25.11.2019
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 399/91
Acțiune introdusă la 30 septembrie 2019 – Ferriere Nord/Comisia
(Cauza T-667/19)
(2019/C 399/111)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Ferriere Nord (Osoppo, Italia) (reprezentanți: W. Viscardini, G. Donà și B. Comparini, avvocati)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
—
cu titlu principal, anularea, în temeiul articolului 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a deciziei Comisiei Europene din 4 iulie 2019 C(2019) 4969 final – notificată la 18 iulie 2019 – prin care reclamanta a fost obligată la plata unei amenzi în cuantum de 2 237 000 euro în urma unei proceduri de aplicare a articolului 65 din Tratatul CECO (AT.37.956 – Fier-beton);
—
cu titlu subsidiar, anularea în parte a deciziei C(2019) 4969 final cu diminuarea în consecință a amenzii;
—
în orice caz, obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă 11 motive.
1.
Primul motiv, referitor la încălcarea dreptului la apărare.
—
Reclamanta susține în această privință că au fost încălcate articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (denumită în continuare „CEDO”), articolele 14 și 27 din Regulamentul 1/2003 și articolele 11-14 din Regulamentul 773/2004, întrucât audierea din 23 aprilie 2018 nu a remediat încălcarea normelor fundamentale de procedură sancționată de Curtea de Justiție prin Hotărârea pronunțată la 21 septembrie 2017 în cauza C-88/15 P.
2.
Al doilea motiv, referitor la încălcarea principiului ne bis in idem.
—
Se invocă în această privință încălcarea articolului 50 din cartă întrucât, deși hotărârea Curții de Justiție a anulat hotărârea Tribunalului – și, în consecință, decizia precedentă a Comisiei – pentru motive de procedură, Tribunalul se pronunțase totuși cu privire la faptele materiale contestate de Comisie. Aceasta nu ar mai fi putut, așadar, să adopte o nouă decizie bazată pe aceleași fapte.
3.
Al treilea motiv, referitor la interpretarea eronată și, în consecință, încălcarea obligației de asigurare a respectării dreptului la o bună administrare și la o durată rezonabilă a procedurii – viciu de motivare.
—
Se afirmă în această privință că, în lumina articolelor 41 și 47 din cartă și a articolului 6 din CEDO, Comisia nu a motivat în mod corespunzător și în orice caz a săvârșit o eroare prin faptul că a considerat că nu este ținută să aprecieze caracterul rezonabil al duratei procedurii, lăsând această apreciere în sarcina instanței.
4.
Al patrulea motiv, referitor la încălcarea principiului duratei rezonabile a procedurii – abuzul de putere – încălcarea dreptului la apărare.
—
Se pretinde în această privință că au fost încălcate articolele 41 și 47 din cartă și articolul 6 din CEDO, întrucât Comisia a utilizat o competență de inspecție și de sancționare pe care nu o mai avea ca urmare a duratei nerezonabile a procedurii, independent de atingerea – de altfel demonstrată – adusă dreptului la apărare care rezultă din această durată.
5.
Al cincilea motiv, referitor la motivarea viciată sau eronată – abuzul de putere – încălcarea principiului proporționalității – încălcarea articolelor 41 și 47 din cartă și a articolului 6 din CEDO.
—
Se susține în această privință că Comisia nu a demonstrat că are un interes legitim privind readoptarea deciziei, care este, prin urmare, rezultatul unui abuz de putere.
6.
Al șaselea motiv, referitor la excepția de nelegalitate, în temeiul articolului 277 TFUE, a articolului 25 din Regulamentul nr. 1/2003 – stingerea competenței de inspecție și de sancționare.
—
Se invocă nelegalitatea articolului 25 din Regulamentul nr. 1/2003 ca urmare a neconformității sale cu principiile duratei rezonabile a procedurii și proporționalității.
7.
Al șaptelea motiv, referitor la nelegalitatea parțială a deciziei din 4 iulie 2019 în măsura în care privește materialitatea comportamentelor reproșate – încălcarea principiilor generale în materie de sarcină a probei și in dubio pro reo
—
Se susține în această privință că unele dintre comportamentele reproșate Ferriere Nord nu au o natură anticoncurențială și, în orice caz, nu au fost dovedite de Comisie.
8.
Al optulea motiv, referitor la nelegalitatea majorării pentru recidivă pentru încălcarea dreptului la apărare.
—
Se pretinde că este nelegală majorarea amenzii pentru recidivă, în măsura în care nici în comunicarea privind obiecțiunile, nici în vreun act ulterior de procedură Comisia nu a contestat această circumstanță agravantă, împiedicând astfel reclamanta să se apere sub acest aspect.
9.
Al nouălea motiv, referitor la nelegalitatea majorării amenzii pentru recidivă pentru termenul excesiv și încălcarea principiului proporționalității.
—
Se afirmă sub acest aspect că, chiar dacă intervalul de timp scurs între constatarea unei prime încălcări și comportamentul reproșat prin decizia atacată ar putea fi considerat ca nefiind excesiv, trebuie să se țină seama de faptul că la momentul readoptării deciziei atacate trecuseră 30 de ani de la constatarea primei încălcări.
10.
Al zecelea motiv, referitor la nelegalitatea majorării amenzii pentru recidivă pentru caracterul excesiv al sumei și viciu de motivare.
—
Se susține în această privință că o majorare de 50 % a sancțiunii pentru recidivă nu este justificată, inclusiv în considerarea duratei anormale a procedurii.
11.
Al unsprezecelea motiv, referitor la încălcarea principiului egalității de tratament în reducerea amenzii pentru circumstanțe atenuante.
—
În opinia reclamantei, reducerea amenzii acordată reclamantei pentru circumstanțe atenuante este insuficientă, deoarece este proporțional inferioară celei recunoscute unei alte întreprinderi pentru același motiv.
Full & Egal Universal Law Academy