7.10.2019
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 337/11
Acțiune introdusă la 5 august 2019 – FV/Consiliul
(Cauza T-542/19)
(2019/C 337/12)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: FV (reprezentant: É. Boigelot, avocat)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
declararea acțiunii ca fiind admisibilă și întemeiată;
—
anularea deciziei din 3 mai 2019, notificată reclamantei la 6 mai 2019 de către domnul [X] „Senior Legal Counsellor” al Consiliului și adoptată de domnul [Y] în calitatea sa de AIPN și în temeiul căreia „1. reclamanta, născută la 25 martie 1956 [confidențial] (1), funcționar cu gradul AST 7, este trimisă în concediu în interesul serviciului, în conformitate cu articolul 42c din statut și poate pretinde avantajele financiare prevăzute la articolul menționat. Prezenta decizie produce efecte de la 31 decembrie 2015”;
—
obligarea Consiliului la plata sumei de 151 101,72 de euro, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material și atingerea adusă carierei reclamantei, sub rezerva unei majorări sau reduceri în cursul procedurii;
—
obligarea Consiliului la plata sumei de 70 000 de euro, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral și atingerea adusă carierei reclamantei, sub rezerva unei majorări sau reduceri în cursul procedurii;
—
în orice caz, obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată, în conformitate cu articolul 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Uniunii Europene.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.
1.
Primul motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 266 TFUE și a principiilor fundamentale și generale ale dreptului Uniunii, printre care, în special, respectarea așteptării legitime și a încrederii legitime, principiile bunei administrări, bunei-credințe și securității juridice, și respectarea principiului proporționalității.
În această privință, reclamanta consideră că, în mod vădit, autoritatea împuternicită să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) nu a aplicat și nu a interpretat corect dispozițiile și principiile menționate mai sus prin neadoptarea măsurilor necesare pentru executarea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 14 decembrie 2018, FV/Consiliul, (T-750/16, EU:T:2018:972). Ea consideră de asemenea că aceasta din urmă a încălcat principiul care impune administrației să adopte o decizie care să nu fie disproporționată, cu alte cu cuvinte care să fie necesară pentru realizarea obiectivelor, ceea ce necesită ca conținutul și forma deciziei să fie în raport cu finalitatea urmărită. În sfârșit, reclamanta invocă încălcarea încrederii sale legitime că AIPN execută în mod corect și diligent Hotărârea T-750/16 menționată mai sus nu doar cu aplicarea corectă a articolului 266 TFUE, ci și fără efect retroactiv.
2.
Al doilea motiv se întemeiază, pe de o parte, pe faptul că decizia atacată ar încălca condițiile articolului 42c din statut și ale comunicării către personal nr. 71/15 din 23 octombrie 2015, ceea ce ar constitui o încălcare a principiului care impune administrației să nu adopte o decizie decât în baza unor motive admisibile din punct de vedere legal, și anume pertinente și neafectate de erori manifeste de apreciere, de fapt sau de drept și, pe de altă parte, pe abuzul de procedură.
În această privință, reclamanta consideră că, prin adoptarea deciziei atacate în aceste condiții, în mod vădit AIPN nu a aplicat și nu a interpretat corect dispozițiile statutare și ale comunicării către personal menționate anterior, întemeindu-și decizia pe motivări inexacte atât în fapt, cât și în drept. Aceasta consideră că Consiliul nu a justificat interesul serviciului pe care a urmărit să îl servească prin aplicarea articolului 42c reclamantei, nici nu a identificat nevoile organizaționale reale care ar necesita presupusa dobândire de noi competențe pe care aceasta din urmă nu ar fi în măsură să le dobândească, pe lângă faptul că AIPN ar fi substituit în mod vădit articolul 42c unei proceduri disciplinare.
3.
Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea obligației de solicitudine. În această privință, reclamanta consideră că prin adoptarea deciziei atacate în aceste condiții, AIPN nu a respectat echilibrul care impune instituției să ia în considerare ansamblul elementelor care îi pot determina decizia și să țină seama atât de interesul serviciului, cât și de interesul funcționarului în cauză.
(1) Date confidențiale ocultate.
Full & Egal Universal Law Academy