Cauza C-220/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Hanseatisches Oberlandesgericht in Bremen (Germania) la 27 martie 2018 – ML
C2212018RO810120180327RO00098192
Cerere de decizie preliminară introdusă de Hanseatisches Oberlandesgericht in Bremen (Germania) la 27 martie 2018 – ML
(Cauza C-220/18)2018/C 221/09Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Hanseatisches Oberlandesgericht in Bremen
Părtea din procedura principală
Persoana urmărită: ML
Întrebările preliminare
1)
Ce semnificație are, în cadrul interpretării dispozițiilor menționate anterior ( 1 ), faptul că în statul membru emitent există căi de atac pe care deținuții le pot utiliza împotriva condițiilor de detenție?
a)
În cazul în care autoritățile judiciare de executare dispun de dovezi privind existența, în condițiile de detenție din statul membru emitent, a unor deficiențe sistemice sau generale care privesc anumite grupuri de persoane sau anumite centre de detenție, poate fi exclus, având în vedere dispozițiile menționate mai sus, un risc real ca persoana urmărită să fie supusă unui tratament inuman sau degradant în cazul în care ar fi extrădată, de natură să împiedice extrădarea, pentru simplul fapt că au fost instituite aceste căi de atac, fără a fi necesară o examinare suplimentară a condițiilor de detenție?
b)
Este relevant în această privință faptul că Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a identificat elemente care să indice că aceste căi de atac nu oferă deținuților perspective realiste de îmbunătățire a condițiilor de detenție inadecvate?
2)
În cazul în care, după răspunsul la prima întrebare preliminară, simpla existență a acestor căi de atac ale deținuților fără o examinare suplimentară a condițiilor de detenție din statul membru emitent de către autoritățile judiciare de executare nu este de natură să excludă un risc real ca persoana urmărită să fie supusă unui tratament inuman sau degradant
a)
dispozițiile menționate anterior trebuie interpretate în sensul că examinarea condițiilor de detenție din statul membru emitent de către autoritățile judiciare de executare trebuie extinsă la toate penitenciarele sau la celelalte centre de detenție, în care persoana urmărită ar putea fi preluată? Acest lucru este valabil și în cazul unei detenții temporare sau efectuate cu scop de transfer în anumite centre de detenție? Sau examinarea se poate limita la acel centru de detenție în care, conform precizărilor autorităților din statul membru emitent, persoana urmărită va fi, probabil, deținută cea mai mare parte a timpului?
b)
este necesară în acest scop o examinare completă a respectivelor condiții de detenție, care să identifice atât suprafața spațiului personal per deținut, precum și celelalte condiții de detenție? Evaluarea condițiilor de detenție astfel identificate trebuie efectuată în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel cum rezultă din Hotărârea Muršić/ împotriva Croației (cererea nr. 7334/13)?
3)
În cazul în care, după răspunsul la a doua întrebare preliminară, se va admite că autoritățile judiciare de executare au obligația de a examina toate centrele de detenție în discuție:
a)
se poate renunța la examinarea de către autoritățile judiciare de executare a condițiilor de detenție ale fiecăruia dintre centrele de detenție în discuție în considerarea faptului că statul membru emitent a dat o asigurare generală că persoana urmărită nu riscă să fie supusă unui tratament inuman sau degradant?
b)
sau, în loc de a examina condițiile de detenție ale fiecăruia dintre centrele de detenție în discuție, autoritățile judiciare de executare pot acorda extrădarea cu condiția ca persoana urmărită să nu fie supusă unui astfel de tratament?
4)
În cazul în care, după răspunsul la a treia întrebare preliminară, asigurările date și condiții stabilite nu dispensează autoritățile judiciare de executare de obligația de a examina condițiile de detenție ale fiecăruia dintre centrele de detenție în discuție din statul membru emitent:
a)
obligația de examinare a autorităților judiciare de executare trebuie extinsă la toate centrele de detenție în discuție și în cazul în care autoritățile judiciare de executare din statul membru emitent precizează că durata de detenție în acel loc a persoanei urmărite nu va depăși trei săptămâni, sub rezerva apariției unor împrejurări contrare?
b)
această situație se regăsește și atunci când autoritățile judiciare de executare nu pot identifica dacă aceste informații au fost furnizate de autoritățile judiciare emitente sau dacă provin de la autoritățile centrale ale statului membru emitent, care au acționat în urma cererii de asistență a autorității judiciare emitente?
( 1 ) Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3)
Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 de modificare a Deciziilor-cadru 2002/584/JAI, 2005/214/JAI, 2006/783/JAI, 2008/909/JAI și 2008/947/JAI, de consolidare a drepturilor procedurale ale persoanelor și de încurajare a aplicării principiului recunoașterii reciproce cu privire la deciziile pronunțate în absența persoanei în cauză de la proces (JO, L 81, p. 24)
Full & Egal Universal Law Academy