5.8.2019
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 263/58
Acțiune introdusă la 14 iunie 2019 — Daimler/Comisia
(Cauza T-359/19)
(2019/C 263/65)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: Daimler AG (Stuttgart, Germania) (reprezentanți: N. Wimmer, C. Arhold și G. Ollinger, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
anularea Deciziei C(2019) 2359 a Comisiei din 3 aprilie 2019, adoptată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (1), în special a articolului 8 alineatul (5) al doilea paragraf din aceasta („decizia atacată”), în măsura în care ea precizează, la articolul 1 alineatul (1), coroborat cu anexa I, tabelul 1 și tabelul 2, coloanele D și I, media emisiilor specifice de CO2 și reducerile emisiilor de CO2 obținute prin eco-inovații;
—
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dispozițiilor articolului 12 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011 (2) coroborat cu articolul 1 alineatul (3) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/158 (3).
În cadrul primului motiv, reclamanta reproșează pârâtei că a încălcat dispozițiile articolului 12 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011 coroborat cu articolul 1 alineatul (3) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/158, îndepărtându-se, la verificarea ad-hoc a reducerilor emisiilor de CO2, de metodologia de testare aprobată, prin faptul că a aplicat un factor Willans eronat.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dispozițiilor articolului 12 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011 coroborate cu dispozițiile articolului 1 alineatul (3) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/158 și ale articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011.
În cadrul celui de al doilea motiv, reclamanta susține că pârâta a încălcat dispozițiile articolului 12 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011 coroborate cu dispozițiile articolului 1 alineatul (3) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/158 și ale articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011, prin faptul că a omis, în cadrul metodologiei de testare aplicate de ea în vederea verificării ad-hoc, precondiționarea specifică necesară.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011.
În cadrul celui de al treilea motiv, reclamanta susține că pârâta a încălcat dispozițiile articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011, prin faptul că a dispus că eco-inovația nu trebuia luată în considerare pentru anul anterior, și anume anul 2017, în condițiile în care dispoziția menționată autorizează în mod expres să se decidă neluarea în considerare doar pentru anul următor.
4.
Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat.
În cadrul celui de al patrulea motiv, reclamanta reproșează pârâtei că i-a încălcat dreptul de a fi ascultat, astfel cum impune principiul general al respectării dreptului la apărare, precum și articolul 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
5.
Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.
În cadrul celui de al cincilea motiv, reclamanta arată că decizia atacată nu este motivată în așa fel încât să răspundă exigențelor articolului 296 al doilea paragraf TFUE și ale articolului 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Ea susține că, în decizia atacată, pârâta se limitează la a prezenta, în termeni abstracți, diferențe referitoare la metodologia de testare, fără să abordeze problema determinantă dacă și în ce măsură metodologia de testare impune o precondiționare specifică și dacă pârâta a autorizat o asemenea metodologie de testare prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/158.
(1) Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a Comunității de a reduce emisiile de CO2 generate de vehiculele ușoare (JO 2009, L 140, p. 1).
(2) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 725/2011 al Comisiei din 25 iulie 2011 de stabilire a unei proceduri de aprobare și de certificare a tehnologiilor inovatoare care contribuie la reducerea emisiilor de CO2 generate de automobile, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (JO 2011, L 194, p. 19).
(3) Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/158 a Comisiei din 30 ianuarie 2015 de aprobare a două alternatoare Robert Bosch GmbH de înaltă eficiență ca tehnologii inovatoare pentru reducerea emisiilor de CO2 generate de autoturisme, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (JO 2015, L 26, p. 31).
Full & Egal Universal Law Academy