30.9.2019
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 328/62
Acțiune introdusă la 19 iulie 2019 — DO/Comisia
(Cauza T-517/19)
(2019/C 328/71)
Limba de procedură: maghiara
Părțile
Reclamantă: DO (reprezentant: Hüttl T., avocat)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
În conformitate cu articolul 264 din versiunile consolidate a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (1), anularea deciziei nr. OCM(2019) 7991-04/04/2019 (olaf.c.4[2019] 8720) adoptate la 4 aprilie 2019 de Oficiul European de Luptă Antifraudă împotriva fraudei (denumit în continuare „OLAF”) în cauza OF/2015/0034/B4, precum și a deciziei nr. OCM(2019) 11506 -22/05/2019 (olaf.c.4[2019] 12610) adoptate la 22 mai 2019 în aceeași cauză, confirmând, în temeiul articolului 264 al doilea paragraf TFUE, părțile din deciziile atacate care au ca obiect protecția identității informatorilor și confidențialitatea notei interne a OLAF și a documentelor de lucru din cadrul procedurii.
—
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în conformitate cu articolul 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.
Motivele și principalele argumente
Prin prima decizie atacată, OLAF a refuzat accesul reclamantei la raportul întocmit de acesta dintâi cu privire la investiția în iluminatul public a Elios Innovatív Zrt. (dosarul OLAF nr. OF/2015/0034/B4), în timp ce, prin a doua decizie atacată, acesta a respins cererea de confirmare formulată de reclamant.
În susținerea acțiunii în anularea deciziilor atacate, reclamanta invocă opt motive.
1.
Primul motiv întemeiat pe protecția drepturilor fundamentale
—
Consultarea documentului solicitat se încadrează în dreptul la libertatea de exprimare și de informare pe care îl are reclamanta în temeiul articolului 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Potrivit reclamantei, prin refuzul de a divulga documentul solicitat, pârâta nu a respectat criteriul drepturilor fundamentale consacrat de cartă și nu a luat în considerare aceste drepturi, limitând în mod disproporționat dreptul reclamantei la libertatea de exprimare și de informare.
2.
Al doilea motiv întemeiat pe respingerea prezumției generale de interzicere a accesului
—
Reclamanta consideră că prezumția generală de interzicere a accesului în ceea ce privește documentele OLAF este nelegală. Potrivit acesteia, dreptul fundamental de acces la documente nu poate fi golit de conținut astfel încât organismul care aplică dreptul să excludă de la regula generală privind publicitatea toate documentele elaborate de una dintre instituții (în prezenta cauză, de OLAF) fără analizarea conținutului informațiilor solicitate.
3.
Al treilea motiv întemeiat pe atacarea obligației de confidențialitate
—
Reclamanta impută OLAF faptul că a refuzat accesul deplin la documente în temeiul obligației de confidențialitate. Este disproporționată limitarea care permite, pe baza obligației respective, excluderea divulgării întregului dosar al investigației efectuate de OLAF, golind astfel complet de conținut dreptul cetățenilor Uniunii de a avea acces la documentele instituțiilor Uniuni Europene.
4.
Al patrulea motiv întemeiat pe dreptul de acces
—
Reclamanta susține că este incompatibil cu regula generală privind publicitatea ca organismul care aplică dreptul să permită accesul numai la anumite documente în cazul în care solicitantul invocă un motiv imperativ de interes general împotriva prezumției de interzicere a accesului. Potrivit acesteia, organismul care prelucrează datele trebuie să facă dovada că există o excepție care permite limitarea divulgării.
5.
Al cincilea motiv întemeiat pe lipsa motivării privind presiunea externă și protecția procesului de luare a deciziilor
—
Reclamanta susține că, în ceea ce privește exercitarea dreptului de acces, pârâta nu a efectuat o analiză individualizată și nu a motivat pe fond cu exactitate ce informații solicitate sunt necesare pentru adoptarea deciziei în curs.
6.
Al șaselea motiv întemeiat pe lipsa motivării privind protecția intereselor comerciale
—
Reclamanta susține că pârâta nu a făcut dovada că autorizarea accesului ar pune în pericol interesele comerciale ale persoanelor fizice sau juridice. Un pericol ipotetic nejustificat nu poate goli de conținut dreptul fundamental al solicitantului de a cunoaște și de a obține divulgarea informațiilor de interes general.
7.
Al șaptelea motiv întemeiat pe justificarea transferului datelor cu caracter personal de motivele de interes public stabilite
—
Reclamanta susține că argumentul pârâtei privind protecția datelor cu caracter personal este nelegal, deoarece, în cazul prestării unui serviciu public și al utilizării banilor publici, protecția datelor cu caracter personal se aplică în mod limitat. În plus, reclamanta reproșează că pârâta nu a informat-o cu privire la faptul că avea obligația să dovedească posibilitatea de a avea cunoștință de datele cu caracter personal pentru motive de interes general.
8.
Al optulea motiv întemeiat pe interesul public superior în divulgarea documentelor solicitate
—
Reclamanta afirmă că există un interes public superior în divulgarea documentului solicitat. Aceasta justifică interesul public superior prin faptul că nu trebuie să se aștepte ca autoritățile maghiare să efectueze o analiză pe fond cu privire la abuzurile grave constatate de OLAF. Potrivit reclamantei, numai divulgarea poate constitui un instrument eficace în această privință.
(1) JO 2010, C 83, p. 1..
Full & Egal Universal Law Academy