, următoarea etapă este să se aprecieze dacă se află în conflict, în privința naturii și a domeniului de aplicare al normei de drept intern, cu o altă prevedere de drept intern. Pot apărea două tipuri de conflicte.

31.

În primul rând, un conflict de legi evident apare atunci când există o antinomie directă între prevederile dreptului Uniunii și una sau mai multe norme de drept intern. Pe plan normativ, prevederea de drept al Uniunii și prevederea de drept național nu pot coexista: norma de drept al Uniunii conține o afirmație de tipul „A este adevărată”, în timp ce norma de drept național are o formulare de tipul „A este (complet sau parțial) neadevărată”.

32.

În al doilea rând, conflictul de legi poate fi însă și de natură funcțională: aceasta se referă la situații în care normele de drept național și normele de drept al Uniunii sunt incompatibile deoarece, chiar în lipsa unor prevederi exprese și conflictuale, anumite norme ale statului membru se află în conflict cu cadrul legislativ al Uniunii pe planul aplicării sau al efectelor ( 15 ). În acest sens am interpreta afirmația Curții potrivit căreia, chiar dacă o materie nu a fost reglementată în mod exhaustiv printr‑o organizare comună a pieței, normele care interferează cu funcționarea adecvată a acesteia sunt excluse de dreptul Uniunii ( 16 ).

33.

Este însă clar că aceste două categorii sunt foarte departe de a fi separate în mod clar, fiind mai degrabă două puncte ale spectrului. De asemenea, este clar că nu pot apărea (decât rareori) formulări între care să existe o antinomie directă ( 17 ). Conflicte pot apărea mai des în cazuri în care o dispoziție de drept național stabilește o normă prezintă diferențe minore sau introduce excepții, derogări sau condiții suplimentare care nu sunt prevăzute expres de norma dreptului Uniunii. Prin urmare, și din acest motiv este foarte util să se examineze contextul mai larg al unei dispoziții, inclusiv cadrul în care se înscrie și obiectivele sale.

c) Obiective

34.

Pentru a stabili dacă o normă națională este exclusă de o prevedere de drept al Uniunii cu care se află în conflict, Curtea a admis că obiectivele în discuție urmărite la nivel național joacă un rol important, lăsând posibilitatea justificării măsurii naționale sub condiția respectării proporționalității ( 18 ).

35.

Cu toate acestea, o astfel de posibilitate de diferențiere la nivel național este în mod natural legată de domeniul de aplicare și de caracterul exhaustiv al preemțiunii dreptului Uniunii (cunoscută și sub denumirea „caracterul exhaustiv al armonizării” ( 19 )). Acest lucru explică constatarea că orice măsură de drept național cu efect asupra mecanismului de formare a prețurilor la nivelul producției și al comercializării în cadrul unei organizări comune a piețelor sub imperiul vechiului sistem ar fi excluse „indiferent de obiectivul declarat” ( 20 ) sau „chiar și în cazul în care măsura respectivă este de natură să sprijine politica comună a Uniunii” ( 21 ).

36.

În schimb, în domeniile care nu au fost reglementate complet de dreptul Uniunii sau care au suferit un proces de „dereglementare” la nivelul Uniunii, examinarea compatibilității normelor de drept național cu dreptul Uniunii poate lua în considerare obiectivele urmărite la ambele niveluri. Prin urmare, normele naționale care urmăresc obiective de interes general care nu sunt reglementate de instrumentul de drept al Uniunii în discuție, cum ar fi protecția sănătății, au fost declarate compatibile cu dreptul Uniunii, sub condiția respectării cerințelor impuse de principiul proporționalității, chiar dacă au un impact asupra organizării comune a piețelor ( 22 ). Curtea a precizat de asemenea că „simpla organizare comună a piețelor nu are ca efect excluderea producătorilor agricoli de la aplicarea oricăror prevederi de drept național menite să atingă alte obiective decât cele vizate de organizarea comună, chiar dacă aceste prevederi ar putea avea un impact asupra funcționării pieței în sectorul respectiv” ( 23 ).

37.

Totuși, în cazul în care normele în cauză urmăresc aceleași obiective ca și norma de drept al Uniunii cu care intră în conflict, normele de drept național sunt excluse ( 24 ). Abordarea diferențiată se datorează faptului că, în cazul în care existența unor norme contrare urmăresc aceleași obiective, normele de drept național contrare intră în conflict cu normele de drept al Uniunii întrucât urmăresc pur și simplu să stabilească un echilibru legislativ diferit pe baza aceluiași tip de considerații. Cu alte cuvinte, după ce a luat în considerare toți factorii relevanți, legiuitorul Uniunii a optat pentru o soluție care presupune găsirea unui echilibru între diversele interese și considerente în cauză. O normă de drept național care urmărește aceleași obiective, dar prin intermediul unei structuri normative diferite, conduce la o reevaluare a aceleiași chestiuni.

38.

Existența unor obiective diferite înseamnă, în schimb, că ambii legiuitori au avut în vedere considerații diferită ca natură. De exemplu, acestea se pot referi la diferite domenii de drept care au doar legături minore cu un act de drept al Uniunii sau chiar cu un domeniu reglementat de dreptul Uniunii, se pot referi la o altă etapă a lanțului de producție sau de distribuție sau la diferiți actori. Legiuitorul național se bucură de un anumit grad de libertate pentru a urmări alte obiective de interes public pe care legiuitorul Uniunii nu le‑a luat (sau nu le putea lua) în considerare la momentul elaborării normei de drept al Uniunii.

39.

Dorim să subliniem o clarificare importantă: diferența dintre obiectivele urmărite trebuie să fie una de natură, nu doar de intensitate. Astfel, de exemplu, la adoptarea unui act juridic al Uniunii care urmărește protecția consumatorilor, în cursul căreia s‑a creat un echilibru în special între protecția consumatorului, pe de o parte, și concurență și libertatea contractuală, pe de altă parte, este absolut plauzibil ca obiectivul privind protecția sănătății publice sau a mediului să nu fi fost luat în considerare. Aceasta diferă de situația în care atât măsurile de drept național, cât și măsurile de drept al Uniunii au în vedere același tip de obiective, dar cu importanță diferită. Situația menționată s‑ar regăsi dacă dreptul național la care se face referire în exemplul anterior ar pune accentul mai mult pe protecția consumatorilor decât o face dreptul Uniunii în speță, prin adoptarea, de exemplu, a unor interdicții mai precise și mai detaliate. Ar rezulta o diferență de intensitate sau de precizie, însă normele în discuție ar fi în continuare atribuite unor obiective de aceeași natură.

40.

În cele din urmă, chiar dacă ar exista o diferență reală în privința naturii obiectivelor, s‑a precizat deja că nu există posibilități nelimitate de a adopta norme de drept național care să urmărească obiective diferite, fără a ține seama de „impactul” acestora asupra normelor comune. Restricțiile care rezultă din aplicarea principiului proporționalității înseamnă în mod obligatoriu că există necesitatea instituirii unui echilibru între obiectivele respective, pe de o parte, și cele ale politicii agricole comune și ale organizării comune a piețelor, pe de altă parte, fiind necesar de asemenea ca măsura să fie adecvată și să nu depășească ceea ce este strict necesar pentru a atinge obiectivul menționat ( 25 ).

