22.7.2019
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 246/45
Acțiune introdusă la 3 iunie 2019 — Cantieri del Mediterraneo/Comisia
(Cauza T-335/19)
(2019/C 246/47)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Cantieri del Mediterraneo SpA (Napoli, Italia) (reprezentanți: F. Munari și L. Calzolari, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
—
Reclamanta solicită Tribunalului anularea articolului 1 din decizia atacată în temeiul articolului 263 TFUE și următoarele.
Motivele și principalele argumente
Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei Comisiei din 20 septembrie 2018 nr. C(2018)6037 final privind ajutorul de stat SA.36112 (2016/C) (ex 2015/NN) pus în aplicare de Italia în favoarea Autorità portuale di Napoli și a Cantieri del Mediterraneo S.p.A. (denumită în continuare „decizia”).
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive.
1.
Încălcarea articolelor 41, 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a principiilor bunei administrări, egalității de tratament, nediscriminării, precum și a principiului contradictorialității și un viciu de nemotivare și încălcarea articolului 296 TFUE
—
În această privință, se invocă faptul că decizia a fost adoptată într-o procedură în care nu a fost garantat dreptul la apărare al CAMED, care nu a fost ascultată în ședință, spre deosebire de reclamant; și că
—
decizia a fost adoptată la finalul unei proceduri în care nu a fost garantată egalitatea de tratament între reclamant și beneficiarul presupusului ajutor („egalitatea armelor”).
2.
Încălcarea principiului bunei administrări, al securității juridice și al protecției jurisdicționale pentru revocarea ilegală a arhivării din anul 2006 a procedurii privind aceeași măsură calificată în prezent în decizie ca ajutor după mai mult de 10 ani
—
Se invocă în această privință că decizia ar fi trebuit să declare nelegalitatea revocării deciziei de arhivare din anul 2006 referitoare la aceeași măsură de stat și ar fi trebuit să rețină că asemenea arhivare împiedică constatarea naturii de ajutor și a incompatibilității acesteia, și că
—
Decizia ar fi trebuit să arate că decizia de arhivare presupune faptul că s-a constatat de către Comisie legitimitatea măsurii analizate și, așadar, interzice Comisiei să adopte o a doua decizie care să furnizeze o calificare diferită a aceleiași materii la distanță de peste 10 ani.
3.
Încălcarea articolului 107 TFUE pentru interpretarea eronată a noțiunii de ajutor de stat în măsura în care decizia a calificat Autorità Portuale di Napoli („APN”) drept întreprindere.
—
În această privință se invocă faptul că decizia ar fi trebuit să excludă natura de „întreprindere” a APN având în vedere rolul rezervat prin Legea nr. 84/1994 tuturor autorităților portuare drept entități publice reprezentante ale statului în cadrul porturilor italiene, cărora le-au fost încredințate sarcini de reglementare și de administrare a tuturor bunurilor publice aflate în proprietate exclusivă a statului în interes public exclusiv, că
—
decizia ar fi trebuit să excludă ca APN să desfășoare „activități economice” întrucât Legea nr.84/1994 îi interzice să ofere bunuri sau servicii pe o piață, în realitate inexistentă: și că
—
decizia ar fi trebui să recunoască natura fiscală a redevenței pentru ocuparea domeniului public în ordinea juridică italiană și prestabilirea acesteia prin lege.
4.
Încălcarea articolului 345 TFUE, a articolelor 3, 7 și 121 TFUE, a numeroase principii de drept al Uniunii (egalitatea de tratament), precum și abuz de putere
—
În această privință, se invocă faptul că decizia ar fi trebuit să arate că posibilitatea de a urmări întreținerea constituie o prerogativă a dreptului de proprietate și că tratatul protejează dreptul statelor membre de a menține proprietatea publică a bunurilor și a infrastructurilor (inclusiv) portuare și de a garanta accesul la acestea tuturor avânzilor-cauză; că
—
decizia nu poate aplica aceeași reglementare privind întreținerea infrastructurilor portuare sau privind redevențele pentru ocuparea zonelor portuare în mod „orizontal” și irațional unor situații necomparabile între ele: diferențele notabile care caracterizează modelele de gestiune portuară în Uniune împiedică tratarea în același mod a construirii unor noi infrastructuri în proprietate exclusiv privată și întreținerea bunurilor publice aflate în proprietatea inalienabilă a unui stat membru care le gestionează prin intermediul administrației publice. O asemenea abordare este contrară principiului egalității de tratament; și că
—
decizia nu poate urmări armonizarea diverselor modele de organizare a porturilor în Uniune prin aplicarea nediscriminatorie și irațională a articolului 107 TFUE.
