Cauza C-389/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal de première instance francophone de Bruxelles (Belgia) la 13 iunie 2018 – Brussels Securities SA/État belge
C2942018RO3220120180613RO0045322332
Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal de première instance francophone de Bruxelles (Belgia) la 13 iunie 2018 – Brussels Securities SA/État belge
(Cauza C-389/18)2018/C 294/45Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Tribunal de première instance francophone de Bruxelles
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Brussels Securities SA
Pârât: État belge
Întrebarea preliminară
Articolul 4 din Directiva 90/43/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre ( 1 ) (înlocuită, începând din 18 ianuarie 2012, de Directiva 2011/96/UE a Consiliului din 30 noiembrie 2011 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre ( 2 )) coroborat cu celelalte surse ale dreptului comunitar
trebuie interpretat în sensul că se opune ca o reglementare a unei autorități naționale, precum Codul impozitelor pe venit 1992 și Decretul regal de punere în aplicare a Codului impozitelor pe venit 1992, din textele aplicabile pentru exercițiul fiscal 2011,
care a optat pentru un regim de scutire (neimpozitarea profiturilor distribuite primite de o societate-mamă în cadrul relației sale cu filiala) care constă, într-o primă etapă, în includerea dividendelor distribuite de filială în baza impozabilă a societății-mamă și, într-o a doua etapă, în deducerea acestor dividende din baza impozabilă respectivă în proporție de 95 %, cu titlu de venituri impozitate definitiv,
ca urmare a aplicării coroborate, în vederea stabilirii bazei de calcul al impozitului pe profit al societății-mamă, a acestui regim belgian de deducere a veniturilor impozitate definitiv și (1) a normelor referitoare la o altă deducere care constituie un avantaj fiscal prevăzut de această reglementare (deducerea pentru capitalul cu risc), (2) a dreptului de a deduce soldul pierderilor anterioare recuperabile, (3) a dreptului de a reporta pentru exercițiile financiare următoare imputarea excedentului veniturilor impozitate definitiv, a deducerii pentru capitalul cu risc și a soldului pierderilor anterioare recuperabile, atunci când pentru un exercițiu financiar cuantumul acestora este superior celui al profitului impozabil, și (4) a ordinii de imputare care prevede, pentru aceste exerciții financiare următoare, că imputarea trebuie să se realizeze, până la epuizarea profitului impozabil, mai întâi asupra veniturilor impozitate definitiv reportate, apoi asupra deducerii pentru capitalul cu risc reportată (a cărei reportare este limitată la „următoarele șapte perioade fiscale”), apoi asupra soldului pierderilor anterioare recuperabile,
să conducă la reducerea, până la concurența totalității sau a unei părți a dividendelor primite de la filială, a pierderilor pe care societatea-mamă le-ar fi putut deduce în cazul în care dividendele ar fi fost pur și simplu înlăturate din profitul exercițiului financiar în cursul căruia au fost obținute (având drept efect reducerea rezultatului impozabil al acestui exercițiu financiar și majorarea, dacă este cazul, a pierderilor fiscale reportabile) în loc să fie menținute în acest profit și să facă ulterior obiectul unor norme privind scutirea și reportarea cuantumului scutit în cazul insuficienței profitului,
și anume reducerea soldului pierderilor anterioare recuperabile ale societății-mamă care poate apărea în cadrul exercițiilor financiare ulterioare unui exercițiu financiar în care veniturile impozitate definitiv, deducerea pentru capitalul cu risc și soldul pierderilor anterioare recuperabile depășesc cuantumul profitului impozabil?
( 1 ) JO L 225, p. 6, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 97.
( 2 ) JO L 345, p. 8.
Full & Egal Universal Law Academy