Cauza C-168/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesarbeitsgericht (Germania) la 5 martie 2018 – Pensions-Sicherungs-Verein VVaG/Günther Bauer
C2312018RO720120180305RO00087282
Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesarbeitsgericht (Germania) la 5 martie 2018 – Pensions-Sicherungs-Verein VVaG/Günther Bauer
(Cauza C-168/18)2018/C 231/08Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesarbeitsgericht
Părțile din procedura principală
Recurentă: Pensions-Sicherungs-Verein VVaG
Intimat: Günther Bauer
Întrebările preliminare
1.
Articolul 8 din Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului ( 1 ) se aplică atunci când prestațiile de pensie ocupațională sunt plătite de un organism de asigurări sociale la nivel de grup de întreprinderi, supus supravegherii de către autoritatea publică de supraveghere financiară, care, cu acordul acestei autorități, a redus în mod întemeiat, din motive financiare, cuantumul prestațiilor acordate, iar potrivit legislației naționale, deși angajatorul trebuie să garanteze foștii salariați pentru reduceri, totuși, din cauza stării de insolvență, acesta nu poate să își îndeplinească obligația de a compensa reducerea cuantumului prestațiilor?
2.
În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:
În ce împrejurări se poate considera că pierderile suferite de fostul salariat din cauza stării de insolvență a angajatorului, în ceea ce privește prestațiile de pensie ocupațională, sunt vădit disproporționate și obligă astfel statele membre să garanteze o protecție minimă în astfel de situații, deși fostul salariat primește cel puțin jumătate din cuantumul prestațiilor rezultate din drepturile de pensie dobândite?
3.
În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:
Articolul 8 din Directiva 2008/94/CE are efect direct și conferă unui particular drepturi pe care acesta le poate invoca în fața unei instanțe naționale împotriva unui stat membru, atunci când statul membru respectiv nu a transpus această directivă în dreptul național sau a transpus-o în mod incorect?
4.
În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare:
Se consideră că un organism de drept privat, desemnat de un stat membru – în mod obligatoriu pentru angajatori – ca instituție de garantare a pensiilor ocupaționale în caz de insolvență, supus supravegherii de către autoritatea publică de supraveghere financiară, care, în temeiul dispozițiilor de drept public, colectează de la angajatori contribuțiile necesare pentru garantare în caz de insolvență și care poate crea condițiile executării silite în mod identic cu o autoritate publică, printr-un act administrativ, este un organism public al statului membru respectiv?
( 1 ) JO 2008, L 283, p. 36.
Full & Egal Universal Law Academy