EUR-Lex Document 02009L0138-20270130

02009L0138 — RO — 30.01.2027 — 813.003

Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

►B

DIRECTIVA 2009/138/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 25 noiembrie 2009

privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II)

(reformare)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(JO L 335 17.12.2009, p. 1)

Astfel cum a fost modificată prin:

 

 

Jurnalul Oficial

  NR.

Pagina

Data

►M1

DIRECTIVA 2011/89/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI  din 16 noiembrie 2011

  L 326

113

8.12.2011

►M2

DIRECTIVA 2012/23/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI  din 12 septembrie 2012

  L 249

1

14.9.2012

►M3

DIRECTIVA 2013/23/UE A CONSILIULUI  din 13 mai 2013

  L 158

362

10.6.2013

►M4

DIRECTIVA 2013/58/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI  din 11 decembrie 2013

  L 341

1

18.12.2013

►M5

DIRECTIVA 2014/51/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI  din 16 aprilie 2014

  L 153

1

22.5.2014

►M6

DIRECTIVA (UE) 2016/2341 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI  din 14 decembrie 2016

  L 354

37

23.12.2016

►M7

REGULAMENTUL (UE) 2017/2402 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI  din 12 decembrie 2017

  L 347

35

28.12.2017

►M8

DIRECTIVA (UE) 2018/843 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI  din 30 mai 2018

  L 156

43

19.6.2018

►M9

DIRECTIVA (UE) 2019/2177 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI  din 18 decembrie 2019

  L 334

155

27.12.2019

►M10

Aviz privind adaptarea în funcție de inflație a sumelor prevăzute în Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II)  2021/C 423/12

  C 423

25

19.10.2021

►M11

DIRECTIVA (UE) 2022/2556 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI  din 14 decembrie 2022

  L 333

153

27.12.2022

►M12

DIRECTIVA (UE) 2023/2864 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI  din 13 decembrie 2023

  L 2864

1

20.12.2023

►M13

DIRECTIVA (UE) 2025/2 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI  din 27 noiembrie 2024

  L 2

1

8.1.2025

Rectificată prin:

►C1

Rectificare, JO L 219, 25.7.2014, p.  66 (2009/138/CE)

►C2

Rectificare, JO L 108, 28.4.2015, p.  8 (2014/51/UE)

 C3

Rectificare, JO L 420, 25.11.2021, p.  136 (2009/138/CE)

▼B

DIRECTIVA 2009/138/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 25 noiembrie 2009

privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II)

(reformare)

(Text cu relevanță pentru SEE)

CUPRINS

TITLUL I

NORME GENERALE PRIVIND ACCESUL LA ACTIVITATE ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR DE ASIGURARE ȘI REASIGURARE

CAPITOLUL I

Obiectul, domeniul de aplicare și definiții

SECȚIUNEA 1

Obiectul și domeniul de aplicare

SECȚIUNEA 2

Excluderi din domeniul de aplicare

Subsecțiunea 1

Dispoziții generale

Subsecțiunea 2

Asigurarea generală

Subsecțiunea 3

Asigurarea de viață

Subsecțiunea 4

Reasigurarea

SECȚIUNEA 3

Definiții

CAPITOLUL II

Accesul la activitate

CAPITOLUL III

Autorități de supraveghere și norme generale

CAPITOLUL IV

Condiții care reglementează activitatea

SECȚIUNEA 1

Răspunderea organului administrativ, de conducere sau de control

SECȚIUNEA 2

Sistemul de guvernanță

SECȚIUNEA 3

Publicarea informațiilor

SECȚIUNEA 4

Participați calificate

SECȚIUNEA 5

Secretul profesional, schimbul de informații și promovarea convergenței practicilor de supraveghere

SECȚIUNEA 6

Atribuțiile auditorilor

CAPITOLUL V

Desfășurarea simultană a activității de asigurare de viață și de asigurare generală

CAPITOLUL VI

Norme privind evaluarea activelor și pasivelor, rezervele tehnice, fondurile proprii, cerința de capital de solvabilitate, cerința de capital minim și norme privind investițiile

SECȚIUNEA 1

Evaluarea activelor și pasivelor

SECȚIUNEA 2

Norme privind rezervele tehnice

SECȚIUNEA 3

Fonduri proprii

Subsecțiunea 1

Determinarea fondurilor proprii

Subsecțiunea 2

Clasificarea fondurilor proprii

Subsecțiunea 3

Eligibilitatea fondurilor proprii

SECȚIUNEA 4

Cerința de capital de solvabilitate

Subsecțiunea 1

Dispoziții generale privind cerința de capital de solvabilitate, calculată pe baza formulei standard sau a unui model intern

Subsecțiunea 2

Cerința de capital de solvabilitate: formula standard

Subsecțiunea 3

Cerința de capital de solvabilitate: modele interne integrale și parțiale

SECȚIUNEA 5

Cerința de capital minim

SECȚIUNEA 6

Investiții

CAPITOLUL VII

Întreprinderi de asigurare și de reasigurare în dificultate sau într-o situație neregulamentară

CAPITOLUL VIIA

Instrumentele macroprudențiale

CAPITOLUL VIII

Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii

SECȚIUNEA 1

Înființarea întreprinderilor de asigurare

SECȚIUNEA 2

Libertatea de a presta servicii de către întreprinderile de asigurare

Subsecțiunea 1

Dispoziții generale

Subsecțiunea 2

Răspunderea civilă auto

Subsecțiunea 2a

Notificare, activități transfrontaliere semnificative și platforme de colaborare

SECȚIUNEA 3

Competențele autorităților de supraveghere din statul membru gazdă

Subsecțiunea 1

Asigurare

Subsecțiunea 2

Reasigurare

SECȚIUNEA 4

Informații statistice

SECȚIUNEA 5

Regimul contractelor sucursalelor în cadrul procedurilor de lichidare

CAPITOLUL IX

Sucursale stabilite în cadrul comunității și aparținând întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare ale căror sedii centrale sunt situate în afara comunității

SECȚIUNEA 1

Accesul la activitate

SECȚIUNEA 2

Reasigurare

CAPITOLUL X

Filialele întreprinderilor de asigurare și de reasigurare reglementate de legislația unei țări terțe și achiziționările de participații de către astfel de întreprinderi

TITLUL II

DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND ASIGURAREA ȘI REASIGURAREA

CAPITOLUL I

Legea și condițiile aplicabile contractelor de asigurare directă

SECȚIUNEA 1

Legea aplicabilă

SECȚIUNEA 2

Asigurarea obligatorie

SECȚIUNEA 3

Interesul general

SECȚIUNEA 4

Condițiile contractelor de asigurare și nivelul primelor

SECȚIUNEA 5

Informații pentru deținătorii de polițe de asigurare

Subsecțiunea 1

Asigurarea generală

Subsecțiunea 2

Asigurarea de viață

CAPITOLUL II

Dispoziții specifice asigurării generale

SECȚIUNEA 1

Dispoziții generale

SECȚIUNEA 2

Coasigurarea comunitară

SECȚIUNEA 3

Asistență

SECȚIUNEA 4

Asigurarea de protecție juridică

SECȚIUNEA 5

Asigurarea de sănătate

SECȚIUNEA 6

Asigurarea pentru accidente de muncă

CAPITOLUL III

Dispoziții specifice asigurării de viață

CAPITOLUL IV

Norme specifice reasigurării

TITLUL III

SUPRAVEGHEREA ÎNTREPRINDERILOR DE ASIGURARE ȘI DE REASIGURARE CARE FAC PARTE DINTR-UN GRUP

CAPITOLUL I

Supravegherea la nivel de grup: definiții, cazuri de aplicare, domeniul de aplicare și niveluri

SECȚIUNEA 1

Definiții

SECȚIUNEA 2

Cazuri de aplicare și domeniul de aplicare

SECȚIUNEA 3

Niveluri

CAPITOLUL II

Situația financiară

SECȚIUNEA 1

Solvabilitatea la nivel de grup

Subsecțiunea 1

Dispoziții generale

Subsecțiunea 2

Alegerea metodei de calcul și principii generale

Subsecțiunea 3

Aplicarea metodelor de calcul

Subsecțiunea 4

Metode de calcul

Subsecțiunea 5

Supravegherea solvabilității unui grup de întreprinderi de asigurare și de reasigurare care sunt filiale ale unui holding de asigurare sau ale unui holding financiar mixt

Subsecțiunea 6

Supravegherea solvabilității la nivel de grup pentru grupurile cu management centralizat al riscurilor

SECȚIUNEA 2

Concentrarea riscurilor și tranzacțiile intragrup

SECȚIUNEA 3

Managementul riscurilor și controlul intern

CAPITOLUL IIA

Norme macroprudențiale la nivel de grup

CAPITOLUL III

Măsuri pentru facilitarea supravegherii la nivel de grup

CAPITOLUL IV

Țări terțe

CAPITOLUL V

Holdingurile mixte de asigurare

TITLUL IV

REORGANIZAREA ȘI LICHIDAREA ÎNTREPRINDERILOR DE ASIGURARE

CAPITOLUL I

Domeniul de aplicare și definițiile

CAPITOLUL II

Măsuri de reorganizare

CAPITOLUL III

Proceduri de lichidare

CAPITOLUL IV

Dispoziții comune

TITLUL V

ALTE DISPOZIȚII

TITLUL VI

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

CAPITOLUL I

Dispoziții tranzitorii

SECȚIUNEA 1

Asigurare

SECȚIUNEA 2

Reasigurare

SECȚIUNEA 3

Asigurarea și reasigurarea

CAPITOLUL II

Dispoziții finale

ANEXA I

CLASE DE ASIGURARE GENERALĂ

A.

Clasificarea riscurilor pe clase de asigurare

B.

Denumirea autorizației acordate simultan pentru mai multe clase de asigurare

ANEXA II

CLASE DE ASIGURARE DE VIAȚĂ

ANEXA III

FORME JURIDICE ALE ÎNTREPRINDERILOR

A.

Forme de întreprinderi de asigurare generală:

B.

Forme de întreprinderi de asigurare de viață:

C.

Forme de întreprinderi de reasigurare

ANEXA IV

FORMULA STANDARD A CERINȚEI DE CAPITAL DE SOLVABILITATE

1.

Calcularea cerinței de capital de solvabilitate de bază

2.

Calcularea modulului „risc de subscriere pentru asigurarea generală”

3.

Calcularea modulului „risc de subscriere pentru asigurarea de viață”

4.

Calcularea modulului „risc de piață”

ANEXA V

GRUPURI DE CLASE DE ASIGURARE GENERALĂ ÎN SENSUL ARTICOLULUI 159

ANEXA VI

Part A

Directive abrogate și lista modificărilor lor ulterioare (menționate la articolul 310

Part B

Lista termenelor de transpunere în legislația națională (menționate la articolul 310

ANEXA VII

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

TITLUL I

NORME GENERALE PRIVIND ACCESUL LA ACTIVITATE ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR DE ASIGURARE ȘI DE REASIGURARE

CAPITOLUL I

Obiectul, domeniul de aplicare și definiții

Secțiunea 1

Obiectul și domeniul de aplicare

Articolul 1

Obiectul

Prezenta directivă stabilește norme privind următoarele:

1. 

accesul la activitate și desfășurarea, în cadrul Comunității, a activităților independente de asigurare directă și de reasigurare;

2. 

supravegherea în cazul grupurilor de asigurare și de reasigurare;

3. 

reorganizarea și lichidarea întreprinderilor de asigurare directă.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)  

Prezenta directivă se aplică întreprinderilor de asigurare directă de viață și generală care sunt stabilite pe teritoriul unui stat membru sau care doresc să se stabilească acolo.

De asemenea, se aplică întreprinderilor de reasigurare care desfășoară numai activități de reasigurare și care sunt stabilite pe teritoriul unui stat membru sau care doresc să se stabilească într-un stat membru, cu excepția titlului IV.

(2)  

În ceea ce privește asigurările generale, prezenta directivă se aplică activităților de asigurare generală din clasele enumerate în anexa I partea A. În sensul alineatului (1) primul paragraf, asigurarea generală include activitatea care reprezintă asistență furnizată persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor, absențelor de la domiciliu sau de la locul de reședință obișnuită ale acestora. Această activitate constă, în schimbul plății prealabile a unei prime, în luarea angajamentului de a ajuta imediat beneficiarul unui contract de asistență în cazul în care acesta se găsește în dificultate ca urmare a unui eveniment întâmplător, în cazurile și în condițiile prevăzute de contract.

Ajutorul poate consta în servicii în numerar sau în natură. Serviciile în natură pot fi, de asemenea, furnizate prin utilizarea personalului sau a materialului corespunzător prestatorului.

Activitatea de asistență nu cuprinde serviciile de administrare sau de menținere, serviciile post-vânzare sau simpla indicație sau prevedere a unui ajutor în calitate de intermediar.

(3)  

În ceea ce privește asigurarea de viață, prezenta directivă se aplică:

(a) 

următoarelor activități de asigurare de viață, în cazul în care au o bază contractuală:

(i) 

asigurarea de viață, care include asigurarea de supraviețuire, asigurarea de deces, asigurarea mixtă, asigurarea de viață cu restituirea primelor, asigurarea de căsătorie, asigurarea de naștere;

(ii) 

anuități;

(iii) 

asigurări suplimentare subscrise pe lângă asigurarea de viață, în special asigurarea împotriva vătămărilor corporale, inclusiv a incapacității de muncă, asigurarea împotriva decesului rezultat în urma unui accident și asigurarea de invaliditate în caz de accident sau de boală;

▼M13

(iv) 

tipurile de asigurare permanentă de sănătate care nu poate fi reziliată, existente în prezent în Irlanda;

▼B

(b) 

următoarelor operațiuni, în cazul în care au o bază contractuală, în măsura în care sunt condiționate de supravegherea de către autoritățile responsabile cu supravegherea asigurărilor private:

(i) 

operațiuni prin care sunt constituite asociații ale participanților cu scopul de a-și capitaliza împreună contribuțiile și de a distribui ulterior activele astfel acumulate între urmași sau între beneficiarii persoanei decedate (tontine);

(ii) 

operațiuni de capitalizare bazate pe calcule actuariale prin care, în schimbul unor plăți unice sau periodice stabilite în avans, se încheie angajamente cu durată și valoare specifice;

(iii) 

gestionarea fondurilor colective de pensii, incluzând gestionarea investițiilor și, în special, a activelor care reprezintă rezervele organismelor care efectuează plăți în caz de deces sau supraviețuire sau în cazul întreruperii sau reducerii activității;

(iv) 

operațiunile menționate la punctul (iii), în cazul în care sunt însoțite de asigurări care acoperă fie conservarea capitalului, fie plata unei dobânzi minime;

(v) 

operațiunile desfășurate de întreprinderile de asigurare de viață, cum ar fi cele menționate în volumul IV titlul 4 capitolul 1 din documentul francez „Code des assurances”;

(c) 

operațiuni legate de durata vieții umane, care sunt definite de sau prevăzute în legislația asigurărilor sociale, în măsura în care acestea sunt efectuate sau gestionate de întreprinderi de asigurare de viață, pe propriul lor risc, în conformitate cu legislația unui stat membru.

Secțiunea 2

Excluderi din domeniul de aplicare

Subsecțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 3

Sisteme legale

Fără a se aduce atingere articolului 2 alineatul (3) litera (c), prezenta directivă nu se aplică asigurărilor care fac parte dintr-un sistem legal de asigurări sociale.

Articolul 4

Excludere din domeniul de aplicare datorită dimensiunii

(1)  

Fără a aduce atingere articolelor 3 și 5-10, prezenta directivă nu se aplică unei întreprinderi de asigurare care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

▼M13

(a) 

venitul anual al întreprinderii din primele brute subscrise nu depășește 15 000 000  EUR;

(b) 

cuantumul total al rezervelor tehnice ale întreprinderii, prevăzute la articolul 76, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și din vehiculele investiționale nu depășește 50 000 000  EUR;

(c) 

în cazul în care întreprinderea face parte dintr-un grup, cuantumul total al rezervelor tehnice ale grupului înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și din vehiculele investiționale nu depășește 50 000 000  EUR;

▼B

(d) 

activitatea întreprinderii nu include activități de asigurare sau reasigurare care acoperă riscuri de răspundere civilă, de credit și de garanție, cu excepția cazului în care acestea constituie riscuri auxiliare în înțelesul articolului 16 alineatul (1);

(e) 

activitatea întreprinderii nu include operațiuni de reasigurare care depășesc ►M10  600 000 EUR ◄ din veniturile sale din prime brute subscrise sau ►M10  2 700 000 EUR ◄ din rezervele sale tehnice, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și din vehiculele investiționale, sau peste 10 % din veniturile sale din prime brute subscrise sau peste 10 % din rezervele sale tehnice, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și din vehiculele investiționale.

(2)   Dacă oricare dintre valorile stabilite la alineatul (1) este depășită timp de trei ani consecutivi, prezenta directivă se aplică începând cu cel de-al patrulea an. (3)   Prin derogare de la alineatul (1), prezenta directivă se aplică tuturor întreprinderilor de asigurare care solicită să fie autorizate să desfășoare activități de asigurare și reasigurare și al căror venit anual din primele brute subscrise sau ale căror rezerve tehnice înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și din vehiculele investiționale, urmează, potrivit previziunilor, să depășească oricare dintre cuantumurile prevăzute la alineatul (1) în următorii cinci ani. (4)  

Prezenta directivă nu se mai aplică întreprinderilor de asigurare în cazul cărora autoritatea de supraveghere a verificat că îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

(a) 

niciunul dintre cuantumurile prevăzute la alineatul (1) nu a fost depășit în ultimii trei ani consecutivi; și

(b) 

niciunul dintre cuantumurile prevăzute la alineatul (1) nu urmează, conform previziunilor, să fie depășit în următorii cinci ani.

Alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică atât timp cât întreprinderea de asigurare în cauză desfășoară activități în conformitate cu articolele 145-149.

(5)   Alineatele (1) și (4) nu împiedică o întreprindere să solicite autorizarea sau să continue să fie autorizată în conformitate cu prezenta directivă.

Subsecțiunea 2

Asigurarea generală

Articolul 5

Operațiuni

În ceea ce privește asigurarea generală, prezenta directivă nu se aplică următoarelor operațiuni:

1. 

operațiunile de capitalizare, astfel cum sunt definite în legislația fiecărui stat membru;

2. 

operațiunile instituțiilor de economisire și ajutor reciproc, ale căror beneficii variază în funcție de resursele disponibile și pentru care contribuția membrilor se stabilește forfetar;

3. 

operațiunile efectuate de o organizație care nu are personalitate juridică și care au ca obiect acoperirea reciprocă a membrilor săi, fără plată de prime și fără constituire de rezerve tehnice; sau

4. 

operațiunile de asigurări de credite de export în numele statului sau garantate de către acesta sau când statul este asigurătorul.

Articolul 6

Asistență

(1)  

Prezenta directivă nu se aplică activității de asistență care îndeplinește toate condițiile următoare:

▼M13

(a) 

asistența este furnizată cu ocazia unui accident sau a unei defecțiuni care afectează un vehicul rutier atunci când accidentul sau defecțiunea survine pe teritoriul statului membru al furnizorului garanției sau al țărilor învecinate;

▼B

(b) 

răspunderea pentru asistență este limitată la următoarele operațiuni:

(i) 

depanarea la fața locului, pentru care furnizorul utilizează, în majoritatea cazurilor, personalul și echipamentul propriu;

(ii) 

transportarea vehiculului până la locul de reparație cel mai apropiat sau cel mai corespunzător unde poate fi efectuată reparația, precum și eventuala însoțire, în mod normal prin același mijloc de asistență, a șoferului și pasagerilor, până la locul cel mai apropiat de unde aceștia își pot continua călătoria cu alte mijloace;

(iii) 

în cazul în care statul membru de origine al furnizorului garanției prevede astfel, transportul vehiculului, însoțit eventual de șofer și pasageri, până la domiciliul lor, punctul lor de plecare sau destinația de origine în interiorul aceluiași stat membru; și

(c) 

asistența nu este asigurată de o întreprindere aflată sub incidența prezentei directive.

▼M13

(2)   În cazurile menționate la alineatul (1) litera (b) punctele (i) și (ii), condiția ca accidentul sau defecțiunea să fi survenit pe teritoriul statului membru al furnizorului garanției nu se aplică în cazul în care beneficiarul este un membru al organismului care furnizează garanția, iar depanarea sau transportarea vehiculului se efectuează pe baza simplei prezentări a carnetului de membru, fără plata vreunei prime suplimentare, de către un organism similar din țara în cauză pe baza unui acord de reciprocitate.

▼M13 —————

▼B

(4)   Prezenta directivă nu se aplică operațiunilor de asistență efectuate de Automobil Club-ul Marelui Ducat al Luxemburgului în cazul în care accidentul sau defecțiunea care afectează un vehicul rutier a avut loc în afara teritoriului Marelui Ducat al Luxemburgului și asistența constă în transportarea vehiculului implicat în acel accident sau care a suferit defecțiunea, însoțit eventual de șofer și pasageri, până la domiciliul lor.

Articolul 7

Întreprinderi mutuale

Prezenta directivă nu se aplică întreprinderilor mutuale care desfășoară activități de asigurare generală și care au încheiat cu alte întreprinderi mutuale o convenție care implică reasigurarea integrală a polițelor de asigurare pe care le-au emis sau substituirea întreprinderii cesionare cu întreprinderea cedentă pentru executarea obligațiilor rezultate din contractele menționate anterior. În acest caz, întreprinderea cesionară se conformează normelor prezentei directive.

Articolul 8

Instituții

Prezenta directiva nu se aplică următoarelor organisme care desfășoară activități de asigurare generală, cu excepția cazului modificării statutului lor sau a legislației aplicabile în ceea ce privește competența:

1. 

în Danemarca, Falck Danmark;

2. 

în Germania, următoarelor organisme semipublice:

(a) 

Postbeamtenkrankenkasse

(b) 

Krankenversorgung der Bundesbahnbeamten;

▼M13 —————

▼B

4. 

în Spania, Consorcio de Compensación de Seguros.

Subsecțiunea 3

Asigurarea de viață

Articolul 9

Operațiuni și activități

În ceea ce privește asigurările de viață, prezenta directivă nu se aplică următoarelor operațiuni și activități:

1. 

operațiuni ale instituțiilor de economisire și ajutor reciproc ale căror beneficii variază în funcție de resursele disponibile și care impun fiecărui membru să contribuie cu rata fixă adecvată;

2. 

operațiuni desfășurate de organizații, altele decât întreprinderile menționate la articolul 2, al căror obiect de activitate este furnizarea de beneficii persoanelor angajate sau liber-profesioniste care aparțin unei întreprinderi sau unui grup de întreprinderi ori unui sector profesional sau interprofesional, în caz de deces sau supraviețuire sau la întreruperea sau reducerea activității, indiferent dacă angajamentele care rezultă de pe urma acestor operațiuni sunt total acoperite, în mod continuu, de rezerve matematice;

3. 

activitățile privind pensiile desfășurate de întreprinderile de asigurare de pensii prevăzute în Legea privind pensiile angajaților (TyEL) și în alte părți similare ale legislației finlandeze în materie, cu condiția ca:

(a) 

societățile de asigurare de pensii care sunt deja obligate, în temeiul legislației finlandeze, să aibă sisteme de contabilitate și de gestiune separate pentru activitățile lor privind pensiile, să înființeze entități juridice separate pentru desfășurarea acestor activități, începând cu 1 ianuarie 1995; și

(b) 

autoritățile finlandeze să permită tuturor resortisanților și societăților statelor membre, fără discriminare, să desfășoare, în conformitate cu legislația finlandeză, activitățile menționate la articolul 2 cu privire la această exceptare prin deținerea controlului sau a unei participații la o societate sau la un grup de asigurare existente sau prin crearea de ori participarea la noi societăți sau grupuri de asigurare, inclusiv societăți de asigurare de pensii.

Articolul 10

Organizații, întreprinderi și instituții

În ceea ce privește asigurările de viață, prezenta directivă nu se aplică următoarelor organizații, întreprinderi și instituții:

(1) 

organizații care își iau angajamentul de a furniza beneficii exclusiv în caz de deces, în cazul în care valoarea beneficiilor în cauză nu depășește costurile medii de înmormântare pentru un singur deces sau în care beneficiile sunt furnizate în natură;

(2) 

„Versorgungsverband deutscher Wirtschaftsorganisationen” în Germania, cu excepția cazului în care statutul său este modificat în ceea ce privește domeniul său de competență.

(3) 

„Consorcio de Compensación de Seguros” în Spania, cu excepția cazului în care statutul său este modificat în ceea ce privește activitățile sau competențele sale.

Subsecțiunea 4

Reasigurarea

Articolul 11

Reasigurarea

În ceea ce privește reasigurarea, prezenta directivă nu se aplică activității de reasigurare desfășurate sau garantate integral de guvernul unui stat membru care acționează, din motive legate de un interes public important, în calitate de reasigurător de ultimă instanță, inclusiv în cazul în care acest rol devine necesar din cauza unei situații de pe piață în care este imposibil să se obțină o acoperire comercială adecvată.

Articolul 12

Întreprinderi de reasigurare care își încetează activitatea

(1)   Întreprinderile de reasigurare care, până la 10 decembrie 2007, au încetat să subscrie noi contracte de reasigurare și se limitează la administrarea portofoliului existent în vederea încetării activității nu intră sub incidența prezentei directive. (2)   Statele membre întocmesc o listă cu întreprinderile de reasigurare în cauză și o transmit tuturor celorlalte state membre.

Secțiunea 3

Definiții

Articolul 13

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1. 

„întreprindere de asigurare” înseamnă o întreprindere de asigurare directă de viață sau generală care a primit o autorizație în conformitate cu articolul 14;

2. 

„întreprindere de asigurare captivă” înseamnă o întreprindere de asigurare care este deținută fie de o întreprindere financiară, alta decât o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau un grup de întreprinderi de asigurare sau de reasigurare în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (c), fie de o întreprindere nefinanciară și care are drept scop furnizarea de produse de asigurare care acoperă exclusiv riscurile uneia sau mai multor întreprinderi cărora le aparține sau riscurile uneia sau mai multor întreprinderi din grupul din care face parte;

3. 

„întreprindere de asigurare dintr-o țară terță” înseamnă o întreprindere care ar avea nevoie de autorizație ca fiind întreprindere de asigurare în conformitate cu articolul 14, în cazul în care ar avea sediul central în Comunitate;

4. 

„întreprindere de reasigurare” înseamnă o întreprindere care a primit autorizarea în conformitate cu articolul 14 pentru desfășurarea activităților de reasigurare;

5. 

