7.5.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 161/38
Recurs introdus la 15 februarie 2018 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 5 decembrie 2017 în cauza T-728/16, Tuerck/Comisia
(Cauza C-132/18 P)
(2018/C 161/42)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Gattinara, B. Mongin, L. Radu Bouyon, agenți)
Cealaltă parte din procedură: Sabine Tuerck
Concluziile recurentei
—
Anularea Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 5 decembrie 2017 în cauza T-728/16, Tuerck/Comisia;
—
respingerea acțiunii în primă instanță;
—
obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente cauzei în primă instanță;
—
obligarea doamnei Tuerck la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.
Motivele și principalele argumente
În ceea ce privește procedurile de transfer al drepturilor de pensie constituite la o casă națională către sistemul de pensii al funcționarilor Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut la articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la Statutul funcționarilor Uniunii, primul motiv de recurs este întemeiat pe neluarea în considerare de către Tribunal a jurisprudenței Curții în cauza Radek Časta (Hotărârea din 5 decembrie 2013, C-166/12, punctele 24, 28 și 31) potrivit căreia operațiunea care consta în a converti capitalul reprezentând drepturile de pensie dobândite în sistemul național în ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care trebuie luați în calcul în sistemul de pensii al Uniunii este reglementată de dreptul Uniunii. Această operațiune includerea luarea în calcul a aprecierii capitalului intervenite între momentul cererii și data transferului efectiv prevăzută de statut. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a reținut că Comisia nu avea puterea de a efectua o deducere asupra aprecierii capitalului între data înregistrării cererii de transfer și transferul efectiv al capitalului. Atunci când a reținut că Comisia nu avea competența de a efectua asemenea deduceri, Tribunalul a încălcat articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf din anexa VIII la statut, a ignorat competență recunoscută Comisiei prin acest articol și a săvârșit o eroare de drept.
Al doilea motiv de recurs este întemeiat pe o eroare de drept care constă în a considera că deducerea aplicată la aprecierea capitalului se putea face la o altă rată decât cea prevăzută de statut și numai pe baza capitalului transferabil. Or, deducerea aplicată la aprecierea capitalului trebuie efectuată în conformitate cu statutul care impune respectarea echilibrului actuarial și prevede, pentru aceasta, aplicarea unei rate de 3,1 %. În plus, referindu-se la cuantumul „transferabil”, în timp ce articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut menționează că transformarea sumelor reprezentând drepturile de pensie ale persoanei interesate în ani de plată a contribuțiilor la sistemul actual trebuie să se efectueze pe baza transferului efectiv, Tribunalul a încălcat acest text și nu a luat în considerare Hotărârea Tribunalului pronunțată în recurs la 13 octombrie 2015 în cauza Comisia/Verile și Gjergij (T-104/14 P).
Al treilea motiv de recurs este întemeiat pe o eroare de drept constând în face să prevaleze dispozițiile generale de punere în aplicare adoptate de Comisie pentru aplicarea statutului asupra statutului însuși, ierarhic superior, și pe o încălcare a obligației de motivare. Prin intermediul primului aspect al celui de al treilea motiv, Comisia susține că Tribunalul a dat dispozițiilor generale de punere în aplicare o interpretare contrară modului de redactare a dispoziției statutare pe care DGA ar trebui să o transpună și a contravenit principiului potrivit căruia statutul, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Radek Časta, nu permite să se transforme în ani de contribuții la sistemul actual de pensii sume care nu reprezintă din punct de vedere material drepturi de pensie. Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al treilea motiv, Comisia susține că Tribunalul a încălcat obligația de motivare, reținând, prin motive contradictorii, că respectiva casă națională a demonstrat aprecierea capitalului între data depunerii cererii și cea a transferului efectiv.
Cel de al patrulea motiv este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere și pe o încălcare a obligației de motivare săvârșite de Tribunal atunci când a identificat o îmbogățire fără justă cauză care este inexistentă. În primul rând, Tribunalul consideră că ar exista o îmbogățire fără justă cauză dacă se convertește în ani de contribuții la sistemul de pensii numai o parte din capitalul transferat, deși transferul se apreciază la data depunerii cererii de transfer și urmează apoi regimul fondului „noțional” bazat pe un sistem de capitalizare. Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al patrulea motiv, Comisia invocă o încălcare a obligației de motivare constând în faptul că Tribunalul a reținut o îmbogățire fără justă cauză fără a explica temeinicia acestei concluzii în lumina argumentului Comisiei potrivit căruia suma care exceda aplicarea ratei de 3,1 % fusese rambursată funcționarului respectiv.
Full & Egal Universal Law Academy