22.10.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 381/13
Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul Specializat Cluj (România) la data de 30 iulie 2018 – AU / Reliantco Investments LTD, Reliantco Investments LTD Limassol Sucursala Bucureşti
(Cauza C-500/18)
(2018/C 381/14)
Limba de procedură: română
Instanţa de trimitere
Tribunalul Specializat Cluj
Părţile din acţiunea principală
Reclamant: AU
Pârâte: Reliantco Investments LTD, Reliantco Investments LTD Limassol Sucursala Bucureşti
Întrebările preliminare
1)
În interpretarea noţiunii de „client obişnuit” prevăzute de articolul 4 [alineatul] (1) punctul 12 din Directiva 2004/39/[CE] (1), instanţa naţională poate/trebuie să utilizeze aceleaşi criterii de interpretare care definesc noţiunea de consumator, în înţelesul articolului 2 litera (b) din Directiva 93/13/CEE (2)?
2)
În ipoteza unui răspuns negativ la prima întrebare, atunci în ce condiţii un „client obişnuit” în sensul Directivei 2004/[39/CE] se poate prevala, într-un litigiu precum cel din cauza principală, de calitatea de consumator[?] şi
3)
În special, efectuarea de către un „client obişnuit”, în sensul Directivei 2004/[39/CE], a unui volum ridicat de tranzacţii, într-un interval de timp relativ scurt, şi investirea unor sume semnificative de bani în instrumente financiare precum cele definite de articolul 4 [alineatul] (1) punctul 17 din Directiva 2004/39/[CE] constituie criterii relevante pentru aprecierea calităţii de consumator a unui „client obişnuit” în sensul aceleiaşi directive?
4)
Dacă în demersul său de a-şi stabili competenţa, având obligaţia de a determina incidenţa, după caz, a articolului 17 [alineatul] (1) litera (c) sau a articolului 7 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (3), instanţa naţională poate şi/sau trebuie să aibă în vedere temeiul de drept material invocat de reclamant – exclusiv răspundere noncontractuală – ca remediu pentru stipularea unor clauze pretins abuzive în sensul Directivei 93/13/CEE pentru care legea materială aplicabilă s-ar stabili în temeiul Regulamentului (CE) nr. 864/2007 (Roma II) (4) ori eventuala calitate de consumator a reclamantului face irelevant temeiul de drept material al cererii sale?
(1) Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO L 145, p. 1, Ediţie specială 06/vol. 8, p. 247).
(2) Directiva 93/13/CEE a Consiliului, din 5 aprilie 1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediţie specială, 15/vol. 2, p. 273).
(3) Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (JO L 351, p. 1).
(4) Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale („Roma II”) (JO L 199, p. 40).
Full & Egal Universal Law Academy