„întreprindere de reasigurare captivă” înseamnă o întreprindere de reasigurare care este deținută fie de o întreprindere financiară, alta decât o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau un grup de întreprinderi de asigurare sau de reasigurare în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (c), fie de o întreprindere nefinanciară și care are drept scop furnizarea de produse de reasigurare care acoperă exclusiv riscurile uneia sau mai multor întreprinderi cărora le aparține sau riscurile uneia sau mai multor întreprinderi din grupul din care face parte;

6. 

„întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță” înseamnă o întreprindere care ar trebui să fie autorizată ca fiind întreprindere de reasigurare în conformitate cu articolul 14, în cazul în care ar avea sediul central în Comunitate;

▼M6

7. 

„reasigurare” înseamnă una dintre următoarele activități:

(a) 

activitatea care constă în preluarea de riscuri cedate de o întreprindere de asigurare sau de o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță sau de o altă întreprindere de reasigurare sau de o întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță;

▼M13 —————

▼M6

(c) 

dispoziția de acoperire de către o întreprindere de reasigurare a unei instituții care intră în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2016/2341 a Parlamentului European și a Consiliului ( 1 );

▼B

8. 

„stat membru de origine” înseamnă:

(a) 

pentru asigurarea generală, statul membru în care este situat sediul central al întreprinderii de asigurare care acoperă riscul;

(b) 

pentru asigurarea de viață, statul membru în care se află sediul central al întreprinderii de asigurare care acoperă angajamentul; sau

(c) 

pentru reasigurare, statul membru în care este situat sediul central al întreprinderii de reasigurare;

9. 

„stat membru gazdă” înseamnă statul membru, altul decât statul membru de origine, în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare are o sucursală sau în care furnizează servicii; pentru asigurarea de viață și pentru asigurarea generală, statul membru în care se furnizează servicii înseamnă statul membru al angajamentului sau, statul membru în care este situat riscul, atunci când angajamentul sau riscul este acoperit de o întreprindere de asigurare sau de o sucursală situată într-un alt stat membru;

10. 

„autoritate de supraveghere” înseamnă autoritatea națională sau autoritățile naționale abilitate, în temeiul unui act cu putere de lege sau al unei norme administrative, să controleze întreprinderile de asigurare sau de reasigurare;

▼M13

10a. 

„întreprindere mică și cu un grad redus de complexitate” înseamnă o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, inclusiv o întreprindere de asigurare captivă sau o întreprindere de reasigurare captivă, care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 29a și care a fost clasificată ca atare în conformitate cu articolul 29b;

10b. 

„grup mic și cu un grad redus de complexitate” înseamnă un grup care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 213a și care a fost clasificat ca atare de supraveghetorul grupului în temeiul alineatului (2) de la articolul respectiv;

10c. 

„auditor statutar” înseamnă un auditor statutar în înțelesul articolului 2 punctul 2 din Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 2 );

10d. 

„firmă de audit” înseamnă o firmă de audit în înțelesul articolului 2 punctul 3 din Directiva 2006/43/CE;

▼B

11. 

„sucursală” înseamnă orice agenție sau sucursală a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care se află pe teritoriul unui alt stat membru decât statul membru de origine;

12. 

„unitate a unei întreprinderi” înseamnă sediul central sau oricare dintre sucursalele sale;

13. 

„statul membru în care este situat riscul” înseamnă oricare dintre următoarele:

(a) 

statul membru în care se găsesc bunurile, în cazul în care asigurarea se referă fie la clădiri, fie la clădiri și conținutul lor, în măsura în care acestea se află sub incidența aceleiași polițe de asigurare;

(b) 

statul membru de înmatriculare, în cazul în care asigurarea se referă la vehicule de orice natură;

(c) 

statul membru în care deținătorul poliței de asigurare a semnat contractul, în cazul unui contract de durată mai mică sau egală cu patru luni, privind riscurile din cursul unei călătorii sau vacanțe, indiferent de clasa de asigurare avută în vedere;

(d) 

în toate cazurile care nu sunt menționate în mod explicit la literele (a), (b) sau (c), statul membru în care se află unul dintre elementele următoare:

(i) 

reședința obișnuită a deținătorului poliței de asigurare; sau

(ii) 

în cazul în care deținătorul poliței de asigurare este o persoană juridică, unitatea deținătorului poliței de asigurare la care se referă contractul;

14. 

„statul membru al angajamentului” înseamnă statul membru în care se află oricare dintre următoarele elemente:

(a) 

reședința obișnuită a deținătorului poliței de asigurare;

(b) 

în cazul în care deținătorul poliței de asigurare este o persoană juridică, unitatea deținătorului poliței de asigurare la care se referă contractul;

▼M13

15. 

„întreprindere-mamă” înseamnă o societate-mamă astfel cum este menționată la articolul 22 alineatele (1) și (2) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 3 ) sau o întreprindere pe care autoritățile de supraveghere o consideră întreprindere-mamă în conformitate cu articolul 212 alineatul (2) sau cu articolul 214 alineatul (5) sau (6) din prezenta directivă;

16. 

„filială” înseamnă o filială astfel cum este menționată la articolul 22 alineatele (1) și (2) din Directiva 2013/34/UE, inclusiv filialele acesteia, sau o întreprindere pe care autoritățile de supraveghere o consideră filială în conformitate cu articolul 212 alineatul (2) sau cu articolul 214 alineatul (5) sau (6) din prezenta directivă;

▼B

17. 

„legături strânse” înseamnă situația în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate prin control sau participație sau o situație în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt permanent legate de una și aceeași persoană printr-o relație de control;

18. 

„control” înseamnă relația care există între o întreprindere-mamă și o filială, în sensul ►M13  articolului 22 alineatele (1) și (2) din Directiva 2013/34/UE ◄ , sau o relație de aceeași natură între orice persoană fizică sau juridică și o întreprindere;

▼M13

19. 

„tranzacție intragrup” înseamnă orice tranzacție prin care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt recurge direct sau indirect la alte întreprinderi din cadrul aceluiași grup sau la orice persoană fizică sau juridică care are legături strânse cu întreprinderile din acel grup în vederea îndeplinirii unei obligații de natură contractuală sau nu, cu titlu oneros sau nu;

▼B

20. 

„participație” înseamnă deținerea, directă sau prin control, a cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul unei întreprinderi;

21. 

„participație calificată” înseamnă deținerea într-o întreprindere, direct sau indirect, a cel puțin 10 % din capital sau din drepturile de vot sau orice altă posibilitate de a exercita o influență semnificativă asupra administrării acelei întreprinderi;

22. 

„piață reglementată” înseamnă oricare dintre următoarele:

(a) 

în cazul unei piețe situate într-un stat membru, o piață reglementată conform definiției de la ►M13  articolul 4 alineatul (1) punctul 21 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 4 ) ◄ ; sau

(b) 

în cazul unei piețe situate într-o țară terță, o piață financiară care îndeplinește următoarele condiții:

(i) 

este recunoscută de statul membru de origine al întreprinderii de asigurare și îndeplinește cerințe comparabile cu cerințele prevăzute în ►M13  Directiva 2014/65/UE ◄ ; și

(ii) 

instrumentele financiare tranzacționate pe piața respectivă sunt de o calitate comparabilă cu cea a instrumentelor tranzacționate pe piața sau piețele reglementate ale statului membru de origine;

23. 

„birou național” înseamnă un birou național al asigurătorilor în înțelesul articolului 1 punctul 3 din Directiva 72/166/CEE;

24. 

„fond național de garantare” înseamnă organismul menționat la articolul 1 alineatul (4) din Directiva 84/5/CEE;

25. 

„întreprindere financiară” înseamnă oricare dintre următoarele entități:

(a) 

o instituție de credit, o instituție financiară sau o întreprindere de servicii bancare auxiliare în sensul ►M13  articolului 4 alineatul (1) punctele 1, 18 și 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 5 ) ◄ ;

(b) 

o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau un holding de asigurare în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (f);

(c) 

o întreprindere de investiții sau o instituție financiară în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 1 din ►M13  Directiva 2014/65/UE ◄ ;

(d) 

un holding financiar mixt în sensul articolului 2 punctul 15 din Directiva 2002/87/CE;

26. 

„vehicul investițional” înseamnă orice întreprindere, înregistrată sau nu, alta decât o întreprindere de asigurare sau de reasigurare existentă, care preia riscuri transferate de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare și care își finanțează integral expunerea la aceste riscuri prin emisiunea unei creanțe sau prin orice alt mecanism de finanțare, drepturile de rambursare ale furnizorilor respectivei creanțe sau respectivului mecanism de finanțare fiind subordonate obligațiilor de reasigurare ale unei astfel de întreprinderi;

27. 

„riscuri mari” înseamnă:

(a) 

riscurile clasificate în clasele 4, 5, 6, 7, 11 și 12 din anexa I partea A;

(b) 

riscurile clasificate în clasele 14 și 15 din anexa I partea A, în cazul în care deținătorul poliței de asigurare desfășoară din punct de vedere profesional o activitate industrială, comercială sau liberală iar riscul se referă la această activitate;

(c) 

riscurile clasificate în clasele 3, 8, 9, 10, 13 și 16 din anexa I partea A, în măsura în care deținătorul poliței de asigurare depășește limitele a cel puțin două din următoarele criterii:

(i) 

totalul bilanțului: ►M10  6 600 000 EUR ◄ ;

▼M13

(ii) 

o cifră de afaceri netă, în înțelesul articolului 2 punctul 5 din Directiva 2013/34/UE, de 13 600 000  EUR;

▼B

(iii) 

numărul mediu de 250 angajați în cursul exercițiului financiar.

În cazul în care deținătorul poliței de asigurare face parte dintr–un grup de întreprinderi pentru care se întocmesc conturi consolidate în conformitate cu ►M13  Directiva 2013/34/UE ◄ , criteriile stabilite la primul paragraf litera (c) se aplică pe baza conturilor consolidate.

Statele membre pot adăuga la categoria menționată la primul paragraf litera (c) riscurile asigurate de către asociațiile profesionale, întreprinderile cu capital mixt și asociațiile temporare;

28. 

„externalizare” înseamnă un acord în orice formă între o întreprindere de asigurare sau de reasigurare și un furnizor de servicii, indiferent dacă este o entitate supravegheată sau nu, prin care furnizorul respectiv de servicii efectuează un proces, un serviciu sau o activitate, fie direct, fie prin subcontractare, care altfel ar fi fost realizat(ă) de însăși întreprinderea de asigurare sau de reasigurare.

29. 

„funcție” în cadrul unui sistem de guvernanță înseamnă capacitatea internă de a efectua sarcini concrete; un sistem de guvernanță include funcția de management al riscurilor, funcția de conformitate, funcția de audit intern și funcția actuarială;

30. 

„risc de subscriere” înseamnă riscul de pierdere sau riscul de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, datorate unor ipoteze inadecvate privind stabilirea prețurilor și constituirea de rezerve;

31. 

„risc de piață” înseamnă riscul de pierdere sau riscul de modificare nefavorabilă a situației financiare, care rezultă direct sau indirect din fluctuații ale nivelului și volatilității prețurilor pe piață ale activelor, pasivelor și instrumentelor financiare;

32. 

„risc de credit” înseamnă riscul de pierdere sau riscul de modificare nefavorabilă a situației financiare, care rezultă din fluctuații ale bonității emitenților de valori mobiliare, contrapartidelor și oricăror debitori la care sunt expuse întreprinderile de asigurare și de reasigurare, sub forma riscului de contrapartidă, a riscului de dispersie sau a concentrărilor de risc de piață;

▼M5

32a. 

„contraparte centrală calificată” înseamnă o contraparte care fie a fost autorizată în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului ( 6 ), fie a fost recunoscută în conformitate cu articolul 25 din regulamentul respectiv;

▼B

33. 

„risc operațional” înseamnă riscul de pierdere aferent unor procese interne inadecvate sau disfuncționale, personalului sau sistemelor, sau aferent evenimentelor externe;

34. 

„risc de lichiditate” înseamnă riscul ca întreprinderile de asigurare și de reasigurare să nu poată realiza investiții și alte active pentru a-și putea deconta obligațiile financiare la scadența acestora;

35. 

„risc de concentrare” înseamnă toate expunerile la risc care prezintă un potențial de pierdere suficient de mare pentru a pune în pericol solvabilitatea sau poziția financiară a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare;

36. 

„tehnici de diminuare a riscurilor” înseamnă toate tehnicile care permit întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să își transfere integral sau parțial riscurile către o terță parte;

37. 

„efecte ale diversificării” înseamnă reducerea expunerii la risc a întreprinderilor și grupurilor de asigurare și de reasigurare în ceea ce privește diversificarea activității acestora, decurgând din faptul că efectul nefavorabil al unui risc poate fi compensat de un efect mai favorabil al altui risc, în cazul în care riscurile respective nu sunt integral corelate;

38. 

„prognoza distribuției probabilităților” înseamnă o funcție matematică ce atribuie unei mulțimi exhaustive de evenimente viitoare reciproc excluzive o probabilitate de realizare;

39. 

„măsurarea riscului” înseamnă o funcție matematică ce atribuie o valoare monetară unei prognoze date a distribuției probabilităților și crește uniform odată cu nivelul expunerii la risc care stă la baza acelei prognoze a distribuției probabilităților;

▼M5

40. 

„instituție de evaluare externă a creditului” sau „ECAI” înseamnă o agenție de rating de credit înregistrată sau certificată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului ( 7 ) sau o bancă centrală care acordă ratinguri de credit scutite de aplicarea prezentului regulament.

▼M13

41. 

„întreprindere reglementată” înseamnă o entitate reglementată în înțelesul articolului 2 punctul 4 din Directiva 2002/87/CE sau o instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale în înțelesul articolului 6 punctul 1 din Directiva (UE) 2016/2341;

42. 

„criptoactiv” înseamnă un criptoactiv în sensul definiției de la articolul 3 alineatul (1) punctul 5 din Regulamentul (UE) 2023/1114 al Parlamentului European și al Consiliului ( 8 );

43. 

„măsură de proporționalitate” înseamnă oricare dintre măsurile prevăzute la articolul 35 alineatul (5a), articolul 41, articolul 45 alineatul (1b), articolul 45 alineatul (5), articolul 45a alineatul (5), articolul 51 alineatul (6), articolul 51a alineatul (1), articolul 77 alineatul (8) și articolul 144a alineatul (4) sau orice măsură prevăzută în actele delegate adoptate în temeiul prezentei directive, aplicabilă în mod explicit întreprinderilor mici și cu un grad redus de complexitate în conformitate cu articolul 29c;

44. 

„risc legat de durabilitate” înseamnă un eveniment sau o situație de mediu, socială sau de guvernanță care, în cazul în care s-ar produce, ar putea avea un impact negativ efectiv sau potențial asupra valorii investiției sau asupra valorii obligațiilor;

45. 

„factori de durabilitate” înseamnă factori de durabilitate în sensul definiției de la articolul 2 punctul 24 din Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului ( 9 ).

▼B

CAPITOLUL II

Accesul la activitate

Articolul 14

Principiul autorizării

(1)   Accesul la activitatea de asigurare directă sau de reasigurare care face obiectul prezentei directive este condiționată de emiterea unei autorizații prealabile. (2)  

Autorizația menționată la alineatul (1) se obține de la autoritățile de supraveghere din statul membru de origine de către următoarele întreprinderi:

(a) 

orice întreprindere care își stabilește sediul central pe teritoriul statului membru în cauză; sau

(b) 

orice întreprindere de asigurare care, după ce a primit o autorizație în temeiul alineatului (1), dorește să își extindă activitatea la o întreagă clasă de asigurare sau la alte clase de asigurare decât cele deja autorizate;

Articolul 15

Domeniul de aplicare a autorizației

(1)   O autorizație acordată în temeiul articolului 14 este valabilă pe întreg teritoriul Comunității. Aceasta permite întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să își desfășoare activitatea în acel loc, autorizația respectivă acoperind, de asemenea, dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii. (2)  

Sub rezerva articolului 14, autorizația se acordă pentru o anumită clasă de asigurări directe enumerate în anexa I partea A sau în anexa II. Autorizația acoperă întreaga clasă, cu excepția cazului în care solicitantul dorește să acopere numai o parte dintre riscurile care aparțin clasei în cauză.

Riscurile cuprinse într-o clasă de asigurare nu pot fi clasificate într-o altă clasă de asigurare, cu excepția cazurilor menționate la articolul 16.

Autorizația poate fi acordată pentru două sau mai multe clase, în cazul în care legislația națională a unui stat membru permite desfășurarea simultană a activităților din clasele în cauză.

(3)  

În ceea ce privește asigurarea generală, fiecare stat membru are libertatea de a acorda autorizația pentru grupele de clase de asigurare menționate în anexa I partea B.

Autoritățile de supraveghere pot limita autorizația solicitată pentru una dintre clase la operațiunile stabilite în planul de afaceri menționat la articolul 23.

(4)   Întreprinderile aflate sub incidența prezentei directive pot practica activitatea de asistență menționată la articolul 6 numai în cazul în care au primit autorizația pentru clasa 18 din anexa I partea A, fără a aduce atingere articolului 16 alineatul (1). În acest caz, prezenta directivă se aplică acestor operațiuni. (5)  

În ceea ce privește reasigurarea, autorizația se acordă pentru activitatea de reasigurare generală, activitatea de reasigurare de viață sau orice tip de activitate de reasigurare.

Cererea de autorizare se analizează ținându-se seama de planul de afaceri care trebuie prezentat în temeiul articolului 18 alineatul (1) litera (c) și de respectarea condițiilor de autorizare stabilite de statul membru de la care se solicită autorizația.

Articolul 16

Riscuri auxiliare

(1)  

Întreprinderea de asigurare care a obținut o autorizație pentru un risc principal dintr-o clasă de asigurare sau dintr-o grupă de clase de asigurare stabilită în anexa I, poate asigura și riscurile cuprinse într-o altă clasă de asigurare, fără a fi necesară obținerea unei autorizații pentru aceste riscuri, cu condiția ca riscurile să îndeplinească toate condițiile următoare:

(a) 

sunt legate de riscul principal;

(b) 

privesc obiectul care este acoperit împotriva riscului principal; și

(c) 

sunt acoperite prin contractul care acoperă riscul principal.

(2)  

Prin derogare de la alineatul (1), riscurile cuprinse în clasele 14, 15 și 17 prevăzute în anexa I partea A nu pot fi considerate drept riscuri auxiliare pentru alte clase de asigurare.

Cu toate acestea, asigurarea de protecție juridică, prevăzută în clasa 17, poate fi considerată drept un risc auxiliar clasei 18, în cazul în care sunt întrunite condițiile prevăzute la alineatul (1) și oricare dintre condițiile următoare:

(a) 

riscul principal se referă numai la asistența furnizată persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor, absențelor de la domiciliu sau de la reședința obișnuită ale acestora; sau

(b) 

asigurarea privește litigii sau riscuri care decurg sau sunt în legătură cu utilizarea navelor maritime.

Articolul 17

Forma juridică a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare

(1)   Statul membru de origine impune oricărei întreprinderi care solicită autorizarea în temeiul articolului 14 să adopte una dintre formele juridice prevăzute în anexa III. (2)   Statele membre pot constitui întreprinderi de drept public, cu condiția ca respectivele entități să aibă drept obiect de activitate operațiunile de asigurare sau de reasigurare, în condiții echivalente cu cele în care funcționează întreprinderile de drept privat.

▼M5

(3)   Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a cu privire la lista formelor enumerate în anexa III, cu excepția punctelor 28 și 29 din părțile A, B și C.

▼B

Articolul 18

Condiții de autorizare

(1)  

Statul membru de origine impune oricărei întreprinderi care solicită autorizația:

(a) 

în ceea ce privește întreprinderile de asigurare, să își limiteze obiectul de activitate la activitatea de asigurare și la operațiunile care decurg direct din aceasta, excluzând orice altă activitate comercială;

(b) 

în ceea ce privește întreprinderile de reasigurare, să își limiteze obiectul la activitatea de reasigurare și la operațiunile asociate; această cerință poate include o funcție de holding și activități legate de sectorul financiar, în sensul articolului 2 alineatul (8) din Directiva 2002/87/CE;

(c) 

să prezinte un plan de afaceri în conformitate cu articolul 23;

(d) 

să dețină fondurile proprii de bază eligibile pentru a acoperi pragul absolut al cerinței de capital minim, prevăzută la articolul 129 alineatul (1) litera (d);

(e) 

să prezinte dovezi că, din acel moment, se va afla în postura de a deține fonduri proprii eligibile pentru acoperirea cerinței de capital de solvabilitate, prevăzută la articolul 100;

(f) 

să prezinte dovezi că, din acel moment, se va afla în postura de a deține fonduri proprii eligibile pentru acoperirea cerinței de capital minim, prevăzută la articolul 128;

(g) 

să prezinte dovezi că va fi în măsură să respecte sistemul de guvernanță menționat în capitolul IV secțiunea 2;

(h) 

în ceea ce privește asigurarea generală, să comunice numele și adresa tuturor reprezentanților însărcinați cu soluționarea daunelor desemnați în temeiul articolului 4 din Directiva 2000/26/CE în orice stat membru altul decât statul membru în care este cerută autorizarea în cazul în care riscurile care trebuie acoperite sunt clasificate în clasa 10 din anexa I partea A din prezenta directivă, cu excepția răspunderii transportatorului;

▼M13

(i) 

să indice dacă o cerere de autorizare a accesului la activitatea de asigurare directă sau de reasigurare sau a accesului la alt tip de activitate a unei întreprinderi reglementate sau la activitatea unui distribuitor de asigurări depusă într-un alt stat membru a fost respinsă sau dacă o astfel de autorizație a fost retrasă, precum și motivele respingerii sau ale retragerii.

▼B

(2)  

Întreprinderea de asigurare care solicită autorizația pentru extinderea activităților la alte clase de asigurare sau extinderea unei autorizații care include numai o parte din riscurile unei clase de asigurare trebuie să prezinte un plan de afaceri în conformitate cu articolul 23.

În plus, întreprinderea trebuie să prezinte dovada că dispune de fondurile proprii eligibile pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate și cerința de capital minim prevăzute la articolul 100 primul paragraf și la articolul 128.

(3)  

Fără a aduce atingere alineatului (2), o întreprindere de asigurare care desfășoară activități de asigurare de viață și care solicită autorizarea în vederea extinderii activității sale la riscurile incluse în clasa 1 sau 2 din anexa I partea A, în conformitate cu articolul 73, demonstrează că:

(a) 

deține fondurile proprii eligibile de bază pentru a acoperi pragul absolut al cerinței de capital minim pentru întreprinderile de asigurare de viață și pragul absolut al cerinței de capital minim pentru întreprinderile de asigurare generală, prevăzute la articolul 129 alineatul (1) litera (d);

(b) 

se angajează să acopere din acel moment obligațiile financiare minime prevăzute la articolul 74 alineatul (3).

(4)  

Fără a aduce atingere alineatului (2), o întreprindere de asigurare care desfășoară activități de asigurare generală pentru riscurile incluse în clasa 1 sau 2 din anexa I partea A și care solicită autorizarea în vederea extinderii activității sale la riscurile de asigurare de viață, în conformitate cu articolul 73, demonstrează că:

(a) 

deține fondurile proprii eligibile de bază pentru a acoperi pragul absolut al cerinței de capital minim pentru întreprinderile de asigurare de viață și pragul absolut al cerinței de capital minim pentru întreprinderile de asigurare generală, prevăzute la articolul 129 alineatul (1) litera (d);

(b) 

se angajează să acopere din acel moment obligațiile financiare minime prevăzute la articolul 74 alineatul (3).

Articolul 19

Legături strânse

În cazul în care există legături strânse între întreprinderea de asigurare sau întreprinderea de reasigurare și alte persoane fizice sau juridice, autoritățile de supraveghere nu acordă autorizația decât în cazul în care respectivele legături nu împiedică buna desfășurare a misiunii lor de supraveghere.

Autoritățile de supraveghere refuză autorizația în cazul în care actele cu putere de lege și actele administrative dintr-o țară terță de care aparțin una sau mai multe persoane fizice sau juridice cu care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are legături strânse sau anumite dificultăți legate de aplicarea acestor acte împiedică buna desfășurare a misiunii lor de supraveghere.

Autoritățile de supraveghere impun întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să le furnizeze informațiile de care au nevoie pentru a se asigura de respectarea permanentă a condițiilor prevăzute la primul paragraf.

Articolul 20

Sediul central al întreprinderilor de asigurare și al întreprinderilor de reasigurare

Statele membre impun întreprinderilor de asigurare și de reasigurare ca sediile lor centrale să fie situate în același stat membru ca și sediul lor social.

Articolul 21

Condiții privind polițele și nivelul primelor

(1)  

Statele membre nu impun aprobarea prealabilă sau notificări sistematice cu privire la condițiile de asigurare generale și speciale, nivelul primelor, bazele tehnice folosite în special la calcularea nivelului primelor și rezervelor tehnice sau la formulare și alte documente tipărite pe care o întreprindere intenționează să le folosească în interacțiunile sale cu deținătorii polițelor de asigurare sau cu întreprinderile cedente sau retrocedente.

Cu toate acestea, pentru asigurarea de viață și în scopul exclusiv de verificare a respectării dispozițiilor de drept intern referitoare la principiile actuariale, statul membru de origine poate impune o notificare sistematică privind bazele tehnice utilizate la calcularea nivelului primelor și rezervelor tehnice. Cerința respectivă nu constituie o condiție prealabilă pentru autorizarea unei întreprinderi de asigurare de viață.

(2)   Statele membre nu mențin și nu introduc notificarea prealabilă sau aprobarea majorărilor de tarife propuse, decât ca element al unui sistem general de control al prețurilor. (3)   Statele membre pot verifica întreprinderile care solicită sau care au obținut autorizația pentru clasa 18 din anexa I partea A în ceea ce privește mijloacele directe sau indirecte privind personalul și materialele, inclusiv calificarea echipelor medicale și calitatea echipamentelor de care dispun pentru a face față angajamentelor din acea clasă de asigurare. (4)   Statele membre pot să mențină sau să introducă acte cu putere de lege sau acte administrative care să prevadă aprobarea actului constitutiv și a statutului și comunicarea oricărui document necesar exercitării normale a supravegherii.

Articolul 22

Nevoi economice ale pieței

Statele membre nu impun ca o cerere de autorizație să fie examinată în funcție de nevoile economice ale pieței.

