Cauza C-156/18 P: Recurs introdus la 22 februarie 2018 de Tulliallan Burlington Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 decembrie 2017 în cauza T-121/16, Tulliallan Burlington Ltd/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală
C2402018RO1210120180222RO0015121132
Recurs introdus la 22 februarie 2018 de Tulliallan Burlington Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 decembrie 2017 în cauza T-121/16, Tulliallan Burlington Ltd/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală
(Cauza C-156/18 P)2018/C 240/15Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Tulliallan Burlington Ltd (reprezentant: A. Norris, barrister)
Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, Burlington Fashion GmbH
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curţii:
—
anularea hotărârii Tribunalului prin care s-a respins acţiunea introdusă de Tulliallan Burlington Ltd (TBL) împotriva deciziei camerei de recurs;
—
anularea deciziei camerei de recurs [sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, în conformitate cu hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie];
—
obligarea Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) şi a Burlington Fashion GmbH (BFG) la plata cheltuielilor de judecată efectuate de TBL în cadrul prezentului recurs.
Motivele și principalele argumente
Recurenta („TBL”) declară recurs împotriva hotărârii Tribunalului, întrucât acesta a săvârşit următoarele erori de drept:
1)
Motive întemeiate pe încălcarea articolului 8 alineatul (5) din RMUE ( 1 )
a)
în mod eronat, Tribunalul nu a făcut nicio constatare referitoare la „legături”;
b)
de asemenea, Tribunalul a constatat în mod eronat că TBL nu a dovedit în mod corespunzător atingerea adusă caracterului distinctiv sau profitul necuvenit;
c)
întrucât a concluzionat în sensul că nu au fost furnizate elementele de probă necesare, Tribunalul în mod greşit (i) a stabilit cerinţele legale la un nivel prea ridicat şi (ii) nu a ţinut seama de elementele de probă relevante;
d)
în fapt, singura concluzie la care putea să ajungă Tribunalul era aceea că a existat o atingere adusă caracterului distinctiv şi, împreună sau în subsidiar, un profit necuvenit;
e)
Tribunalul a respins în mod eronat capătul de cerere al TBL referitor la faptul că decizia camerei de recurs este afectată de o eroare întrucât nu a ţinut seama în mod vădit de observaţiile care i-au fost prezentate.
2)
Motive întemeiate pe încălcarea articolului 8 alineatul (4) din RMUE
a)
Tribunalul nu a reţinut că camera de recurs ar fi trebuit să solicite observaţii suplimentare referitoare la articolul 8 alineatul (4) în împrejurări în care singurul mijloc de a asigura respectarea normelor de procedură ar fi fost ca aceasta fie să solicite astfel de observaţii, fie să se pronunţe numai în temeiul articolului 8 alineatul (5) şi să retrimită cauza diviziei de opoziţie pentru a se pronunţa în legătură cu aspectul referitor la articolul 8 alineatul (4). Tribunalul ar fi trebuit să anuleze decizia camerei de recurs;
b)
Tribunalul a confirmat în mod eronat concluzia camerei de recurs potrivit căreia TBL nu a dovedit că fuseseră îndeplinite condiţiile de aplicare a articolului 8 alineatul (4). Tribunalul ar fi trebuit să constate eroarea săvârşită de camera de recurs, să anuleze constatările acesteia cu privire la articolul 8 alineatul (4) şi să constate el însuşi încălcarea articolului 8 alineatul (4).
Motive întemeiate pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) din RMUE
a)
Tribunalul a aplicat în mod greşit Hotărârea Praktiker întrucât, în conformitate cu Hotărârea Curţii de Justiţie în cauza EUIPO/Cactus (C-501/15 P, EU:C:2017:750), Hotărârea Praktiker nu se aplică în speţă mărcilor anterioare;
b)
în plus sau cu titlu subsidiar, Tribunalul a aplicat în mod greşit Hotărârea Praktiker, întrucât hotărârea respectivă nu se aplică serviciilor furnizate de galeriile comerciale;
c)
chiar admiţând că mărcile anterioare ale TBL intră în sfera noţiunii „servicii de vânzare cu amănuntul” şi, prin urmare, sub incidenţa Hotărârii Praktiker, Tribunalul a interpretat în mod eronat această hotărâre în sensul că exclude orice constatare a unei similitudini care poate genera o confuzie;
d)
întrucât a săvârşit erori în ceea ce priveşte constatările referitoare la aplicarea Hotărârii Praktiker, Tribunalul nici nu (i) a efectuat o evaluare a riscului de confuzie, şi nici (ii) nu a trimis cauza camerei de recurs în vederea unei astfel de evaluări. În speţă, Tribunalul trebuia să adopte una dintre aceste două abordări.
( 1 ) Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).
Full & Egal Universal Law Academy