3.9.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 311/6
Cerere de decizie preliminară introdusă de Székesfehérvári Törvényszék (Ungaria) la 5 iunie 2018 – Hochtief AG/Fővárosi Törvényszék
(Cauza C-362/18)
(2018/C 311/06)
Limba de procedură: maghiara
Instanța de trimitere:
Székesfehérvári Törvényszék (Ungaria)
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Hochtief AG
Pârâtă: Fővárosi Törvényszék
Întrebările preliminare
1)
Principiile fundamentale și normele dreptului Uniunii [în special articolul 4 alineatul (3) TUE și cerința privind interpretarea uniformă], astfel cum au fost interpretate de Curte, în special în Hotărârea pronunțată în cauza Köbler, trebuie interpretate în sensul că angajarea răspunderii instanței de ultim grad dintr-un stat membru, care pronunță o hotărâre ce încalcă dreptul Uniunii, poate fi întemeiată exclusiv pe dreptul național sau pe criteriile prevăzute de dreptul național? În cazul unui răspuns negativ, principiile fundamentale și normele dreptului Uniunii, în special cele trei criterii stabilite de Curte în cauza Köbler pentru a angaja răspunderea „statului”, pot fi interpretate în sensul că îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii statului membru pentru încălcarea dreptului Uniunii de către instanțele acestuia trebuie apreciată în conformitate cu dreptul național?
2)
Normele și principiile fundamentale ale dreptului Uniunii [în special articolul 4 alineatul (3) TUE și cerința protecției jurisdicționale efective], în special Hotărârile Curții în materia răspunderii unui stat membru pronunțate în cauzele Francovich și alții, Brasserie du pêcheur și Factortame și Köbler, printre altele, trebuie interpretate în sensul că autoritatea de lucru judecat a hotărârilor care încalcă dreptul Uniunii pronunțate de instanțele de ultim grad dintr-un stat membru exclude angajarea răspunderii statului membru pentru prejudicii?
3)
Principiile „efectivităţii” și echivalenţei stabilite prin Directivele 89/665/CE (1), 92/13/CE (2) și 2007/66/CE (3) și prin Hotărârile Curţii pronunţate în cauzele Kühne & Heitz, Kapferer, Impresa Pizzarotti, și Transportes Urbanos și Servicios Generales trebuie interpretate în sensul că, în cadrul procedurii de revizuire, partea nu mai poate să invoce constatările cuprinse într-o hotărâre a Curții pronunțată ca urmare a unei proceduri de trimitere preliminară inițiate de instanța de al doilea grad de jurisdicţie în litigiul principal, având în vedere că în litigiul principal aceste constatări nu au fost luate în considerare, în special în cazul în care instanța supremă din statul membru a respins recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate în litigiul principal întemeindu-se pe împrejurarea că partea nu a invocat în timp util constatările cuprinse în hotărârea Curții?
4)
Directivele menționate în a treia întrebare preliminară, jurisprudența Curții care rezultă în special din Hotărârile Impresa Pizzarotti (C-213/13), Kapferer (C-234/04), Kühne & Heitz (C-453/00) și Transportes Urbanos și Servicios Generales (C-118/08), în legătură cu admiterea cererii de revizuire, și principiile fundamentale stabilite de Curte în cauzele C-470/99, C-327/00 și C-241/06, în ceea ce priveşte termenele stabilite de dreptul naţional pentru procedurile privind căile de atac în domeniul achiziţiilor publice, trebuie interpretate în sensul că instanțele naționale procedează corect prin neluarea în considerare, pentru motivul că a fost invocată tardiv de parte în apel, a hotărârii Curții pronunţate la cererea instanței de al doilea grad de jurisdicţie în cadrul procedurii aflate pe rolul acesteia sau a unei hotărâri a Curții a cărei versiune în limba oficială a statului membru nu era disponibilă până la judecarea apelului și prin respingerea, cu toate acestea, ca inadmisibilă a acţiunii în revizuire formulate de această parte pe baza hotărârilor Curții invocate, fără a le lua în considerare, și a faptelor relevante în sensul acestor hotărâri?