Articolul 23

Planul de afaceri

(1)  

Planul de afaceri menționat la articolul 18 alineatul (1) litera (c) conține indicații sau justificări privind următoarele elemente:

(a) 

natura riscurilor sau angajamentelor pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză își propune să le acopere;

(b) 

tipul de contracte de reasigurare pe care întreprinderea de reasigurare își propune să le încheie cu întreprinderile sale cedente;

(c) 

principiile sale directoare în materie de reasigurare și retrocesiune;

(d) 

elemente ale fondurilor proprii de bază care constituie pragul absolut al cerinței de capital minim;

(e) 

estimări privind cheltuielile de instalare a serviciilor administrative și a rețelei de producție; mijloacele financiare pentru acoperirea acestor cheltuieli și, în cazul în care riscurile acoperite fac parte din clasa 18 din anexa I partea A, mijloacele de care dispune întreprinderea de asigurare pentru furnizarea asistenței promise;

▼M13

(f) 

statele membre, țările terțe și, în cazul în care autorizațiile de acces la activitatea de asigurare sau de reasigurare și de exercitare a unei astfel de activități se acordă la nivelul unor zone geografice din cadrul țărilor terțe, zonele geografice relevante ale țărilor terțe respective în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză intenționează să își desfășoare activitatea.

▼B

(2)  

Pe lângă elementele stabilite la alineatul (1), pentru primele trei exerciții financiare planul conține următoarele:

(a) 

un bilanț previzional;

(b) 

estimări privind viitoarea cerință de capital de solvabilitate, astfel cum este prevăzută în capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunea 1, pe baza bilanțului previzional menționat la litera (a), precum și metoda de calcul utilizată pentru obținerea acestor estimări;

(c) 

estimări privind viitoarea cerință de capital minim, astfel cum este prevăzută la articolele 128 și 129, pe baza bilanțului previzional menționat la litera (a), precum și metoda de calcul utilizată pentru obținerea acestor estimări;

(d) 

estimări referitoare la mijloacele financiare destinate să acopere rezervele tehnice, cerința de capital de solvabilitate și cerința de capital minim;

(e) 

în ceea ce privește asigurarea și reasigurarea generală, și următoarele:

(i) 

estimări ale cheltuielilor de gestionare, altele decât cele de instalare, în special cheltuielile generale curente și comisioanele;

(ii) 

estimări privind primele sau cotizațiile și daunele;

(f) 

în ceea ce privește asigurarea de viață, și un plan care stabilește estimări detaliate privind veniturile și cheltuielile legate de activitatea directă, acceptările în reasigurare și cedările în reasigurare.

Articolul 24

Acționari și asociați care dețin o participație calificată

(1)  

Autoritățile de supraveghere ale statului membru de origine nu acordă unei întreprinderi autorizația de inițiere a activității de asigurare sau de reasigurare înainte de a fi obținut comunicarea identității acționarilor sau a asociaților, direcți sau indirecți, persoane fizice sau juridice, care dețin o participație calificată în respectiva întreprindere, precum și comunicarea cuantumului respectivei participații.

Aceste autorități refuză autorizația în cazul în care, ținând seama de necesitatea de a garanta o administrare corectă și prudentă a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, nu sunt mulțumite de calitatea acționarilor sau a asociaților.

(2)  

În sensul alineatului (1), se ține seama de drepturile de vot menționate la articolele 9 și 10 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată ( 10 ), precum și de condițiile de cumulare stabilite la articolul 12 alineatele (4) și (5) din directiva respectivă.

Statele membre nu țin seama de drepturile de vot sau acțiunile pe care le pot deține societăți de investiții sau instituții de credit ca urmare a subscrierii de instrumente financiare și/sau a plasării instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm, prevăzute în secțiunea A punctul 6 din anexa I la ►M13  Directiva 2014/65/UE ◄ , cu condiția ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activității emitentului, pe de o parte, și cedate în termen de un an de la data achiziției, pe de altă parte.

Articolul 25

Refuzul autorizației

Orice decizie de refuz trebuie motivată în mod precis și notificată întreprinderii în cauză.

Fiecare stat membru prevede dreptul de a apela la instanță în cazul în care se refuză acordarea autorizației.

▼M13

Aceeași posibilitate este prevăzută și pentru cazul în care autoritățile de supraveghere nu s-au pronunțat în ceea ce privește cererea de autorizare în termen de șase luni sau, în cazul evaluării comune în temeiul articolului 26 alineatul (4), în termen de opt luni de la data primirii acesteia.

▼M13

Fiecare refuz al unei autorizații, inclusiv identificarea întreprinderii solicitante și motivele refuzului, se notifică Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale) (EIOPA) instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului ( 11 ). EIOPA menține actualizată o bază de date cu aceste de informații și acordă autorităților de supraveghere acces la baza de date.

▼M5

Articolul 25a

Notificarea și publicarea autorizațiilor sau retragerilor de autorizații

Fiecare autorizație sau retragere a unei autorizații se notifică ►M13  EIOPA ◄ . Denumirea fiecărei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare autorizate se înscrie pe o listă. AEAPO publică lista respectivă pe site-ul său internet și asigură actualizarea sa.

▼B

Articolul 26

Consultarea prealabilă a autorităților celorlalte state membre

(1)  

Autoritățile de supraveghere din orice stat membru interesat sunt consultate înainte de acordarea autorizației unei întreprinderi care este:

(a) 

o filială a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare autorizate în statul membru respectiv;

(b) 

o filială a unei întreprinderi-mamă a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare autorizate în statul membru respectiv; sau

(c) 

o întreprindere controlată de aceeași persoană, fizică sau juridică, ce controlează o întreprindere de asigurare sau de reasigurare autorizată din statul membru respectiv.

(2)  

Autoritățile unui stat membru implicat care sunt responsabile pentru supravegherea instituțiilor de credit sau a întreprinderilor de investiții sunt consultate înainte de acordarea unei autorizații unei întreprinderi de asigurare sau reasigurare care este:

(a) 

o filială a unei instituții de credit sau a unei întreprinderi de investiții autorizate din Comunitate;

(b) 

o filială a întreprinderii-mamă a unei instituții de credit sau a unei întreprinderi de investiții autorizate în Comunitate; sau

(c) 

o întreprindere controlată de aceeași persoană, fizică sau juridică, ce controlează o instituție de credit sau o întreprindere de investiții autorizată în Comunitate.

(3)  

Autoritățile menționate la alineatele (1) și (2) se consultă, în special, în scopul evaluării calității acționarilor, precum și a cerințelor de competență și onorabilitate pentru toate persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau care dețin alte funcții-cheie, asociate la gestionarea altei întreprinderi din același grup.

Respectivele autorități își comunică orice informații privind calitatea acționarilor și cerințele de competență și onorabilitate pentru toate persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau care dețin alte funcții-cheie, în măsura în care aceste informații prezintă interes pentru celelalte autorități competente interesate pentru eliberarea unei autorizații sau pentru controlul continuu al respectării condițiilor de desfășurare a activității.

▼M13

(4)   În cazul în care trebuie consultate mai multe autorități de supraveghere în temeiul alineatului (1), orice autoritate de supraveghere în cauză poate solicita autorității de supraveghere din statul membru de origine al întreprinderii care solicită autorizarea, în termen de o lună de la data primirii cererii de consultare, să efectueze o evaluare comună a cererii de autorizare. Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine al întreprinderii care solicită autorizarea ține seama de concluziile evaluării comune atunci când ia decizia sa finală.

▼B

CAPITOLUL III

Autorități de supraveghere și norme generale

Articolul 27

Obiectivul principal al supravegherii

Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere dispun de mijloacele necesare și dețin expertiza, capacitatea și competențele necesare pentru atingerea principalului obiectiv al supravegherii, și anume protejarea deținătorilor de polițe de asigurare și a beneficiarilor.

Articolul 28

Stabilitatea financiară și prociclicitatea

Fără a aduce atingere principalului obiectiv al supravegherii, prevăzut la articolul 27, statele membre garantează că, în exercitarea sarcinilor lor generale, autoritățile de supraveghere iau în considerare în mod adecvat impactul potențial al deciziilor lor asupra stabilității sistemelor financiare în cauză din Uniunea Europeană, în special în situații de urgență, ținând seama de informațiile disponibile la momentul respectiv.

În perioadele de perturbări excepționale ale piețelor financiare, autoritățile de supraveghere țin seama de posibilele efecte prociclice ale acțiunilor lor.

Articolul 29

Principiile generale ale supravegherii

(1)   Supravegherea se bazează pe o abordare prospectivă în funcție de riscuri. Aceasta include verificarea în mod continuu a desfășurării corespunzătoare a activității de asigurare sau de reasigurare și a respectării dispozițiilor de supraveghere de către întreprinderile de asigurare și de reasigurare. (2)   Supravegherea întreprinderilor de asigurare și reasigurare constă într-o combinație adecvată de activități la distanță și controale la sediu.

▼M13

(3)   Statele membre se asigură că cerințele stabilite în prezenta directivă sunt aplicate proporțional cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activității unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, în special în ceea ce privește întreprinderile clasificate drept întreprinderi mici și cu un grad redus de complexitate. (4)   Actele delegate și standardele tehnice de reglementare și de punere în aplicare adoptate de Comisie respectă principiul proporționalității, garantând astfel aplicarea proporțională a prezentei directive, în special în cazul întreprinderilor mici și cu un grad redus de complexitate.

Proiectele de standarde tehnice de reglementare înaintate de EIOPA în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare înaintate în conformitate cu articolul 15 din regulamentul menționat și ghidurile și recomandările emise în conformitate cu articolul 16 din regulamentul menționat garantează aplicarea proporțională a prezentei directive, în special în cazul întreprinderilor mici și cu un grad redus de complexitate.

(5)  

Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, prin care se precizează următoarele:

(a) 

criteriile prevăzute la articolul 29a alineatul (1), inclusiv metoda de calculare a sumei menționate la litera (a) punctul (iv), litera (b) punctul (v) și litera (c) punctul (vii) de la alineatul respectiv;

(b) 

metodologia care urmează să fie utilizată la clasificarea întreprinderilor ca întreprinderi mici și cu un grad redus de complexitate; și

(c) 

condițiile de acordare sau de retragere a aprobării autorităților de supraveghere pentru măsurile de proporționalitate care urmează să fie utilizate de întreprinderile care nu sunt clasificate ca întreprinderi mici și cu un grad redus de complexitate, astfel cum sunt menționate la articolul 29d.

▼M13

Articolul 29a

Criterii pentru identificarea întreprinderilor mici și cu un grad redus de complexitate

(1)  

Statele membre se asigură că întreprinderile sunt clasificate drept întreprinderi mici și cu un grad redus de complexitate, în conformitate cu procesul prevăzut la articolul 29b, în cazul în care, pe durata celor două exerciții financiare consecutive imediat anterioare acestei clasificări, întreprinderile respective îndeplinesc următoarele criterii:

(a) 

în cazul întreprinderilor care desfășoară activități de asigurare de viață și al întreprinderilor care desfășoară atât activități de asigurare de viață, cât și activități de asigurare generală, ale căror rezerve tehnice aferente activităților de asigurare de viață reprezintă cel puțin 20 % din totalul rezervelor tehnice menționate la articolul 76, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și din vehiculele investiționale și al căror venit anual din primele brute subscrise aferent activităților de asigurare generală reprezintă mai puțin de 40 % din totalul anual al primelor brute subscrise, se îndeplinesc toate criteriile următoare:

(i) 

submodulul „risc de rată a dobânzii” menționat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (a) nu depășește 5 % din rezervele tehnice menționate la articolul 76, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și din vehiculele investiționale;

(ii) 

venitul anual din primele brute subscrise care rezultă din subscrieri în alte state membre decât statul membru de origine în care întreprinderea a primit autorizația în conformitate cu articolul 14 este mai mic decât oricare dintre următoarele praguri:

1. 

20 000 000  EUR;

2. 

10 % din venitul său total anual din primele brute subscrise;

(iii) 

rezervele tehnice menționate la articolul 76 aferente activităților de asigurare de viață, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și din vehiculele investiționale, nu depășesc 1 000 000 000  EUR;

(iv) 

suma următoarelor elemente nu depășește 20 % din investițiile totale:

1. 

modulul „risc de piață” menționat la articolul 105 alineatul (5);

2. 

partea din modulul „risc de contrapartidă” menționat la articolul 105 alineatul (6) care corespunde expunerilor la securitizări, instrumente financiare derivate, creanțe de la intermediari și alte active de investiții care nu sunt acoperite de submodulul „risc de marjă de credit”;

3. 

orice cerință de capital aplicabilă investițiilor în active necorporale care nu sunt acoperite de modulele „risc de piață” și „risc de contrapartidă”;

(v) 

acceptările în reasigurare de către întreprindere nu depășesc 50 % din venitul său total anual din primele brute subscrise;

(vi) 

cerința de capital de solvabilitate este respectată;

(b) 

în cazul întreprinderilor care desfășoară activități de asigurare generală și al întreprinderilor care desfășoară atât activități de asigurare de viață, cât și activități de asigurare generală, al căror venit anual din primele brute subscrise aferent activităților de asigurare generală reprezintă cel puțin 40 % din totalul venitului lor anual din primele brute subscrise și ale căror rezerve tehnice aferente activităților de asigurare de viață reprezintă mai puțin de 20 % din totalul rezervelor lor tehnice menționate la articolul 76, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și din vehiculele investiționale, se îndeplinesc toate criteriile următoare:

(i) 

rata combinată medie pentru activitățile de asigurare generală, după deducerea reasigurării, din ultimii trei ani este mai mică de 100 %;

(ii) 

venitul anual din primele brute subscrise care rezultă din subscrieri în alte state membre decât statul membru de origine în care întreprinderea a primit autorizația în conformitate cu articolul 14 este mai mic decât oricare dintre următoarele praguri:

1. 

20 000 000  EUR;

2. 

10 % din venitul său total anual din primele brute subscrise;

(iii) 

venitul anual din primele brute subscrise care rezultă din activitățile de asigurare generală nu depășește 100 000 000  EUR;

(iv) 

suma primelor brute subscrise anuale din clasele 5-7, 11, 12, 14 și 15 din anexa I partea A nu depășește 30 % din totalul primelor subscrise anuale aferente activității de asigurare generală;

(v) 

suma următoarelor elemente nu depășește 20 % din investițiile totale:

1. 

modulul „risc de piață” menționat la articolul 105 alineatul (5);

2. 

partea din modulul „risc de contrapartidă” menționat la articolul 105 alineatul (6) care corespunde expunerilor la securitizări, instrumente financiare derivate, creanțe de la intermediari și alte investiții care nu sunt acoperite de submodulul „risc de marjă de credit”;

3. 

orice cerință de capital aplicabilă investițiilor în active necorporale care nu sunt acoperite de modulele „risc de piață” și „risc de contrapartidă”;

(vi) 

acceptările în reasigurare de către întreprindere nu depășesc 50 % din venitul său total anual din primele brute subscrise;

(vii) 

cerința de capital de solvabilitate este respectată;

(c) 

în cazul întreprinderilor care desfășoară atât activități de asigurare de viață, cât și activități de asigurare generală, ale căror rezerve tehnice aferente activităților de asigurare de viață reprezintă cel puțin 20 % din totalul rezervelor lor tehnice menționate la articolul 76, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și din vehiculele investiționale, și al căror venit anual din primele brute subscrise aferent activităților de asigurare generală reprezintă cel puțin 40 % din totalul venitului lor anual din primele brute subscrise, se îndeplinesc toate criteriile următoare:

(i) 

submodulul „risc de rată a dobânzii” menționat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (a) nu depășește 5 % din rezervele tehnice menționate la articolul 76, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și din vehiculele investiționale;

(ii) 

rata combinată medie pentru activitățile de asigurare generală, după deducerea reasigurării, din ultimii trei ani este mai mică de 100 %;

(iii) 

rezervele tehnice menționate la articolul 76 aferente activităților de asigurare de viață, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și din vehiculele investiționale, nu depășesc 1 000 000 000  EUR;

(iv) 

venitul anual din primele brute subscrise care rezultă din activitățile de asigurare generală nu depășește 100 000 000  EUR;

(v) 

venitul anual din primele brute subscrise care rezultă din subscrieri în alte state membre decât statul membru de origine în care întreprinderea a primit autorizația în conformitate cu articolul 14 este mai mic decât oricare dintre următoarele praguri:

1. 

20 000 000  EUR;

2. 

10 % din venitul său total anual din primele brute subscrise;

(vi) 

suma primelor brute subscrise anuale din clasele 5-7, 11, 12, 14 și 15 din anexa I partea A nu depășește 30 % din totalul primelor subscrise anuale aferente activității de asigurare generală;

(vii) 

suma următoarelor elemente nu depășește 20 % din investițiile totale:

1. 

modulul „risc de piață” menționat la articolul 105 alineatul (5);

2. 

partea din modulul „risc de contrapartidă” menționat la articolul 105 alineatul (6) care corespunde expunerilor la securitizări, instrumente financiare derivate, creanțe de la intermediari și alte active de investiții care nu sunt acoperite de submodulul „risc de marjă de credit”;

3. 

orice cerință de capital aplicabilă investițiilor în active necorporale care nu sunt acoperite de modulele „risc de piață” și „risc de contrapartidă”;

(viii) 

acceptările în reasigurare de către întreprindere nu depășesc 50 % din venitul său total anual din primele brute subscrise;

(ix) 

cerința de capital de solvabilitate este respectată.

Criteriile prevăzute la primul paragraf litera (a) punctele (ii) și (v), litera (b) punctele (ii) și (vi) și litera (c) punctele (v) și (viii) nu se aplică întreprinderilor de asigurare captive sau întreprinderilor de reasigurare captive.

Prin derogare de la primul paragraf, întreprinderile de asigurare captive și întreprinderile de reasigurare captive sunt clasificate ca întreprinderi mici și cu un grad redus de complexitate și în cazul în care nu îndeplinesc criteriile prevăzute la primul paragraf, cu condiția să îndeplinească cumulativ următoarele două criterii:

(a) 

persoanele asigurate și beneficiarii sunt oricare dintre următoarele:

(i) 

entități juridice ale grupului din care face parte întreprinderea de asigurare captivă sau întreprinderea de reasigurare captivă;

(ii) 

persoane fizice eligibile să fie acoperite prin polițele de asigurare ale grupului respectiv, cu condiția ca activitatea desfășurată în legătură cu persoanele fizice respective să rămână sub 5 % din rezervele tehnice;

(b) 

obligațiile de asigurare și contractele de asigurare care stau la baza obligațiilor de reasigurare ale întreprinderii de asigurare captive sau ale întreprinderii de reasigurare captive nu constau în asigurări obligatorii de răspundere civilă.

(2)   În cazul întreprinderilor care au obținut autorizația în conformitate cu articolul 14 în ultimele două exerciții financiare, îndeplinirea criteriilor stabilite la alineatul (1) de la prezentul articol se evaluează în ceea ce privește ultimul exercițiu financiar anterior clasificării sau, în cazul în care autorizația a fost obținută în ultimele 12 luni, în ceea ce privește planul de afaceri menționat la articolul 23. (3)  

Următoarele întreprinderi nu sunt niciodată clasificate ca întreprinderi mici și cu un grad redus de complexitate:

(a) 

întreprinderile care utilizează un model intern parțial sau integral aprobat pentru a calcula cerința de capital de solvabilitate, în conformitate cu cerințele privind modelele interne integrale și parțiale prevăzute în capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunea 3;

(b) 

întreprinderile care sunt întreprinderi-mamă ale unui conglomerat financiar în înțelesul articolului 2 punctul 14 din Directiva 2002/87/CE sau ale unui grup în înțelesul articolului 212 din prezenta directivă, cărora li se aplică supravegherea la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) litera (a) sau (b) din prezenta directivă, cu excepția cazului în care grupul este clasificat ca grup mic și cu un grad redus de complexitate;

(c) 

întreprinderile care sunt întreprinderea-mamă a unei întreprinderi menționate la articolul 228 alineatul (1) literele (a)-(e);

(d) 

întreprinderile care administrează fonduri colective de pensii în înțelesul articolului 2 alineatul (3) litera (b) punctele (iii) și (iv), în cazul în care valoarea activelor fondurilor colective de pensii depășește 1 000 000 000  EUR.

Articolul 29b

Procesul de clasificare a întreprinderilor care îndeplinesc criteriile

(1)   Statele membre se asigură că întreprinderile care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 29a pot să notifice autorității de supraveghere că îndeplinesc respectivele criterii, pentru a fi clasificate ca întreprinderi mici și cu un grad redus de complexitate. (2)  

Notificarea menționată la alineatul (1) de la prezentul articol se transmite de către întreprindere autorității de supraveghere din statul membru care a acordat autorizația prealabilă menționată la articolul 14. Notificarea respectivă include toate elementele următoare:

(a) 

dovada îndeplinirii tuturor criteriilor prevăzute la articolul 29a aplicabile întreprinderii respective;

(b) 

o declarație conform căreia întreprinderea nu are în vedere nicio modificare strategică care ar avea drept rezultat neîndeplinirea în următorii trei ani a oricăruia dintre criteriile prevăzute la articolul 29a;

(c) 

o identificare a măsurilor de proporționalitate pe care întreprinderea preconizează să le pună în aplicare, în special dacă se intenționează să se utilizeze simplificarea celei mai bune estimări, și informații din care să reiasă dacă întreprinderea are în vedere să utilizeze metoda simplificată de calculare a rezervelor tehnice, prevăzută la articolul 77 alineatul (8).

(3)  

Autoritatea de supraveghere se poate opune clasificării ca întreprindere mică și cu un grad redus de complexitate în termen de două luni de la primirea notificării complete menționate la alineatul (1), pe motive legate exclusiv de oricare dintre următoarele aspecte:

(a) 

neîndeplinirea criteriilor prevăzute la articolul 29a;

(b) 

nerespectarea cerinței de capital de solvabilitate, evaluată fără utilizarea niciuneia dintre măsurile tranzitorii menționate la articolul 77a alineatul (2), la articolul 308c, la articolul 308d sau, după caz, la articolul 111 alineatul (1) al doilea paragraf;

(c) 

întreprinderea reprezintă peste 5 % din piața de asigurări și reasigurări de viață sau, după caz, de asigurări și reasigurări generale a statului membru de origine al întreprinderii, în conformitate cu articolul 35a alineatul (1) al doilea paragraf.

(4)   Decizia autorității de supraveghere de a se opune clasificării ca întreprindere mică și cu un grad redus de complexitate se motivează și se comunică în scris întreprinderii în cauză.

În absența unei astfel de decizii, întreprinderea este clasificată ca întreprindere mică și cu un grad redus de complexitate de la data expirării termenului de două luni menționat la alineatul (3).

În cazul în care, înainte de expirarea termenului de două luni menționat la alineatul (3), autoritatea de supraveghere emite o decizie care confirmă îndeplinirea criteriilor, întreprinderea este clasificată ca întreprindere mică și cu un grad redus de complexitate de la data deciziei respective.

(5)   În ceea ce privește cererile primite de autoritățile de supraveghere în primele șase luni de la 30 ianuarie 2027, termenul menționat la alineatul (3) se prelungește la patru luni. (6)   O întreprindere este clasificată ca întreprindere mică și cu un grad redus de complexitate atât timp cât clasificarea respectivă nu încetează în conformitate cu prezentul alineat.

În cazul în care o întreprindere mică și cu un grad redus de complexitate nu mai îndeplinește oricare dintre criteriile prevăzute la articolul 29a alineatul (1), întreprinderea respectivă informează fără întârziere autoritatea de supraveghere. În cazul în care neîndeplinirea criteriilor persistă fără întrerupere timp de doi ani consecutivi, întreprinderea informează autoritatea de supraveghere cu privire la această situație și încetează să mai fie clasificată drept întreprindere mică și cu un grad redus de complexitate începând din următorul exercițiu financiar.

În cazul în care o întreprindere care a fost clasificată ca întreprindere mică și cu un grad redus de complexitate îndeplinește oricare dintre criteriile de excludere prevăzute la articolul 29a alineatul (3), întreprinderea respectivă informează fără întârziere autoritatea de supraveghere și încetează să mai fie clasificată ca întreprindere mică și cu un grad redus de complexitate începând din exercițiul financiar următor.

Articolul 29c

Aplicarea măsurilor de proporționalitate de întreprinderile clasificate ca întreprinderi mici și cu un grad redus de complexitate

(1)   Statele membre se asigură că întreprinderile clasificate ca întreprinderi mici și cu un grad redus de complexitate pot aplica toate măsurile de proporționalitate. (2)  

Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care consideră că profilul de risc al unei întreprinderi mici și cu un grad redus de complexitate prezintă deficiențe semnificative, autoritatea de supraveghere poate să solicite întreprinderii în cauză să nu mai aplice una sau mai multe dintre măsurile de proporționalitate, cu condiția ca solicitarea să fie justificată în mod corespunzător în scris, cu referire la deficiențele specifice ale profilului de risc al întreprinderii. Se consideră că există deficiențe semnificative în cazul în care:

(a) 

cerința de capital de solvabilitate nu mai este respectată sau există riscul nerespectării sale în următoarele trei luni, fapt evaluat, după caz, fără utilizarea niciuneia dintre măsurile tranzitorii menționate la articolul 77a alineatul (2), la articolul 308c, la articolul 308d sau, după caz, la articolul 111 alineatul (1) al doilea paragraf;

(b) 

sistemul de guvernanță al întreprinderii este ineficient în înțelesul articolului 41; sau

(c) 

modificări importante ale profilului de risc al întreprinderii ar putea conduce la neîndeplinirea în mod semnificativ a oricăruia dintre criteriile prevăzute la articolul 29a alineatul (1).

Articolul 29d

Aplicarea măsurilor de proporționalitate de întreprinderi care nu sunt clasificate ca întreprinderi mici și cu un grad redus de complexitate

(1)   Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare care nu sunt clasificate ca întreprinderi mici și cu un grad redus de complexitate pot aplica măsurile de proporționalitate prevăzute la articolul 35 alineatul (5a), articolul 41, articolul 45 alineatele (1b) și (5), articolul 77 alineatul (8) și articolul 144a alineatul (4), precum și măsurile de proporționalitate prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul prezentei directive care sunt atât aplicabile în mod explicit întreprinderilor mici și cu un grad redus de complexitate în conformitate cu articolul 29c, cât și identificate în sensul prezentului articol, numai cu aprobarea prealabilă din partea autorității de supraveghere.

Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare prezintă autorității de supraveghere o cerere scrisă de aprobare. Respectiva cerere include:

(a) 

o listă a măsurilor de proporționalitate pe care întreprinderea intenționează să le aplice și motivele pentru care utilizarea acestora este justificată în raport cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activităților întreprinderii;

(b) 

orice altă informație semnificativă privind profilul de risc al întreprinderii;

(c) 

o declarație conform căreia întreprinderea nu are în vedere nicio modificare strategică care ar avea un impact asupra profilului de risc al întreprinderii în următorii trei ani.