41.

Acesta este contextul analitic în care înțelegem să interpretăm concluziile recente ale Curții în cauza Scotch Whisky Association ( 26 ). Cauza respectivă privea normele de drept național care impuneau prețuri minime de vânzare cu amănuntul a băuturilor alcoolice pentru protejarea sănătății umane. Curtea a reținut că legislația națională era susceptibilă să aducă atingere relațiilor concurențiale deoarece împiedica unii producători sau importatori să obțină beneficii din costuri mai mici. A mai reținut că legislația națională era incompatibilă cu principiul liberei stabiliri a prețurilor produselor agricole în condiții de concurență loială pe care se întemeiază Regulamentul nr. 1308/2013. Totuși, întrucât norma de drept național urmărea un obiectiv de interes general, altul decât cele vizate de Regulamentul nr. 1308/2013, Curtea a statuat că norma nu trebuie exclusă dacă respectă principiul proporționalității.

42.

Ar reieși că obiectivul privind protecția sănătății publice nu a fost încadrat în mod specific în sistemul de evaluare comparativă efectuată de legiuitorul Uniunii la nivelul Uniunii Europene atunci când a stabilit normele de funcționare a pieței comune a produselor vitivinicole ( 27 ). Acest obiectiv făcea parte dintr‑un sistem de reglementare național distinct, ghidat de diferite considerații, care se suprapunea cu cel al Uniunii numai în privința unor aspecte neesențiale. Norma de drept național în discuție era o măsură aplicabilă numai în etapa de vânzare cu amănuntul. Astfel, deși comerțul cu amănuntul este, în mod normal, o (ultimă) etapă din lanțul de comercializare, suprapunerea și, prin urmare, conflictul dintre normele Uniunii și normele naționale a fost, într‑adevăr, unul limitat.

B.   Prezentul litigiu

43.

După aceste clarificări, vom trece la examinarea prezentei cauze.

44.

Prin intermediul întrebărilor adresate, instanța de trimitere ridică problema dacă articolul 3 alineatul 3 punctele 1 și 3 și articolul 5 din Legea privind interzicerea practicilor neloiale sunt compatibile cu articolul 148 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1308/2013. Prin urmare, conținutul și domeniul de aplicare al acestei din urmă dispoziții reprezintă, în mod logic, punctul de plecare la nivelul Uniunii pentru evaluarea oricărui conflict potențial, definind, în același timp, un nivel adecvat de abstractizare la care trebuie efectuată analiza preemțiunii.

45.

Prin urmare, nu ne convinge argumentul guvernului francez care indică domeniul general al „relațiilor contractuale” sau al dreptului comercial drept cadru de referință pentru evaluarea caracterului exhaustiv al armonizării, sugerând totodată că normele aplicabile întregului domeniu al relațiilor contractuale nu pot fi excluse întrucât nicio astfel de armonizare nu rezultă din Regulamentul nr. 1308/2013. În afara cazurilor de preemțiune aplicabile unui „domeniu” sau unei „materii”, în care acest element de organizare comună a pieței laptelui nu se încadrează (sau nu se mai încadrează), este necesar să ne concentrăm asupra conflictului de legi efectiv. Adoptând acest cadru de referință, guvernul german și Comisia s‑au concentrat, în mod corect, în opinia noastră, asupra normei specifice ce privește negocierea în mod liber a tuturor elementelor contractuale pentru livrarea de lapte crud (inclusiv prețul), prevăzută la articolul 148 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1308/2013.

46.

Pentru a da un răspuns la întrebările adresate de instanța de trimitere, trebuie să se determine, în primul rând, domeniul de aplicare exact și interpretarea normei prevăzute la articolul 148 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1308/2013 (Secțiunea 1). În al doilea rând, este necesar să se examineze dacă normele de drept național în discuție sunt în contradicție cu prevederea respectivă (2). În caz afirmativ, norma de drept național contrară ar putea fi compatibilă cu dreptul Uniunii, cu respectarea cerințelor principiului proporționalității, doar dacă ar urmări obiective de natură diferită (3).

47.

După efectuarea acestei analize, suntem obligați să concluzionăm că, întrucât rezultă că articolul 3 alineatul 3 punctele 1 și 3 și articolul 5 din Legea privind interzicerea practicilor neloiale urmăresc același tip de obiective care sunt inerente articolului 148 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1308/2013 și care au fost deja luate în considerare de legiuitorul Uniunii cu ocazia adoptării acelei dispoziții, normele naționale în discuție sunt excluse de dreptul Uniunii (4).

1. Articolul 148 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1308/2013 și regula potrivit căreia „părțile sunt libere să negocieze toate elementele contractului”

48.

Articolul 148 din Regulamentul nr. 1308/2013 trebuie examinat în contextul evoluției reglementării privind organizarea comună a pieței în sectorul laptelui și al produselor lactate ( 28 ). Reformele succesive ale politicii agricole comune au antrenat o schimbare de abordare, caracterizată printr‑un accent mai puternic pus pe orientarea către piață și pe competitivitate ( 29 ).

49.

Cu toate acestea, pentru a face față situației dificile de pe piață în sectorul în cauză, s‑a considerat necesară adoptarea de măsuri suplimentare, în conformitate cu recomandările Grupului de experți la nivel înalt în domeniul laptelui. Aceste măsuri (de sprijin) includeau o recomandare privind adoptarea unor dispoziții privind relațiile contractuale. Prin urmare, o dispoziție care corespunde actualului articol 148 a fost introdusă în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 în anul 2012 ( 30 ).

50.

Procedura de adoptare a unei prevederi legale privind încheierea de contracte scrise care respectă anumite condiții de formă a fost considerată a fi o astfel de măsură de sprijin în sectorul laptelui, ținând seama că sistemul comun de stabilire a prețurilor nu se mai aplica și că sistemul cotelor se apropia de data expirării. Legiuitorul Uniunii a considerat că utilizarea unor contracte scrise care respectă anumite condiții de formă ar „contribui la consolidarea responsabilității operatorilor din lanțul produselor lactate și la sporirea sensibilizării la necesitatea de a lua în considerare în mai mare măsură semnalele pieței, la ameliorarea repartiției prețurilor și la adaptarea ofertei la cerere, precum și la evitarea anumitor practici comerciale neloiale” ( 31 ). Dispoziția privind relațiile contractuale, care inițial a avut un caracter temporar, a devenit ulterior o măsură permanentă ( 32 ) și a fost extinsă și la alte sectoare decât cel al laptelui și al produselor lactate ( 33 ).

51.

