5.8.2019
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 263/62
Acțiune introdusă la 12 iunie 2019 — Regatul Unit/Comisia
(Cauza T-363/19)
(2019/C 263/68)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamant: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: S. Brandon, Agent, P. Baker, QC, și T. Johnston, Barrister)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
—
anularea Deciziei Comisiei Europene C(2019) 2526 din 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit în privința CFC Group Financing Exemption;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere: identificarea unui sistem de referință eronat.
—
Reclamantul susține că Comisia a afirmat în mod eronat că normele privind Societățile Externe Controlate (SEC) constituie cadrul adecvat pentru examinarea comparabilității (punctul 107 din preambulul deciziei atacate).
—
În Regatul Unit este în vigoare un sistem de impozit pe profit (IP) în esență teritorial: în general, numai profiturile realizate în Regatul Unit sunt supuse impozitului. Totuși, punctul de plecare relevant este că profiturile realizate de societăți externe controlate nu sunt supuse impozitării. Normele SEC constituie o derogare de la acest principiu și stabilesc anumite circumstanțe excepționale în care se poate aplica o prelevare asupra SEC. Așadar, sistemul de referință adecvat este cadrul IP ca întreg. Reclamantul susține că Comisia a selectat în mod eronat un cadru de referință restrâns artificial.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că scutirile cuprinse în capitolul 9 din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] nu sunt derogări.
—
Obiectivul normelor SEC este impunerea unei prelevări asupra SEC numai pentru acordurile care presupun un risc ridicat de abuz/sustragere artificială. Regatul Unit a ales o tehnică legislativă în care: (i) a furnizat inițial o definiție amplă și care include SEC și (ii) a exclus marea majoritate a profiturilor provenite de la SEC pentru a identifica numai categoria restrânsă a profiturilor care prezintă un risc de abuz/sustragere artificială. Capitolele 5 și 9 din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 operează împreună pentru identificarea acelor acorduri care prezintă un risc real de abuz/sustragere artificială.
—
În plus, se susține că Comisia a apreciat în mod vădit eronat atunci când a afirmat că scutirile din capitolul 9 menționat sunt o derogare, întrucât s-a axat pe tehnica legislativă folosită, iar nu pe obiectivele aflate la baza măsurii.
—
În opinia reclamantului, Comisia a afirmat de asemenea — în mod eronat — că nu exista nicio distincție relevantă între Qualifying Loan Relationships (raporturi de împrumut admisibile — QLR) și non-QLR. Guvernul Regatului Unit este unicul bine plasat pentru a determina ce tip de acorduri prezintă un risc ridicat de abuz/sustragere artificială. Se susține că Comisia:
a.
a săvârșit o eroare de drept când nu a acordat guvernului Regatului Unit o marjă de apreciere adecvată în evaluarea acestui aspect și
b.
a săvârșit o eroare vădită de apreciere a acordurilor în discuție.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește selectivitatea.
—
Comisia a stabilit în mod eronat că Regatul Unit ar fi trebuit să se bazeze exclusiv pe o verificare a „significant people functions” (SPF), în loc de coroborarea capitolelor 5 și 9. De asemenea, a respins în mod eronat afirmația potrivit căreia numai o abordare bazată pe SPF ar fi la fel de complexă de gestionat ca și o abordare bazată pe investiția de capital din Regatul Unit.
—
În plus, reclamantul susține că Comisia a săvârșit o eroare și în respingerea poziției Regatului Unit potrivit căreia scutirile din capitolul 9 erau un răspuns adecvat, proporțional și acceptabil din punct de vedere administrativ la Hotărârea Marii Camere în cauza Cadbury Schweppes plc și Cadbury Schweppes Overseas Ltd./Commissioners of Inland Revenue (C-196/04, EU:C:2006:544).
4.
Al patrulea motiv, întemeiat pe lipsa efectului asupra comerțului în interiorul Uniunii.
—
În sfârșit, reclamantul susține că Comisia a afirmat în mod eronat că scutirile din capitolul 9 menționat au acordat societăților un „beneficiu” care poate influența comerțul în interiorul Uniunii. Potrivit reclamantului, acestea constituie de fapt un mecanism prin care se impune o prelevare asupra SEC societăților stabilite în Regatul Unit într-un număr restrâns de cazuri. La momentul relevant (2013) nu exista nicio obligație la nivelul Uniunii de a impozita profiturile SEC și Comisia nu a demonstrat că acele scutiri prevăzute la capitolul 9 ofereau un avantaj în raport cu obligațiile impuse în alte state membre, care influențează schimburile comerciale în interiorul Uniunii.
Full & Egal Universal Law Academy