(2)   În termen de două luni de la primirea cererii menționate la alineatul (1) al doilea paragraf, autoritatea de supraveghere evaluează cererea și informează întreprinderea cu privire la aprobarea sau respingerea acesteia, precum și cu privire la măsurile de proporționalitate a căror aplicare o aprobă. În cazul în care autoritatea de supraveghere aprobă aplicarea măsurilor de proporționalitate în anumite condiții, decizia de aprobare conține motivele care stau la baza respectivelor condiții. Decizia autorității de supraveghere de a se opune aplicării uneia sau mai multora dintre măsurile de proporționalitate enumerate în cerere se notifică în scris și prezintă motivele pe care se bazează. Motivele respective sunt legate de profilul de risc al întreprinderii. (3)   Autoritatea de supraveghere poate să solicite orice informație suplimentară care este necesară pentru finalizarea evaluării menționate la alineatul (2). Termenul menționat la alineatul respectiv se suspendă pe perioada cuprinsă între data primei solicitări de informații de către autoritățile de supraveghere și data primirii unui răspuns din partea întreprinderii în cauză la respectiva solicitare. Eventualele cereri suplimentare formulate de autoritatea de supraveghere nu conduc la suspendarea termenului de evaluare. (4)   În ceea ce privește cererile primite de autoritățile de supraveghere înainte de 31 iulie 2027, termenul menționat la alineatul (2) este de patru luni. (5)   Aprobarea aplicării măsurilor de proporționalitate poate fi modificată sau retrasă în orice moment dacă profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare s-a modificat. Orice decizie a autorității de supraveghere de modificare sau de retragere a aprobării precizează motivele acesteia și se comunică în scris întreprinderii în cauză.

Articolul 29e

Monitorizarea aplicării măsurilor de proporționalitate

(1)   În termen de un an de la clasificarea lor ca întreprinderi mici și cu un grad redus de complexitate, întreprinderile de asigurare și de reasigurare raportează autorităților lor de supraveghere informații cu privire la măsurile de proporționalitate aplicate, în cadrul informațiilor care trebuie furnizate în scopuri de supraveghere, astfel cum sunt menționate la articolul 35. În cazul în care astfel de întreprinderi intenționează să modifice lista măsurilor de proporționalitate care urmează să fie aplicate, acestea informează imediat autoritățile lor de supraveghere. (2)   În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare care aplică măsuri de proporționalitate în temeiul articolului 29d decid să nu mai aplice astfel de măsuri, acestea informează autoritățile lor de supraveghere în această privință. (3)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare care aplică orice măsuri de proporționalitate care corespund măsurilor existente în temeiul prezentei directive până la 28 ianuarie 2025 pot continua să aplice astfel de măsuri fără a aplica cerințele prevăzute la articolele 29b, 29c și 29d, pe o perioadă care nu depășește patru exerciții financiare.

▼B

Articolul 30

Autoritățile de supraveghere și sfera supravegherii

(1)   Supravegherea financiară a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, inclusiv a activităților pe care le desfășoară prin intermediul sucursalelor sau în regim de libertate de a presta servicii, ține exclusiv de competența statului membru de origine. (2)  

►M13  Supravegherea financiară prevăzută la alineatul (1) include verificarea, pentru ansamblul activităților întreprinderii de asigurare și de reasigurare, a sistemului de guvernanță al acesteia, a solvabilității sale, a constituirii rezervelor sale tehnice, a activelor sale și a fondurilor proprii eligibile, în conformitate cu normele stabilite sau cu practicile urmate în statul membru de origine în temeiul dispozițiilor adoptate la nivelul Uniunii. ◄

În cazul în care întreprinderile de asigurare în cauză sunt autorizate să acopere riscurile incluse în clasa 18 din anexa I partea A, supravegherea se extinde, de asemenea, la controlul mijloacelor tehnice de care dispun întreprinderile de asigurare pentru a efectua operațiunile de asistență pe care se angajează să le efectueze, în măsura în care legislația statului membru de origine prevede un control al acestor mijloace.

(3)  

În cazul în care autoritățile de supraveghere din statul membru în care este situat riscul sau din statul membru al angajamentului sau, în cazul unei societăți de reasigurare, autoritățile de reglementare din statul membru gazdă sunt îndreptățite să considere că activitățile unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare i-ar putea afecta soliditatea financiară, acestea informează autoritățile de supraveghere din statul membru de origine al întreprinderii respective.

Autoritățile de supraveghere din statul membru de origine stabilesc dacă întreprinderea îndeplinește principiile prudențiale stabilite de prezenta directivă.

Articolul 31

Transparență și răspundere

(1)   Autoritățile de supraveghere își duc la îndeplinire sarcinile în mod transparent și responsabil, respectând principiul protecției informațiilor confidențiale. (2)  

Statele membre se asigură că sunt publicate următoarele informații:

(a) 

textele actelor cu putere de lege și ale actelor administrative și recomandările generale din domeniul reglementării asigurărilor;

(b) 

criteriile și metodele generale, inclusiv instrumentele dezvoltate în conformitate cu articolul 34 alineatul (4), utilizate în procesul de supraveghere stabilit la articolul 36;

(c) 

date statistice agregate cu privire la aspecte-cheie ale aplicării cadrului prudențial;

(d) 

maniera de exercitare a opțiunilor prevăzute de prezenta directivă;

(e) 

obiectivele supravegherii și principalele funcții și activități ale acesteia.

Publicarea informațiilor prevăzute la primul paragraf este suficientă pentru a permite o comparație între abordările adoptate în materie de supraveghere de către autoritățile de supraveghere ale diferitelor state membre.

Publicarea se face într-un format comun, informațiile fiind actualizate regulat. Informațiile menționate la primul paragraf literele (a)-(e) sunt disponibile în fiecare stat membru la o adresă electronică unică.

(3)   Statele membre prevăd proceduri transparente pentru numirea și destituirea membrilor organelor de conducere și de administrare ale propriilor autorități de supraveghere.

▼M5

(4)   Fără a aducere atingere articolului 35, articolului 51, articolului 254 alineatul (2) și articolului 256, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a cu privire la alineatul (2) de la prezentul articol, prin care se precizează aspectele cheie cu privire la care se publică date statistice agregate, precum și cuprinsul și data publicării informațiilor. (5)   Pentru a asigura condiții uniforme legate de aplicarea alineatului (2) de la prezentul articol și fără a aduce atingere articolului 35, articolului 51, articolului 254 alineatul (2) și articolului 256, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica machetele și structura informațiilor publicate conform prezentului articol.

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la 30 septembrie 2015.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼B

Articolul 32

Interdicția de a refuza contracte de reasigurare sau de retrocesiune

(1)   Statul membru de origine al unei întreprinderi de asigurare nu poate refuza un contract de reasigurare încheiat cu o întreprindere de reasigurare sau cu o întreprindere de asigurare autorizată în conformitate cu articolul 14 din motive direct legate de soliditatea financiară a respectivei întreprinderi de reasigurare sau a respectivei întreprinderi de asigurare. (2)   Statul membru de origine al întreprinderii de reasigurare nu poate refuza un contract de retrocesiune încheiat de o întreprindere de reasigurare cu o altă întreprindere de reasigurare sau cu o întreprindere de asigurare autorizată în conformitate cu articolul 14 din motive legate direct de soliditatea financiară a respectivei întreprinderi de reasigurare sau a respectivei întreprinderi de asigurare.

Articolul 33

Supravegherea sucursalelor stabilite într-un alt stat membru

Statele membre prevăd că, în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare autorizată într-un alt stat membru își desfășoară activitatea prin intermediul unei sucursale, autoritățile de supraveghere ale statului membru de origine pot, după ce au informat autoritățile de supraveghere ale statului membru gazdă în cauză, să procedeze chiar ele sau prin intermediul unor persoane desemnate în acest scop la verificarea la fața locului a informațiilor necesare pentru a asigura supravegherea financiară a întreprinderii.

Autoritățile statului membru gazdă în cauză pot participa la aceste verificări.

▼M5

În cazul în care o autoritate de supraveghere a informat autoritățile de supraveghere dintr-un stat membru gazdă că intenționează să desfășoare verificări la fața locului în conformitate cu primul paragraf și în cazul în care autorității de supraveghere respective i se interzice să își exercite dreptul de a desfășura verificările la fața locului sau în cazul în care autoritățile de supraveghere respective nu își pot exercita în practică dreptul de participare în conformitate cu al doilea paragraf, autoritățile de supraveghere pot înainta chestiunea AEAPO, solicitând asistență în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situație, AEAPO poate acționa în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin articolul menționat.

În conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, AEAPO poate participa la inspecțiile la fața locului în cazul în care acestea sunt organizate în comun de către două sau mai multe autorități de supraveghere.

▼B

Articolul 34

Competențe de supraveghere generale

(1)   Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere au competența de a lua măsuri preventive și corective pentru a garanta că întreprinderile de asigurare și de reasigurare respectă actele cu putere de lege și actele administrative pe care trebuie să le respecte în fiecare stat membru. (2)   Autoritățile de supraveghere au competența de a lua orice măsuri necesare, inclusiv, dacă este cazul, măsuri cu caracter administrativ sau financiar, în ceea ce privește întreprinderile de asigurare sau de reasigurare, precum și membrii organului administrativ, de conducere sau de control al acestora. (3)   Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere au competența de a impune prezentarea tuturor informațiilor necesare pentru desfășurarea acțiunilor de supraveghere în conformitate cu articolul 35. (4)   Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere au competența de a crea, pe lângă calcularea cerinței de capital de solvabilitate și dacă acest lucru este oportun, instrumentele cantitative necesare în cadrul procesului de supraveghere, pentru a evalua capacitatea întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare de a face față unor evenimente posibile sau unor schimbări viitoare ale condițiilor economice care ar putea avea efecte nefavorabile asupra situației lor financiare globale. Autoritățile de supraveghere au competența de a impune efectuarea de către întreprinderi a testelor necesare. (5)   Autoritățile de supraveghere au competența de a realiza controale la sediul întreprinderilor de asigurare și de reasigurare. (6)   Competențele de supraveghere se aplică la momentul oportun și în mod proporțional. (7)   Competențele cu privire la întreprinderile de asigurare și de reasigurare menționate la alineatele (1)-(5) sunt valabile și pentru activitățile externalizate ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare. (8)   Măsurile stabilite la alineatele (1)-(5) și (7) sunt puse în aplicare, după caz, prin executare silită, prin intermediul instanțelor judecătorești.

Articolul 35

Informații care trebuie furnizate în scopuri de supraveghere

▼M5

(1)  

►M13  Statele membre impun întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să prezinte autorităților de supraveghere informațiile necesare în scopul supravegherii, ținând cont de obiectivele supravegherii stabilite la articolele 27 și 28 și de principiile generale ale supravegherii stabilite la articolul 29, în special de principiul proporționalității. ◄ Astfel de informații conțin cel puțin informațiile necesare pentru următoarele acțiuni, în timpul desfășurării proceselor menționate la articolul 36:

▼B

(a) 

evaluarea sistemului de guvernanță utilizat de întreprinderi, a activităților pe care le desfășoară, a principiilor de evaluare aplicate în materie de solvabilitate, a riscurilor cu care se confruntă și a sistemelor de management al riscurilor, precum și a structurii capitalului, a necesităților și a conducerii acestor întreprinderi;

(b) 

luarea oricăror decizii corespunzătoare în urma exercitării drepturilor și obligațiilor lor de supraveghere.

(2)  

Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere au următoarele competențe:

(a) 

de a stabili natura, nivelul și formatul informațiilor menționate la alineatul (1) pe care trebuie să le prezinte întreprinderile de asigurare și de reasigurare la următoarele repere temporale:

(i) 

la perioade predefinite;

(ii) 

la survenirea unor evenimente predefinite;

(iii) 

pe parcursul investigațiilor cu privire la situația unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare;

(b) 

de a obține orice informații cu privire la contractele deținute de intermediari sau la contractele încheiate cu terți; și

(c) 

de a solicita informații de la experți externi, precum auditorii și actuarii.

(3)  

Informațiile menționate la alineatele (1) și (2) cuprind următoarele:

(a) 

elemente calitative sau cantitative sau orice combinație adecvată între acestea;

(b) 

elemente istorice, actuale sau prospective sau orice combinație adecvată între acestea; și

(c) 

date din surse interne sau din surse externe sau orice combinație adecvată între acestea.

(4)  

Informațiile menționate la alineatele (1) și (2) respectă următoarele principii:

(a) 

trebuie să reflecte natura, amploarea și complexitatea activității întreprinderii în cauză, în special riscurile inerente acestor activități;

(b) 

trebuie să fie accesibile, complete în toate aspectele semnificative, comparabile și consecvente în timp; și

(c) 

trebuie să fie adecvate, fiabile și inteligibile.

(5)   Statele membre impun întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să dețină sisteme și structuri corespunzătoare pentru îndeplinirea cerințelor stabilite la alineatele (1)-(4), precum și o politică scrisă, aprobată de organul administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, care să asigure permanent adecvarea informațiilor prezentate.

▼M13

(5a)   Ținând seama de informațiile solicitate la alineatele (1), (2) și (3) și de principiile prevăzute la alineatul (4), statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare prezintă autorităților de supraveghere un raport periodic de supraveghere care cuprinde informații privind activitatea și rezultatele obținute de întreprindere, sistemul său de guvernanță, profilul său de risc, evaluarea pentru determinarea solvabilității sale și gestionarea capitalului său în perioada de raportare.

Frecvența raportului periodic de supraveghere este următoarea:

(a) 

pentru întreprinderile mici și cu un grad redus de complexitate, o dată la trei ani sau, în cazul în care acest lucru este permis de autoritatea de supraveghere, minimum o dată la cinci ani;

(b) 

pentru întreprinderile de asigurare și de reasigurare, altele decât întreprinderile mici și cu un grad redus de complexitate, o dată la trei ani.

În sensul celui de-al doilea paragraf litera (b), dacă se consideră necesar, autoritatea de supraveghere poate solicita întreprinderilor supravegheate să raporteze mai frecvent.

▼M13 —————

▼M13

(9)  

Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează următoarele:

(a) 

informațiile menționate la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol;

(b) 

criteriile privind raportarea limitată de supraveghere pentru întreprinderile de asigurare captive și întreprinderile de reasigurare captive, având în vedere natura, amploarea și complexitatea riscurilor acestor tipuri specifice de întreprinderi, pentru a asigura, în măsura corespunzătoare, convergența raportării de supraveghere.

▼M5

(10)   ►M13  Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a prezentului articol, EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru raportarea periodică de supraveghere în ceea ce privește machetele utilizate pentru a transmite autorităților de supraveghere informațiile menționate la alineatele (1) și (2), inclusiv pragurile bazate pe riscuri care stabilesc factorul declanșator al cerințelor de raportare, atunci când este cazul, sau orice exonerare de obligația de a furniza informații specifice pentru anumite tipuri de întreprinderi, cum ar fi întreprinderile de asigurare și de reasigurare captive, având în vedere natura, amploarea și complexitatea riscurilor anumitor tipuri de întreprinderi. EIOPA elaborează soluții în domeniul tehnologiei informației, inclusiv machete de raportare și instrucțiuni pentru raportarea menționată la alineatele (1) și (2). ◄

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 30 iunie 2015.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼M13 —————

▼M13

(12)  

Până la 29 ianuarie 2027, EIOPA prezintă Comisiei un raport privind măsurile, inclusiv modificările legislative, care ar putea fi avute în vedere pentru a elabora un sistem de colectare integrată a datelor care să permită:

(a) 

reducerea suprapunerilor și a neconcordanțelor între cadrele de raportare din sectorul asigurărilor și cele din alte sectoare ale industriei financiare;

(b) 

îmbunătățirea standardizării datelor și sporirea eficienței în ceea ce privește partajarea și utilizarea datelor deja raportate în orice cadru de raportare al Uniunii de către orice autoritate competentă relevantă de la nivelul Uniunii sau de la nivel național; și

(c) 

reducerea costurilor de asigurare a conformității.

EIOPA acordă prioritate informațiilor legate de raportarea de către organismele de plasament colectiv și de raportarea cu privire la instrumentele financiare derivate, dar nu se limitează la acestea.

La întocmirea raportului menționat la primul paragraf, EIOPA lucrează în strânsă cooperare cu celelalte autorități europene de supraveghere și cu Banca Centrală Europeană (BCE) și, când este cazul, implică autoritățile naționale competente.

Articolul 35a

Exonerări și limitări acordate de autoritățile de supraveghere în ceea ce privește raportarea periodică cantitativă de supraveghere

(1)  

Fără a aduce atingere articolului 129 alineatul (4), în cazul în care perioadele predefinite menționate la articolul 35 alineatul (2) litera (a) punctul (i) sunt mai mici de un an, autoritățile de supraveghere în cauză pot limita raportarea periodică de supraveghere, dacă:

(a) 

transmiterea informațiilor respective ar fi excesiv de împovărătoare în raport cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activităților întreprinderii;

(b) 

informațiile sunt raportate cel puțin anual.

Această limitare a raportării periodice de supraveghere se acordă doar întreprinderilor care, luate împreună, nu reprezintă mai mult de 20 % din piața de asigurări și reasigurări de viață și, respectiv, generale a unui stat membru, unde cota de piață pentru asigurările de viață se bazează pe rezerve tehnice brute, iar cota de piață pentru asigurările generale se bazează pe prime brute subscrise.

Atunci când determină eligibilitatea întreprinderilor pentru aceste limitări, autoritățile de supraveghere acordă prioritate întreprinderilor mici și cu un grad redus de complexitate.

(2)  

Autoritățile de supraveghere în cauză pot limita raportarea periodică de supraveghere sau pot exonera întreprinderile de asigurare și de reasigurare de obligația de a raporta toți indicatorii, dacă:

(a) 

transmiterea informațiilor respective ar fi excesiv de împovărătoare în raport cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activităților întreprinderii;

(b) 

transmiterea informațiilor respective nu este necesară pentru supravegherea eficace a întreprinderii;

(c) 

exonerarea nu subminează stabilitatea sistemelor financiare în cauză din Uniune; și

(d) 

întreprinderea poate furniza informațiile la cerere.

Exonerarea de obligația raportării tuturor indicatorilor se acordă doar întreprinderilor care, luate împreună, nu reprezintă mai mult de 20 % din piața de asigurări și reasigurări de viață și, respectiv, generale a unui stat membru, unde cota de piață pentru asigurările de viață se bazează pe rezerve tehnice brute, iar cota de piață pentru asigurările generale se bazează pe prime brute subscrise.

Atunci când determină eligibilitatea întreprinderilor pentru respectivele limitări sau exonerări, autoritățile de supraveghere acordă prioritate întreprinderilor mici și cu un grad redus de complexitate.

(3)  

Întreprinderile de asigurare captive și întreprinderile de reasigurare captive sunt exonerate de obligația de raportare periodică de supraveghere a tuturor indicatorilor în cazul în care perioadele predefinite menționate la articolul 35 alineatul (2) litera (a) punctul (i) sunt mai mici de un an, cu condiția să respecte cumulativ următoarele două condiții:

(a) 

persoanele asigurate și beneficiarii sunt:

(i) 

fie entități juridice ale grupului din care face parte întreprinderea de asigurare captivă sau întreprinderea de reasigurare captivă;

(ii) 

fie persoane fizice eligibile să fie acoperite prin polițele de asigurare ale grupului respectiv, cu condiția ca activitatea desfășurată în legătură cu persoanele fizice respective să rămână sub 5 % din rezervele tehnice;

(b) 

obligațiile de asigurare și contractele de asigurare care stau la baza obligațiilor de reasigurare ale întreprinderii de asigurare captive sau ale întreprinderii de reasigurare captive nu constau în asigurări obligatorii de răspundere civilă.

(4)  

În sensul alineatelor (1) și (2) de la prezentul articol, autoritățile de supraveghere evaluează, în cadrul procesului de supraveghere, în ceea ce privește întreprinderile clasificate ca întreprinderi mici și cu un grad redus de complexitate, dacă transmiterea de informații ar fi excesiv de împovărătoare în raport cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor aferente activităților întreprinderii, ținând cont cel puțin de:

(a) 

riscurile de piață generate de investițiile întreprinderii;

(b) 

nivelul concentrării riscurilor;

(c) 

efectele posibile ale managementului activelor întreprinderii asupra stabilității financiare;

(d) 

sistemele și structurile prin care întreprinderea furnizează informații în scopuri de supraveghere, precum și politica scrisă menționată la articolul 35 alineatul (5).

(5)  

În sensul alineatelor (1) și (2), autoritățile de supraveghere evaluează, în cadrul procesului de supraveghere, în ceea ce privește întreprinderile care nu sunt clasificate ca întreprinderi mici și cu un grad redus de complexitate, dacă transmiterea informațiilor respective ar fi excesiv de împovărătoare în raport cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor aferente activităților întreprinderii, ținând cont cel puțin de elementele menționate la alineatul (4) literele (a)-(d) și de următoarele aspecte:

(a) 

volumul primelor, al rezervelor tehnice și al activelor întreprinderii;

(b) 

volatilitatea daunelor și a beneficiilor acoperite de întreprindere;

(c) 

numărul total de clase de asigurări de viață și generale pentru care s-a acordat autorizație;

(d) 

caracterul corespunzător al sistemului de guvernanță al întreprinderii;

(e) 

nivelul fondurilor proprii care acoperă cerința de capital de solvabilitate și cerința de capital minim;

(f) 

dacă întreprinderea este o întreprindere de asigurare captivă sau o întreprindere de reasigurare captivă care acoperă exclusiv riscurile asociate grupului industrial sau comercial din care face parte.

(6)  

Pentru a asigura aplicarea coerentă și consecventă a alineatelor (1)-(5) de la prezentul articol, EIOPA emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 pentru a aduce precizări suplimentare în legătură cu:

(a) 

metodele utilizate pentru determinarea cotelor de piață menționate la alineatul (1) al doilea paragraf și la alineatul (2) al doilea paragraf de la prezentul articol;

(b) 

procesul care trebuie utilizat de autoritățile de supraveghere pentru a informa întreprinderile de asigurare și de reasigurare cu privire la orice limitare sau exonerare menționată la prezentul articol.

Articolul 35b

Termene de raportare

(1)   Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare transmit autorităților de supraveghere informațiile menționate la articolul 35 alineatele (1)-(4) la intervale de un an sau mai mari, în termen de 16 săptămâni de la sfârșitul exercițiului financiar al întreprinderii. (2)   Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare transmit trimestrial autorităților de supraveghere informațiile menționate la articolul 35 alineatele (1)-(4), în termen de cinci săptămâni de la sfârșitul fiecărui trimestru. (3)   Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare prezintă autorităților de supraveghere raportul periodic de supraveghere menționat la articolul 35 alineatul (5a) în termen de 18 săptămâni de la sfârșitul exercițiului financiar al întreprinderii.

▼B

Articolul 36

Procesul de supraveghere

(1)  

Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere analizează și evaluează strategiile, procesele și procedurile de raportare instituite de întreprinderile de asigurare și de reasigurare în vederea respectării actelor cu putere de lege și actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive.

Această analiză și evaluare cuprinde evaluarea cerințelor calitative referitoare la sistemul de guvernanță, evaluarea riscurilor cu care se confruntă sau cu care s-ar putea confrunta întreprinderile în cauză și evaluarea capacității întreprinderilor respective de a estima riscurile ținând seama de mediul în care activează întreprinderile.

(2)  

În special, autoritățile de supraveghere analizează și evaluează respectarea următoarelor elemente:

▼M13

(a) 

sistemul de guvernanță, inclusiv cerințele de competență profesională și probitate morală, astfel cum sunt prevăzute la articolul 42, și autoevaluarea riscurilor și a solvabilității, astfel cum este prevăzută în capitolul IV secțiunea 2;

▼B

(b) 

rezervele tehnice, prevăzute în capitolul VI secțiunea 2;

(c) 

cerințele de capital, prevăzute în capitolul VI secțiunile 4 și 5;

(d) 

normele privind investițiile, prevăzute în capitolul VI secțiunea 6;

(e) 

calitatea și cantitatea fondurilor proprii, prevăzute în capitolul VI secțiunea 3;

(f) 

în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare utilizează un model intern integral sau parțial, respectarea continuă a cerințelor privind modelele interne integrale și parțiale prevăzute în capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunea 3.

(3)   Autoritățile de supraveghere dispun de instrumente adecvate de monitorizare care le permit să identifice deteriorarea condițiilor financiare din cadrul unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare și să urmărească modul în care este remediată deteriorarea respectivă. (4)  

Autoritățile de supraveghere evaluează adecvarea metodelor și practicilor întreprinderilor de asigurare și de reasigurare concepute în scopul identificării de evenimente posibile sau de schimbări viitoare ale condițiilor economice care ar putea avea efecte nefavorabile asupra situației financiare globale a întreprinderii în cauză.

Autoritățile de supraveghere evaluează capacitatea întreprinderii de a face față acelor evenimente posibile sau schimbări viitoare ale condițiilor economice.

(5)   Autoritățile de supraveghere au competențele necesare pentru a impune întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să remedieze punctele slabe sau deficiențele identificate în cursul procesului de supraveghere. (6)  

Analizele și evaluările menționate la alineatele (1), (2) și (4) se efectuează în mod regulat.

Autoritățile de supraveghere stabilesc frecvența și sfera minimă a analizelor și evaluărilor respective în ceea ce privește natura, amploarea și complexitatea activităților întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză.

Articolul 37

Majorarea de capital

(1)  

În urma procesului de supraveghere, autoritățile de supraveghere pot, în situații excepționale, să stabilească o majorare de capital pentru o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, printr-o decizie care precizează motivele ce stau la baza majorării. Această posibilitate există doar în următoarele cazuri:

(a) 

autoritatea de supraveghere concluzionează că profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinței de capital de solvabilitate, astfel cum este calculată pe baza formulei standard în conformitate cu capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunea 2 și:

(i) 

cerința de a utiliza un model intern în temeiul articolului 119 este inadecvată sau s-a dovedit ineficientă; sau

(ii) 

în perioada în care se elaborează un model intern parțial sau integral în conformitate cu articolul 119;

▼M5

(b) 

autoritatea de supraveghere concluzionează că profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare deviază în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinței de capital de solvabilitate calculată pe baza unui model intern sau a unui model intern parțial în conformitate cu capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunea 3, deoarece anumite riscuri cuantificabile nu pot fi evidențiate în mod suficient, iar adaptarea modelului pentru a reflecta mai bine profilul de risc dat a eșuat în cadrul unei perioade de timp pertinente;

▼B

(c) 

autoritatea de supraveghere concluzionează că sistemul de guvernanță al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare se abate în mod semnificativ de la standardele stabilite în capitolul IV secțiunea 2, că deviațiile respective împiedică întreprinderea să poată identifica, măsura, monitoriza, gestiona și prezenta în mod corespunzător riscurile la care este expusă sau la care ar putea fi expusă și că este puțin probabil ca aplicarea altor măsuri, în sine, să remedieze în mod suficient deficiențele în cadrul unei perioade de timp adecvate;

▼M5

(d) 

întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aplică prima de echilibrare menționată la articolul 77b, prima de volatilitate menționată la articolul 77d sau măsurile tranzitorii menționate la articolele 308c și 308d și autoritatea de supraveghere ajunge la concluzia că profilul de risc al întreprinderii respective se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza ajustărilor și măsurilor tranzitorii respective;

▼M13

(e) 

întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aplică una dintre măsurile tranzitorii menționate la articolele 308c și 308d și sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(i) 

întreprinderea nu ar respecta cerința de capital de solvabilitate fără aplicarea măsurii tranzitorii;

(ii) 

întreprinderea nu a prezentat autorității de supraveghere nici planul inițial de introducere treptată în termenul necesar, astfel cum este prevăzut la articolul 308e al doilea paragraf, nici raportul anual necesar, astfel cum se prevede la al treilea paragraf de la articolul respectiv.