În conformitate cu articolul 148 din Regulamentul nr. 1308/2013, atunci când statele membre decid că orice livrare de lapte crud pe teritoriul său efectuată de un fermier către un procesator trebuie să facă obiectul unui contract scris (cum este situația în Lituania, conform celor stabilite de instanța de trimitere), respectivele contracte trebuie, în conformitate cu alineatul (1) din acea prevedere, să îndeplinească anumite condiții. Potrivit celor explicate în considerentul (127), regulamentul stabilește anumite condiții de bază pentru a se asigura că respectivele contracte sunt conforme unor standarde minime adecvate și pentru a garanta buna funcționare a pieței interne și a organizării comune a piețelor. Pentru a îndeplini funcția respectivă, articolul 148 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1308/2013 stabilește prevederile minime pe care trebuie să le conțină respectivele contracte, inclusiv prețul ( 34 ).

52.

La articolul 148 alineatul (2) se mai prevede că respectivul contract se întocmește în scris, anterior livrării; acesta trebuie să includă, printre altele, elemente cum ar fi prețul, volumul de lapte livrat și calendarul livrărilor, durata contractului, detalii cu privire la plăți, modalitățile de ridicare sau de livrare, precum și dispozițiile aplicabile în caz de forță majoră. Articolul 148 alineatul (2) litera (c) punctul (i) din regulament prevede că elementul „preț”, a cărui includere în contractul scris este obligatorie, poate fi exprimat în mai multe modalități: prețul este fix și este indicat în contract și/sau prețul este calculat prin combinarea mai multor factori stabiliți în contract (care ar putea include indicatori de piață care reflectă schimbările condițiilor de piață, volumul livrat și calitatea sau compoziția laptelui crud livrat).

53.

Cu toate acestea, chiar dacă statele membre fac uz de posibilitatea prevăzută de Regulamentul nr. 1308/2013 de a impune forma scrisă a contractelor, toate elementele unor astfel de contracte încheiate între vânzători și cumpărători, inclusiv prețul, trebuie să fie negociate în continuare în mod liber. După cum reiese din această prevedere, precum și din considerentul (127), articolul 148 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1308/2013 stabilește limitele competenței statelor membre de a interveni în sectorul respectiv prin impunerea încheierii contractelor în formă scrisă. Această dispoziție permite numai două derogări specifice de la principiul liberei negocieri. În primul rând, statele membre pot impune părților să stabilească de comun acord o relație între o anumită cantitate livrată și prețul datorat pentru aceasta. În al doilea rând, statele membre pot stabili o durată minimă a contractelor încheiate între fermieri și primii cumpărători.

54.

Pentru a rezuma structura oarecum complexă a acestei dispoziții, regula implicită despre care se afirmă că începe să se aplice în domeniul noii organizări comune a piețelor este libera stabilire a prețurilor de vânzare pe baza liberei concurențe, care de asemenea „constituie expresia principiului liberei circulații a mărfurilor în condiții de concurență efectivă” ( 35 ). Prin excepție de la aceasta, statele membre pot impune o serie de formalități contractuale, în esență ca măsură de sprijin pentru corectarea dezechilibrelor din sectorul respectiv. Cu toate acestea, chiar dacă statele membre prevăd astfel de derogări, există o limită în privința aplicării excepției: statele membre nu pot merge atât de departe încât să aducă atingere principiului liberei negocieri a tuturor elementelor contractelor, inclusiv a prețului, cu excepții minore prevăzute la articolul 148 alineatul (4).

55.

În acest context, luând în considerare natura și domeniul de aplicare al normei de drept al Uniunii relevante, trebuie examinate dispozițiile de drept național în litigiu.

2. Există un conflict între articolul 148 alineatul (4) și dispozițiile de drept național?

a) Cu privire la prima întrebare: articolul 3 alineatul 3 punctul 1 din Legea privind interzicerea practicilor neloiale

56.

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă articolul 148 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1308/2013 se opune unei dispoziții naționale precum articolul 3 alineatul 3 punctul 1 din Legea privind interzicerea practicilor neloiale. Conform acestei din urmă dispoziții, unui cumpărător de lapte crud îi este interzis să plătească prețuri diferite vânzătorilor de lapte crud din cadrul aceluiași grup. Grupurile sunt constituite în funcție de volumul de lapte vândut și includ doar producători care nu aparțin unei organizații de producători de lapte recunoscute. Același preț trebuie aplicat la nivel de grup pentru lapte crud de aceeași calitate și compoziție precum cea a laptelui livrat cumpărătorului prin aceeași metodă.

57.

Instanța de trimitere menționează în continuare că părțile unui contract nu pot stabili prin acord un preț de cumpărare al laptelui crud prin luarea în considerare a altor factori decât cei prevăzuți de lege. Potrivit informațiilor furnizate de instanța de trimitere, în conformitate cu regulile privind cumpărarea laptelui, laptele este cumpărat dacă indicatorii inițiali de calitate (culoare, miros, consistență, temperatură, gust, aciditate, puritate, densitate, substanțe neutralizatoare și inhibitoare) respectă prevederile regulilor aplicabile. Dacă laptele nu respectă alți indicatori de calitate (precum numărul total de bacterii, numărul de celule somatice, substanțe inhibitoare, temperatura de înghețare a laptelui), se vor aplica reduceri la suma stabilită în cadrul regulilor. În consecință, producătorilor de lapte crud li se pot plăti suplimente sau majorări ca urmare a condițiilor stabilite prin contract și de asemenea pentru lapte de calitate mai bună.

58.

Astfel, unui cumpărător de lapte crud nu îi este interzis să aplice prețuri de cumpărare diferite vânzătorilor de lapte crud din cadrul aceluiași grup, dar poate să facă acest lucru numai în situația în care compoziția și calitatea laptelui furnizat variază. Lista factorilor care influențează prețul de cumpărare al laptelui crud este însă exhaustivă. Prin urmare, părțile la contract nu pot alege în mod liber factorii relevanți pentru stabilirea prețului.

59.

Având în vedere această dublă limitare, suntem obligați să fim de acord cu Comisia și cu guvernul german în sensul că dispozițiile de drept național nu sunt compatibile cu libera negociere a tuturor elementelor contractelor încheiate în scris, prevăzută la articolul 148 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1308/2013. În plus, astfel cum a subliniat și guvernul german, articolul 148 alineatul (4) prevede în mod expres excepții de la principiul liberei negocieri a tuturor elementelor contractului. Limitele prevăzute la articolul 3 alineatul 3 punctul 1 din Legea privind interzicerea practicilor neloiale nu se încadrează în niciuna dintre aceste derogări.

60.

Guvernul lituanian afirmă, cu toate acestea, că părțile contractante negociază în mod liber „prețul de bază” prin trimitere la indicatorii bazați pe compoziția laptelui. Efectul articolului 3 alineatul 3 punctul 1 este aplicarea prețului de bază respectiv în raportul cu toți membrii unui grup. În acest caz, prețul poate varia în funcție de metodele de livrare. Prețul final va fi influențat și de suplimente, reduceri sau majorări care se bazează pe criteriile de calitate. În consecință, guvernul lituanian consideră că acest mecanism respectă libera negociere a prețurilor, prevenind în același timp practicile neloiale.

61.

Argumentele guvernului lituanian nu sunt convingătoare.

62.

