2.12.2019
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 406/41
Acțiune introdusă la 11 octombrie 2019 – Al-Gaoud/Consiliul
(Cauza T-700/19)
(2019/C 406/51)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamant: Abdel Majid Al-Gaoud (Giza, Egipt) (reprezentant: S. Bafadhel, Barrister)
Pârât: Consiliul Uniunii Europene
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
—
anularea Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2019/1299 a Consiliului din 31 iulie 2019 privind punerea în aplicare a Deciziei (PESC) 2015/1333 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia, în măsura în care prin aceasta numele reclamantului este menținut în listele din anexele II și IV la Decizia (PESC) 2015/1333 a Consiliului din 31 iulie 2015 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia;
—
anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/1292 al Consiliului din 31 iulie 2019 privind punerea în aplicare a articolului 21 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/44 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia, în măsura în care prin acesta numele reclamantului este menținut în lista din anexa III la Regulamentul (UE) 2016/44 al Consiliului din 18 ianuarie 2016 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia;
—
obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura în fața Tribunalului în conformitate cu dispozițiile Regulamentului de procedură al Tribunalului.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.
1.
Primul motiv, întemeiat pe faptul că Decizia de punere în aplicare (PESC) 2019/1299 a Consiliului din 31 iulie 2019 privind punerea în aplicare a Deciziei (PESC) 2015/1333 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1292 al Consiliului din 31 iulie 2019 privind punerea în aplicare a articolului 21 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/44 nu stabilesc temeiul juridic pentru menținerea reclamantului pe liste, în pofida unei schimbări fundamentale a situației din Libia. Consiliul nu ar prezenta motive individuale, specifice și concrete pentru măsurile contestate, care nu sunt întemeiate pe niciun document justificativ.
2.
Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că măsurile contestate ar încălca drepturile fundamentale ale reclamantului, inclusiv dreptul la sănătate, dreptul la viața de familie, dreptul de proprietate, dreptul la apărare efectivă, astfel cum sunt garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Măsurile contestate nu sunt nici necesare, nici adecvate pentru niciun scop legitim și constituie o atingere disproporționată și pe o perioadă nedefinită adusă drepturilor fundamentale ale reclamantului.
Full & Egal Universal Law Academy