7.1.2019
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 4/30
Acțiune introdusă la 8 octombrie 2018 – Sammut/Parlamentul
(Cauza T-608/18)
(2019/C 4/41)
Limba de procedură: malteza
Părțile
Reclamant: Mark Anthony Sammut (Foetz, Luxemburg) (reprezentant: P. Borg Olivier, avocat)
Pârât: Parlamentul European
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
—
anularea, în temeiul articolului 270 TFUE, a deciziei adoptate de Parlamentul European la 6 iulie 2018 în conformitate cu articolul 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor, prin care s-a respins cererea reclamantului de retragere a declarației care figurează în raportul său de evaluare pentru anul 2016, care privește pretinsa omisiune a reclamantului de a informa autoritatea împuternicită să facă numiri în legătură cu intenția sa de a publica o carte intitulată „L-Aqwa fl-Ewropa. Il-Panama papers u il-Poter” [„Cei mai buni din Europa. Panama Papers și Puterea”]; și, în consecință,
—
anularea în parte a deciziei adoptate de Directorul general al Direcției Traducere din 4 ianuarie 2018 și, prin urmare,
—
dispunerea suprimării declarației menționate din raportul de evaluare (punctul 3 privind conduita reclamantului – respectarea normelor și a procedurilor);
—
evaluarea prejudiciului suferit de reclamant ca urmare a acestei decizii;
—
obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul suferit de reclamant ca urmare a acestei decizii;
—
obligarea autorității împuternicite să facă numiri la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 17a din Statutul funcționarilor, în condițiile în care acest articol urmărește protecția dreptului fundamental la libertatea de exprimare garantat prin articolul 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și prin articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Pe de altă parte, trebuie să se ajungă la un echilibru între drepturi și obligații, având în vedere că nu toate drepturile sunt absolute.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe interpretarea eronată a articolului 17a din Statutul funcționarilor, în condițiile în care subiectul cărții nu este „activitatea Uniunii” și, prin urmare, reclamantul nu avea obligația de a informa în prealabil autoritatea împuternicită să facă numiri în legătură cu intenția sa. Termenii „orice text al cărui obiect privește” înseamnă și privesc conținutul documentului, al cărui scop este acela de a fi în legătură cu „activitatea Uniunii”. Aceasta înseamnă că un funcționar are obligația de a informa în prealabil autoritatea împuternicită să facă numiri și de a obține permisiunea acesteia numai în cazul în care textul privește în vreun mod activitatea Uniunii. Datoria autorității împuternicite să facă numiri care decurge de aici constă în a interpreta restrictiv, iar nu extensiv ceea ce constituie „activitatea Uniunii”. În plus, se afirmă că:
—
decizia nu este motivată pentru că se bazează pe simple opinii, iar nu pe fapte sau pe considerații juridice;
—
obligația impusă de autoritatea împuternicită să facă numiri este mai constrângătoare decât cea prevăzută în Statutul funcționarilor;
—
decizia se întemeiază pe o putere discreționară disproporționată;
—
noțiunea „orice text al cărui obiect privește activitatea Uniunii” se referă la un context care poate fi dedus, în ceea ce privește activitățile Uniunii, din alte orientări;
—
având în vedere că în carte nu figurează nicio trimitere la activitatea reclamantului sau la o altă activitate a Uniunii, reclamantul nu și-a încălcat obligația de încredere, loialitate și imparțialitate față de Uniune;
—
jurisprudența Curții de Justiție, și în special Hotărârea din 6 martie 2001, Connlly/Comisia (C-274/99 P, EU:C:2001:127, punctele 43-62), enunță o serie de aspecte pertinente pentru evaluarea interpretării și a punerii în aplicare a articolului 17a din Statutul funcționarilor.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe prejudiciul moral suferit de reclamant ca urmare a deciziei, atât la locul de muncă, cât și în viața personală, și pe impactul asupra activității sale literare. Prin urmare, este necesară estimarea prejudiciului și, eventual, plata de despăgubiri în această privință.