Cauza T-374/18: Acțiune introdusă la 19 iunie 2018 – Labiri/CESE
Acțiune introdusă la 19 iunie 2018 – Labiri/CESE
(Cauza T-374/18)
2018/C 285/55Limba de procedură: francezaPărțile
Reclamantă: Vassiliki Labiri (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: J.-N. Louis, avocat)
Pârâtă: Comitetul Economic și Social European
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
invitarea pârâtului, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii, să prezinte Decizia din 30 martie 2016 a Secretarului General al CESE prin care acesta decide că nicio acuzație nu este reținută împotriva șefului de unitate al reclamantei;
—
să declare și să hotărască
—
anularea Deciziei din 30 martie 2016 a Secretarului General al CESE de a nu reține nicio acuzație împotriva șefului de unitate al reclamantei și de a clasa definitiv cererea sa de asistență/plângerea sa din 14 decembrie 2007;
—
obligarea CESE la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.
1.
Primul motiv se întemeiază pe încălcarea obligației de motivare care decurge din articolul 25 al doilea paragraf din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), precum și pe încălcarea principiilor cooperării care decurg din Acord de cooperare administrativă între Comitetul Economic și Social European (CESE) și Comitetul Regiunilor din 17 decembrie 2007.
2.
Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 24 primul paragraf din statut și a articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene care conferă oricărei persoane dreptul la o bună administrare. În special, decizia atacată ar fi fost adoptată cu încălcarea dreptului reclamantei de a fi ascultată și cu nerespectarea dreptului la apărare.
3.
Al treilea motiv se întemeiază pe eroarea vădită de apreciere care ar fi fost săvârșită de CESE prin adoptarea unei decizii de clasare definitivă care s-ar referi în mod ilegal la un acord referitor la o tranzacție intervenit într-o cauză de la Tribunalul Funcției Publice, precum și la concluziile anchetei administrative prin care nu s-ar fi examinat niciodată dacă faptele care făceau obiectul plângerii reclamantei ar fi putut constitui în mod obiectiv o hărțuire morală.