21.10.2019
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 357/18
Recurs introdus la 18 iulie 2019 de International Tax Stamp Association Ltd (ITSA) împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a doua) din 16 mai 2019 în cauza T-396/18, ITSA/Comisia
(Cauza C-553/19 P)
(2019/C 357/24)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurentă: International Tax Stamp Association Ltd (ITSA) (reprezentant: F. Scanvic, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
—
anularea Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 16 mai 2019 în cauza ITSA/Comisia (T-396/18) și recunoașterea calității și a interesului recurentei de a exercita acțiunea;
—
anularea Regulamentului delegat (UE) 2018/573 al Comisiei din 15 decembrie 2017 privind elementele principale ale contractelor de stocare de date care urmează să fie încheiate ca parte a unui sistem de trasabilitate pentru produsele din tutun (1), a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/574 al Comisiei din 15 decembrie 2017 privind standardele tehnice pentru instituirea și operarea unui sistem de trasabilitate pentru produsele din tutun (2), precum și a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2018/576 a Comisiei din 15 decembrie 2017 privind standardele tehnice pentru elementele de securitate aplicate produselor din tutun (3).
Motivele și principalele argumente
Recurenta susține, în esență, că Tribunalul nu a ținut seama de interesul său de a exercita acțiunea împotriva Regulamentului delegat 2018/573, Regulamentului de punere în aplicare 2018/574 și Deciziei de punere în aplicare 2018/576. Prin urmare, Tribunalul a respins în mod eronat ca inadmisibilă acțiunea în anulare formulată de recurentă împotriva acestor trei acte ale Comisiei.
În opinia recurentei, cele două regulamente în litigiu o afectează în mod direct, precum și pe membrii săi. Celelalte criterii cuprinse la articolul 263 TFUE ar fi deopotrivă întrunite. În plus, chiar dacă cea mai mare parte a deciziei atacate impune acte de punere în aplicare din partea statelor membre, nu acesta este cazul articolului 3 alineatul (2) din decizia menționată, care ar limita recurgerea la un terț independent pentru unul singur dintre cele cinci elemente de securitate care trebuie să fie aplicate pe produsele din tutun. Această din urmă dispoziție ar fi suficientă în sine.
Pe fond, recurenta susține că actele contestate încalcă articolul 8 din Protocolul pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun (4). Această dispoziție ar interzice încredințarea operațiunilor de marcaj al produselor din tutun în sarcina industriei tutunului, în timp ce cele trei acte contestate ale Comisiei ar proceda exact în acest mod. Recurenta adaugă că protocolul menționat, deși nu a intrat încă în vigoare, a fost semnat și încheiat de Uniune, astfel încât interzice Uniunii să adopte acte contrare protocolului menționat.
Împrejurarea că Directiva 2014/40/UE (5) nu interzice în mod expres încredințarea operațiunilor în cauză în sarcina industriei tutunului ar fi irelevantă: pe de o parte, această directivă ar putea și ar trebui interpretată în conformitate cu protocolul respectiv; pe de altă parte, presupunând că o astfel de interpretare nu este posibilă, însăși directiva ar fi contrară acestui protocol și, în consecință, tratatelor europene.
(1) JO 2018, L 96, p. 1.
(2) JO 2018, L 96, p. 7.
(3) JO 2018, L 96, p. 57.
(4) Primul protocol la Convenția-cadru a Organizației Mondiale a Sănătății pentru controlul tutunului, adoptat la Seul la 12 noiembrie 2012.
(5) Directiva 2014/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe și de abrogare a Directivei 2001/37/CE (JO 2014, L 127, p. 1).
Full & Egal Universal Law Academy