▼M5

(2)   În cazurile prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b), majorarea de capital se calculează în așa fel încât să se asigure respectarea de către întreprindere a dispozițiilor articolului 101 alineatul (3).

În cazurile prevăzute la alineatul (1) litera (c), majorarea de capital este proporțională cu riscurile semnificative generate de deficiențele care au condus la decizia autorității de supraveghere de a impune majorarea.

▼M13

În cazurile prevăzute la alineatul (1) literele (d) și (e), majorarea de capital de solvabilitate este proporțională cu riscurile semnificative care decurg din abaterea și, respectiv, nerespectarea menționate la literele respective.

▼B

(3)   În cazurile stabilite la alineatul (1) literele (b) și (c), autoritatea de supraveghere se asigură că întreprinderea de asigurare sau de reasigurare depune toate eforturile pentru a remedia deficiențele care au dus la impunerea majorării de capital. (4)   Majorarea de capital menționată la alineatul (1) se analizează cel puțin o dată pe an de către autoritatea de supraveghere și se elimină atunci când întreprinderea a remediat deficiențele care au dus la impunerea sa. (5)  

Cerința de capital de solvabilitate care include majorarea de capital impusă înlocuiește cerința de capital de solvabilitate inadecvată.

Fără a aduce atingere primului paragraf, cerința de capital de solvabilitate nu include majorarea de capital impusă în conformitate cu alineatul (1) litera (c) în scopul calculării marjei de risc menționate la articolul 77 alineatul (5).

▼M5

(6)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la circumstanțele în care se pot impune majorări de capital. (7)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la metodologiile de calculare a majorărilor de capital. (8)   Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare în ceea ce privește prezentul articol, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile în ceea ce privește deciziile legate de stabilirea, calcularea și eliminarea majorărilor de capital.

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 30 septembrie 2015.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼B

Articolul 38

Supravegherea funcțiilor și a activităților externalizate

(1)  

Fără a aduce atingere articolului 49, statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare care externalizează o funcție sau o activitate de asigurare sau de reasigurare iau măsurile necesare pentru a garanta îndeplinirea următoarelor condiții:

(a) 

furnizorul de servicii trebuie să coopereze, în legătură cu funcția sau activitatea externalizată, cu autoritățile de supraveghere sub jurisdicția cărora se află întreprinderea de asigurare și de reasigurare;

(b) 

întreprinderile de asigurare și de reasigurare, auditorii acestora și autoritățile de supraveghere trebuie să aibă acces efectiv la datele privind funcțiile sau activitățile externalizate;

(c) 

autoritățile de supraveghere trebuie să aibă acces efectiv la sediul în care își desfășoară activitatea furnizorul de servicii și trebuie să își poată exercita drepturile respective de acces;

(2)  

Statul membru în care este situat furnizorul de servicii permite autorităților de supraveghere sub jurisdicția cărora se află întreprinderea de asigurare sau de reasigurare să realizeze, direct sau prin intermediul unor persoane pe care le desemnează în acest sens, controale la sediul furnizorului de servicii. Autoritatea de supraveghere a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare informează autoritatea competentă din statul membru al furnizorului de servicii înainte de a efectua inspecția la fața locului. În cazul unei entități care nu face obiectul supravegherii, autoritatea competentă este autoritatea de supraveghere.

Autoritățile de supraveghere ale statului membru în care se află întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pot delega autoritățile de supraveghere din statul membru în care se află furnizorul de servicii să efectueze astfel de controale la sediul acesteia.

▼M5

În cazul în care o autoritate de supraveghere a informat autoritatea competentă a statului membru al furnizorului de servicii că intenționează să efectueze verificări la fața locului în conformitate cu prezentul paragraf sau în cazul în care efectuează verificări la fața locului în conformitate cu primul paragraf și în cazul în care autoritatea de supraveghere respectivă este practic pusă în imposibilitatea să își exercite dreptul de a efectua verificările la fața locului, autoritatea de supraveghere poate înainta chestiunea AEAPO, solicitând asistență din partea acesteia în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situație, AEAPO poate acționa conform competențelor care îi sunt conferite prin articolul respectiv.

În conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, AEAPO are dreptul de a participa la inspecțiile la fața locului în cazul în care acestea sunt organizate în comun de către două sau mai multe autorități de supraveghere.

▼B

Articolul 39

Transferul de portofoliu

(1)  

În temeiul condițiilor prevăzute de legislația națională, statele membre autorizează întreprinderile de asigurare și de reasigurare cu sediul central pe teritoriul lor să transfere o parte sau întregul portofoliu de contracte încheiate fie pe baza dreptului de stabilire, fie pe baza libertății de a presta servicii, către o întreprindere cesionară stabilită în Comunitate.

Acest transfer poate fi autorizat doar în cazul în care autoritățile de supraveghere ale statului membru de origine al întreprinderii cesionare certifică faptul că, după preluarea transferului, întreprinderea cesionară deține fondurile proprii eligibile suficiente pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate menționată la articolul 100 primul paragraf.

(2)   În cazul întreprinderilor de asigurare se aplică alineatele (3)-(6). (3)   În cazul în care o sucursală propune transferul unei părți sau a întregului său portofoliu de contracte, se consultă statul membru în care este situată sucursala respectivă. (4)   În situațiile menționate la alineatele (1) și (3), autoritățile de supraveghere ale statului membru de origine al întreprinderii de asigurare cedente autorizează transferul după obținerea acordului autorităților din statele membre în care au fost încheiate contractele fie în temeiul libertății de stabilire, fie în temeiul libertății de a presta servicii. (5)  

Autoritățile statelor membre consultate își transmit avizul sau acordul autorităților statului membru de origine al întreprinderii de asigurare cedente în termen de trei luni de la data primirii unei cereri de consultare.

Absența unui răspuns din partea autorităților consultate în termenul în cauză se interpretează ca fiind acord tacit.

(6)  

Un transfer de portofoliu autorizat în temeiul alineatelor (1)-(5) se publică fie înainte, fie după autorizare, în conformitate cu legislația națională a statului membru de origine, a statului membru în care este situat riscul sau a statului membru al angajamentului.

Aceste transferuri sunt automat opozabile în cazul deținătorilor polițelor de asigurare, asiguraților și al tuturor persoanelor cu drepturi sau obligații care rezultă din contractele transferate.

Primul și al doilea paragraf din prezentul alineat nu afectează dreptul statelor membre de a da asiguraților posibilitatea de anulare a contractelor într-un interval de timp fix după un astfel de transfer.

CAPITOLUL IV

Condiții care reglementează activitatea

Secțiunea 1

Răspunderea organului administrativ, de conducere sau de control

Articolul 40

Răspunderea organului administrativ, de conducere sau de control

Statele membre se asigură că organului administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare îi revine răspunderea finală privind respectarea de către întreprinderea în cauză a actelor cu putere de lege și a actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive.

▼M13

Membrii organelor administrative, de conducere și de control ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare au întotdeauna o bună reputație și dețin împreună cunoștințe, aptitudini și experiență suficiente pentru a-și îndeplini atribuțiile.

Membrii organelor administrative, de conducere și de control trebuie să nu fi fost condamnați pentru infracțiuni grave sau repetate legate de spălarea banilor sau de finanțarea terorismului ori pentru alte infracțiuni care ar pune sub semnul întrebării buna lor reputație, cel puțin în cei zece ani anteriori anului în care își îndeplinesc sau ar urma să își îndeplinească atribuțiile în cadrul întreprinderii.

▼B

Secțiunea 2

Sistemul de guvernanță

Articolul 41

Cerințe generale de guvernanță

(1)  

Statele membre impun tuturor întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să dețină un sistem de guvernanță eficace, care să asigure o administrare corectă și prudentă a activității.

Acest sistem include cel puțin o structură organizatorică transparentă adecvată, cu o alocare clară și o separare corespunzătoare a responsabilităților, precum și un sistem eficace care să asigure transmiterea informațiilor. Sistemul include respectarea cerințelor stabilite la articolele 42-49.

▼M13

Sistemul de guvernanță face obiectul unei revizuiri interne periodice. O astfel de revizuire internă include o evaluare a caracterului adecvat al componenței, eficacității și guvernanței interne a organului administrativ, de conducere sau de control, ținând seama de natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activității întreprinderii.

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare instituie o politică de promovare a diversității în cadrul organului administrativ, de conducere sau de control, care include stabilirea unor obiective cantitative individuale legate de echilibrul de gen.

EIOPA emite ghiduri privind noțiunea de diversitate, care să fie avute în vedere la selectarea membrilor organului administrativ, de conducere sau de control.

▼B

(2)   Sistemul de guvernanță este proporțional cu natura, amploarea și complexitatea operațiunilor întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

▼M13

(2a)   Statele membre prevăd cerința ca întreprinderile de asigurare și de reasigurare să desemneze persoane diferite pentru îndeplinirea funcțiilor-cheie reprezentate de funcția de management al riscului, funcția actuarială, funcția de asigurare a conformității și funcția de audit intern și ca fiecare dintre aceste funcții să fie îndeplinită în mod independent de celelalte funcții, pentru a se evita conflictele de interese.

În cazul în care o întreprindere a fost clasificată drept întreprindere mică și cu un grad redus de complexitate în temeiul articolului 29b sau atunci când o întreprindere a obținut aprobarea prealabilă din partea autorităților de supraveghere în temeiul articolului 29d, persoanele responsabile pentru funcțiile-cheie reprezentate de funcția de management al riscului, funcția actuarială și funcția de asigurare a conformității pot îndeplini, de asemenea, orice altă funcție-cheie diferită de cea de audit intern și orice altă funcție sau pot fi membri ai organului administrativ, de conducere sau de control, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a) 

potențialele conflicte de interese sunt gestionate în mod corespunzător;

(b) 

combinarea funcțiilor sau combinarea unei funcții cu statutul de membru în organul administrativ, de conducere sau de control nu afectează capacitatea persoanei de a-și îndeplini responsabilitățile.

▼M13

(3)   Întreprinderile de asigurare sau de reasigurare dețin politici scrise referitoare cel puțin la managementul riscului, la controlul intern, la auditul intern, la remunerare și, în cazul în care este relevant, la externalizare. Întreprinderile se asigură că respectivele politici sunt puse în aplicare.

Respectivele politici scrise se revizuiesc cel puțin o dată pe an. Ele sunt supuse aprobării prealabile a organului administrativ, de conducere sau de control și sunt adaptate în funcție de modificările semnificative ale sistemului sau ale domeniului în cauză. Întreprinderile mici și cu un grad redus de complexitate pot efectua o revizuire cu o frecvență mai redusă, cel puțin o dată la cinci ani, cu excepția cazului în care autoritatea de supraveghere concluzionează, pe baza circumstanțelor specifice ale întreprinderii respective, că este necesară o revizuire mai frecventă.

▼M11

(4)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare adoptă măsuri rezonabile pentru a asigura continuitatea și regularitatea în desfășurarea activităților lor, inclusiv prin elaborarea unor planuri pentru situații neprevăzute. În acest scop, întreprinderile utilizează sisteme, resurse și proceduri adecvate și proporționale și, în special, instituie și gestionează rețele și sisteme informatice în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European și al Consiliului ( 12 ).

▼B

(5)  

Autoritățile de supraveghere dispun de mijloacele, metodele și competențele adecvate pentru a verifica sistemul de guvernanță al întreprinderilor de asigurare și de reasigurare și pentru a evalua riscurile emergente, identificate de întreprinderile respective, care ar putea afecta soliditatea financiară a acestora.

Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere au competențele necesare pentru a solicita îmbunătățirea și consolidarea sistemului de guvernanță în vederea respectării cerințelor stabilite la articolele 42-49.

Articolul 42

Cerințe de competență și onorabilitate pentru persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau care dețin alte funcții-cheie

(1)  

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare se asigură că toate persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau dețin alte funcții-cheie îndeplinesc în orice moment următoarele cerințe:

(a) 

calificările, cunoștințele și experiența lor profesională sunt adecvate pentru o administrare corectă și prudentă (competență); și

(b) 

au o bună reputație și un nivel ridicat de integritate (onorabilitate).

▼M13

(2)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare notifică autorității de supraveghere modificările în ceea ce privește identitatea persoanelor care conduc efectiv întreprinderea sau care dețin alte funcții-cheie, odată cu motivele schimbărilor și cu toate informațiile necesare pentru a se evalua dacă persoanele nou desemnate la conducerea întreprinderii îndeplinesc cerințele de competență profesională și de probitate morală. (3)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare notifică autorității de supraveghere dacă oricare dintre persoanele menționate la alineatul (1) nu mai îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (1) sau a fost înlocuită din acest motiv. (4)   În cazul în care o persoană care conduce efectiv întreprinderea sau care deține alte funcții-cheie nu îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (1), autoritățile de supraveghere au competența de a solicita întreprinderii de asigurare și de reasigurare să revoce persoana în cauză din funcția respectivă.

▼B

Articolul 43

Dovada bunei reputații

(1)   În cazul în care un stat membru solicită propriilor resortisanți o dovadă a bunei reputații și a faptului că nu au înregistrat un faliment anterior, sau oricare dintre acestea, statul membru în cauză acceptă ca dovadă suficientă în ceea ce privește resortisanții altor state membre prezentarea unui extras din „cazierul judiciar” sau, dacă acest lucru nu este posibil, a unui document echivalent emis de către o autoritate judiciară sau administrativă competentă din statul membru de origine sau de proveniență al resortisantului străin, prin care se atestă îndeplinirea acestor cerințe. (2)  

În cazul în care statul membru de origine sau de proveniență al resortisantului străin nu emite documentul menționat la alineatul (1), acesta poate fi înlocuit printr-o declarație sub jurământ sau, în statele membre în care nu există o astfel de declarație, printr-o declarație solemnă dată de resortisantul străin în fața unei autorități judiciare sau administrative competente sau, după caz, în fața unui notar în statul membru de origine sau de proveniență al respectivului resortisant.

Autoritatea sau notarul în cauză emite un certificat care atestă autenticitatea declarației sub jurământ sau a declarației solemne.

Declarația menționată la primul paragraf privind inexistența unui faliment anterior poate fi, de asemenea, dată în fața unui organism profesional sau comercial competent din statul membru în cauză.

(3)   Termenul de prezentare a documentelor și a certificatelor prevăzute la alineatele (1) și (2) nu trebuie să depășească trei luni de la data emiterii acestora. (4)  

Statele membre desemnează autoritățile și organismele competente să emită documentele menționate la alineatele (1) și (2) și informează de îndată celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta.

Fiecare stat membru informează, de asemenea, celelalte state membre și Comisia cu privire la autoritățile sau organismele cărora urmează să li se prezinte documentele menționate la alineatele (1) și (2) pentru susținerea unei cereri de a desfășura pe teritoriul statului membru în cauză activitățile menționate la articolul 2.

Articolul 44

Managementul riscului

(1)  

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare dispun de un sistem eficace de management al riscurilor, care cuprinde strategiile, procesele și procedurile de raportare necesare pentru a identifica, a evalua, a monitoriza, a administra și a raporta în mod continuu, atât la nivel individual, cât și la nivel agregat, riscurile la care sunt expuse sau la care ar putea fi expuse, precum și interdependențele acestora.

Acest sistem de management al riscurilor este eficace și bine integrat în structura organizatorică și în procesele decizionale ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, luând în considerare, în mod adecvat, persoanele care conduc efectiv întreprinderea sau dețin alte funcții cheie.

(2)  

Sistemul de management al riscurilor acoperă riscurile care urmează să fie incluse în calculul cerinței de capital de solvabilitate, astfel cum este stabilit la articolul 101 alineatul (4), precum și riscurile care nu sunt incluse, total sau parțial, în calculul acesteia.

Sistemul de management al riscurilor acoperă cel puțin următoarele domenii:

(a) 

subscrierea și calculul rezervelor;

(b) 

managementul activelor și pasivelor;

(c) 

strategia de investiții, în special instrumente derivate și angajamente similare;

(d) 

managementul riscului de lichiditate și a riscului de concentrare;

▼M13

(e) 

managementul riscului operațional, inclusiv securitatea cibernetică în sensul definiției de la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2019/881 al Parlamentului European și al Consiliului ( 13 );

▼B

(f) 

reasigurarea și alte tehnici de diminuare a riscurilor.

Strategia privind managementul riscurilor menționată la articolul 41 alineatul (3) cuprinde strategii referitoare la al doilea paragraf literele (a)-(f) din prezentul alineat.

▼M5

În cazul în care întreprinderile de asigurare sau de reasigurare aplică prima de echilibrare menționată la articolul 77b sau prima de volatilitate menționată la articolul 77d, ele întocmesc un plan de lichiditate cu proiecții ale fluxurilor de trezorerie de intrare și de ieșire legate de activele și pasivele acoperite de respectivele prime.

▼M13

În cazul în care întreprinderile de asigurare sau de reasigurare aplică prima de volatilitate menționată la articolul 77d, planurile lor de lichiditate țin seama de utilizarea primei de volatilitate și evaluează dacă pot apărea constrângeri în materie de lichiditate care nu sunt compatibile cu utilizarea primei de volatilitate.

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin seama de orizontul pe termen scurt, mediu și lung atunci când evaluează riscurile legate de durabilitate.

În sensul evaluării menționate la al cincilea paragraf, autoritățile de supraveghere se asigură că întreprinderile, în cadrul managementului riscului, dispun de strategii, politici, procese și sisteme pentru identificarea, măsurarea, gestionarea și monitorizarea riscurilor legate de durabilitate pe termen scurt, mediu și lung.

▼M5

(2a)  

În ceea ce privește managementul activelor și pasivelor, întreprinderile de asigurări și reasigurări evaluează periodic:

(a) 

senzitivitatea rezervelor lor tehnice și a fondurilor lor proprii eligibile la ipotezele care stau la baza extrapolării structurii temporale a ratei dobânzilor fără risc menționate la articolul 77a;

(b) 

în cazul în care se aplică prima de echilibrare menționată la articolul 77b:

▼M13

(i) 

senzitivitatea rezervelor lor tehnice și a fondurilor proprii eligibile la ipotezele care stau la baza calculării primei de echilibrare, inclusiv a calculării marjei de credit istorice menționate la articolul 77c alineatul (1) litera (b);

▼M5

(ii) 

senzitivitatea rezervelor tehnice și a fondurilor proprii eligibile la modificările structurii portofoliului de active alocat;

▼M13 —————

▼M13

(c) 

în cazul în care se aplică prima de volatilitate menționată la articolul 77d, senzitivitatea rezervelor lor tehnice și a fondurilor proprii eligibile la modificările condițiilor economice care ar afecta marja corectată în funcție de risc menționată la articolul 77d alineatul (3).

▼M5

Întreprinderile de asigurări și reasigurări transmit anual evaluările menționate la primul paragraf literele (a), (b) și (c) autorității de supraveghere, în cadrul informațiilor transmise în conformitate cu articolul 35. Atunci când reducerea primei de echilibrare sau a primei de volatilitate la zero ar avea drept rezultat nerespectarea cerinței de capital de solvabilitate, întreprinderea transmite, de asemenea, o analiză a măsurilor pe care le-ar putea aplica într-o astfel de situație pentru a restabili nivelul de fonduri proprii eligibile care să acopere cerința de capital de solvabilitate sau pentru a reduce profilul de risc astfel încât să asigure din nou respectarea cerinței de capital de solvabilitate.

▼M13

În cazul în care se aplică, prima de volatilitate menționată la articolul 77d este luată în considerare în politicile scrise privind managementul riscului menționate la articolul 41 alineatul (3).

▼M13

(2b)   Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare elaborează și monitorizează punerea în aplicare a unor planuri specifice care includ obiective cuantificabile și a unor procese pentru a monitoriza și a aborda riscurile financiare care decurg pe termen scurt, mediu și lung din factorii de durabilitate, inclusiv cele care decurg din procesul de ajustare și din tendințele de tranziție în contextul obiectivelor de reglementare și actelor juridice relevante ale Uniunii și ale statelor membre în ceea ce privește factorii de durabilitate, în special cele prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului ( 14 ).

Obiectivele cuantificabile și procesele prevăzute pentru abordarea riscurilor legate de durabilitate și incluse în planurile menționate la primul paragraf de la prezentul alineat iau în considerare ultimele rapoarte ale Consiliului științific consultativ european privind schimbările climatice și de cele mai recente măsuri prescrise de acesta, în special în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor climatice ale Uniunii. În cazul în care întreprinderea publică informații privind aspecte legate de durabilitate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE, planurile menționate la primul paragraf de la prezentul alineat sunt corelate cu planurile menționate la articolul 19a sau la articolul 29a din directiva respectivă și în special, includ acțiuni referitoare la modelul de afaceri și strategia întreprinderii, care sunt consecvente în cadrul ambelor planuri. Dacă este cazul, metodologiile și ipotezele care susțin obiectivele, angajamentele și deciziile strategice publicate de întreprinderi sunt corelate cu metodologiile și ipotezele incluse în planurile menționate la primul paragraf de la prezentul alineat.

Obiectivele, procesele și acțiunile pentru a aborda riscurile legate de durabilitate incluse în planurile menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, sunt proporționale cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor legate de durabilitate ale modelului de afaceri al întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, în conformitate cu articolul 29 alineatul (3).

(2c)  

Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care aduce precizări suplimentare în legătură cu:

(a) 

standardele minime și metodologiile de referință pentru identificarea, măsurarea, gestionarea și monitorizarea riscurilor legate de durabilitate;

(b) 

elementele care trebuie cuprinse în planurile care urmează să fie elaborate în conformitate cu alineatele (2b) și (2e) de la prezentul articol, care includ termene specifice, obiective și jaloane cuantificabile intermediare, pentru a monitoriza și a aborda riscurile financiare care decurg din factorii de durabilitate, precum și interconexiunile cu cerințele prevăzute la articolele 45 și 45a;

(c) 

abordările în materie de supraveghere în ceea ce privește planurile, obiectivele cuantificabile și procesele menționate la alineatele (2b) și (2e);

(d) 

elementele planurilor menționate la alineatele (2b) și (2e) de la prezentul articol care trebuie publicate, inclusiv obiectivele cuantificabile relevante, în conformitate cu articolul 51.

EIOPA înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare menționate la primul paragraf până la 29 ianuarie 2026.

Se conferă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(2d)   Întreprinderea publică anual obiectivele cuantificabile incluse în planurile menționate la alineatele (2b) și (2e). (2e)   În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare participativă, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt cu sediul central în Uniune are obligația de a elabora, la nivel de grup, un plan în conformitate cu alineatul (2b) de la prezentul articol, statele membre se asigură că filialele de asigurare și de reasigurare care sunt vizate de planul respectiv și care intră în sfera supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) și (b) sunt exonerate de obligația de elaborare a unui plan la nivel individual în conformitate cu alineatul (2b) de la prezentul articol.

▼B

(3)   În ceea ce privește riscul de investiții, întreprinderile de asigurare și de reasigurare demonstrează că respectă dispozițiile capitolului VI secțiunea 6. (4)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare prevăd o funcție de management al riscurilor care este structurată în așa fel încât să faciliteze implementarea sistemului de management al riscurilor.

▼M5

(4a)   Pentru a evita bazarea excesivă pe instituții de evaluare externă a creditului, atunci când folosesc o evaluare externă a ratingului de credit la calcularea rezervelor tehnice și a cerinței de capital de solvabilitate, întreprinderile de asigurări și reasigurări evaluează caracterul adecvat al acestor evaluări de credit externe în cadrul managementului riscului prin utilizarea unor evaluări suplimentare de câte ori este practic posibil pentru a evita orice dependență automată de evaluări externe.

Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a prezentului alineat, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru verificarea evaluărilor externe ale creditului.

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 30 iunie 2015.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la al doilea paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼B

(5)  

În cazul întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care utilizează un model intern parțial sau integral aprobat în conformitate cu articolele 112 și 113, funcția de management al riscurilor acoperă următoarele sarcini suplimentare:

(a) 

proiectarea și implementarea modelului intern;

(b) 

testarea și validarea modelului intern;

(c) 

documentarea modelului intern și a oricăror modificări ulterioare ale acestuia;

(d) 

analizarea funcționării modelului intern și elaborarea de rapoarte de sinteză cu privire la aceasta;

(e) 

informarea organului administrativ, de conducere sau de control cu privire la funcționarea modelului intern, sugerând domenii în care sunt necesare îmbunătățiri și ținând la curent organul respectiv în ceea ce privește stadiul eforturilor de ameliorare a punctelor slabe identificate anterior.

Articolul 45

Evaluarea internă a riscurilor și a solvabilității

(1)  

În cadrul sistemului său de management al riscurilor, fiecare întreprindere de asigurare și de reasigurare procedează la evaluarea internă a riscurilor și solvabilității.

Această evaluare cuprinde cel puțin următoarele:

(a) 

necesitățile generale privind solvabilitatea luând în considerare profilul de risc specific, limitele de toleranță aprobate și strategia întreprinderii.

(b) 

respectarea în mod continuu a cerințelor de capital, astfel cum sunt prevăzute în capitolul VI secțiunile 4 și 5, și a cerințelor referitoare la rezervele tehnice, prevăzute în capitolul VI secțiunea 2;

(c) 

gradul semnificativ în care profilul de risc al întreprinderii în cauză se abate de la ipotezele care stau la baza cerinței de capital de solvabilitate, astfel cum este prevăzută la articolul 101 alineatul (3), calculată pe baza formulei standard, în conformitate cu capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunea 2, sau a modelului său intern parțial sau integral, în conformitate cu capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunea 3;

▼M13

(d) 

examinarea și analizarea situației macroeconomice și a posibilelor evoluții la nivel macroeconomic și la nivelul piețelor financiare;

(e) 

la cererea motivată a autorității de supraveghere, examinarea și analizarea următoarelor aspecte:

(i) 

elemente macroprudențiale care pot afecta profilul de risc specific, limitele de toleranță la risc aprobate, strategia de afaceri, activitățile de subscriere sau deciziile de investiții, precum și necesitățile generale privind solvabilitatea ale întreprinderii, menționate la litera (a);

(ii) 

activitățile întreprinderii care pot afecta evoluțiile la nivel macroeconomic și la nivelul piețelor financiare și care au potențialul de a se transforma în surse de risc sistemic;

(f) 

capacitatea generală a întreprinderii de a-și onora obligațiile financiare față de deținătorii de polițe și față de alte contrapartide atunci când obligațiile respective devin scadente, chiar și în condiții de criză.