În primul rând, guvernul lituanian susține că prețul de bază se negociază în mod liber de către părți. Totuși, chiar dacă acest lucru ar fi adevărat în privința unui singur producător, care se presupune a fi cel cu care cumpărătorul a încheiat primul contract în cadrul unui anumit grup ( 36 ), efectul articolului 3 alineatul 3 punctul 1 din Legea privind interzicerea practicilor neloiale este aplicarea în mod obligatoriu a aceluiași preț de bază pentru toți ceilalți producători din cadrul aceluiași grup. Nu vedem cum impunerea aceluiași preț de bază pentru toți membrii grupului de producători ar respecta, în privința tuturor celorlalte contracte încheiate, principiul liberei negocieri. Pentru toți ceilalți producători din grupul respectiv, prețul de bază devine în realitate un preț fix.

63.

În al doilea rând, observațiile guvernului lituanian potrivit cărora prețul poate varia și în funcție de alți factori prevăzuți în legislație nu conduc la o concluzie diferită, ci mai degrabă subliniază că, odată ce prețul de bază este fixat, așa vor fi și toți factorii care pot fi luați în considerare la calcularea prețurilor exacte pentru fiecare livrare, astfel încât nu există de fapt o liberă negociere a prețului.

64.

Articolul 148 alineatul (2) litera (c) punctul (i) din Regulamentul nr. 1308/2013 se referă la conținutul minim în ceea ce privește menționarea în contracte a prețului datorat pentru livrare. Contractul trebuie să prevadă un preț fix și/sau un preț care să se calculeze prin combinarea mai multor factori stabiliți în contract. De exemplu, această dispoziție prevede că factorii respectivi „ar putea include indicatori de piață care reflectă schimbările condițiilor de piață, volumul livrat și calitatea sau compoziția laptelui crud livrat”.

65.

Din utilizarea conjuncțiilor „și/sau” la articolul 148 alineatul (2) litera (c) punctul (i) rezultă că Regulamentul nr. 1308/2013 este neutru în ceea ce privește mecanismul de formare a prețului ales de părțile la contract. În plus, cuvintele „care ar putea include” indică faptul că elementele enumerate la a doua liniuță a articolului 148 alineatul (2) litera (c) punctul (i) au un caracter pur orientativ și că numărul elementelor poate varia în plus sau în minus.

66.

În orice caz, esența articolului 148 alineatul (4) rămâne aceeași: este posibil ca părțile să negocieze în mod liber toate elementele unui contract. Stabilirea unei liste fixe a factorilor care pot doar să fie luați în considerare la calcularea precisă a prețurilor pentru fiecare livrare printr‑o normă emisă de statul membru cu caracter obligatoriu erga omnes este de asemenea dificil de conciliat cu o asemenea propunere.

67.

În consecință, trebuie să concluzionăm că prevederea în discuție în prezenta cauză restrânge libertatea părților contractante de a negocia prețul de cumpărare al laptelui crud din două motive: determinarea prețului de bază se face în funcție de grup și presupune că părțile la un contract nu pot conveni asupra unui preț de cumpărare diferit pentru laptele crud prin luarea în considerare a altor factori decât cei prevăzuți de legislația națională.

b) Cu privire la cea de a doua întrebare: reducerea nejustificată a prețului

68.

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere urmărește să afle dacă articolul 148 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1308/2013 interzice stabilirea unui cadru legal intern în temeiul căruia cumpărătorului de lapte crud îi este interzis să reducă în mod nejustificat prețul de cumpărare al laptelui crud. În cazul unei reduceri a prețului care depășește 3 %, aceasta este posibilă doar dacă o instituție competentă (Agenția de Reglementare a Pieței) constată că reducerea este justificată.

69.

Potrivit guvernului lituanian, articolul 3 alineatul 3 punctul 3 și articolul 5 din Legea privind interzicerea practicilor neloiale urmăresc să ofere garanții pentru a evita modificările de preț nejustificate care intervin după încheierea contractului. Aceste dispoziții nu stabilesc o restricție privind libera negociere a prețurilor, ci doar garantează că prețul nu va fi modificat dacă nu vor fi fost furnizate motive obiective.

70.

Guvernul german a susținut că articolul 3 alineatul 3 punctul 3 din Legea privind interzicerea practicilor neloiale nu este în contradicție cu articolul 148 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1308/2013. Guvernul respectiv susține că această normă privește comportamentul unilateral al uneia dintre părțile la contract după încheierea acestuia și care, ca atare, nu intră în domeniul de aplicare al articolului 148 alineatul (4), deoarece privește un aspect care nu este reglementat de acesta: prevenirea practicilor neloiale.

71.

Comisia susține că această dispoziție, la fel ca articolul 3 alineatul 3 punctul 1 din Legea privind interzicerea practicilor neloiale constituie o restricție a liberei negocieri a prețului, astfel cum este prevăzut la articolul 148 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1308/2013, și că, prin urmare, este exclusă de această din urmă dispoziție.

72.

Împărtășim punctul de vedere al Comisiei cu privire la acest aspect.

73.

De la bun început, trebuie să recunoaștem că articolul 3 alineatul 3 punctul 3 și articolul 5 din Legea privind interzicerea practicilor neloiale sunt oarecum derutante. Simpla lor existență pare să implice că, în pofida faptului că încheierea de contracte scrise este obligatorie (chiar și după stabilirea de prețuri comune în cadrul grupului în conformitate cu articolul 3 alineatul 3 punctul 1 din acea lege), poate exista încă o mare volatilitate a prețului după încheierea unui astfel de contract scris, al cărui obiectiv declarat era introducerea stabilității în relațiile contractuale.

74.

În ședință, guvernul lituanian a arătat că rațiunea adoptării acestei prevederi constă în particularitățile pieței lituaniene. Din cauza puterii de negociere inegale dintre părțile la contract, cumpărătorii de lapte crud pot impune vânzătorilor un preț mai scăzut, amenințându‑i că renunță la achiziții viitoare. Potrivit guvernului respectiv, clauzele contractuale nu funcționează cum ar trebui în privința cumpărătorilor de lapte crud.

75.

Având în vedere această realitate, considerăm că argumentul guvernului german, care se bazează pe distincția dintre momentul încheierii contractului, în care se aplică principiul liberei negocieri, și executarea ulterioară a contractului, care nu face obiectul niciunei astfel de norme, este oarecum formal și neconvingător. Explicațiile oferite de guvernul lituanian subliniază mai degrabă faptul că inegalitatea specifică etapei de negociere a contractului se poate reflecta cu ușurință în etapa ulterioară a executării contractului. Acest fenomen poate avea o dimensiune formală (prin includerea de clauze contractuale care să permită o astfel de volatilitate a prețurilor, ceea ce, în mod evident, este în detrimentul uneia dintre părți) sau practică (întrucât o serie de contracte succesive pot fi încheiate între aceleași părți și în cadrul cărora, astfel cum a arătat guvernul lituanian, „lipsa de cooperare” la „neexecutarea” unui contract s‑ar putea traduce prin stabilirea unor „condiții mai puțin favorabile” în următorul contract între aceleași părți).

76.

