11.2.2019
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 54/14
Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franța) la 11 decembrie 2018 – Association française des usagers de banques/Ministre de l'Économie et des Finances
(Cauza C-778/18)
(2019/C 54/18)
Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Conseil d'État
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Association française des usagers de banques
Pârât: Ministre de l'Économie et des Finances
Întrebările preliminare
—
dispozițiile articolului 12 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2014/17/UE din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale (1), ținând seama, printre altele, de scopul pe care acestea îl atribuie contului de plăți sau de economii a cărui deschidere sau menținere o autorizează, sau dispozițiile alineatului (3) al aceluiași articol autorizează, pe de o parte, creditorul să impună împrumutatului, în schimbul unui avantaj individualizat, domicilierea tuturor veniturilor sale salariale sau asimilate într-un cont de plăți pentru o perioadă stabilită prin contractul de împrumut, indiferent de valoarea, de ratele și de durata împrumutului, și, pe de altă parte, ca perioada astfel stabilită să poată atinge 10 ani sau durata creditului, dacă aceasta este mai mică?
—
articolul 45 din Directiva 2007/64/CE din 13 noiembrie 2007 (2), aplicabil la acel moment și reluat în prezent la articolul 55 din Directiva (UE) 2015/2366 din 25 noiembrie 2015 (3), și articolele 9-14 din Directiva 2014/92/UE din 23 iulie 2014 (4), referitoare la facilitarea mobilității bancare și la comisioanele de închidere a unui cont de plăți, se opun ca închiderea unui cont deschis de împrumutat la creditor pentru domicilierea veniturilor sale la acesta în schimbul unui avantaj individualizat în cadrul unui contract de credit să determine, dacă aceasta are loc înainte de expirarea perioadei stabilite în acest contract, pierderea respectivului avantaj, inclusiv la mai mult de un an de la deschiderea contului și, pe de altă parte, aceleași dispoziții se opun ca această perioadă să poată atinge 10 ani sau durata totală a creditului?
(1) Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, p. 34).
(2) Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE (JO L 319, p. 1).
(3) Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, p. 35).
(4) Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază (JO L 257, p. 214).