(1a)  

În sensul alineatului (1) literele (d) și (e), evoluțiile la nivel macroeconomic și la nivelul piețelor financiare includ, cel puțin, următoarele elemente:

(a) 

nivelul ratelor dobânzilor și al marjelor;

(b) 

nivelul indicilor pieței financiare;

(c) 

inflația;

(d) 

interconectarea cu alți participanți din piața financiară;

(e) 

schimbările climatice, pandemiile, alte evenimente de mare amploare și alte catastrofe, care pot afecta întreprinderile de asigurare și de reasigurare.

În sensul alineatului (1) litera (e) punctul (i), elementele macroprudențiale includ, cel puțin, scenarii viitoare nefavorabile plauzibile și riscuri legate de ciclul de creditare și încetinirea creșterii economice, de comportamentul gregar în ceea ce privește investițiile sau de concentrările excesive ale expunerilor la nivel sectorial.

(1b)   Statele membre se asigură că analiza prevăzută la alineatul (1) litera (d) de la prezentul articol este proporțională cu natura riscurilor, precum și cu amploarea și complexitatea activităților întreprinderilor. Statele membre se asigură că întreprinderile mici și cu un grad redus de complexitate și întreprinderile care au obținut aprobarea prealabilă din partea autorităților de supraveghere în temeiul articolului 29d nu sunt obligate să efectueze analiza menționată la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol.

▼B

(2)   În sensul alineatului (1) litera (a), întreprinderea în cauză instituie procese proporționale cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activității sale, care îi dau posibilitatea să identifice și să evalueze în mod corespunzător riscurile la care se expune în viitorul apropiat sau îndepărtat și la care este sau ar putea fi expusă. Întreprinderea demonstrează metodele utilizate în respectiva evaluare.

▼M13

(2a)   În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aplică prima de echilibrare menționată la articolul 77b, prima de volatilitate menționată la articolul 77d sau măsurile tranzitorii menționate la articolul 77a alineatul (2), la articolele 308c și 308d sau, după caz, la articolul 111 alineatul (1) al doilea paragraf și la articolul 111 alineatul (2a), aceasta efectuează o evaluare a conformității cu cerințele de capital menționate la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol luând și, respectiv, neluând în calcul respectivele prime și măsuri tranzitorii.

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, cerința de evaluare a mecanismului de introducere treptată menționat la articolul 77a nu se aplică unei monede în cazul căreia este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(a) 

ponderea fluxurilor de trezorerie viitoare asociate obligațiilor de asigurare sau de reasigurare în moneda respectivă în raport cu toate fluxurile de trezorerie viitoare asociate obligațiilor de asigurare sau de reasigurare nu depășește 5 %;

(b) 

în ceea ce privește fluxurile de trezorerie viitoare asociate obligațiilor de asigurare sau de reasigurare în moneda respectivă, ponderea fluxurilor de trezorerie viitoare aferente scadențelor în cazul cărora structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc este extrapolată în raport cu toate fluxurile de trezorerie viitoare asociate obligațiilor de asigurare sau de reasigurare nu depășește 10 %.

(2b)   În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aplică prima de volatilitate menționată la articolul 77d, evaluarea menționată la alineatul (1) de la prezentul articol indică, în plus, gradul semnificativ în care profilul de risc al întreprinderii în cauză se abate de la ipotezele care stau la baza primei de volatilitate.

▼B

(3)   În cazul menționat la alineatul (1) litera (c), atunci când se utilizează un model intern, evaluarea se face împreună cu recalibrarea care transformă valorile interne ale riscurilor în măsura riscului și calibrarea aferente cerinței de capital de solvabilitate. (4)   Evaluarea internă a riscurilor și solvabilității reprezintă o parte integrantă a strategiei de afaceri și se ia permanent în considerare pentru deciziile strategice ale întreprinderii.

▼M13

(5)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare realizează evaluarea menționată la alineatul (1) în fiecare an și fără întârziere după orice modificare semnificativă a profilului lor de risc.

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot realiza evaluarea menționată la alineatul (1) cel puțin o dată la doi ani și fără întârziere după orice modificare semnificativă a profilului lor de risc, cu excepția cazului în care autoritatea de supraveghere concluzionează, pe baza circumstanțelor specifice ale întreprinderii, că este necesară o evaluare mai frecventă, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

(a) 

întreprinderea este clasificată drept o întreprindere mică și cu un grad redus de complexitate;

(b) 

întreprinderea este o întreprindere de asigurare captivă sau o întreprindere de reasigurare captivă care îndeplinește toate criteriile următoare:

(i) 

persoanele asigurate și beneficiarii sunt entități juridice ale grupului din care face parte întreprinderea de asigurare captivă sau întreprinderea de reasigurare captivă ori persoane fizice eligibile să fie acoperite prin polițele de asigurare ale grupului respectiv, iar activitatea desfășurată în legătură cu persoanele fizice eligibile să fie acoperite prin polițele de asigurare ale grupului rămâne sub 5 % din rezervele tehnice;

(ii) 

obligațiile de asigurare și contractele de asigurare care stau la baza obligațiilor de reasigurare ale întreprinderii de asigurare captive sau ale întreprinderii de reasigurare captive nu constau în asigurări obligatorii de răspundere civilă.

Exonerarea de obligația de evaluare anuală nu împiedică întreprinderea să identifice, să măsoare, să gestioneze, să monitorizeze, și să raporteze riscurile în mod continuu.

▼B

(6)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare informează autoritățile de supraveghere cu privire la rezultatele fiecărei evaluări interne a riscurilor și solvabilității, în cadrul informațiilor furnizate în temeiul articolului 35. (7)   Evaluarea internă a riscurilor și a solvabilității nu este utilizată pentru calcularea unei cerințe de capital. Cerința de capital de solvabilitate poate fi doar ajustată în conformitate cu articolele 37, 231-233 și 238.

▼M13

(8)   În sensul alineatului (1) literele (d) și (e), în cazul în care li se încredințează un mandat macroprudențial altor autorități decât autorităților de supraveghere, statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere comunică organismelor și autorităților naționale relevante care dețin un mandat macroprudențial concluziile evaluărilor lor macroprudențiale ale autoevaluării riscurilor și a solvabilității efectuate de întreprinderile de asigurare și de reasigurare, astfel cum se menționează la prezentul articol.

Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere cooperează cu organismele și autoritățile naționale care dețin un mandat macroprudențial pentru a analiza rezultatele și, după caz, pentru a identifica eventualele elemente macroprudențiale cu privire la modul în care activitatea întreprinderilor poate afecta evoluțiile la nivel macroeconomic și la nivelul piețelor financiare.

Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere comunică întreprinderii în cauză elementele macroprudențiale și parametrii de intrare cu relevanță pentru evaluare.

(9)   Atunci când decide dacă să solicite oricare dintre analizele menționate la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este o filială inclusă în sfera supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) și (b), autoritatea de supraveghere examinează dacă vreuna dintre respectivele analize este efectuată la nivel de grup de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt cu sediul central în Uniune și se referă la particularitățile respectivei filiale.

Autoritățile naționale de supraveghere notifică anual atât EIOPA, cât și Comitetul european pentru risc sistemic (CERS), înființat prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului ( 15 ), lista întreprinderilor de asigurare și de reasigurare și lista grupurilor pentru care solicită măsurile macroprudențiale suplimentare.

Articolul 45a

Analiza pe bază de scenarii de schimbări climatice

(1)   În scopul identificării și al evaluării riscurilor menționate la articolul 45 alineatul (2), întreprinderea în cauză evaluează, de asemenea, dacă are vreo expunere semnificativă la riscuri legate de schimbările climatice. Întreprinderea demonstrează gradul de semnificație al expunerii sale la riscuri legate de schimbările climatice în evaluarea menționată la articolul 45 alineatul (1). (2)  

În cazul în care are o expunere semnificativă la riscuri legate de schimbările climatice, întreprinderea în cauză specifică cel puțin două scenarii de schimbări climatice pe termen lung, care includ următoarele:

(a) 

un scenariu de schimbări climatice pe termen lung în care creșterea temperaturii globale rămâne sub două grade Celsius;

(b) 

un scenariu de schimbări climatice pe termen lung în care creșterea temperaturii globale este semnificativ mai mare de două grade Celsius.

(3)   La intervale regulate, evaluarea menționată la articolul 45 alineatul (1) conține o analiză a impactului pe care l-ar avea asupra activității întreprinderii scenariile de schimbări climatice pe termen lung specificate în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol. Intervalele respective sunt proporționale cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor legate de schimbările climatice inerente activității întreprinderii, dar nu depășesc trei ani. (4)   Scenariile de schimbări climatice pe termen lung menționate la alineatul (2) se revizuiesc cel puțin o dată la trei ani și se actualizează dacă este necesar. Atunci când revizuiesc scenariile de schimbări climatice pe termen lung, întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin seama de rezultatele obținute cu instrumentele și principiile utilizate în scenariile anterioare de schimbări climatice, pentru a le spori eficacitatea. (5)   Prin derogare de la alineatele (2), (3) și (4), întreprinderile mici și cu un grad redus de complexitate nu au obligația de a specifica scenarii de schimbări climatice, nici de a evalua impactul acestora asupra activității întreprinderii.

▼B

Articolul 46

Control intern

(1)  

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare dispun de un sistem eficace de control intern.

Acest sistem include cel puțin proceduri administrative și contabile, un cadru intern de control, proceduri corespunzătoare de raportare la toate nivelurile întreprinderii și o funcție de asigurare a conformității.

(2)   Funcția de asigurare a conformității include consilierea organului administrativ, de conducere sau de control în ceea ce privește actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în temeiul prezentei directive. De asemenea, include o evaluare a impactului pe care ar putea să-l aibă orice schimbări ale mediului juridic asupra operațiunilor întreprinderii în cauză, precum și identificarea și evaluarea riscului de conformitate.

Articolul 47

Audit intern

(1)  

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare prevăd o funcție eficace de audit intern.

Funcția de audit intern include o evaluare a caracterului adecvat și a eficacității sistemului de control intern și a altor elemente ale sistemului de guvernanță.

(2)   Funcția de audit intern este obiectivă și independentă de funcțiile operaționale. (3)   Orice constatări și recomandări ale auditului intern se raportează organului administrativ, de conducere sau de control, care stabilește acțiunile care urmează a fi întreprinse pentru fiecare dintre constatările și recomandările auditului intern și se asigură că acțiunile în cauză sunt întreprinse efectiv.

Articolul 48

Funcția actuarială

(1)  

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare prevăd o funcție actuarială eficace și permanentă pentru:

(a) 

coordonarea calculării rezervelor tehnice;

(b) 

asigurarea adecvării metodologiilor și a modelelor de bază utilizate, precum și a ipotezelor folosite la calcularea rezervelor tehnice;

(c) 

evaluarea suficienței și calității datelor utilizate la calcularea rezervelor tehnice;

(d) 

compararea celor mai bune estimări cu experiența anterioară;

(e) 

informarea organului administrativ, de conducere sau de control asupra fiabilității și adecvării calculelor privind rezervele tehnice;

(f) 

supervizarea calculării rezervelor tehnice în cazurile prevăzute la articolul 82;

(g) 

exprimarea unei opinii privind politica globală de subscriere;

(h) 

exprimarea unei opinii cu privire la pertinența contractelor de reasigurare; și

(i) 

contribuirea la implementarea eficace a sistemului de management al riscurilor menționat la articolul 44, în special în ceea ce privește modelarea riscurilor care stau la baza calculării cerințelor de capital prevăzute în capitolul VI secțiunile 4 și 5, precum și în ceea ce privește evaluarea menționată la articolul 45.

(2)   Funcția actuarială se realizează de către persoane care dețin cunoștințe suficiente de matematici actuariale și financiare, proporționale cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activității întreprinderii de asigurare sau reasigurare și care pot să își dovedească experiența relevantă în raport cu standardele profesionale și cu alte standarde aplicabile.

Articolul 49

Externalizarea

(1)   Statele membre se asigură că întreprinderile rămân în continuare responsabile integral pentru respectarea tuturor obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive atunci când externalizează funcții sau orice activități de asigurare sau de reasigurare. (2)  

Externalizarea unor funcții sau activități operaționale critice sau semnificative se realizează în așa fel încât să nu aibă niciuna dintre următoarele consecințe:

(a) 

deteriorarea semnificativă a calității sistemului de guvernanță al întreprinderii în cauză;

(b) 

creșterea nejustificată a riscului operațional;

(c) 

subminarea capacității autorităților de supraveghere de a monitoriza respectarea de către întreprindere a obligațiilor care îi revin;

(d) 

împiedicarea furnizării de servicii continue și satisfăcătoare către deținătorii de polițe de asigurare.

(3)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare notifică în timp util autoritățile de supraveghere înainte de a externaliza funcții sau activități critice sau semnificative, precum și referitor la orice evoluții semnificative ulterioare privind funcțiile sau activitățile respective.

▼M5

Articolul 50

Acte delegate și standarde tehnice de reglementare

(1)  

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la următoarele elemente:

▼M11

(a) 

elementele sistemelor prevăzute la articolul 41, articolul 44, în special domeniile enumerate la articolul 44 alineatul (2), precum și articolele 46 și 47, altele decât elementele privind gestionarea riscurilor asociate tehnologiei informației și comunicațiilor;

(b) 

funcțiile prevăzute la articolele 44, 46, 47 și 48, altele decât funcțiile legate de gestionarea riscurilor asociate tehnologiei informației și comunicațiilor.

▼M5

(2)  

Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește prezenta secțiune, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

(a) 

cerințele stabilite la articolul 42 și funcțiile care fac obiectul acestora;

(b) 

condițiile pentru externalizare, în special către furnizori de servicii din țări terțe.

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(3)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește evaluarea menționată la articolul 45 alineatul (1) litera (a), AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la elementele acestei evaluări.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼B

Secțiunea 3

Publicarea informațiilor

▼M13

Articolul 51

Raportul privind solvabilitatea și situația financiară: conținut

(1)   Ținând seama de informațiile necesare în temeiul articolului 35 alineatul (3) și de principiile enunțate la alineatul (4) de la respectivul articol, statele membre impun întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să facă public, anual, un raport privind solvabilitatea și situația lor financiară.

Raportul privind solvabilitatea și situația financiară este alcătuit din două secțiuni, identificate în mod clar și publicate împreună. Prima secțiune cuprinde informații destinate în mod specific deținătorilor de polițe și beneficiarilor, iar a doua secțiune cuprinde informații destinate profesioniștilor din piață.

(1a)  

Secțiunea din raportul privind solvabilitatea și situația financiară care cuprinde informații destinate deținătorilor de polițe și beneficiarilor conține următoarele informații:

(a) 

o scurtă descriere a activității și a rezultatelor obținute de întreprindere;

(b) 

o scurtă descriere a managementul capitalului și a profilului de risc al întreprinderii, inclusiv în raport cu riscurile legate de durabilitate; și

(c) 

o declarație din care să reiasă dacă întreprinderea publică planurile menționate la articolul 19a sau la articolul 29a din Directiva 2013/34/UE.

(1b)  

Secțiunea din raportul privind solvabilitatea și situația financiară care cuprinde informații destinate profesioniștilor din piață conține următoarele informații, prezentate fie integral, fie prin trimiteri la informații echivalente, atât ca natură, cât și ca sferă, care au fost făcute publice în temeiul altor dispoziții juridice sau de reglementare:

(a) 

o descriere a activității și a rezultatelor obținute de întreprindere;

(b) 

o descriere a sistemului de guvernanță;

(c) 

o descriere, separat pentru active, rezerve tehnice și alte obligații, a bazelor și metodelor folosite la evaluarea acestora;

(d) 

o descriere a managementului capitalului și a profilului de risc, cuprinzând cel puțin următoarele:

(i) 

structura și valoarea fondurilor proprii, precum și calitatea acestora;

(ii) 

valoarea cerinței de capital de solvabilitate și a cerinței de capital minim;

(iii) 

în cazul întreprinderilor de asigurare și de reasigurare relevante pentru stabilitatea sistemelor financiare din Uniune, informații privind senzitivitatea la risc;

(iv) 

opțiunea prevăzută la articolul 304 care este utilizată pentru calcularea cerinței de capital de solvabilitate;

(v) 

informații care permit o bună înțelegere a principalelor diferențe dintre ipotezele care stau la baza formulei standard și cele care stau la baza modelului intern utilizat de către întreprindere la calcularea cerinței de capital de solvabilitate;

(vi) 

valoarea la care se ridică nerespectarea cerinței de capital minim sau nerespectarea semnificativă a cerinței de capital de solvabilitate pe parcursul perioadei de raportare, chiar dacă situația a fost ulterior remediată, împreună cu o explicație privind cauzele și consecințele sale, precum și măsurile de remediere care au fost aplicate;

(e) 

o indicație din care să reiasă dacă întreprinderea are o expunere semnificativă la riscuri legate de schimbările climatice în urma evaluării gradului de semnificație menționate la articolul 45a alineatul (1) și, după caz, dacă aluat anumite măsuri în acest sens;

(f) 

o declarație din care să reiasă dacă întreprinderea publică planurile menționate la articolul 19a sau la articolul 29a din Directiva 2013/34/UE;

(g) 

elementele menționate la articolul 44 alineatul (2c) litera (d).

(1c)   În cazul în care se aplică prima de echilibrare menționată la articolul 77b, descrierea menționată la alineatul (1b) litera (c) și litera (d) punctele (i) și (ii) de la prezentul articol conține și o descriere a primei de echilibrare și a portofoliului de obligații și active alocate căruia i se aplică prima de echilibrare, precum și o cuantificare a impactului reducerii la zero a primei de echilibrare asupra poziției financiare a întreprinderii.

Descrierea menționată la alineatul (1b) litera (c) și litera (d) punctele (i) și (ii) de la prezentul articol conține și o declarație în care se precizează dacă întreprinderea utilizează sau nu prima de volatilitate menționată la articolul 77d și, în caz afirmativ, întreprinderea face publice următoarele informații:

(a) 

o cuantificare a impactului reducerii la zero a primei de volatilitate asupra poziției financiare a întreprinderii;

(b) 

pentru fiecare monedă sau, după caz, țară relevantă, prima de volatilitate calculată în conformitate cu articolul 77d și cele mai bune estimări corespunzătoare pentru obligațiile de asigurare sau de reasigurare.

(2)   Descrierea menționată la alineatul (1b) litera (d) punctul (i) cuprinde o analiză a schimbărilor semnificative față de perioada de raportare anterioară și o explicație a diferențelor majore în ceea ce privește valoarea elementelor respective din situațiile financiare, precum și o scurtă descriere a transferabilității capitalului.

Informațiile publicate privind cerința de capital de solvabilitate, astfel cum sunt menționate la alineatul (1b) litera (d) punctul (ii) de la prezentul articol, indică separat valoarea calculată în conformitate cu capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunile 2 și 3 și majorarea de capital de solvabilitate impusă în conformitate cu articolul 37 sau impactul parametrilor specifici pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare trebuie să îi utilizeze în conformitate cu articolul 110, împreună cu informații concise privind justificarea acestora de către autoritatea de supraveghere în cauză.

Informațiile publicate privind cerința de capital de solvabilitate sunt însoțite, dacă este cazul, de o indicație privind faptul că valoarea sa finală face încă obiectul unei evaluări de către autoritățile de supraveghere.

(3)  

Întreprinderile de asigurare captive nu sunt obligate să publice secțiunea destinată deținătorilor de polițe și beneficiarilor și au doar obligația de a include în secțiunea destinată profesioniștilor din piață datele cantitative impuse de standardele tehnice de punere în aplicare menționate la articolul 56, cu condiția ca respectivele întreprinderi să îndeplinească următoarele condiții:

(a) 

persoanele asigurate și beneficiarii sunt entități juridice ale grupului din care face parte întreprinderea de asigurare captivă sau persoane fizice eligibile să fie acoperite prin polițele de asigurare ale grupului respectiv, iar activitatea desfășurată în legătură cu persoanele fizice eligibile să fie acoperite prin polițele de asigurare ale grupului rămâne sub 5 % din rezervele tehnice;

(b) 

obligațiile de asigurare ale întreprinderii de asigurare captive nu constau în asigurări obligatorii de răspundere civilă.

(4)  

Întreprinderile de reasigurare captive nu sunt obligate să publice secțiunea destinată deținătorilor de polițe și beneficiarilor și au doar obligația de a include în secțiunea destinată profesioniștilor din piață datele cantitative impuse de standardele tehnice de punere în aplicare menționate la articolul 56, cu condiția ca respectivele întreprinderi să îndeplinească următoarele condiții:

(a) 

persoanele asigurate și beneficiarii sunt entități juridice ale grupului din care face parte întreprinderea de reasigurare captivă sau persoane fizice eligibile să fie acoperite prin polițele de asigurare ale grupului respectiv, iar activitatea desfășurată în legătură cu persoanele fizice eligibile să fie acoperite prin polițele de asigurare ale grupului rămâne sub 5 % din rezervele tehnice;

(b) 

contractele de asigurare care stau la baza obligațiilor de reasigurare ale întreprinderii de reasigurare captive nu se referă la asigurări obligatorii de răspundere civilă;

(c) 

împrumuturile existente cu întreprinderea-mamă sau orice întreprindere din cadrul grupului, inclusiv rezervele de numerar la nivel de grup, nu depășesc 20 % din totalul activelor deținute de întreprinderea de reasigurare captivă; și

(d) 

pierderea maximă care rezultă din rezervele tehnice brute poate fi evaluată în mod determinist fără a se utiliza metode stocastice.

(5)   Prin derogare de la alineatul (1), întreprinderile de reasigurare pot alege să nu facă publică secțiunea din raportul privind solvabilitatea și situația financiară care este destinată deținătorilor de polițe și beneficiarilor. (6)   Prin derogare de la alineatul (1b) de la prezentul articol, întreprinderile mici și cu un grad redus de complexitate pot să facă publice numai datele cantitative impuse de standardele tehnice de punere în aplicare menționate la articolul 56 în secțiunea din raportul privind solvabilitatea și situația financiară care cuprinde informații destinate altor profesioniști din piață, cu condiția să prezinte, o dată la trei ani, un raport complet care să conțină toate informațiile prevăzute la prezentul articol. (7)   Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare fac publice și transmit autorității de supraveghere informațiile menționate la prezentul articol la intervale de un an sau mai mari, în termen de 18 săptămâni de la sfârșitul exercițiului financiar al întreprinderii. (8)   În cadrul raportului menționat la alineatul (1) de la prezentul articol, întreprinderile de asigurare și de reasigurare au obligația de a face public impactul utilizării, în scopul calculării rezervelor tehnice prevăzute la articolul 77, a structurii temporale a ratei dobânzilor fără risc determinate fără aplicarea mecanismului de introducere treptată pentru extrapolare, astfel cum se menționează la articolul 77e alineatul (1) litera (aa), în locul structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc.

Cu toate acestea, prin derogare de la primul paragraf, cerința de publicare a informațiilor nu se aplică unei monede în cazul căreia este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

(a) 

ponderea fluxurilor de trezorerie viitoare asociate obligațiilor de asigurare sau de reasigurare în moneda respectivă în raport cu toate fluxurile de trezorerie viitoare asociate obligațiilor de asigurare sau de reasigurare nu depășește 5 %;

(b) 

în ceea ce privește fluxurile de trezorerie viitoare asociate obligațiilor de asigurare sau de reasigurare în moneda respectivă, ponderea fluxurilor de trezorerie viitoare aferente scadențelor în cazul cărora structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc este extrapolată în raport cu toate fluxurile de trezorerie viitoare asociate obligațiilor de asigurare sau de reasigurare nu depășește 10 %.

▼M13

Articolul 51a

Raportul privind solvabilitatea și situația financiară: cerințe de audit

(1)   În cazul întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, altele decât întreprinderile mici și cu un grad redus de complexitate, întreprinderile de asigurare captive și întreprinderile de reasigurare captive, bilanțul publicat în cadrul raportului privind solvabilitatea și situația financiară în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) sau bilanțul publicat în cadrul raportului unic privind solvabilitatea și situația financiară în conformitate cu articolul 256 alineatul (2) litera (b) face obiectul unui audit. (2)   Prin derogare de la articolul 29c, statele membre pot extinde cerința prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol la întreprinderile clasificate ca întreprinderi mici și cu un grad redus de complexitate, la întreprinderile de asigurare captive și la întreprinderile de reasigurare captive. (3)   Statele membre pot extinde domeniul de aplicare al cerinței de audit menționate la alineatul (1) la alte elemente ale raportului privind solvabilitatea și situația financiară. (4)   Auditul este efectuat de un auditor statutar sau de o firmă de audit, în conformitate cu standardele de auditare aplicabile în temeiul articolului 26 din Directiva 2006/43/CE. Pentru efectuarea misiunii de audit, auditorii statutari și firmele de audit îndeplinesc atribuțiile auditorilor prevăzute la articolul 72 din prezenta directivă. (5)   În statele membre în care, la 28 ianuarie 2025, actuarii înregistrați sunt autorizați, în temeiul dreptului intern, să auditeze rezervele tehnice, sumele recuperabile din contractele de reasigurare și elementele conexe, actuarii înregistrați respectivi pot continua să efectueze astfel de audituri, cu condiția ca aceștia să acționeze în conformitate cu standarde obligatorii care să asigure un audit de înaltă calitate și să acopere cel puțin domeniul practicii de audit, al independenței și al controalelor interne ale calității la realizarea unor astfel de audituri, și în conformitate cu atribuțiile menționate la articolul 72. (6)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare prezintă autorității de supraveghere, împreună cu raportul privind solvabilitatea și situația financiară, un raport separat întocmit de auditorul statutar sau de firma de audit, care cuprinde și o descriere a naturii și a rezultatelor auditului.