Cu toate acestea, având în vedere ambele puncte de vedere, este de asemenea evident, în opinia noastră, că dispozițiile aplicabile au într‑adevăr tendința să restrângă libertatea de voință a părților la negocierea elementelor contractului, ceea ce aduce atingere articolului 148 alineatul (4) din regulament. Acestea limitează posibilitatea de a negocia reducerile de prețuri în mod liber. Articolul 3 alineatul 3 punctul 3 din Legea privind interzicerea practicilor neloiale impune o interdicție absolută cu privire la reducerile nejustificate, limitând astfel în mod clar libertatea contractuală a părților. De asemenea, articolul 5 din aceasta dezvoltă această prevedere și ilustrează această logică prin condiționarea reducerilor de preț cu mai mult de 3 % de obținerea unei autorizației de la autoritatea administrativă competentă.

77.

În concluzie, chiar dacă suntem conștienți de realitatea economică specifică funcționării pieței laptelui crud în Lituania, nu putem găsi o modalitate de a reconcilia aceste norme de drept național cu norma legală expresă conform căreia toate elementele contractului se negociază în mod liber de către părți.

3. Obiective diferite?

78.

În ședință, guvernul Țărilor de Jos a susținut, întemeindu‑se pe Hotărârea Scotch Whisky Association și alții ( 37 ), că în pofida prevederilor în discuție care implică restricții ale libertății de negociere prevăzute de articolul 148 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1308/2013, acestea ar trebui însă examinate ținând seama de cerințele principiului proporționalității, deoarece urmăresc obiective diferite de cele avute în vedere de respectivul regulament. Sub acest aspect, guvernul Țărilor de Jos consideră că obiectivul urmărit de Legea privind interzicerea practicilor neloiale, și anume prevenirea practicilor comerciale neloiale, nu reprezintă un obiectiv autonom al acestui regulament, ci rolul unui element de apreciere accesoriu.

79.

În mod similar, guvernul francez a susținut în ședință că soluția pronunțată în Hotărârea Scotch Whisky Association este aplicabilă în speță, întrucât norma în discuție nu implică o armonizare exhaustivă. Posibilitatea ca dispozițiile de drept național care au un impact asupra unei prevederi exprese a dreptului Uniunii să poată fi acceptate în acest temei poate fi stabilită doar pe baza unei analize a fiecărui caz în parte.

80.

Guvernul german susține poziția contrară. Potrivit acestuia, prezenta cauză este diferită de cea din Hotărârea Scotch Whisky Association. Spre deosebire de cauza respectivă, al cărei obiect nu era reglementat de Regulamentul nr. 1308/2013, prezentul litigiu are ca obiect o normă expresă care reglementează limitele pe care un stat membru le poate impune negocierii în mod liber a tuturor elementelor unui contract.

81.

Aplicând contextul analitic schițat anterior la punctele 26-42 din prezentele concluzii, chestiunea esențială care se ridică în acest stadiu al aprecierii devine următoarea: care sunt obiectivele exacte urmărite de dispoziția de drept al Uniunii și, respectiv, de dispoziția de drept național, între care tocmai a fost confirmată existența unui conflict?

82.

În ceea ce privește articolul 148 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1308/2013, două obiective ies în evidență. În primul rând, este obiectivul îmbunătățirii puterii de negociere a producătorilor de lapte în sectorul specific al laptelui. Astfel cum arată în mod întemeiat Comisia, acest regulament, după cum se arată în cuprinsul considerentului (128), a instituit măsuri de consolidare a puterii de negociere a producătorilor de lapte în raport cu procesatorii, cu scopul de a asigura un nivel de trai echitabil pentru producătorii respectivi. Articolul 149 din Regulamentul nr. 1308/2013 permite organizațiilor de producători constituite din fermieri din sectorul produselor lactate sau asociațiilor constituite de aceștia să negocieze în mod colectiv clauzele din contractele de livrare de lapte crud, ca o excepție de la aplicarea regulilor de concurență. În plus, regulamentul se bazează, în general (nu numai în sectorul laptelui), pe capacitatea acestor organizații de producători de a concentra oferta și astfel de a contribui la îmbunătățirea puterii de negociere a producătorilor, susținând în schimb crearea și recunoașterea acestor organizații ( 38 ).

83.

În al doilea rând, după cum se arată în considerentul (138) al Regulamentului nr. 1308/2013, utilizarea contractelor scrise, reglementată de articolele 148 și 168 din Regulamentul nr. 1308/2013, este considerată a fi un instrument care poate servi la evitarea anumitor practici comerciale neloiale. Dispoziția echivalentă de la articolul 148 a fost inclusă în Regulamentul nr. 1234/2007 prin Regulamentul nr. 261/2012, cu scopul explicit ca utilizarea unor contracte scrise care respectă anumite condiții de formă să contribuie la evitarea anumitor practici comerciale neloiale ( 39 ). În special, din considerentele Regulamentului nr. 261/2012 rezultă că motivele care au condus la adoptarea dispoziției ce corespunde actualului articol 148 din Regulamentul nr. 1308/2013 aveau la bază constatarea că, în pofida situațiilor foarte diferite din statele membre cu privire la sectoarele producției și prelucrării produselor lactate, în multe cazuri concentrarea ofertei este scăzută, ceea ce conduce la un dezechilibru al puterii de negociere în lanțul de aprovizionare dintre agricultori și fabricanții de produse lactate, iar acest dezechilibru poate conduce la apariția unor practici comerciale neloiale ( 40 ).

84.

În ceea ce privește obiectivele urmărite de Legea privind interzicerea practicilor neloiale, guvernul lituanian a afirmat că normele în cauză au drept scop să interzică practicile comerciale neloiale, stimulând astfel concurența și consolidarea puterii de negociere a fermierilor. Articolul 3 alineatul 3 punctul 1 din acea lege asigură un anumit grad de cooperare în rândul producătorilor cu privire la fixarea prețurilor pentru laptele crud ca mijloc de consolidare a poziției de negociere a acestora. Astfel, Legea privind interzicerea practicilor neloiale urmărește să îmbunătățească puterea de negociere a fermierilor și să prevină practicile comerciale neloiale în sectorul laptelui.

85.

Astfel, este evident că obiectivele urmărite prin dispozițiile naționale în discuție sunt aceleași precum cele prezente în regulament. În ședință, însuși guvernul lituanian a admis acest lucru. Legiuitorul Uniunii a elaborat articolul 148 din Regulamentul nr. 1308/2013 tocmai după ce a avut în vedere considerente de aceeași natură precum cele care au justificat adoptarea de către legiuitorul lituanian a dispozițiilor în litigiu din Legea privind interzicerea practicilor neloiale. Rezultatul este probabil un echilibru diferit între aceleași valori: atunci când s‑a străduit să reconcilieze obiectivele liberei concurențe cu obiectivele specifice ale politicii agricole comune, inclusiv cu scopul de a asigura un nivel de trai echitabil pentru fermierii din sectorul laptelui, de a îmbunătăți puterea de negociere a acestora și de a îi proteja împotriva practicilor comerciale neloiale, legiuitorul Uniunii a ales, în locul măsurilor mai robuste adoptate de legiuitorul lituanian, să prevadă doar posibilitatea pentru statele membre de a impune forma scrisă a contractelor.

86.

