30.9.2019
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 328/59
Acțiune introdusă la 8 iulie 2019 — Landesbank Baden-Württemberg/SRB
(Cauza T-480/19)
(2019/C 328/69)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: Landesbank Baden-Württemberg (Stuttgart, Germania) (reprezentanți: H. Berger și K. Rübsamen, avocați)
Pârât: Comitetul unic de rezoluție (SRB)
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
anularea deciziei pârâtului din 16 aprilie 2019, cu privire la calculul contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție pentru anul 2019 (SRB/ES/SRF/2019/10), inclusiv a anexei la aceasta, în măsura în care decizia atacată incluzând anexa se referă la contribuția reclamantei;
—
obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 296 al doilea paragraf TFUE și a articolului 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) ca urmare a motivării insuficiente a deciziei atacate
—
Reclamanta invocă faptul că comitetul pârât și-ar fi încălcat obligația de motivare, întrucât decizia atacată este motivată insuficient, iar anexa constă doar dintr-o serie de numere, din care nu se poate înțelege deloc în ce mod și pe baza căror considerente a calculat pârâtul contribuția reclamantei. Decizia atacată nu ar ține seama deloc de cerințele de motivare ridicate. Încălcarea obligației de motivare ar fi de asemenea esențială, întrucât aceasta ar influența conținutul deciziei atacate.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat de o instanță judecătorească în conformitate cu articolul 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din cartă, ca urmare a neascultării reclamantei
—
În plus, comitetul pârât ar fi încălcat dreptul procedural fundamental al reclamantei de a fi ascultată de o instanță judecătorească, întrucât a adoptat actul juridic cu efecte defavorabile pentru aceasta, fără a o asculta în prealabil. Încălcarea dreptului de a fi ascultată ar fi esențială, întrucât o luare de poziție de către reclamantă anterior adoptării deciziei atacate ar fi putut conduce la o decizie privind calculul cu un conținut diferit.
3.
Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului fundamental la o protecție juridică efectivă în conformitate cu articolul 47 primul paragraf din cartă, în lipsa posibilității de reexaminare a deciziei atacate
—
Reclamanta invocă faptul conform căruia comitetul pârât ar fi încălcat dreptul fundamental al reclamantei la acordarea unei protecții jurisdicționale efective, întrucât reexaminarea de către o instanță judecătorească a deciziei atacate este practic imposibilă. În plus, pârâtul ar fi omis să asigure pe cât posibil respectarea principiului contradictorialității, astfel încât să permită reclamantei să atace motivele pe care se bazează decizia atacată și, astfel, să își prezinte în mod util mijloacele în apărare.
4.
Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 103 alineatul (7) litera (h) din Directiva 2014/59/UE (1), a articolului 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (2), a articolului 6 alineatul (5) prima teză din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 (3), a articolelor 16 și 20 din cartă și a principiului proporționalității, ca urmare a aplicării multiplicatorului asupra indicatorului IPS (Institutional Protection Scheme)
—
Reclamanta invocă faptul că comitetul pârât, încălcând articolul 103 alineatul (7) litera (h) din Directiva 2014/59/UE, articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, articolul 6 alineatul (5) prima teză din Regulamentul delegat (UE) 2015/63, articolele 16 și 20 din cartă și principiul proporționalității, nu ar fi aplicat integral indicatorul IPS în ceea ce o privește pe reclamantă. Protecția pe care o oferă un sistem de garantare instituțional se aplică global și uniform pentru toate instituțiile membre. Diferențierea între instituții la nivelul indicatorului IPS este contrară sistemului și arbitrară. De asemenea, încadrarea reclamantei în categoria instituțiilor cu profil de risc maxim ar fi în mod evident incorectă și arbitrară.
5.
Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 16 din cartă și a principiului proporționalității ca urmare a aplicării multiplicatorului de ajustare la risc
—
Reclamanta invocă, în continuare, faptul că comitetul pârât ar fi încălcat libertatea acesteia de a desfășura o activitate comercială și principiul proporționalității, calculând multiplicatori de ajustare la risc care nu corespund profilului de risc bun al reclamantei în comparație cu alte instituții supuse contribuției. Riscul de a fi supusă unei proceduri de lichidare și de a utiliza fondurile Single Resolution Fund (SRF) ar fi unul minor în cazul reclamantei. Rolul multiplicatorului de ajustare la risc ar fi tocmai luarea în considerare a acestei probabilități, acesta trebuind să reflecte riscul individual.
6.
Al șaselea motiv, întemeiat pe nelegalitatea articolelor 4-7 și a articolului 9 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 și a anexei I la regulamentul delegat menționat
—
În sfârșit, decizia atacată ar trebui anulată și pentru că articolele 4-7 și articolul 9 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 și anexa I la regulamentul delegat menționat încalcă principiul acordării unei protecții jurisdicționale efective și principiul securității juridice. Reclamanta ar putea invoca, în subsidiar, în conformitate cu articolul 277 TFUE, faptul că temeiul juridic al deciziei atacate încalcă dreptul de rang superior al Uniunii. Aceasta consideră că articolul 277 TFUE este expresia principiului general, conform căruia nelegalitatea unei dispoziții de abilitare se repercutează asupra deciziei adoptate într-un caz individual pe baza acestuia.
(1) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190)
(2) Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 Text cu relevanță pentru SEE (JO 2013, L 176, p. 1).
(3) Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).
Full & Egal Universal Law Academy