▼M5

Articolul 52

Informații pentru Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale și rapoarte întocmite de aceasta

(1)  

Fără a aduce atingere articolului 35 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, statele membre impun autorităților de supraveghere să furnizeze anual AEAPO următoarele informații:

(a) 

majorarea medie de capital pe întreprindere și repartizarea majorărilor de capital impuse de autoritatea de supraveghere pe parcursul anului anterior, măsurate ca procent din cerința de capital de solvabilitate și prezentate separat pentru:

(i) 

întreprinderi de asigurare și de reasigurare;

(ii) 

întreprinderi de asigurare de viață;

(iii) 

întreprinderi de asigurare generală;

(iv) 

întreprinderi de asigurare care desfășoară atât activități de asigurare de viață, cât și activități de asigurare generală;

(v) 

întreprinderi de reasigurare;

(b) 

pentru fiecare dintre informațiile care trebuie publicate stabilite la litera (a) de la prezentul alineat, ponderea majorărilor de capital impuse în temeiul articolului 37 alineatul (1) literele (a), (b) și, respectiv, (c);

(c) 

numărul întreprinderilor de asigurări și reasigurări care beneficiază de limitarea raportării periodice de supraveghere și numărul întreprinderilor de asigurări și reasigurări care beneficiază de scutirea de obligația de raportare rubrică cu rubrică menționată la articolul 35 alineatele (6) și (7), împreună cu volumul lor de cerințe de capital, prime, rezerve tehnice și active, măsurate respectiv ca procente din volumul total de cerințe de capital, prime, rezerve tehnice și active al întreprinderilor de asigurări și reasigurări din statul membru în cauză;

(d) 

numărul grupurilor care beneficiază de limitarea raportării periodice de supraveghere și numărul grupurilor care beneficiază de scutirea de obligația de raportare rubrică cu rubrică menționată la articolul 254 alineatul (2), împreună cu volumul lor de cerințe de capital, prime, rezerve tehnice și active, măsurate respectiv ca procente din volumul total de cerințe de capital, prime, rezerve tehnice și active al grupurilor din statul membru în cauză;

▼M13

(e) 

numărul total de întreprinderi de asigurare și de reasigurare, defalcat pe întreprinderi mici și cu un grad redus de complexitate și altele, care utilizează simplificări sau măsuri de proporționalitate și numărul de întreprinderi care utilizează măsuri de proporționalitate specifice;

(f) 

numărul de grupuri, defalcat pe grupuri mici și cu un grad redus de complexitate și altele, care utilizează simplificări sau măsuri de proporționalitate și numărul de grupuri care utilizează măsuri de proporționalitate specifice.

▼M5

(2)  

AEAPO publică anual următoarele informații:

(a) 

pentru toate statele membre împreună, repartizarea totală a majorărilor de capital, măsurate ca procent din cerința de capital de solvabilitate, pentru fiecare dintre următoarele:

(i) 

întreprinderi de asigurare și de reasigurare;

(ii) 

întreprinderi de asigurare de viață;

(iii) 

întreprinderi de asigurare generală;

(iv) 

întreprinderi de asigurare care desfășoară atât activități de asigurare de viață, cât și activități de asigurare generală;

(v) 

întreprinderi de reasigurare;

(b) 

pentru fiecare stat membru separat, repartizarea majorărilor de capital, măsurate ca procentaj din cerința de capital de solvabilitate, acoperind toate întreprinderile de asigurare și de reasigurare din statul membru respectiv;

(c) 

pentru fiecare dintre informațiile care trebuie publicate stabilite la literele (a) și (b) de la prezentul alineat, ponderea majorărilor de capital impuse în temeiul articolului 37 alineatul (1) literele (a), (b) și, respectiv, (c);

(d) 

pentru toate statele membre luate împreună, numărul total al întreprinderilor de asigurări și reasigurări și al grupurilor care beneficiază de limitarea raportării periodice de supraveghere și numărul total al întreprinderilor de asigurări și reasigurări și al grupurilor care beneficiază de scutirea de obligația de raportare rubrică cu rubrică menționată la articolul 35 alineatele (6) și (7) și articolul 254 alineatul (2), împreună cu volumul lor de cerințe de capital, prime, rezerve tehnice și active, măsurate respectiv ca procente din volumul total de cerințe de capital, prime, rezerve tehnice și active al tuturor întreprinderilor de asigurări și reasigurări și al grupurilor;

(e) 

pentru fiecare stat membru luat separat, numărul întreprinderilor de asigurări și reasigurări și al grupurilor care beneficiază de limitarea raportării periodice de supraveghere și numărul întreprinderilor de asigurări și reasigurări și al grupurilor care beneficiază de scutirea de obligația de raportare rubrică cu rubrică menționată la articolul 35 alineatele (6) și (7) și articolul 254 alineatul (2), împreună cu volumul lor de cerințe de capital, prime, rezerve tehnice și active, măsurate respectiv ca procente din volumul total de prime, rezerve tehnice și active al întreprinderilor de asigurări și reasigurări și al grupurilor din statul membru în cauză;

▼M13

(f) 

pentru fiecare stat membru, numărul de întreprinderi de asigurare și de reasigurare și numărul de grupuri, defalcat pe întreprinderi sau, respectiv, pe grupuri mici și cu un grad redus de complexitate și altele, care utilizează simplificări sau măsuri de proporționalitate și numărul de întreprinderi sau grupuri care utilizează simplificări și alte măsuri de proporționalitate specifice.

▼M13

(3)   EIOPA furnizează Parlamentului European, Consiliului și Comisiei informațiile menționate la alineatul (2), împreună cu un raport care prezintă gradul de convergență a practicilor de supraveghere ale autorităților de supraveghere din diferitele state membre în ceea ce privește utilizarea majorărilor de capital de solvabilitate și utilizarea măsurilor de proporționalitate. (4)   EIOPA evaluează efectele aplicării criteriilor prevăzute la articolul 29a alineatul (1) pentru identificarea întreprinderilor mici și cu un grad redus de complexitate, precum și a criteriilor prevăzute la articolul 213a alineatul (1) pentru identificarea grupurilor mici și cu un grad redus de complexitate, cel puțin în ceea ce privește obiectivele de protecție a deținătorilor de polițe, stabilitate financiară și condiții de concurență echitabile. EIOPA prezintă Comisiei un raport privind constatările sale până la 31 ianuarie 2030. După caz, raportul ia în considerare posibilitatea de a modifica criteriile respective.

▼B

Articolul 53

Raportul privind solvabilitatea și situația financiară: principii aplicabile

(1)  

Autoritățile de supraveghere permit întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să nu prezinte informații, atunci când:

(a) 

publicarea acestor informații duce la câștigarea de către concurenții întreprinderii a unor importante avantaje necuvenite;

(b) 

există obligații față de deținătorii polițelor de asigurare sau alte relații de contrapartidă care obligă o întreprindere la păstrarea secretului sau a confidențialității.

(2)   În cazul în care autoritatea de supraveghere permite nepublicarea unor informații, întreprinderile menționează acest fapt în raportul privind solvabilitatea și situația financiară și explică motivele. (3)   Autoritățile de supraveghere permit întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să utilizeze sau să facă trimiteri la informații publicate în temeiul altor dispoziții legale sau de reglementare, în măsura în care informațiile publicate sunt echivalente cu informațiile impuse în temeiul articolului 51 atât ca natură, cât și ca nivel.

▼M13

(4)   Alineatele (1) și (2) de la prezentul articol nu se aplică informațiilor menționate la articolul 51 alineatul (1a) litera (b) și la articolul 51 alineatul (1b) literele (d) și (e).

▼B

Articolul 54

Raportul privind solvabilitatea și situația financiară: actualizări și informații suplimentare furnizate în mod voluntar

(1)  

În cazul unei evoluții majore care afectează în mod semnificativ pertinența informațiilor publicate în conformitate cu articolele 51 și 53, întreprinderile de asigurare și de reasigurare publică informații corespunzătoare cu privire la natura și efectele respectivei evoluții majore.

În sensul primului paragraf, cel puțin următoarele se consideră evoluții majore atunci când:

(a) 

se constată o neconformitate cu cerința de capital minim, iar autoritățile de supraveghere fie consideră că întreprinderea nu va fi în măsură să prezinte un plan realist de finanțare pe termen scurt, fie nu primesc planul respectiv în termen de o lună de la data constatării neconformității;

(b) 

se constată o neconformitate semnificativă cu cerința de capital de solvabilitate, iar autoritățile de supraveghere nu primesc un plan realist de redresare în termen de două luni de la data constatării neconformității.

În ceea ce privește al doilea paragraf litera (a), autoritățile de supraveghere impun întreprinderii în cauză să prezinte imediat valoarea neconformității, împreună cu o explicație privind cauza și consecințele acesteia, inclusiv orice măsuri de remediere care au fost luate. În cazul în care, în ciuda planului de finanțare pe termen scurt considerat inițial realist, o neconformitate cu cerința de capital de solvabilitate nu a fost rezolvată în termen de trei luni de la constatarea sa, aceasta se prezintă la sfârșitul perioadei respective, împreună cu o explicație privind cauza și consecințele sale, inclusiv orice măsuri de remediere care au fost luate, precum și eventualele măsuri de remediere planificate.

În cazul menționat la al doilea paragraf litera (b), autoritățile de supraveghere impun întreprinderii în cauză să prezinte imediat valoarea neconformității, împreună cu o explicație privind cauza și consecințele acesteia, inclusiv orice măsuri de remediere care au fost luate. În cazul în care, în ciuda planului de redresare considerat inițial realist, o neconformitate semnificativă cu cerința de capital de solvabilitate nu a fost rezolvată în termen de șase luni de la constatarea sa, aceasta se prezintă la sfârșitul perioadei respective, împreună cu o explicație privind cauza și consecințele sale, inclusiv orice măsuri de remediere care au fost luate, precum și eventualele măsuri de remediere planificate.

(2)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot publica, în mod voluntar, orice informații sau explicații legate de solvabilitatea și situația financiară proprie a căror prezentare nu este deja impusă în conformitate cu articolele 51 și 53 și cu alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 55

Raportul privind solvabilitatea și situația financiară: strategie și aprobare

(1)   Statele membre impun întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să dețină sisteme și structuri corespunzătoare pentru a îndeplini cerințele stabilite la articolele 51 și 53, precum și la articolul 54 alineatul (1), precum și să aibă o strategie care să asigure faptul că toate informațiile publicate în conformitate cu articolele 51, 53 și 54 sunt în permanență adecvate. (2)   Raportul privind solvabilitatea și situația financiară este supus aprobării organului administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare și este publicat doar după obținerea aprobării respective.

▼M5

Articolul 56

Raportul privind solvabilitatea și situația financiară: acte delegate și standarde tehnice de reglementare

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la informațiile care trebuie publicate și cu privire la termenele aferente publicării anuale a informațiilor în conformitate cu secțiunea 3.

Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a prezentei secțiuni, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la proceduri, formate și machete.

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la 30 iunie 2015.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la al doilea paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼M13

EIOPA elaborează soluții informatice pentru procedurile, formatele și machetele menționate la al doilea paragraf, inclusiv pentru instrucțiuni.

▼B

Secțiunea 4

Participații calificate

Articolul 57

Achiziții

(1)   Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice sau unor astfel de persoane care acționează concertat (denumite în continuare „potențialul achizitor”), care a decis fie să achiziționeze, direct sau indirect, o participație calificată într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, sau să majoreze, direct sau indirect, o astfel de participație calificată într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, astfel încât proporția drepturilor de vot sau a capitalului deținut să fie cel puțin egală cu 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât întreprinderea de asigurare sau de reasigurare să devină filiala sa („proiect de achiziție”), să notifice mai întâi în scris autoritățile de supraveghere ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cadrul căreia intenționează să achiziționeze ori să majoreze o participație calificată, indicând valoarea participației vizate și informațiile relevante, astfel cum se prevede la articolul 59 alineatul (4). Nu este necesar ca statele membre să aplice pragul de 30 % în cazurile în care, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/109/CE, aplică un prag de o treime. (2)   Statele membre impun oricărei persoane fizice sau juridice care a decis să cedeze, direct sau indirect, o participație calificată într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare să notifice mai întâi în scris autoritățile de supraveghere din statul membru de origine, indicând mărimea participației pe care intenționează să o dețină persoana respectivă în urma cesiunii. O astfel de persoană trebuie, de asemenea, să notifice autoritățile de supraveghere dacă a decis să își reducă participația calificată astfel încât proporția drepturilor de vot sau a capitalului deținut să scadă sub 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât întreprinderea de asigurare sau de reasigurare să înceteze să mai fie filiala respectivei persoane. Nu este necesar ca statele membre să aplice pragul de 30 % în cazurile în care, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/109/CE, aplică un prag de o treime.

Articolul 58

Termenul de evaluare

(1)  

Autoritățile de supraveghere transmit potențialului achizitor, imediat și, în orice caz, în termen de două zile lucrătoare de la primirea notificării prevăzute la articolul 57 alineatul (1), precum și de la eventuala primire ulterioară a informațiilor menționate la alineatul (2), confirmarea de primire în scris.

Autoritățile de supraveghere au la dispoziție un termen de cel mult ș60 de zile lucrătoare de la data confirmării scrise de primire a notificării, precum și a tuturor documentelor pe care statele membre le solicită în baza listei menționate la articolul 59 alineatul (4) („termen de evaluare”), pentru a realiza evaluarea prevăzută la articolul 59 alineatul (1) („evaluarea”).

În momentul transmiterii confirmării de primire, autoritățile de supraveghere comunică potențialului achizitor data de expirare a termenului de evaluare.

(2)  

În cursul termenului de evaluare, dar nu mai târziu de cea de-a cincizecea zi lucrătoare a termenului respectiv, autoritățile de supraveghere pot, dacă este necesar, să solicite informații suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării. O astfel de solicitare se face în scris, precizându-se informațiile suplimentare necesare.

Termenul de evaluare se întrerupe între data solicitării de informații de către autoritățile de supraveghere și data primirii răspunsului potențialului achizitor la această solicitare. Întreruperea nu poate depăși 20 de zile lucrătoare. Orice solicitări suplimentare formulate de autoritățile de supraveghere în vederea completării sau clarificării informațiilor sunt la discreția autorităților competente, dar nu pot conduce la întreruperea termenului de evaluare.

(3)  

Autoritățile de supraveghere pot prelungi perioada de întrerupere menționată la alineatul (2) paragraful al doilea cu până la 30 de zile lucrătoare în cazul în care potențialul achizitor este:

▼M13

(a) 

stabilit sau face obiectul unor reglementări în afara Uniunii; sau

(b) 

o persoană fizică sau juridică care nu face obiectul supravegherii în temeiul prezentei directive, al Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 16 ), al Directivei 2013/36/UE sau al Directivei 2014/65/UE.

▼B

(4)   În cazul în care autoritățile de supraveghere, la finalizarea evaluării, decid să se opună proiectului de achiziție, acestea informează în scris potențialul achizitor în termen de două zile lucrătoare și fără a depăși termenul de evaluare, indicând motivele care au stat la baza acestei decizii. În conformitate cu legislația națională, la cererea potențialului achizitor, se poate pune la dispoziția publicului o motivare corespunzătoare a deciziei. Aceasta nu împiedică un stat membru să permită autorității de supraveghere să facă publică motivarea respectivă, fără a fi necesară cererea potențialului achizitor. (5)   În cazul în care autoritățile de supraveghere nu se opun proiectului de achiziție, în cursul termenului de evaluare, aceasta se consideră aprobată. (6)   Autoritățile de supraveghere pot stabili un termen maxim pentru finalizarea proiectului de achiziție și îl pot prelungi, atunci când este necesar. (7)   Statele membre nu pot impune cerințe mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă pentru notificarea autorităților de supraveghere și pentru aprobarea de către acestea a unor achiziții directe sau indirecte de capital sau de drepturi de vot.

▼M5

(8)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește prezenta secțiune, AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili o listă exhaustivă a informațiilor menționate la articolul 59 alineatul (4) care urmează să fie incluse de potențialii achizitori în notificarea lor, fără a aduce atingere articolului 58 alineatul (2).

Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește prezenta secțiune și a ține seama de evoluțiile viitoare, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru adaptarea criteriilor stabilite la articolul 59 alineatul (1).

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul și al doilea paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(9)   Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a prezentei directive, AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile, formularele și machetele pentru procesul de consultare dintre autoritățile de supraveghere relevante menționat la articolul 60.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼B

Articolul 59

Evaluarea

(1)  

La examinarea notificării prevăzute la articolul 57 alineatul (1) și a informațiilor menționate la articolul 58 alineatul (2), autoritățile de supraveghere evaluează, pentru a asigura administrarea corectă și prudentă a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare vizate de achiziție și ținând seama de posibila influență a potențialului achizitor asupra întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, caracterul adecvat al potențialului achizitor, precum și soliditatea financiară a proiectului de achiziție, pe baza tuturor criteriilor următoare:

(a) 

reputația potențialului achizitor;

(b) 

reputația și experiența oricărei persoane care va conduce activitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în urma proiectului de achiziție;

(c) 

soliditatea financiară a potențialului achizitor, în special în ceea ce privește tipul de activitate desfășurată și prevăzută a se desfășura în cadrul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare vizate de proiectul de achiziție;

(d) 

capacitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare de a respecta și de a continua să respecte cerințele prudențiale care îi revin în temeiul prezentei directive și, după caz, în temeiul altor directive, și anume Directiva 2002/87/CE, în special cerința ca grupul din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri eficiente, schimbul eficient de informații între autoritățile de supraveghere și împărțirea responsabilităților între autoritățile de supraveghere;

(e) 

existența unor motive rezonabile de a suspecta că în legătură cu proiectul de achiziție a fost sau este săvârșită o operațiune sau o tentativă de spălare de bani sau de finanțare a unor acte de terorism, în înțelesul articolului 1 din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului ( 17 ), sau că proiectul de achiziție ar putea spori un astfel de risc.

(2)   Autoritățile de supraveghere se pot opune proiectului de achiziție numai în cazul în care există motive rezonabile în acest sens, în conformitate cu criteriile stabilite la alineatul (1), sau în cazul în care informațiile furnizate de potențialul achizitor sunt incomplete. (3)   Statele membre nu impun condiții prealabile în ceea ce privește cota de participație care trebuie să fie achiziționată și nici nu permit autorităților lor de supraveghere să examineze proiectul de achiziție în termenii cerințelor economice ale pieței. (4)   Statele membre fac publică o listă cu informațiile necesare pentru a efectua evaluarea și care trebuie furnizată autorităților de supraveghere în momentul notificării menționate la articolul 57 alineatul (1). Informațiile solicitate sunt proporționale cu și adaptate la natura potențialului achizitor și a proiectului de achiziție. Statele membre nu solicită informații care nu prezintă relevanță pentru o evaluare prudențială. (5)   Fără a aduce atingere articolului 58 alineatele (1), (2) și (3), în cazul în care autoritatea de supraveghere este notificată în legătură cu două sau mai multe proiecte de achiziție sau de majorare de participații calificate pentru aceeași întreprindere de asigurare sau de reasigurare, aceasta din urmă tratează potențialii achizitori în mod nediscriminatoriu.

Articolul 60

Achizițiile realizate de întreprinderi financiare reglementate

(1)  

Autoritățile de supraveghere implicate acționează consultându-se reciproc pe deplin atunci când efectuează evaluarea, în cazul în care potențialul achizitor este:

(a) 

o instituție de credit, o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, o societate de investiții sau o societate de administrare în înțelesul ►M13  articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/65/CE ◄ (denumită în continuare „societate de administrare a OPCVM”) autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziție;

(b) 

întreprinderea-mamă a unei instituții de credit, a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, a unei societăți de investiții sau a unei societăți de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziție; sau

(c) 

o persoană fizică sau juridică ce controlează o instituție de credit, o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, o societate de investiții sau o societate de administrare a OPCVM, autorizată într-un alt stat membru sau într-un alt sector decât cel vizat de achiziție.

(2)   Autoritățile de supraveghere își furnizează reciproc informații esențiale sau relevante pentru evaluare, fără întârzieri nejustificate. Astfel, acestea își comunică, la cerere, orice informație relevantă și, din oficiu, orice informație esențială. Decizia autorității de supraveghere care a autorizat întreprinderea de asigurare sau de reasigurare vizată de proiectul de achiziție indică orice opinii sau rezerve formulate de autoritatea de supraveghere responsabilă pentru potențialul achizitor.

Articolul 61

Informarea autorităților de supraveghere de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare

Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare anunță autoritățile de supraveghere din statul său membru de origine, de îndată ce ia la cunoștință de aceasta, în legătură cu achizițiile sau cesiunile de participații din capitalul său care duc la creșterea sau scăderea respectivelor participații peste sau sub unul din pragurile menționate la articolele 57 și 58 alineatele (1) – (7).

De asemenea, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare comunică autorităților de supraveghere din statul său membru de origine, cel puțin o dată pe an, identitatea acționarilor sau asociaților care dețin participații calificate, precum și cuantumul respectivelor participații, astfel cum rezultă acesta, de exemplu, din informațiile difuzate cu ocazia adunărilor generale anuale ale acționarilor sau asociaților ori din informațiile comunicate în temeiul obligațiilor asumate privind societățile cotate la o bursă de valori.

Articolul 62

Participații calificate, competențele autorităților de supraveghere

►M13  În cazul în care influența exercitată de persoanele menționate la articolul 57 este susceptibilă să aducă atingere administrării corecte și prudente a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, statele membre impun autorității de supraveghere din statul membru de origine al întreprinderii în capitalul căreia este deținută, avută în vedere sau majorată o participație calificată să ia măsuri adecvate pentru a pune capăt acestei situații. ◄ Aceste măsuri pot consta, de exemplu, în instrucțiuni obligatorii, în sancțiuni la adresa directorilor sau a administratorilor sau în suspendarea exercitării drepturilor de vot asociate acțiunilor sau cotelor din capital deținute de acționarii sau de asociații în cauză.

Se aplică măsuri similare persoanelor fizice sau juridice care nu respectă obligația de notificare prealabilă menționată la articolul 57.

În cazul în care se achiziționează o participație în ciuda faptului că autoritățile de supraveghere și-au exprimat dezacordul față de aceasta, statele membre, independent de alte sancțiuni care pot fi adoptate, dispun adoptarea uneia dintre următoarele măsuri:

1. 

suspendarea exercitării drepturilor de vot corespunzătoare; sau

2. 

nulitatea oricăror voturi exprimate sau posibilitatea anulării acestora.

Articolul 63

Drepturi de vot

În sensul prezentei secțiuni, se ține seama de drepturile de vot menționate la articolele 9 și 10 din Directiva 2004/109/CE, precum și de condițiile de cumulare stabilite la articolul 12 alineatele (4) și (5) din directiva respectivă.

Statele membre nu țin seama de drepturile de vot sau acțiunile pe care le pot deține societăți de investiții sau instituțiile de credit ca urmare a subscrierii de instrumente financiare și/sau a plasării instrumentelor financiare în baza unui angajament ferm, prevăzute la punctul 6 din secțiunea A din anexa I la ►M13  Directiva 2014/65/UE ◄ , cu condiția ca drepturile respective să nu fie exercitate sau utilizate în vreun alt mod pentru a interveni în administrarea activității emitentului, pe de o parte, și cedate în termen de un an de la data achiziției, pe de altă parte.

Secțiunea 5

Secretul profesional, schimbul de informații și promovarea convergenței practicilor de supraveghere

Articolul 64

Secretul profesional

Statele membre dispun ca toate persoanele care desfășoară sau care au desfășurat o activitate în contul autorităților de supraveghere, precum și auditorii și experții mandatați de autoritățile de supraveghere să fie legați de obligația de secret profesional.

Fără a aduce atingere cazurilor de drept penal, nicio informație confidențială primită de respectivele persoane într-un context profesional nu poate fi divulgată niciunei persoane sau autorități, cu excepția prezentării sale într-o formă sintetică sau agregată, astfel încât întreprinderile de asigurare și de reasigurare să nu poată fi identificate.

Cu toate acestea, în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare a fost declarată falimentară sau în cazul în care a fost dispusă de către un tribunal lichidarea sa silită, informațiile confidențiale care nu se referă la terții implicați în tentativele de salvare a întreprinderii pot fi divulgate în cadrul procedurilor civile sau comerciale.

▼M13

Primul, al doilea și al treilea paragraf de la prezentul articol nu împiedică autoritățile de supraveghere să publice rezultatele testelor de stres efectuate în conformitate cu articolul 34 alineatul (4) din prezenta directivă sau cu articolul 32 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 sau să transmită EIOPA rezultatele testelor de stres în scopul publicării de către EIOPA a rezultatelor testelor de stres efectuate la nivelul Uniunii.

▼B

Articolul 65

Schimb de informații între autoritățile de supraveghere ale statelor membre

Articolul 64 nu împiedică schimbul de informații între autoritățile de supraveghere ale diverselor state membre. Respectivele informații țin de obligația de secret profesional prevăzută la articolul 64.

▼M5

Articolul 65a

Cooperarea cu AEAPO

Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere cooperează cu AEAPO în sensul prezentei directive, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere furnizează fără întârziere AEAPO toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼B

Articolul 66

Acorduri de cooperare cu țările terțe

Statele membre pot încheia acorduri de cooperare care prevăd schimbul de informații cu autoritățile de supraveghere ale țărilor terțe sau cu autoritățile sau organismele din țările terțe, astfel cum au fost definite la articolul 68 alineatele (1) și (2), numai în situația în care informațiile care urmează să fie comunicate beneficiază de garanții ale secretului profesional cel puțin echivalente cu cele menționate în prezenta secțiune. Acest schimb de informații trebuie să aibă ca scop îndeplinirea misiunii de supraveghere a autorităților sau a organismelor în cauză.

În cazul în care informațiile care urmează să fie divulgate unei țări terțe de către un stat membru provin de la un alt stat membru, acestea nu pot fi divulgate decât cu acordul explicit al autorității de supraveghere din statul membru respectiv și, după caz, exclusiv în scopurile pentru care respectiva autoritate și-a dat acordul.

Articolul 67

Utilizarea informațiilor confidențiale

Autoritățile de supraveghere care, în temeiul articolelor 64 sau 65, primesc informații confidențiale, nu le pot utiliza decât pentru exercitarea funcțiilor lor și cu următoarele scopuri:

1. 

pentru a verifica dacă îndeplinesc condițiile de acces la activitatea de asigurare sau de reasigurare și pentru a controla mai ușor condițiile de desfășurare a acestei activități, în special în ceea ce privește rezervele tehnice, cerința de capital de solvabilitate, cerința de capital minim și sistemul de guvernanță;

2. 

pentru aplicarea sancțiunilor;

3. 

în cadrul unei acțiuni administrative împotriva unei decizii a autorității de supraveghere;

4. 

în cadrul acțiunilor în justiție în temeiul prezentei directive.

▼M5

Articolul 67a

Competențele de investigare ale Parlamentului European

Articolele 64 și 67 nu aduc atingere competențelor de investigare conferite Parlamentului European de articolul 226 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

▼B

Articolul 68

Schimbul de informații cu alte autorități

(1)  

Articolele 64 și 67 nu împiedică niciuna dintre următoarele activități:

(a) 

schimbul de informații între mai multe autorități de supraveghere în același stat membru, în exercitarea funcției lor de supraveghere;

(b) 

schimbul de informații, în exercitarea funcției lor de supraveghere, între autoritățile de supraveghere și una dintre următoarele autorități, organisme sau persoane situate în același stat membru:

(i) 

autoritățile investite cu misiunea de supraveghere a instituțiilor de credit și a altor instituții financiare, precum și autoritățile responsabile pentru supravegherea piețelor financiare;

(ii) 

organismele care iau parte la procedurile de lichidare și de faliment ale întreprinderilor de asigurare sau ale întreprinderilor de reasigurare și în alte proceduri similare;

(iii) 

persoanele responsabile pentru efectuarea auditului statutar al conturilor întreprinderilor de asigurare, al întreprinderilor de reasigurare și al altor instituții financiare;

▼M8

(iv) 

autoritățile responsabile cu supravegherea entităților obligate enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 și 2 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului ( 18 ) pentru a asigura respectarea directivei menționate;

▼B

(c) 

transmiterea, către organismele responsabile pentru administrarea procedurilor obligatorii de lichidare sau a fondurilor de garantare, a informațiilor necesare pentru îndeplinirea funcției lor.

