4.3.2019
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 82/65
Acțiune introdusă la 11 ianuarie 2019 – Noguer Enríquez și alții/Comisia
(Cauza T-22/19)
(2019/C 82/77)
Limba de procedură: spaniola
Părțile
Reclamanți: Roser Noguer Enríquez (Andorra la Vella, Andorra), Ramón Cierco Noguer (Andorra la Vella), Successors D’Higini Cierco García, SA (Andorra la Vella), Cierco Martínez 2 2003, SL (Andorra la Vella) (reprezentanți: J. Álvarez González și S. San Felipe Menéndez, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanții solicită Tribunalului să considere formulată acțiunea în răspunderea extracontractuală a Uniunii Europene ca urmare a prejudiciilor cauzate de Comisie în exercitarea funcțiilor sale, în conformitate cu articolul 268 și cu articolul 340 alineatul (2) TFUE și, în urma procedurii demarate în acest sens, să pronunțe o hotărâre prin care acesta să declare răspunderea extracontractuală a Uniunii ca urmare a comportamentului neglijent și permisiv al Comisiei și prin care să le acorde o despăgubire în cuantum de 50 220 800 de euro, potrivit calculelor și cuantumului cuprinse în raportul de expertiză anexat la cererea introductivă sau, cu titlu subsidiar, în cuantumul care rezultă din raportul de expertiză emis de expertul desemnat de Tribunal, majorat cu dobânzile legale corespunzătoare, precum și să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanții invocă următoarele motive.
1.
Nerespectarea Acordului monetar încheiat între Uniunea Europeană și Principatul Andorra și transpunerea incorectă de către Principatul Andorra, consimțită de Comisie, a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 Mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (1). Mai concret, Comisia:
—
și-a încălcat obligația de a verifica transpunerea „parțială”, prematură, interesată și insuficientă a Directivei 2014/59/UE efectuată de Principatul Andorra, care a omis în mod deliberat să includă drepturile și garanțiile acționarilor și ale deponenților pe care reglementarea comunitară le impune drept contraponderi necesare în procedurile de intervenție de acest tip și a inclus chiar măsuri suplimentare discriminatorii față de ceilalți acționari și
—
și-a încălcat obligația de a denunța în fața comitetului mixt și, dacă este cazul, în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, nerespectarea de către Principatul Andorra a acordului prin transpunerea nelegală a Directivei 2014/59/UE, ceea ce a protejat lipsirea reclamanților de dreptul de proprietate asupra acțiunilor lor, fără cea mai mică justificare de interes public, cu încălcarea unor principii esențiale precum principiul proporționalității și fără să se prevadă niciun fel de despăgubire sau de compensare în condițiile legal stabilite. Toate acestea constituie o încălcare semnificativă a unor principii superioare ale unui sistem și/sau stat de drept, precum și a unor drepturi fundamentale. Bineînțeles, Comisia nu a denunțat (nici până astăzi) neîndeplinirea obligațiilor de către Principatul Andorra în scopul rezoluțiunii acordului.
2.
Încălcarea unor drepturi și garanții fundamentale ale reclamanților, consacrate atât în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cât și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, printre altele: dreptul de proprietate, dreptul la bună administrare, dreptul la protecție jurisdicțională efectivă, principiul încrederii legitime și principiul securității juridice.
—
În această privință, reclamanții afirmă că neîndeplinirea de către Comisie a obligațiilor sale a permis ca, în urma rezoluției instituției Băncii Private a Andorrei, toți acționarii, printre care și reclamanții, titulari a 75,52 % din acțiunile întreprinderii, să fie privați de capitalul lor fără a primi vreo compensație în schimb și fără posibilitatea de a se opune;
—
Reclamanții afirmă de asemenea că inactivitatea principalului garant al acordului a determinat ca legislația andorrană să nu recunoască dreptul acestora de a percepe, în urma rezoluției BPA (Banca Privată a Andorrei), același cuantum pe care l-ar fi obținut în urma unei proceduri de insolvență sau a unei proceduri obișnuite de faliment, drept prevăzut în mod expres și imperativ de reglementarea Uniunii în materie de redresare și de rezoluție a instituțiilor de credit și a întreprinderilor de servicii de investiții pe care Principatul Andorra trebuia să îl transpună în temeiul acordului;
—
în sfârșit, nu au fost incorporate în ordinea juridică andorrană nici dreptul acționarilor la aprecierea situației în care s-au aflat în urma rezoluției unei instituții financiare și a compensațiilor care, dacă este cazul, le-au fost recunoscute și nici dreptul de a se opune la sau de a se proteja de acest rezultat al rezoluției instituției.
3.
Neîndeplinirea de către Comisie a obligației sale celei mai importante, aceea de a veghea la respectarea și la aplicarea dreptului comunitar și a tratatelor Uniunii, în conformitate cu articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană, prin faptul că a permis unor state terțe să le încalce în mod vădit, fapt însoțit în mod evident de încălcarea securității juridice, a credibilității instituțiilor comunitare și a încrederii legitime a cetățenilor în instituții.
4.
Existența unui comportament al Uniunii care presupune o încălcare suficient de gravă a unor norme de drept care recunosc drepturi și/sau care protejează particularii și care nu poate fi justificată prin marja de discreție pe care aceste norme o dădeau sau prin complexitatea sau imprecizia lor. Această neglijență a Comisiei a creat un prejudiciu concret, real, cert și material pentru reclamanți, existând un raport de cauzalitate clar între prejudiciul menționat și comportamentul Comisiei.
5.
Cu titlu subsidiar, răspunderea Comisiei ca urmare a neglijenței de care a dat dovadă la negocierea și la semnarea Acordului monetar cu Principatul Andorra, care nu prevede un mecanism de apărare și/sau de denunțare pentru particularii afectați.
(1) JO L 173, 12.6.2014, p. 190.
Full & Egal Universal Law Academy