11.2.2019
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 54/21
Acțiune introdusă la 27 noiembrie 2018 – Polonia/Comisia
(Cauza T-703/18)
(2019/C 54/36)
Limba de procedură: polona
Părțile
Reclamantă: Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, agent)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
anularea Deciziei Comisiei Europene din 17 septembrie 2018 prin care se impune punerea în aplicare a acțiunilor și a recomandărilor indicate în raportul final de audit, în partea referitoare la recomandarea 04.01 litera (g) privind aplicarea unor corecții financiare asupra cheltuielilor cu TVA-ul aferente cazurilor în care participanții care beneficiază de ajutor au fost supuși la plata TVA-ului și, prin urmare, puteau recupera TVA-ul, dar nu au făcut-o, în proiectele puse în aplicare în cadrul tuturor programelor operaționale cofinanțate de Fondul Social European, pentru care cheltuielile au fost declarate în scopul rambursării lor de către Comisia Europeană;
—
obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 65 alineatul (2) și a articolului 69 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul nr. 1303/2013 (1) coroborat cu articolul 2 punctul 10 din regulamentul menționat, întrucât Comisia le-a interpretat în mod incorect și a considerat în mod eronat că articolul 69 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul nr. 1303/2013 se aplică destinatarilor finali ai unui ajutor din Fondul Social European, deşi aceştia nu sunt beneficiari în sensul articolului 2 alineatul (10) din regulamentul respectiv.
În cadrul acestui motiv, Republica Polonă arată că, în conformitate cu principiul general al eligibilității cheltuielilor în cadrul proiectelor Fondului social european, definit la articolul 65 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1303/2013, condițiile de eligibilitate a cheltuielilor care rezultă din articolul 69 din respectivul regulament intră în domeniul obligațiilor beneficiarului care realizează proiectul.
Potrivit reclamantei, în cazul unui ajutor cu o valoare mai mică de 200 000 EUR, articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1303/2013 lasă în mod clar statelor membre posibilitatea de a considera drept beneficiar entitatea care primește ajutorul sau cea care îl acordă.
În speţă, conform alegerii autorităților poloneze, entitatea care acordă ajutorul este considerată beneficiar iar nu cea care îl primeşte. Destinatarii finali nu sunt beneficiari și, prin urmare, în opinia reclamantei, articolul 69 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul nr. 1303/2013 nu le este aplicabil.
În plus, Republica Polonă susține că, în prezenta cauză, recunoașterea statutului de beneficiar entităților care primesc ajutorul – care sunt persoane fără un loc de muncă – le-ar impune numeroase obligații legate de operaţiuni de contabilitate aferente finanțării obținute, de stabilirea unor rapoarte referitoare la derularea proiectului, de controlul proiectului și de necesitatea de a adăuga date în sistemele informatizate dedicate implementării programelor operaționale. O astfel de soluție ar face imposibilă realizarea obiectivelor Regulamentului nr. 1303/2013.
(1) Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (J0 2013, L 347, p. 320).