Dacă și cât de eficientă este măsura respectivă pentru a atinge aceste scopuri este o altă problemă, la care vom reveni în secțiunea finală a prezentelor concluzii. Totuși, nu există nici cea mai mică îndoială că legiuitorul Uniunii a tranșat în mod clar între diferite valori: a luat în considerare aceleași obiective și a reglementat aceeași situație în exact același stadiu al lanțului de producție. Pentru aceste motive, conflictul dintre normele de drept al Uniunii și cele de drept național nu este o simplă situație marginală a două sisteme care se suprapun în parte, în care s‑ar putea măcar avea în vedere o examinare mai aprofundată a proporționalității. Este, în schimb, o antinomie funcțională fundamentală între două modalități de a reglementa exact aceeași chestiune, care reflectă diferite aspecte de fond ale acelorași obiective.

87.

Faptul că, astfel cum arată instanța de trimitere, încă nu există măsuri suplimentare specifice de drept al Uniunii privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în lanțul de aprovizionare cu alimente, ci numai măsuri pregătitoare ( 41 ), nu modifică aproape deloc această concluzie.

88.

O propunere de directivă privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente a fost publicată în luna aprilie 2018 ( 42 ). Este adevărat că atât timp cât acest spațiu de reglementare rămâne vacant și până la momentul adoptării unui instrument juridic al Uniunii în acest domeniu, statele membre ar putea adopta dispoziții de drept național.

89.

Cu toate acestea, este la fel de adevărat că măsurile pe care statele membre le pot adopta în perioada intermediară nu pot fi contrare acestor norme de drept al Uniunii care sunt deja în vigoare în temeiul Regulamentului nr. 1308/2013 și nici altor instrumente de drept al Uniunii în vigoare.

90.

În ședință, guvernul Țărilor de Jos a sugerat totuși că propunerea susmenționată înseamnă că era imposibil ca dreptul Uniunii, prin articolul 148 din Regulamentul nr. 1308/2013, să fi reglementat deja exclusiv chestiunea (protecției împotriva) practicilor comerciale neloiale în sectorul laptelui crud. Dacă ar fi reglementat‑o, cum ar putea propune acum Comisia o nouă reglementare în domeniul respectiv? Astfel, prin propunerea unei reglementări noi privind exact această chestiune, Comisia a recunoscut de fapt în mod implicit că există o lacună legislativă specifică.

91.

Pe cât de elegant ar părea acest argument la prima vedere, o examinare mai atentă îi relevă inconsistența. În primul rând, preemțiunea dreptului Uniunii descrisă mai sus ( 43 ) a intervenit la nivelul normei conform căreia toate elementele contractelor se negociază în mod liber de către părți. Acest lucru nu exclude alte măsuri potențiale care vizează corectarea dezechilibrelor și care nu împiedică aplicarea acestei norme specifice. Or, cele din litigiul principal cu siguranță fac acest lucru. În al doilea rând, chiar dacă s‑ar considera că există o potrivire perfectă între domeniul de aplicare al noilor norme de drept al Uniunii care urmează a fi propuse și domeniul de aplicare actual al articolului 148 și al altor prevederi ale Regulamentului nr. 1308/2013, quid non, faptul că noile norme sunt propuse în același domeniu ar putea însemna, pur și simplu, și că se urmărește modificarea normelor deja existente în acest domeniu. Dispozițiile ulterioare de drept al Uniunii ar constitui apoi lex posteriori la același nivel legislativ ca și Regulamentul nr. 1308/2013.

4. Concluzie intermediară

92.

Din ceea ce precedă rezultă, în opinia noastră, că articolul 148 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1308/2013 trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații precum cea în cauză, care, pentru a consolida puterea de negociere a producătorilor de lapte crud și pentru a preveni practicile comerciale neloiale:

–

limitează libertatea părților la contract de a negocia prețul de cumpărare al laptelui crud în sensul în care unui cumpărător de lapte crud îi este interzis să plătească prețuri diferite vânzătorilor de lapte crud din cadrul aceluiași grup, alcătuit în funcție de volumul de lapte vândut și care include membri care nu aparțin vreunei organizații de producători de lapte recunoscute, pentru lapte crud de aceeași calitate și cu aceeași compoziție precum cea a laptelui livrat cumpărătorului prin aceeași metodă, iar astfel părțile nu pot stabili de comun acord un preț diferit de cumpărare al laptelui crud prin luarea în considerare a altor factori și care

–

limitează libertatea părților la contract de a negocia prețul de cumpărare al laptelui crud în sensul în care unui cumpărător de lapte crud îi este interzis să reducă în mod nejustificat prețul laptelui crud, iar o reducere a prețului cu mai mult de 3 % este posibilă doar dacă este autorizată de autoritatea competentă.

C.   Epilog

93.

După modificarea intervenită în cadrul normativ al politicii agricole comune și al organizării comune a piețelor produselor agricole, precum și după pronunțarea Hotărârii Scotch Whisky Association, este posibil să fi apărut îndoieli cu privire la marja exactă a normelor de drept național ce urmăresc obiective legitime care nu sunt reglementate de instrumentele organizării comune a piețelor.

94.

Având în vedere modificările intervenite în privința abordării și a logicii normative, analizate în prezentele concluzii, există un oarecare spațiu pentru diversitatea normelor de drept național, în special la marginea pieței, acolo unde forțele de pe piață trebuie să fie conciliate cu alte obiective și valori. Cu toate acestea, nu considerăm că „permisiunea de a deroga”, chiar dacă este animată de obiective perfect legitime, poate fi încurajată atât de mult încât să înceapă să desființeze nucleul normativ al organizării comune a piețelor.

95.

Aceste declarații nu neagă nicidecum legitimitatea și temeinicia obiectivului urmărit de legiuitor prin dispozițiile în litigiu din Legea privind interzicerea practicilor neloiale. De fapt, avem o simpatie personală considerabilă pentru îndeplinirea obiectivelor respective. Dispozițiile naționale în cauză încearcă să răspundă la un context specific național în care se pare că abordarea proprie regulamentului, care se bazează pe potențialul oferit de organizațiile și de asociațiile de producători, nu pare să fi funcționat corespunzător. Cel mai recent Raport al Comisiei cu privire la implementarea prevederilor Regulamentului nr. 1308/2013 reflectă realitatea obiectivă la nivel național și evocă opoziția întâlnită în anumite state membre la „abordarea asociativă” drept unul dintre motivele pentru succesul incomplet ( 44 ).

96.

Totuși, pentru ca organizarea comună a pieței produselor agricole să nu ajungă ca un șvaițer, nici chiar aceste elemente de apreciere nu permit unui stat membru să deroge în mod unilateral de la cerințele exprese ale dreptului Uniunii. În primul rând, Regulamentul nr. 1308/2013 prevede măsuri specifice menite a fi adoptate pentru rezolvarea unor probleme specifice ( 45 ). În al doilea rând, urmărește să asigure reactivitatea legiuitorului Uniunii prin adăugarea unor cerințe în materie de comunicare și de raportare ( 46 ).

97.