5.
Încălcarea articolului 107 TFUE pentru interpretarea eronată a noțiunii de avantaj
—
În această privință, se invocă faptul că decizia ar fi trebuit să arate că măsura nu reduce obligațiile APN și nici ale CAMED, dat fiind că în mod normal nicio întreprindere nu susține (cu atât mai puțin integral) costurile pentru restructurarea bunurilor imobile pentru care nu este (și nu poate deveni) proprietar, având în vedere că în Italia bunurile publice (în toate porturile italiene) sunt proprietatea exclusivă a statului; și că
—
decizia ar fi trebuit să arate că infrastructurile publice au fost atribuite CAMED în urma unei proceduri publice, transparente și competitive, ulterioară obligării APN de a restructura bunurile publice în discuție. În procedura utilizată pentru atribuirea acestor bunuri către CAMED posibilitatea de a obține astfel de bunuri a fost oferită tuturor subiectelor potențial interesate; aplicarea unei proceduri publice garantează respectarea criteriului operatorului de piață, excluzând orice avantaj al întreprinderii căreia i s-a atribuit contractul.
6.
Încălcarea articolului 107 TFUE, a principiului bunei administrări, a dreptului la apărare al CAMED și un viciu de motivare pentru interpretarea eronată a selectivității.
—
În această privință, se invocă faptul că decizia nu poate califica măsura drept ajutor „ad hoc” și nu poate omite să urmeze așa-numitul „criteriu al selectivității” pentru măsurile de aplicare generală; că
—
decizia ar fi trebuit să excludă selectivitatea măsurii în ceea ce privește APN întrucât toate celelalte autorități portuare au beneficiat de finanțări publice identice pentru întreținerea tuturor infrastructurilor publice care intră în domeniile teritoriale de competență; și că
—
decizia ar fi trebuit să excludă caracterul selectiv al măsurii în ceea ce privește CAMED întrucât toate întreprinderile care operează într-un port italian (nu numai la Napoli și nu numai în sectorul șantierelor navale) sunt supuse aceleiași reglementări și, așadar, plătesc aceeași redevență precum CAMED pentru infrastructurile construite sau restructurate din fonduri publice.
7.
Încălcarea articolului 3 TUE și a articolului 7 TFUE. Încălcarea articolelor 116 și 117 TFUE. Abuz de putere. Necompetența pentru încercarea Comisiei de a contesta natura fiscală și valoarea redevențelor pentru ocuparea domeniului public
—
În această privință se arată că decizia nu poate contesta în temeiul articolului 107 TFUE valoarea redevenței pentru ocuparea domeniului public aplicate de statul italian întreprinderilor concesionare și caracterul pretins necorespunzător valorii de piață, având în vedere că în ordinea juridică italiană redevența pentru ocuparea domeniului public este o taxă cu valoarea stabilită de lege, nu este negociată cu concesionarii domeniului public în mod individual, iar regimurile fiscale aparțin competenței exclusive a statelor membre.
8.
Încălcarea articolului 107 TFUE pentru lipsa unei denaturări a concurenței și a afectării comerțului. Nemotivare
—
În această privință, se invocă faptul că decizia nu poate prezuma subzistența celor două condiții distincte și cumulative; și că
—
decizia ar fi trebui să excludă existența condițiilor întrucât APN nu operează pe nicio piață și nu are concurenți, iar CAMED nu a obținut avantaje dintr-o măsură care este numai una dintre nenumăratele măsuri de actualizare a unui plan de aplicare generală care a interesat toate întreprinderile care operează în orice port italian (inclusiv Napoli) nu doar în sectorul șantierelor.
9.
Încălcarea articolului 107 alineatele (2) și (3) TFUE
—
În această privință se invocă faptul că decizia ar fi trebuit să aplice articolul 107 alineatul (2) TFUE întrucât întreținerea a reparat prejudiciile cauzate de bombardamentele din Al doilea război mondial și de cutremurul din 1980: și că
—
decizia ar fi trebuit să aplice articolul 107 alineatul (3) literele (a) și (c) TFUE întrucât (i) portul Napoli se află într-o regiune dezavantajată și (ii) finanțarea publică a infrastructurilor portuare urmărește un obiectiv de interes comun, cu atât mai mult având în vedere că valoarea finanțării este inferioară pragurilor de notificare prevăzute de Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare.
Full & Egal Universal Law Academy