Cauza T-224/18: Acțiune introdusă la 11 aprilie 2018 – PV/Comisia
C2212018RO2910120180411RO0036291313
Acțiune introdusă la 11 aprilie 2018 – PV/Comisia
(Cauza T-224/18)2018/C 221/36Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamant: PV (reprezentant: M. Casado García-Hirschfeld, avocat)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
—
declararea prezentei cereri admisibilă și fondată;
în consecință, să dispună:
—
conexarea prezentei cereri introductive cu cauza pendinte T-786/16 conform principiului conexității și articolului 68 din Regulamentul consolidat al Tribunalului UE din 4 martie 2015;
—
considerarea hărțuirii morale drept dovedită și confirmarea utilizării unor „falsuri intelectuale”, ceea ce are ca efect că astfel de neregularități nu pot fi tolerate de ordinea juridică a UE;
—
anularea procedurii CMS 17/025 în ceea ce privește toate aceste aspecte și anularea deciziei care se află la baza reclamației R/8/18;
—
anularea deciziei de „stabilire la zero” a salariului reclamantului începând cu data de 1 octombrie 2017;
—
anularea deciziei care obligă reclamantul să participe la exercițiul de evaluare FP 2016 (anul calendaristic 2016), precum și respingerea reclamației R/502/17 din 16 martie 2018, din cauza hărțuirii morale și a incapacității de lucru;
—
anularea deciziei care obligă reclamantul să participe la exercițiul de evaluare FP 2017 (anul calendaristic 2017), din cauza hărțuirii morale, și anularea deciziei pentru care a fost introdusă reclamația R/121/18;
—
anularea deciziei, precum și respingerea reclamației R/413/17 din 15 ianuarie 2018 prin care reclamantul a fost repartizat la DG SCIC, cu încălcarea principiului solicitudinii celui mai elementar;
—
anularea deciziei PMO (doamna [X]) din 12 septembrie 2017, prin care s-a decis compensarea notei de debit nr. ABAC 324170991 din 20 iulie 2017 pentru un cuantum de 42704,74 euro cu salariile neplătite ale reclamantului pentru perioada 1 august 2016-30 septembrie 2017, precum și respingerea reclamației R/482/17 din 9 martie 2018;
și acordarea despăgubirilor următoare în temeiul articolului 340 TFUE:
—
dispunerea reparării prejudiciului moral de 98000 de euro care rezultă din aceste decizii contestate;
—
în ceea ce privește prejudiciul material, acordarea:
—
fie a unui cuantum de 23190,44 euro reprezentând salarii restante pentru perioada 1 octombrie 2017-30 aprilie 2018, în cazul în care Tribunalul apreciază că reclamantul are dreptul la totalitatea salariului său;
—
fie a unui cuantum de 7612,87 euro reprezentând salarii restante pentru perioada 1 octombrie 2017-30 aprilie 2018, în cazul în care Tribunalul apreciază că reclamantul nu are dreptul decât la diferența de salarii dintre salariul său de la Comisie și cel perceput în sectorul privat;
—
pentru a acorda, în cele din urmă, o despăgubire globală fie de 121990,44 euro, fie de 105612,87 euro, majorată cu dobânzi de întârziere calculate până la data plății efective;
și în toate cazurile:
—
obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șapte motive.
1.
Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolelor 1, 3, 4 și 31 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”), precum și a articolului 1e alineatul (2) și a articolului 12a din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”) care interzice hărțuirea morală.
2.
Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolelor 21a, 22c și 23 din statut, ale căror dispoziții cuprind interdicția săvârșirii de acte ilicite, în special prin faptul că reclamantul ar fi fost obligat să participe la exercițiul de evaluare pentru anul 2016, deși nu ar fi prestat nicio activitate din cauza incapacității de muncă și a revocării începând cu data de 1 august 2016.
3.
Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 41 din Cartă și a articolului 11a din statut privind conflictele de interese directe.
4.
Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea principiului solicitudinii și al asistenței, care ar fi fost săvârșită prin decizia de repartizare a reclamantului la DG SCIC.
5.
Al cincilea motiv întemeiat pe principiul de drept al excepției de neexecutare și pe principiul legalității.
6.
Al șaselea motiv întemeiat pe o încălcare a articolului 9 alineatul (3) din anexa IX la statut și a principiului de drept „non bis in idem”, care ar afecta procedura disciplinară CMS 17/025 declanșată împotriva reclamantului.
7.
Al șaptelea motiv întemeiat pe o încălcare a articolului 41 alineatul (1) din Cartă, și mai precis a termenelor rezonabile pentru procedura disciplinară menționată anterior.
Full & Egal Universal Law Academy