25.11.2019
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 399/84
Acțiune introdusă la 26 septembrie 2019 – Elevolution – Engenharia/Comisia
(Cauza T-652/19)
(2019/C 399/103)
Limba de procedură: portugheza
Părțile
Reclamantă: Elevolution – Engenharia (Amadora, Portugalia) (reprezentanți: M. Marques Mendes, R. Campos, A. Dias Henriques, M. Troncoso Ferrer și C. García Fernández, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
admiterea acțiunii și anularea în întregime a deciziei atacate;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.
1.
Primul motiv este întemeiat pe o eroare în ceea ce privește împrejurările de fapt din decizia Comisiei Europene din 12 iulie 2019, adoptată de directorul în funcție al Direcției Generale Cooperare Internațională și Dezvoltare (DEVCO), documentul Ares(2019)4611765 – 16/07/2019, prin care reclamanta a fost exclusă, pentru o perioadă de trei ani, de la procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice și de atribuire de subvenții cu finanțare din FED în cadrul Regulamentului (UE) nr. 2015/323 al Consiliului și prin care s-a dispus publicarea informației referitoare la excluderea acesteia pe site-ul internet al Comisiei:
Reclamanta consideră că, în decizia sa, Comisia a săvârșit o eroare în ceea ce privește împrejurările de fapt, respectiv referitor la întârzierile în executarea lucrărilor, care nu pot fi imputate reclamantei. Procedura de conciliere prevăzută în contract ar fi trebuit să fie finalizată, iar neconstituirea tribunalului arbitral nu poate fi imputată reclamantei.
2.
Al doilea motiv este întemeiat pe lipsa motivării și pe o încălcare a legii, în special a articolului 143 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 2018/1046 și a articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și dreptului la o bună administrare:
Decizia este afectată de un viciu de motivare întrucât nu permite reclamantei să cunoască analiza și concluziile care rezultă din procedura contradictorie prealabilă obligatorie desfășurată de comisia prevăzută de regulamentul financiar. Prin faptul că ignoră procedura contradictorie prealabilă și omite orice mențiune privind rezultatele acesteia, decizia este afectată și de un viciu referitor la încălcarea legii, întrucât nu respectă articolul 143 din regulamentul financiar, în special alineatul (5) al acestuia, și încalcă dreptul la o bună administrare prevăzut la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
3.
Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 109 alineatul (1) litera (b) (până la 1 ianuarie 2016) și a articolului 106 alineatul (1) litera (e) (de la 1 ianuarie 2016), iar ulterior a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale.
În cadrul adoptării deciziei de excludere a reclamantei de la procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice și de atribuire de subvenții guvernate de Regulamentul (UE) nr. 2015/323 și de Regulamentul (UE) nr. 2018/1877 al Consiliului, Comisia este în același timp judecător și parte. În condițiile în care problema dacă există o neexecutare a contractului nu este încă soluționată, luarea în considerare numai a susținerilor Comisiei și/sau ale beneficiarului lucrării și excluderea celor ale reclamantei nu respectă articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale întrucât încalcă principiul egalității armelor.
4.
Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 136 alineatul (3) din regulamentul financiar și a principiului proporționalității, astfel cum este garantat la articolul 49 din Carta drepturilor fundamentale.
Comisia a aplicat cea mai grea sancțiune prevăzută la articolul 106 alineatul (4) litera (c) din Regulamentul nr. 966/2012, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2015/1929, care este și sancțiunea cea mai grea stabilită la articolul 139 din regulamentul financiar. Având în vedere ansamblul împrejurărilor speței și faptul că problema dacă reclamanta a adus o atingere gravă prevederilor contractuale este o chestiune sub iudice care încă nu este dovedită, aplicarea sancțiunii cele mai grave prevăzute la articolul 106 alineatul (14) litera (c) din Regulamentul nr. 966/2012 constituie o încălcare a principiului proporționalității consacrat la articolul 49 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale.
Full & Egal Universal Law Academy