5)
Directivele menționate în a treia întrebare preliminară și jurisprudenţa Curţii care rezultă în special din Hotărârile Impresa Pizzarotti (C-213/13), Kapferer (C-234/04), Kühne & Heitz (C-453/00) și Transportes Urbanos și Servicios Generales (C-118/08), trebuie interpretate în sensul că într-o cauză în care partea din litigiu face trimitere la Hotărârea Curții pronunţată în cauza Kempter (C-2/06) – potrivit căreia nu este necesar să se invoce hotărârile Curții, întrucât instanța este obligată să le aplice din oficiu – instanţele naţionale procedează corect prin neluarea în considerare a hotărârilor Curţii, pe baza normelor procedurale interne și contrar concluziilor cuprinse în Hotărârea [Kempter], astfel încât nu se menționează această împrejurare în hotărârea prin care se pune capăt procedurii sau în motivarea acesteia și prin respingerea ca inadmisibilă, cu toate acestea, a acţiunii în revizuire formulate de această parte pe baza hotărârilor Curții invocate, dar care nu au fost luate în considerare, și a faptelor relevante în sensul acestor hotărâri?
6)
Condiția privind încălcarea suficient de gravă, stabilită în Hotărârile Köbler și Traghetti del Mediterraneo, trebuie interpretată în sensul că încălcarea respectivă nu există în cazul în care instanța de ultim grad respinge o acţiune în revizuire, nerespectând în mod vădit jurisprudența constantă a Curţii citată în detaliu – care se întemeiază inclusiv pe diferite avize juridice – fără a face nicio referire la aceasta şi fără a motiva în niciun fel hotărârea respectivă în lumina dreptului Uniunii și, evident, fără a examina și fără a face măcar referire la necesitatea de a sesiza Curtea cu privire la această chestiune, în pofida faptului că a fost de asemenea citată în cel mai mic detaliu în acest sens jurisprudența relevantă a Curții? Având în vedere Hotărârea Curţii pronunţată în cauza CILFIT (C-283/81), instanţa naţională trebuie să îşi motiveze hotărârea atunci când, contrar interpretării juridice stabilite cu caracter obligatoriu de Curte, respinge o acţiune în revizuire și, în acest sens, refuză să adreseze o cerere de decizie preliminară fără a prezenta o motivare?
7)
Principiile protecției jurisdicționale efective și echivalenței, consacrate la articolul 19 TUE și la articolul 4 alineatul (3) TUE, libertatea de stabilire și libera prestare a serviciilor, prevăzute la articolul 49 TFUE, și Directiva 93/37/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, precum și Directivele 89/665/CEE, 92/13/CEE și 2007/66/CE trebuie interpretate în sensul că [nu se opun] ca autoritățile și instanțele competente, cu încălcarea vădită a dreptului aplicabil al Uniunii, să respingă fiecare acțiune introdusă de reclamant ca urmare a faptului că a fost exclus de la o procedură de achiziții publice, acțiuni în vederea cărora trebuie să întocmească, după caz, numeroase documente care implică o investiție considerabilă de timp și de bani sau să participe la audieri, și, deși este cert că, teoretic, există posibilitatea de a atrage răspunderea pentru prejudicii cauzate în exercitarea funcțiilor jurisdicționale, reglementarea relevantă privează reclamantul de posibilitatea de a solicita instanței o despăgubire pentru prejudiciul suferit ca urmare a măsurilor nelegale?
8)
Principiile enunțate în Hotărârile Köbler, Traghetti del Mediterraneo și Saint Giorgio trebuie interpretate în sensul că nu poate fi reparat prejudiciul cauzat ca urmare a faptului că, contrar jurisprudenței constante a Curții, instanța de ultim grad dintr-un stat membru a respins cererea de revizuire introdusă în timp util de o parte, prin care aceasta ar fi putut solicita restituirea cheltuielilor de judecată efectuate?
9)
În cazul în care, potrivit dreptului național, trebuie admisă o procedură de revizuire ca urmare a pronunțării unei noi hotărâri a Curții Constituționale și în vederea restabilirii constituționalității, nu este de asemenea necesar, ţinând seama de principiul echivalenței și de conţinutul Hotărârii Curţii pronunţate în cauza Transportes Urbanos și Servicios Generales (C-118/08), să se admită o procedură de revizuire în cazul în care în litigiul principal nu s-a ținut seama, invocându-se dispoziţiile dreptului naţional în materia termenelor procedurale, de o hotărâre pronunțată anterior de Curte într-o altă cauză, de o hotărâre pronunţată de Curte la solicitarea instanţei în litigiul principal și de faptele relevante în sensul acestor hotărâri?
(1) Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO 1989, L 395, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 237).
(2) Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (JO 1992, L 76, p. 14, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 43).
(3) Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce privește ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice (JO 2007, L 335, p. 31).
Full & Egal Universal Law Academy