Al treilea și cel mai important argument este că, în termeni generali, statele membre sunt ținute, în temeiul obligației de cooperare loială, să respecte dreptul Uniunii. În cazul în care apar dificultăți și probleme în aplicarea acestuia, statele trebuie, în cazul în care consideră că este necesar pentru a soluționa problemele respective, să recurgă la căile instituționale adecvate la nivelul Uniunii pentru a încuraja schimbările legislative și adaptarea treptată la o situație dinamică ( 47 ).

98.

Cu toate acestea, obligația de cooperare loială are două fațete. Aceasta impune obligații nu doar în sarcina statelor membre, ci și în sarcina instituțiilor să „colaboreze cu bună‑credință în vederea depășirii dificultăților, respectând în același timp pe deplin tratatul și celelalte norme de drept [al Uniunii], în special cele care reglementează organizarea comună a pieței în sectorul în cauză” ( 48 ).

99.

În acest context, este de datoria legiuitorului Uniunii să reacționeze în timp util la astfel de evoluții ( 49 ). După cum am subliniat deja cu altă ocazie, faptul că legiuitorul Uniunii dispune de o largă marjă de apreciere, în special în domeniul politicii agricole comune, nu reprezintă „un cec în alb” prin care alegerile de reglementare anterioare cu privire la organizarea pieței ar trebui să fie percepute drept permanente și justificate suficient pentru a fi aplicate în continuare în cadrul unei piețe și al unor contexte sociale schimbate în mod semnificativ ( 50 ). Într‑adevăr, principiul proporționalității impune de asemenea ca măsurile de drept al Uniunii să fie apte să realizeze obiectivele legitime urmărite, regulă a cărei nerespectare poate duce la contestarea validității acestora ( 51 ). Orice astfel de contestare ar reprezenta totuși o situație diferită, necesitând alte argumente și elemente de probă care trebuie prezentate în fața Curții.

V. Concluzie

100.

În lumina considerațiilor ce precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Lietuvos Respublikos Konstitucinis Teismas (Curtea Constituțională a Republicii Lituania) după cum urmează:

„Articolul 148 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații precum cea în cauză, care, pentru a consolida puterea de negociere a producătorilor de lapte crud și pentru a preveni practicile comerciale neloiale:

–

limitează libertatea părților la contract de a negocia prețul de cumpărare al laptelui crud în sensul în care unui cumpărător de lapte crud îi este interzis să plătească prețuri diferite vânzătorilor de lapte crud din cadrul aceluiași grup, alcătuit în funcție de volumul de lapte vândut și care include membri care nu aparțin vreunei organizații de producători de lapte recunoscute, pentru lapte crud de aceeași calitate și cu aceeași compoziție precum cea a laptelui livrat cumpărătorului prin aceeași metodă, iar astfel părțile nu pot stabili de comun acord un preț de cumpărare al laptelui crud prin luarea în considerare a altor factori și care

–

limitează libertatea părților la contract de a negocia prețul de cumpărare al laptelui crud în sensul în care unui cumpărător de lapte crud îi este interzis să reducă în mod nejustificat prețul laptelui crud, iar o reducere a prețului cu mai mult de 3 % este posibilă doar dacă este autorizată de autoritatea competentă.”

( 1 ) Limba originală: engleza.

( 2 ) Regulamentul nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 671).

( 3 ) Hotărârea din 23 decembrie 2015, Scotch Whisky Association și alții (C‑333/14, EU:C:2015:845).

( 4 ) Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 (JO 2017, L 350, p. 15).

( 5 ) Registrul Legislativ (TAR), 2015-07-09, nr. 11209.

( 6 ) Registrul Legislativ (TAR), 2015-12-29, nr. 20903.

( 7 ) A se vedea, cu privire la etapele evoluției politicii agricole comune (PAC), de exemplu: Barents, R., The Agricultural Law of the EC, Kluwer, 1994, Usher, J. A., EC Agricultural Law, Oxford University Press, 2001, McMahon, J. A., EU Agricultural Law, Oxford University Press, 2007 și Schütze, R., „Reforming the «CAP»: From Vertical to Horizontal Harmonisation”Yearbook of European Law, volumul 28, Ediția întâi, 2009, p. 337-361.

( 8 ) Anumite hotărâri ale Curții păreau să sugereze preemțiunea, statuând că „întrucât se poate considera că normele privind organizarea comună a piețelor formează un sistem complet, statele membre nu mai au competență în domeniul respectiv, cu excepția cazului în care dreptul [Uniunii] derogă în mod expres de la această regulă”, Hotărârea din 13 martie 1984, Prantl (16/83, EU:C:1984:101, punctul 13). Cu privire la această dezbatere, a se vedea Schütze, R., „Reforming the «CAP»: From Vertical to Horizontal Harmonization”Yearbook of European Law, volumul 28, Ediția întâi, 2009, p. 337-361.

( 9 ) A se vedea de exemplu Berardis, G., „The Common organisation of agricultural markets and national price regulation”, CMLRev, 1980, p. 539-551, Usher, J. A., „The Effects of Common Organisations and Policies on the Powers of a Member State”, în European Law Review, volumul 2, 1977, p. 428-443.

( 10 ) A se vedea de exemplu Hotărârea din 26 mai 2005, Kuipers (C‑283/03, EU:C:2005:314, punctul 42 și jurisprudența citată).

( 11 ) A se vedea considerentul (1) al Regulamentului (UE) nr. 261/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește relațiile contractuale din sectorul laptelui și al produselor lactate (JO 2012, L 94, p. 38).

( 12 ) Concluziile avocatului general Bot prezentate în cauza The Scotch Whisky Association și alții (C‑333/14, EU:C:2015:527, punctul 31 și următoarele).

( 13 ) A se vedea în acest sens Hotărârea din 19 septembrie 2013, Panellinios Sindesmos Viomikhanion Metapoiisis Kapnou (C‑373/11, EU:C:2013:567, punctul 26).

( 14 ) A se vedea Concluziile noastre prezentate în cauza Dzivev și alții (C‑310/16, EU:C:2018:623, punctele 72-80).

( 15 ) A se vedea din nou Concluziile noastre prezentate în cauza Dzivev și alții (C‑310/16, EU:C:2018:623, punctul 76), citând ca exemplu, în contextul mandatului european de arestare, Hotărârea din 30 mai 2013, F. (C‑168/13 PPU, EU:C:2013:358, punctele 37-38 și 56).

( 16 ) A se vedea de exemplu Hotărârea din 19 martie 1998, Compassion in World Farming (C‑1/96, EU:C:1998:113, punctul 41 și jurisprudența citată).

( 17 ) A se vedea, pentru această discuție, Arena, A., „The Twin Doctrines of Primacy and Pre‑emption” in Schütze R., and Tridimas, T., în Oxford Principles of European Union Law: The European Union Legal Order, Volumul 1, Oxford University Press, 2018, p. 300-349 și în special p. 329.

( 18 ) A se vedea Hotărârea din 23 decembrie 2015, Scotch Whisky Association și alții (C‑333/14, EU:C:2015:845, punctul 26 și jurisprudența citată).

( 19 ) A se vedea punctele 21 și 22 de mai sus.

