Cauza T-330/18: Acțiune introdusă la 23 mai 2018 – Carvalho și alții/Parlamentul și Consiliul
Acțiune introdusă la 23 mai 2018 – Carvalho și alții/Parlamentul și Consiliul
(Cauza T-330/18)
2018/C 285/51Limba de procedură: englezaPărțile
Reclamanți: Armando Carvalho (Santa Comba Dão, Portugalia) și alți 36 de reclamanți (reprezentanți: G. Winter, profesor, R. Verheyen, avocat, și H. Leith, barrister)
Pârâte: Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European
Concluziile
—
Declararea nelegalității „Actelor privind emisiile de gaze cu efect de seră” ( 1 ) în măsura în care acestea permit emiterea între 2021 și 2030 a unei cantități de gaze cu efect de seră care este egală în 2021 cu 80 % din emisiile din 1990, scăzând la 60 % din emisiile din 1990 în 2030;
—
anularea Actelor privind emisiile de gaze cu efect de seră în măsura în care acestea stabilesc obiective de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 cu 40 % din nivelurile din 1990 și în special a articolului 9 al doilea paragraf din Directiva 2003/87/CE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2018/410, a articolului 4 alineatul (2) și a anexei I la Regulamentul 2018/842 și a articolului 4 din Regulamentul 2018/841;
—
obligarea pârâtelor să adopte măsuri în temeiul Actelor privind emisiile de gaze cu efect de seră care să impună o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 cu 50 %-60 % din nivelurile din 1990 sau cu un nivel mai ridicat de reduceri pe care Tribunalul îl consideră adecvat;
—
cu titlu subsidiar, în cazul în care Tribunalul nu intenționează să emită o somație, iar decizia sa de a anula obiectivele de reducere a emisiilor intervine prea târziu pentru a permite o modificare a dispozițiilor relevante înainte de 2021, reclamanții solicită Tribunalului să dispună menținerea în vigoare a dispozițiilor atacate din Actele privind emisiile de gaze cu efect de seră până la o anumită dată, până la care acestea trebuie modificate în conformitate cu cerințele legale de rang superior;
—
obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanții invocă zece motive.
1.
Primul motiv, referitor la cererea lor de anulare, întemeiat pe faptul că Uniunea este obligată prin norme de rang juridic superior să evite daunele provocate de schimbările climatice, conform obligației de drept internațional cutumiar care interzice statelor să provoace daune, și să prevină daunele, conform articolului 191 TFUE. Uniunea este de asemenea obligată să prevină încălcări ale drepturilor fundamentale protejate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene provocate de schimbările climatice. Aceste drepturi includ dreptul la viață și la integritate fizică, dreptul de a exercita o ocupație, dreptul de proprietate, drepturile copiilor și dreptul la egalitatea de tratament.
2.
Al doilea motiv, referitor la cererea lor de anulare, întemeiat pe faptul că, dată fiind legătura de cauzalitate dintre emisiile de gaze cu efect de seră și schimbările climatice periculoase, Uniunea este responsabilă de luarea unor măsuri de reglementare a emisiilor de gaze cu efect de seră în Uniune, pentru a evita aceste daune și pentru a preveni încălcarea drepturilor fundamentale.
3.
Al treilea motiv, referitor la cererea lor de anulare, întemeiat pe faptul că schimbările climatice provoacă deja și vor continua să provoace daune și încălcări ale drepturilor fundamentale. Orice emisii suplimentare de gaze cu efect de seră care contribuie la aceste efecte vor fi, așadar, nelegale, cu excepția cazului în care respectivele emisii pot fi justificate de motive obiective, iar Uniunea a urmărit să realizeze reduceri în măsura capacității sale tehnice și economice.
4.
Al patrulea motiv, referitor la cererea lor de anulare, întemeiat pe faptul că Uniunea nu are nicio astfel de justificare în adoptarea obiectivelor stabilite de Actele privind emisiile de gaze cu efect de seră, pentru următoarele motive:
—
obiectivele autorizează emisii în cantități care depășesc în mod semnificativ partea echitabilă a Uniunii Europene din bugetul de emisii implicat de obiectivul stabilit de Acordul de la Paris cu privire la o creștere maximă a temperaturii medii globale de 1,5 oC sau cu mult sub 2 oC;
—
obiectivele au fost stabilite fără ca pârâtele să examineze întinderea capacității tehnice și economice a Uniunii în ceea ce privește efectuarea de reduceri. Obiectivele alese au fost mai degrabă selectate ca fiind cele mai rentabile mijloace de atingere a unui obiectiv anterior de emisii pe termen lung, care a fost între timp înlocuit prin Acordul de la Paris;
—
probele aflate la dispoziția pârâtelor arată că Uniunea avea de fapt capacitatea de a adopta măsuri care să prevadă reduceri ale gazelor cu efect de seră cu cel puțin 50 %-60 % sub nivelurile din 1990 până în 2030.
