1.10.2018
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 352/36
Acțiune introdusă la 27 iunie 2018 – Riesco García/Parlamentul
(Cauza T-391/18)
(2018/C 352/42)
Limba de procedură: spaniola
Părțile
Reclamant: Juan Carlos Riesco García (Rota, Spania) (reprezentant: M. Tey Ariza, avocat)
Pârât: Parlamentul European
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
—
prin prezentul înscris și având în vedere competențele Tribunalului, reclamantul formulează o acțiune în constatarea abținerii de a acționa în raport cu răspunsul primit de la Comisia pentru petiții a Parlamentului European din 31 mai 2017 la petiția sa nr. 0741/2015 privind pretinsa discriminare existentă între funcționari și angajați temporari în ceea ce privește diferența de tratament în condițiile de pensionare pentru angajații administrației centrale a statului spaniol;
—
având în vedere legislația menționată (Directiva 1999/70 a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP), se solicită admiterea prezentei cereri, pronunțarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la cererea adresată și, în acest temei, dispunerea de către aceasta ca statul spaniol să declare și să asigure exercitarea efectivă imediată a dreptului tuturor angajaților administrației centrale a statului la condiții identice sau similare în ceea ce privește accesul la pensionarea anticipată.
Motivele și principalele argumente
Reclamantul arată că, potrivit legislației spaniole care face obiectul prezentei acțiuni, angajaților permanenți (funcționari) afiliați la sistemul de asigurări sociale, în ceea ce privește pensionarea voluntară, le este permis să schimbe sistemul de asigurări sociale, întrucât sunt funcționari, în timp ce angajaților interimari nu le este permis acest lucru, întrucât nu sunt funcționari.
În opinia reclamantului, răspunsul nefondat primit din partea Comisiei pentru petiții a Parlamentului European la petiția sa (0741/2015) este dezamăgitor și incomprehensibil; această instituție, care declarase drept admisibilă petiția menționată și considerase la 3 august 2016 că era necesară punerea legislației spaniole în conformitate cu Directiva 1999/70 în sensul solicitat (egalitatea în ceea ce privește condițiile de pensionare) și avusese în vedere inclusiv posibilitatea de a iniția o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de către un stat membru, s-a dezis ulterior, invocând existența unor „chestiuni factuale” nesoluționate.
Încă mai incomprehensibil este că, în caz de îndoieli cu privire la această chestiune, comisia menționată nu se adresează instituției competente pentru a decide dacă este necesară în această situație punerea legislației naționale în conformitate cu Directiva 1999/70, și anume Curtea de Justiție a Uniunii Europene, propunând în schimb soluționarea problemei menționate în fața instanțelor jurisdicționale naționale, care sunt mai puțin sau deloc competente să statueze cu privire la necesitatea punerii legislației naționale în conformitate cu cea europeană.
Full & Egal Universal Law Academy