( 20 ) A se vedea Hotărârea din 26 mai 2005, Kuipers (C‑283/03, EU:C:2005:314, punctul 53).

( 21 ) A se vedea de exemplu Hotărârea din 14 octombrie 2004, Spania/Comisia (C‑173/02, EU:C:2004:617, punctul 19 și jurisprudența citată).

( 22 ) Hotărârea din 23 decembrie 2015, Scotch Whisky Association și alții (C‑333/14, EU:C:2015:845, punctele 26-29).

( 23 ) A se vedea de exemplu Hotărârea din 6 octombrie 1987, Nertsvoederfabriek Nederland (118/86, EU:C:1987:424, punctul 12). A se vedea de asemenea Hotărârea din 1 aprilie 1982, Holdijk și alții (141/81 și 143/81, EU:C:1982:122, punctele 12 și 13).

( 24 ) A se vedea de exemplu Hotărârea din 16 ianuarie 2003, Hammarsten (C‑462/01, EU:C:2003:33, punctul 34 și următoarele), și Ordonanța din 11 iulie 2008, Babanov (C‑207/08, nepublicată, EU:C:2008:407, punctul 28 și următoarele).

( 25 ) A se vedea în acest sens Hotărârea din 23 decembrie 2015, Scotch Whisky Association și alții (C‑333/14, EU:C:2015:845, punctul 29).

( 26 ) Hotărârea din 23 decembrie 2015, Scotch Whisky Association și alții (C‑333/14, EU:C:2015:845).

( 27 ) Concluziile avocatului general Bot prezentate în cauza The Scotch Whisky Association și alții (C‑333/14, EU:C:2015:527, punctul 41).

( 28 ) Secțiunea 3, consacrată laptelui și produselor lactate, din capitolul II (privind dispoziții specifice referitoare la sectoarele individuale) din titlul II din partea a II‑a a Regulamentului nr. 1308/2013.

( 29 ) A se vedea punctul 23 de mai sus.

( 30 ) Articolul 185f a fost introdus în Regulamentul nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (JO 2007, L 299, p. 1) prin Regulamentul nr. 261/2012.

( 31 ) Considerentul (8) al Regulamentului nr. 261/2012.

( 32 ) În conformitate cu articolul 232 alineatul (2) din Regulamentul 1308/2013, articolul 148 ar fi trebuit să se aplice doar până la 30 iunie 2020. Cu toate acestea, deoarece s‑a considerat adecvată ajutarea în continuare a sectorului laptelui și a produselor lactate ca urmare a eliminării sistemului de cote și încurajarea acestuia să reacționeze mai eficient la fluctuațiile prețurilor și ale pieței, termenul menționat a fost eliminat prin Regulamentul 2017/2393, a se vedea considerentul (60) și articolul 4 alineatul (22).

( 33 ) A se vedea considerentul (138) și articolul 168 din Regulamentul nr. 1308/2013.

( 34 ) Caracterul „minim” al prevederii respective rezultă de asemenea și din travaux préparatoires, în special din Propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește relațiile contractuale din sectorul laptelui și al produselor lactate, COM(2010) 0728 final (propunere care a condus la adoptarea Regulamentului nr. 261/2012 prin care a fost introdusă forma anterioară a articolului 148).

( 35 ) A se vedea Hotărârea din 23 decembrie 2015, Scotch Whisky Association și alții (C‑333/14, EU:C:2015:845, punctul 20).

( 36 ) „Se presupune”, întrucât pe o piață cu caracteristici precum cea a laptelui crud din Lituania, în care există un dezechilibru semnificativ de putere de negociere, ar fi corect să se presupună că acesta ar conduce deopotrivă la o inegalitate considerabilă în privința informațiilor.

( 37 ) Hotărârea din 23 decembrie 2015, Scotch Whisky Association și alții (C‑333/14, EU:C:2015:845, punctele 26-29).

( 38 ) A se vedea considerentele (131)-(134) și capitolul III, intitulat „Organizații și asociații ale producătorilor și organizații interprofesionale”, din titlul II din partea a II–a din regulament.

( 39 ) Considerentul (8) al Regulamentului nr. 261/2012, citat la punctul 50 din prezentele concluzii.

( 40 ) A se vedea considerentul (5) al Regulamentului nr. 261/2012.

( 41 ) La 7 iunie 2016, Parlamentul European a adoptat Rezoluția referitoare la practicile comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare [2015/2065 (INI)]. La 14 noiembrie 2016, Grupul operativ pentru piețele agricole, instituit de domnul Phil Hogan, membru al Comisiei Europene, a publicat Raportul privind consolidarea rolului fermierilor în cadrul lanțului de aprovizionare, iar la 12 decembrie 2016, Consiliul Uniunii Europene a aprobat constatările Raportului privind consolidarea rolului fermierilor în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare și combaterea practicilor comerciale neloiale (Concluziile nr. 15508/16).

( 42 ) COM(2018) 173 final din 12 aprilie 2018.

( 43 ) Punctul 29 și punctele 59-67 din prezentele concluzii.

( 44 ) Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu. Evoluția situației pieței produselor lactate și implementarea dispozițiilor „Pachetului privind laptele” [COM(2016) 724 final]. Un observator mai sceptic din părțile situate mai către estul Uniunii Europene ar putea considera că astfel de concluzii nu sunt deloc surprinzătoare, observând că acest rezultat este probabil să se producă atunci când o „soluție” unică, vădit părtinitoare din perspectiva culturii locale, este sugerată pentru toți. În statele membre cu o sensibilitate istorică relativ recentă la asocierea „forțată” și la colectivizarea producției agricole, un astfel de model are șanse destul de mari să fie „lipsit de succes”.

( 45 ) A se vedea în special articolul 221 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1308/2013.

( 46 ) Articolul 223, respectiv 225 din regulament.

( 47 ) A se vedea în acest sens Hotărârea din 7 februarie 1973, Comisia/Italia (39/72, EU:C:1973:13, punctul 20 și următoarele).

( 48 ) Hotărârea din 8 ianuarie 2002, van den Bor (C‑428/99, EU:C:2002:3, punctul 47).

( 49 ) A se vedea în acest sens, cu privire la „obligația de a modifica legislația existentă”, Hotărârea din 12 decembrie 1985, Vonk de Kaas Inkoop en Produktie Holland (208/84, EU:C:1985:508, punctul 22).

( 50 ) A se vedea Concluziile noastre prezentate în cauza Lidl (C‑134/15, EU:C:2016:169, punctul 90) și Confédération paysanne și alții (C‑528/16, EU:C:2018:20, punctul 139).

( 51 ) A se vedea de exemplu Hotărârea din 12 iulie 2012, Association Kokopelli (C‑59/11, EU:C:2012:447, punctul 38 și jurisprudența citată). A se vedea de asemenea Hotărârea din 6 decembrie 1984, Biovilac/CEE (59/83, EU:C:1984:380, punctul 17), potrivit căreia „legalitatea unui act poate fi afectată în mod negativ doar dacă măsura este vădit inadecvată pentru atingerea obiectivului urmărit de instituția comunitară competentă”.

Full & Egal Universal Law Academy