5.
Al cincilea motiv, referitor la cererea lor de emitere a unei somații, întemeiat din nou pe faptul că Uniunea este obligată prin norme de rang juridic superior să evite daunele provocate de schimbările climatice, conform obligației de drept internațional cutumiar care interzice statelor să provoace daune, și să prevină daunele, conform articolului 191 TFUE. De asemenea, aceasta este obligată să evite și să prevină încălcările drepturilor fundamentale care rezultă din schimbările climatice, în temeiul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
6.
Al șaselea motiv, referitor la cererea lor de emitere a unei somații, întemeiat pe faptul că Uniunea, în temeiul responsabilității sale pentru emisiile de gaze cu efect de seră, a încălcat în trecut aceste obligații:
—
a încălcat obligația de a evita provocarea de daune din 1992, când a fost adoptată Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice și cunoștințele despre schimbările climatice s-au generalizat;
—
încălcarea obligației Uniunii s-a amplificat în 2009, când au intrat în vigoare atât articolul 191 TFUE, cât și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
—
la aceste date, emiterea în continuare de gaze cu efect de seră urma să fie interzisă, cu excepția cazului în care această conduită era justificată în mod obiectiv. Uniunea nu a susținut și nu poate susține că nivelul emisiilor pe care a continuat să îl permită în această perioadă corespundea capacității tehnice și economice a acesteia de a reduce emisiile.
7.
Al șaptelea motiv, referitor la cererea lor de emitere a unei somații, întemeiat pe faptul că Uniunea continuă și în prezent să își încalce obligațiile, prin adoptarea obiectivelor de reducere a emisiilor din Actele privind emisiile de gaze cu efect de seră. Astfel cum se stabilește în motivele referitoare la cererea lor de anulare, Actele privind emisiile de gaze cu efect de seră nu reduc emisiile și permit eliberarea în continuare a emisiilor, la niveluri care sunt nelegale și care nu pot fi justificate.
8.
Al optulea motiv, referitor la cererea lor de emitere a unei somații, întemeiat pe faptul că încălcarea obligațiilor de către Uniune este o încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor. Uniunea nu dispune de o marjă de apreciere pentru a refuza să ia în considerare sau să adopte măsuri care se încadrează în capacitatea sau tehnică sau economică de reducere a emisiilor.
9.
Al nouălea motiv, referitor la cererea lor de emitere a unei somații, întemeiat pe faptul că încălcările obligațiilor au provocat schimbări climatice periculoase care au cauzat prejudicii materiale unora dintre reclamanți și vor produce alte tipuri suplimentare de prejudicii reclamanților în viitor.
10.
Al zecelea motiv, referitor la cererea lor de emitere a unei somații, întemeiat pe faptul că Uniunea este obligată să se asigure că conduita sa respectă obligația sa legală de a realiza reduceri ale emisiilor pe măsura capacității sale tehnice și economice, probele indicând că aceasta corespunde unei reduceri cu cel puțin 50 %-60 % până în 2030 a nivelului din 1990 al emisiilor. Reclamanții solicită emiterea de către Tribunal a unei somații în acest sens.
( 1 ) Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2018 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea rentabilizării reducerii emisiilor de dioxid de carbon și a sporirii investițiilor în acest domeniu și a Deciziei (UE) 2015/1814 (JO 2018, L 76, p. 3); Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021-2030 în vederea unei contribuții la acțiunile climatice de respectare a angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 (JO 2018, L 156, p. 26) și Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și a Deciziei nr. 529/2013/UE (JO 2018, L 156, p. 1). (În cererea lor introductivă, reclamanții fac referire la Regulamentele 2018/842 și 2018/841 în versiunile adoptate de Consiliu la 14 mai 2018, înainte de semnarea și publicarea în Jurnalul Oficial.)