EUR-Lex -  62019TN0099 - RO

17.6.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 206/42

Acțiune introdusă la 18 februarie 2019 — Magnan/Comisia

(Cauza T-99/19)

(2019/C 206/47)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Nathaniel Magnan (Aix-en-Provence, Franța) (reprezentant: J. Fayolle, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

declararea admisibilității prezentei acțiuni îndreptate împotriva abținerii de a acționa a Comisiei Europene și angajarea răspunderii extracontractuale a Comisiei în temeiul articolului 340 TFUE;

—

declararea admisibilității prezentei acțiuni în anulare îndreptate împotriva deciziei implicite de refuz de a acționa a Comisiei Europene, cuprinsă într-o scrisoare din 20 decembrie 2018;

—

pe fond, în primul rând,

—

să se constate că articolul 55 litera a) din Legea privind asigurarea de sănătate (denumită LAMal) încalcă:

—

articolul 2 (nediscriminarea), articolul 7 (dreptul la egalitate de tratament) și articolul 13 (obligația de standstill) din ALCP;

—

articolul 55 din Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale;

—

să se constate că directiva transversală a Cantonului Geneva referitoare la „Procedura de recrutare în cadrul instituțiilor de drept public și al entităților subvenționate” încalcă Acordul privind libera circulație a persoanelor între Elveția și Uniunea Europeană (ALCP) și că toate celelalte dispoziții legislative federale elvețiene privind preferința națională încalcă ALCP;

—

să se constate, în schimb, lipsa de măsuri discriminatorii față de medicii resortisanți elvețieni din partea statelor membre ale Uniunii Europene;

—

să se constate inacțiunea culpabilă a Comisiei Europene care trebuie să asigure aplicarea tratatelor, având ca efect încălcarea principiului încrederii legitime și a principiului securității drepturilor dobândite ale dr. Magnan Nathaniel;

—

să se constate o legătură de cauzalitate între inacțiunea culpabilă a Comisiei Europene și prejudiciul suferit de dr. Magnan Nathaniel;

—

constatarea abținerii de acționa a Comisiei Europene;

—

obligarea Comisiei Europene la plata sumei de 1 141 198,10 euro (un milion o sută patruzeci și unu de mii o sută nouăzeci și opt de euro și zece cenți la valoarea de schimb de la data de 7 ianuarie 2019 la 11:39 UTC) care corespunde sumei de 1 281 444 CHF (un milion două sute optzeci și unu de mii patru sute patruzeci și patru franci elvețieni) către dr. Magnan Nathaniel, corespunzând prejudiciului deja suferit din 2013 ca urmare a răspunderii extracontractuale a Comisiei în temeiul articolului 340 TFUE;

—

obligarea Comisiei Europene la plata unei penalități de 500 de euro (cinci sute de euro) pe zi lucrătoare către dr. Magnan Nathaniel ca urmare a unui prejudiciu economic continuu, permanent și actual, corespunzând prejudiciului economic zilnic până la respectarea de către Confederația Elvețiană a ALCP sau până la retragerea uneia dintre părți la acord în temeiul articolului 340 TFUE;

—

în al doilea rând,

—

să se constate că scrisoarea de răspuns a Comisiei Europene din 20 decembrie 2018 constituie o decizie de refuz;

—

anularea acestei decizii implicite a Comisiei Europene de a refuza să acționeze împotriva Confederației Elvețiene pentru încălcarea tratatelor și de a nu repara prejudiciul suferit.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe nerespectarea de către Elveția a Acordului între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor (JO 2002, L 114, p. 6) și a Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (JO 2005, L 255, p. 22, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 3). Astfel, reclamantul consideră că Confederația Elvețiană a adoptat, în iulie 2013, o dispoziție de limitare a instalării medicilor în zonele cu efectiv excedentar în care se aplică asigurarea medicală elvețiană obligatorie, ceea ce ar constitui o discriminare indirectă pe motiv de cetățenie, în măsura în care această limitare nu privește medicii care au o experiență de trei ani în spitalele universitare elvețiene.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe lipsa unor măsuri discriminatorii din partea Uniunii Europene față de medicii resortisanți elvețieni, în numele principiului reciprocității în dreptul internațional și care ar trebui, potrivit reclamantului, să fie constatată de Tribunal.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe inacțiunea culpabilă a Comisiei, în măsura în care aceasta din urmă avea obligația de a acționa ca urmare a faptului că este garanta tratatelor potrivit articolului 17 alineatul (1) TUE și a drepturilor fundamentale ale cetățenilor Uniunii Europene. În această privință, reclamantul invocă principiul încrederii legitime față de instituții și principiul securității juridice a drepturilor dobândite.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că neluarea unor măsuri ca urmare a invitației făcute Comisiei de către reclamant de a acționa de urgență ar constitui, în fapt, un refuz implicit, deci o decizie cauzatoare de prejudicii.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe răspunderea extracontractuală a Comisiei în temeiul articolului 340 TFUE pentru abținerea de a acționa.

Full & Egal Universal Law Academy