21.10.2019
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 357/36
Acțiune introdusă la 22 iulie 2019 – Adeso/Comisia
(Cauza T-529/19)
(2019/C 357/44)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: African Development Solutions (Adeso) (Nairobi, Kenya) (reprezentant: R. Martens, avocat)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
anularea în totalitate a deciziei atacate, și anume decizia Comisiei din 10 mai 2019, și declararea în consecință a cererilor de recuperare în ceea ce privește convențiile de subvenționare FED/2013/313-770 și FED/2013/316-291, în cuantum de 3 298 703,59 EUR și, respectiv, 11 919,40 EUR, ca neîntemeiate;
—
obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.
1.
Primul motiv, prin intermediul căruia se invocă încălcarea articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care consacră principiul bunei administrări: dreptul de a fi ascultat, precum și principiul securității juridice, sunt în mod vădit încălcate deoarece, în pofida a numeroase și serioase preocupări exprimate de reclamantă în ceea ce privește raportul de audit atacat și mai multe cereri de reuniuni pentru a clarifica aceste chestiuni importante nerezolvate, Comisia a refuzat să organizeze astfel de reuniuni, în condițiile în care, potrivit unei jurisprudențe constante, respectarea dreptului de a fi ascultat este de aplicare generală și o condiție de legalitate a oricărei decizii luate de instituțiile Uniunii și trebuie asigurată, așadar, în orice moment și în orice tip de procedură.
2.
Al doilea motiv, prin intermediul căruia se invocă încălcarea principiului proporționalității, echității și bunei-credințe contractuale, astfel cum sunt consacrate la articolul 5 alineatul (4) TUE, întrucât, prin emiterea imediată a unui ordin de recuperare fără a-i oferi reclamantei posibilitatea de a furniza explicații corespunzătoare cu privire la constatările raportului de audit atacat prin intermediul unui răspuns de management elaborat pe larg și al reuniunilor propuse, pârâta nu a acționat cu bună-credință și a depășit limitele a ceea ce este adecvat și necesar, în condițiile în care o înțelegere amicală adecvată ar fi fost suficientă în primă instanță, astfel cum prevăd condițiile generale ale convenției de subvenționare. Astfel, nu era nici necesar, nici esențial pentru motivarea deciziei pârâtei ca aceasta să neglijeze cererea reclamantei de a se căuta în primul rând o înțelegere amicală. Acest comportament este total contrar principiului proporționalității, care presupune că, dacă există mai multe măsuri adecvate, cum este situația în speță, trebuie să se opteze pentru cele mai puțin invazive și constrângătoare (quod non).
Full & Egal Universal Law Academy