Schimbul de informații menționat la literele (b) și (c) poate avea loc și între diferite state membre.

Informațiile primite de autoritățile, organismele și persoanele menționate intră sub incidența obligației de secret profesional prevăzută la articolul 64.

▼M13

Articolul 64 primul paragraf și articolul 67 nu împiedică schimbul de informații între autoritățile de supraveghere și autoritățile fiscale din același stat membru, în măsura în care un astfel de schimb este permis de dreptul intern. În cazul în care informațiile respective provin dintr-un alt stat membru, acestea fac obiectului schimbului numai cu acordul expres al autorității de la care acestea provin.

▼B

(2)  

Articolele 64-67 nu împiedică statele membre să autorizeze schimbul de informații între autoritățile de supraveghere și una dintre următoarele autorități sau persoane:

(a) 

autoritățile responsabile pentru supravegherea organismelor care iau parte la procedurile de lichidare și de faliment ale întreprinderilor de asigurare, ale întreprinderilor de reasigurare și la alte proceduri similare;

(b) 

autoritățile responsabile de supravegherea persoanelor responsabile pentru efectuarea auditului statutar al întreprinderilor de asigurare, al întreprinderilor de reasigurare, al instituțiilor de credit, al întreprinderilor de investiții și al altor instituții financiare;

(c) 

actuarii independenți ai întreprinderilor de asigurare sau ai întreprinderilor de reasigurare care exercită, în temeiul legii, o funcție de control asupra acestora, precum și organismele responsabile pentru supravegherea respectivilor actuari.

Statele membre care aplică primul paragraf impun cel puțin respectarea următoarelor condiții:

(a) 

informațiile trebuie să aibă ca scop îndeplinirea misiunii de supraveghere sau a funcției de control prevăzute la primul paragraf;

(b) 

informațiile primite trebuie să fie supuse obligației privind secretul profesional prevăzute la articolul 64;

(c) 

în cazul în care informațiile provin de la un alt stat membru, ele nu pot fi divulgate decât cu acordul explicit al autorităților de supraveghere de la care provin și, după caz, exclusiv în scopurile pentru care respectivele autorități și-au dat acordul.

Statele membre comunică celorlalte state membre și Comisiei identitatea autorităților, a persoanelor sau a organismelor care pot primi informații în temeiul primului și a celui de-al doilea paragraf.

(3)  

Articolele 64-67 nu împiedică statele membre, în scopul de a consolida stabilitatea și integritatea sistemului financiar, să autorizeze schimbul de informații între autoritățile de supraveghere și autoritățile sau organismele responsabile pentru depistarea și investigarea cazurilor de încălcare a dreptului societăților comerciale.

Statele membre care aplică primul paragraf impun cel puțin respectarea următoarelor condiții:

(a) 

informațiile trebuie să fie folosite în scopul depistării și investigării menționate în primul paragraf;

(b) 

informațiile primite trebuie să intre sub incidența obligației de secret profesional prevăzute la articolul 64;

(c) 

în cazul în care informațiile provin de la un alt stat membru, ele nu pot fi divulgate decât cu acordul explicit al autorităților de supraveghere de la care provin și, după caz, exclusiv în scopurile pentru care respectivele autorități și-au dat acordul.

În cazul în care, într-un stat membru, autoritățile sau organismele prevăzute la primul paragraf își îndeplinesc misiunea de depistare sau de investigare făcând apel la persoane împuternicite, având în vedere necesitatea unor competențe speciale, în acest scop și care nu sunt funcționari publici, posibilitatea de realizare a schimbului de informații prevăzută la primul paragraf poate fi extinsă și la aceste persoane în condițiile prevăzute la al doilea paragraf.

În scopul aplicării celui de-al doilea paragraf litera (c), autoritățile sau organismele menționate la primul paragraf comunică autorităților de supraveghere de la care provin informațiile identitatea și mandatul precis al persoanelor cărora le vor fi transmise.

(4)   Statele membre comunică celorlalte state membre și Comisiei identitatea autorităților, persoanelor sau organismelor care pot primi informații în temeiul alineatului (3).

Articolul 69

Comunicarea de informații administrațiilor centrale responsabile pentru legislația financiară

Articolele 64 și 67 nu împiedică statele membre să autorizeze, în temeiul actelor cu putere de lege, comunicarea anumitor informații către alte departamente din administrațiile lor centrale responsabile pentru legislația referitoare la supravegherea instituțiilor de credit, a instituțiilor financiare, a serviciilor de investiții și a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, precum și inspectorilor mandatați de departamentele respective.

▼M5

O astfel de comunicare nu poate avea loc decât în cazul în care acest lucru este necesar din motive de control prudențial. Statele membre prevăd, cu toate acestea, că informațiile primite în temeiul articolului 65 și al articolului 68 alineatul (1) și informațiile obținute prin intermediul verificărilor la fața locului menționate la articolul 33 pot face obiectul comunicărilor numai cu acordul explicit al autorității de supraveghere de la care provin sau al autorității de supraveghere a statului membru în care s-a efectuat verificarea la fața locului.

Articolul 70

Transmiterea de informații băncilor centrale și autorităților monetare, autorităților de supraveghere a sistemelor de plată și Comitetului european pentru risc sistemic

(1)  

Fără a aduce atingere articolelor 64-69, o autoritate de supraveghere poate transmite următoarelor organisme și autorități informații destinate să contribuie la îndeplinirea atribuțiilor lor:

(a) 

băncilor centrale din cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), inclusiv ►M13  BCE ◄ și altor organisme cu funcție similară, în calitatea lor de autorități monetare, atunci când aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor lor statutare, inclusiv pentru aplicarea politicii monetare și asigurarea lichidității aferente, supravegherea sistemelor de plată, de compensare și de decontare a valorilor mobiliare și asigurarea stabilității sistemului financiar;

(b) 

după caz, altor autorități publice naționale responsabile de supravegherea sistemelor de plată; precum și

(c) 

►M13  CERS ◄ , dacă informațiile respective sunt relevante pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin.

(2)   În cazul unei situații de urgență, inclusiv situația de urgență menționată la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, statele membre permit autorităților de supraveghere să comunice fără întârziere informații băncilor centrale naționale din cadrul SEBC (inclusiv BCE), atunci când aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor statutare ale acestora, inclusiv pentru aplicarea politicii monetare și furnizarea lichidității aferente, supravegherea sistemelor de plăți, de compensare și de decontare a titlurilor de valoare și asigurarea stabilității sistemului financiar, precum și CERS, atunci când aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor acestuia. (3)   Autoritățile sau organismele respective pot, de asemenea, să comunice autorităților de supraveghere informațiile de care pot avea nevoie în sensul articolului 67. Informațiile primite în acest context sunt supuse dispozițiilor privind obligația de secret profesional prevăzute în prezenta secțiune.

▼B

Articolul 71

Convergența practicilor de supraveghere

(1)   Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere au un mandat la nivelul Uniunii Europene.

▼M5

(2)  

Statele membre se asigură că, în exercitarea atribuțiilor care le revin, autoritățile de supraveghere țin seama de convergență în ceea ce privește instrumentele de supraveghere și practicile de supraveghere utilizate în aplicarea legilor, reglementărilor și cerințelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive. În acest scop, statele membre se asigură că:

(a) 

autoritățile de supraveghere participă la activitățile AEAPO;

(b) 

autoritățile de supraveghere depun toate eforturile pentru a respecta ghidurile și recomandările emise de AEAPO în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și prezintă justificări atunci când nu le respectă;

(c) 

mandatele naționale care le sunt conferite nu împiedică autoritățile de supraveghere să-și îndeplinească atribuțiile care le revin în calitate de membre ale AEAPO sau în temeiul prezentei directive.

▼M5 —————

▼B

Secțiunea 6

Atribuțiile auditorilor

Articolul 72

Atribuțiile auditorilor

▼M13

(1)  

Statele membre prevăd cel puțin că persoanele care sunt autorizate în înțelesul Directivei 2006/43/CE, care desfășoară în cadrul unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare auditarea legală menționată la articolul 34 sau articolul 35 din Directiva 2013/34/UE sau la articolul 73 din Directiva 2009/65/CE sau orice altă misiune legală, au obligația de a semnala de îndată autorităților de supraveghere orice fapt sau decizie referitoare la respectiva întreprindere de care au luat cunoștință în exercițiul misiunii lor și care este de natură să aibă una dintre următoarele consecințe:

▼B

(a) 

o încălcare de fond a actelor cu putere de lege și a actelor administrative care stabilesc condițiile de autorizare sau care reglementează, în mod special, desfășurarea activității întreprinderilor de asigurare și de reasigurare;

(b) 

împiedicarea funcționării continue a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

(c) 

refuzul de a certifica situația contabilă sau exprimarea unor rezerve;

(d) 

nerespectarea cerinței de capital de solvabilitate;

(e) 

nerespectarea cerinței de capital minim.

Persoanele menționate la primul paragraf au, de asemenea, obligația să semnaleze faptele sau deciziile de care au luat cunoștință în cadrul unei misiuni menționate la primul paragraf, exercitată într-o întreprindere care are o legătură strânsă – ce decurge dintr-o relație de control – cu întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cadrul căreia persoanele în cauză își exercită respectiva misiune.

(2)   Comunicarea, cu bună-credință, către autoritățile de supraveghere, de către persoane autorizate în sensul Directivei 84/253/CEE, a oricărui aspect sau a oricărei decizii menționate la alineatul (1) nu constituie o încălcare a vreunei restricții de divulgare a informațiilor impuse prin contract sau printr-un act cu putere de lege sau act administrativ și nu implică răspunderea persoanei în cauză în nici un fel.

CAPITOLUL V

Desfășurarea simultană a activității de asigurare de viață și de asigurare generală

Articolul 73

Desfășurarea simultană a activității de asigurare de viață și de asigurare generală

(1)   Întreprinderile de asigurare nu pot fi autorizate să desfășoare în mod simultan activitatea de asigurare de viață și activitatea de asigurare generală. (2)  

Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot prevedea următoarele:

(a) 

întreprinderile autorizate să desfășoare activitatea de asigurare de viață pot obține o autorizare și pentru desfășurarea activităților de asigurare generală în ceea ce privește riscurile enumerate în clasele 1 și 2 din anexa I partea A;

(b) 

întreprinderile autorizate numai pentru riscurile enumerate în clasele 1 și 2 din anexa I partea A pot obține o autorizare pentru desfășurarea activității de asigurare de viață.

Cu toate acestea, fiecare activitate se gestionează separat, în conformitate cu articolul 74.

(3)   Statele membre pot prevedea că întreprinderile menționate la alineatul (2) trebuie să îndeplinească normele contabile care reglementează întreprinderile de asigurare de viață pentru toate activitățile acestora. Până la coordonarea în acest sens, statele membre mai pot prevedea că, în ceea ce privește normele de lichidare, activitățile referitoare la riscurile enumerate în clasele 1 și 2 din anexa I partea A desfășurate de respectivele întreprinderi sunt reglementate de normele aplicabile activităților de asigurare de viață. (4)   În cazul în care o întreprindere de asigurare generală are legături financiare, comerciale sau administrative cu o întreprindere de asigurare de viață, autoritățile de supraveghere ale statelor membre de origine se asigură de faptul că întreprinderile în cauză nu au conturile distorsionate de aranjamente între aceste întreprinderi sau de orice aranjament care ar putea afecta alocarea de cheltuieli și venituri. (5)  

Întreprinderile care, la datele menționate în continuare, desfășurau în mod simultan atât activități de asigurare de viață, cât și activități de asigurare generală reglementate de prezenta directivă, pot continua să desfășoare simultan activitățile în cauză, cu condiția ca fiecare activitate să fie gestionată separat, în conformitate cu articolul 74:

(a) 

1 ianuarie 1981, pentru întreprinderile autorizate în Grecia;

(b) 

1 ianuarie 1986, pentru întreprinderile autorizate în Spania și Portugalia;

(c) 

1 ianuarie 1995, pentru întreprinderile autorizate în Austria, Finlanda și Suedia;

(d) 

1 mai 2004, pentru întreprinderile autorizate în Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovacia și Slovenia;

(e) 

1 ianuarie 2007, pentru întreprinderile autorizate în Bulgaria și România;

▼M3

(ea) 

1 iulie 2013, pentru întreprinderile autorizate în Croația;

▼B

(f) 

15 martie 1979, pentru restul întreprinderilor.

Statul membru de origine poate cere întreprinderilor de asigurare să înceteze, într-un interval de timp care urmează a fi determinat de respectivul stat membru, executarea simultană a activităților de asigurare de viață și de asigurare generală în care erau angajate la datele menționate la primul paragraf.

Articolul 74

Separarea gestionării asigurărilor de viață și a asigurărilor generale

(1)  

Gestionarea separată menționată la articolul 73 se organizează astfel încât activitatea de asigurare de viață să se deosebească de activitatea de asigurare generală.

Interesele deținătorilor de asigurări de viață și ale deținătorilor de asigurări generale nu pot fi prejudiciate și, în special, deținătorii asigurărilor de viață beneficiază de profiturile din asigurările de viață ca și când întreprinderea de asigurare de viață ar subscrie numai asigurări de viață.

(2)  

Fără a aduce atingere articolelor 100 și 128, întreprinderile de asigurare menționate la articolul 73 alineatele (2) și (5) calculează:

(a) 

o cerință de capital minim noțională pentru activitatea lor de asigurare sau de reasigurare de viață, calculată ca și cum întreprinderea în cauză ar desfășura numai această activitate, pe baza conturilor separate menționate la alineatul (6); și

(b) 

o cerință de capital minim noțională pentru activitatea lor de asigurare sau de reasigurare generală, calculată ca și cum întreprinderea în cauză ar desfășura numai această activitate, pe baza conturilor separate menționate la alineatul (6).

(3)  

Ca un minimum, întreprinderile de asigurare menționate la articolul 73 alineatele (2) și (5) îndeplinește următoarele cerințe cu o valoare echivalentă a elementelor fondurilor proprii de bază eligibile:

(a) 

cerința de capital minim noțională pentru activitatea de asigurare de viață;

(b) 

cerința de capital minim noțională pentru activitatea de asigurare generală;

Obligațiile financiare minime menționate la primul paragraf cu privire la activitatea de asigurare de viață și la activitatea de asigurare generală nu pot fi suportate din cealaltă activitate.

(4)   Atât timp cât obligațiile financiare minime menționate la alineatul (3) sunt îndeplinite și cu condiția ca autoritățile de supraveghere să fie informate, întreprinderea poate utiliza, pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate prevăzută la articolul 100, elementele explicite din fondurile proprii eligibile care sunt încă disponibile pentru una dintre activități. (5)   Autoritățile de supraveghere analizează rezultatele ambelor activități, de asigurare de viață și generală, pentru a se asigura că sunt îndeplinite cerințele de la alineatele (1)-(4). (6)  

Situațiile financiare sunt întocmite astfel încât să indice sursele rezultatelor pentru activitatea de asigurare de viață și cea de asigurare generală separat. Toate veniturile, în special primele, plățile făcute de reasigurători și venitul din investiții, precum și cheltuielile, în special plata daunelor, suplimentări ale rezervelor tehnice, prime de reasigurare și cheltuieli de exploatare cu privire la activitatea de asigurare, sunt defalcate în funcție de proveniență. Elementele comune ambelor activități sunt contabilizate în conformitate cu metodele de alocare care urmează să fie acceptate de autoritățile de supraveghere.

Pe baza acestor situații financiare, întreprinderile de asigurare elaborează o declarație în care elementele fondurilor proprii de bază eligibile care îndeplinește fiecare cerință de capital minim noțională menționată la alineatul (2) sunt clar identificate, în conformitate cu articolul 98 alineatul (4).

(7)  

În cazul în care valoarea elementelor fondurilor proprii de bază eligibile pentru una dintre activități este insuficientă pentru a acoperi obligațiile financiare minime menționate la alineatul (3) primul paragraf, autoritățile de supraveghere aplică activității deficiente măsurile prevăzute de prezenta directivă, indiferent de rezultatele celeilalte activități.

Prin derogare de la alineatul (3) al doilea paragraf, respectivele măsuri pot implica autorizarea unui transfer de elemente explicite ale fondurilor proprii de bază eligibile de la o activitate la alta.

CAPITOLUL VI

Norme privind evaluarea activelor și pasivelor, rezervele tehnice, fondurile proprii, cerința de capital de solvabilitate, cerința de capital minim și norme privind investițiile

Secțiunea 1

Evaluarea activelor și pasivelor

Articolul 75

Evaluarea activelor și pasivelor

(1)  

Statele membre se asigură că, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel, întreprinderile de asigurare și de reasigurare își evaluează activele și pasivele după cum urmează:

(a) 

activele se evaluează la valoarea la care ar putea fi tranzacționate între părți interesate și în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții obiective;

(b) 

pasivele se evaluează la valoarea la care ar putea fi transferate sau decontate între părți, de bunăvoie, în cunoștință de cauză și în condiții normale de concurență.

La evaluarea pasivelor în conformitate cu litera (b) nu se efectuează nicio ajustare care să țină seama de bonitatea întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare.

▼M5

(2)   Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a pentru a stabili metodele și ipotezele care trebuie aplicate la evaluarea activelor și pasivelor în conformitate cu alineatul (1). (3)  

Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește evaluarea activelor și pasivelor, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

(a) 

în măsura în care actele delegate menționate la alineatul (2) impun utilizarea standardelor internaționale de contabilitate adoptate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002, compatibilitatea acestor standarde de contabilitate cu metoda de evaluare a activelor și pasivelor, potrivit dispozițiilor de la alineatele (1) și (2);

(b) 

metodele și ipotezele care urmează a fi utilizate atunci când prețurile de cotare pe piață nu sunt disponibile sau când standardele internaționale de contabilitate, adoptate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002, nu concordă temporar sau permanent cu metoda de evaluare a activelor și pasivelor stabilită la alineatele (1) și (2);

(c) 

metodele și ipotezele care urmează a fi utilizate la evaluarea activelor și pasivelor în conformitate cu alineatul (1), în cazul în care actele delegate menționate la alineatul (2) permit utilizarea metodelor de evaluare alternative.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼B

Secțiunea 2

Norme privind rezervele tehnice

Articolul 76

Dispoziții generale

(1)   Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare stabilesc rezerve tehnice pentru toate obligațiile de asigurare și de reasigurare care le revin față de deținătorii de polițe sau de beneficiarii unor contracte de asigurare sau de reasigurare. (2)   Valoarea rezervelor tehnice corespunde cuantumului curent la prețul pieței pe care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare ar trebui să-l plătească dacă și-ar transfera imediat obligațiile de asigurare și reasigurare către o altă întreprindere de asigurare sau de reasigurare. (3)   Calculul rezervelor tehnice utilizează în mod coerent informațiile furnizate de piețele financiare și datele general disponibile privind riscurile de subscriere (coerența cu piața). (4)   Rezervele tehnice se calculează în mod prudent, fiabil și obiectiv. (5)   În conformitate cu principiile prevăzute la alineatele (2), (3) și (4) și ținând seama de principiile prevăzute la articolul 75 alineatul (1), rezervele tehnice se calculează în conformitate cu articolele 77-82 și 86.

Articolul 77

Calcularea rezervelor tehnice

(1)   Valoarea rezervelor tehnice este egală cu suma dintre cea mai bună estimare și marja de risc prevăzute la alineatele (2) și respectiv (3). (2)  

Cea mai bună estimare corespunde mediei fluxurilor de trezorerie viitoare, ponderată cu probabilitățile, ținând seama de valoarea în timp a banilor (valoarea actualizată estimată a fluxurilor de trezorerie viitoare), pe baza structurii relevante pe termene a ratelor dobânzilor fără risc.

Calculul celei mai bune estimări se bazează pe informații actualizate și credibile și pe ipoteze realiste și se efectuează pe baza unor metode actuariale și statistice adecvate, aplicabile și adecvate.

Proiecția fluxurilor de trezorerie utilizată la calcularea celei mai bune estimări ține seama de toate intrările și ieșirile de numerar necesare pentru reglarea obligațiilor de asigurare și de reasigurare pe toată durata lor de viață.

Cea mai bună estimare se calculează la valoarea sa brută, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale. Aceste sume se calculează separat, în conformitate cu articolul 81.

(3)   Marja de risc se calculează astfel încât să garanteze că valoarea rezervelor tehnice este echivalentă cu suma de care întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar avea nevoie pentru a prelua și onora obligațiile de asigurare și de reasigurare. (4)  

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare procedează la o evaluare separată a celei mai bune estimări și a marjei de risc.

Cu toate acestea, în cazul în care fluxurile de trezorerie asociate obligațiilor de asigurare sau de reasigurare pot fi replicate fiabil utilizând instrumente financiare pentru care se poate observa o valoare de piață fiabilă, valoarea rezervelor tehnice asociate fluxurilor de trezorerie în cauză se determină pe baza valorii de piață a respectivelor instrumente financiare. În acest caz, nu este necesar să se procedeze la calcularea separată a celei mai bune estimări și a marjei de risc.

(5)  

►M13  Atunci când procedează la o evaluare separată a celei mai bune estimări și a marjei de risc, întreprinderile de asigurare și de reasigurare calculează marja de risc determinând costul mobilizării unei valori a fondurilor proprii eligibile egală cu cerința de capital de solvabilitate ajustată în timp necesară pentru a face față obligațiilor de asigurare și de reasigurare pe toată durata lor de viață. Ajustarea cerinței de capital de solvabilitate constă într-un element exponențial și variabil în funcție de timp. ◄

Rata utilizată la determinarea costului mobilizării unei astfel de valori a fondurilor proprii eligibile (rata costului capitalului) este aceeași pentru toate întreprinderile de asigurare și de reasigurare și se revizuiește periodic.

Rata costului capitalului utilizată este egală cu rata suplimentară, peste rata dobânzii fără risc, pe care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare ar trebui să o suporte în cazul în care deține fonduri proprii eligibile în conformitate cu secțiunea 3 de o valoare egală cu cerința de capital de solvabilitate necesar pentru a face față obligațiilor de asigurare și de reasigurare pe toată durata lor de viață.

▼M13

(6)   Se consideră că rata costului capitalului menționată la alineatul (5) este egală cu 4,75  % începând cu 30 ianuarie 2027. Comisia efectuează revizuirea periodică menționată la alineatul (5) al doilea paragraf nu mai devreme de 31 ianuarie 2032. (7)   În cazul în care contractele de asigurare și de reasigurare includ opțiuni și garanții financiare, metodele utilizate pentru calcularea celei mai bune estimări reflectă în mod corespunzător faptul că valoarea actualizată a fluxurilor de trezorerie generate de contractele respective poate depinde atât de rezultatul estimat al evenimentelor și evoluțiilor viitoare, cât și de abaterile potențiale ale rezultatului real de la rezultatul estimat în anumite scenarii. (8)   În pofida alineatului (7), întreprinderile de asigurare și de reasigurare care sunt clasificate drept întreprinderi mici și cu un grad redus de complexitate și întreprinderile care au obținut aprobarea prealabilă din partea autorităților de supraveghere pot utiliza o evaluare deterministă prudentă a celei mai bune estimări pentru obligațiile de asigurare de viață cu opțiuni și garanții care nu sunt considerate semnificative.

▼M13

Articolul 77a

Extrapolarea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc

(1)  

La determinarea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc, menționată la articolul 77 alineatul (2), se utilizează informații derivate din instrumentele financiare relevante și se asigură concordanța cu acestea. La determinarea respectivă se ține cont de instrumente financiare relevante cu scadențe în cazul cărora piețele sunt diversificate, lichide și transparente. În cazul scadențelor care depășesc primul punct de netezire, rata relevantă a dobânzilor fără risc se extrapolează în conformitate cu al treilea paragraf. Primul punct de netezire pentru o monedă este cea mai îndepărtată scadență pentru care sunt îndeplinite condițiile următoare:

(a) 

piețele instrumentelor financiare cu scadența respectivă sunt diversificate, lichide și transparente;

(b) 

ponderea obligațiunilor rămase de rambursat cu scadența respectivă sau o scadență mai îndepărtată din totalul obligațiunilor rămase de rambursat exprimate în moneda respectivă este suficient de ridicată.

Partea extrapolată a structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc se bazează pe ratele forward care converg lin dinspre rata forward aplicabilă la primul punct de netezire către o ultimă rată forward (UFR).

Rata forward extrapolată este egală cu media ponderată a unei rate forward lichide și a UFR. Rata forward lichidă se bazează pe una sau pe un set de rate forward în raport cu cele mai îndepărtate scadențe pentru care valoarea instrumentului financiar relevant poate fi determinată pe o piață diversificată, lichidă și transparentă. Pentru scadențe de cel puțin 40 de ani după primul punct de netezire, ponderea UFR este de cel puțin 77,5  %.

Partea extrapolată a ratelor dobânzilor fără risc relevante ține cont de informațiile din instrumente financiare, altele decât obligațiuni, iar piețele instrumentelor financiare respective sunt diversificate, lichide și transparente.

(2)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot, sub rezerva aprobării prealabile de către autoritatea lor de supraveghere, să aplice mecanismul de introducere treptată prevăzut la al doilea paragraf.

Mecanismul de introducere treptată menționat la primul paragraf constă în următoarele:

(a) 

la 30 ianuarie 2027, parametrii care determină viteza convergenței ratelor forward către ultima rată forward a extrapolării se stabilesc astfel încât structura temporală a ratei dobânzilor fără risc să fie suficient de similară cu structura temporală a ratei dobânzilor fără risc din data respectivă stabilită în conformitate cu regulile privind extrapolarea aplicabile la 29 ianuarie 2027;

(b) 

parametrii care determină viteza de convergență a ratelor forward către ultima rata forward a extrapolării se reduc liniar la începutul fiecărui an calendaristic, astfel încât parametrii finali ai extrapolării să se aplice de la 1 ianuarie 2032.

Mecanismul de introducere treptată menționat la primul paragraf de la prezentul alineat se aplică fără a se afecta determinarea diversificării, a lichidității și a transparenței piețelor financiare și nici primul punct de netezire menționat la alineatul (1).

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare care aplică primul și al doilea paragraf de la prezentul alineat fac publice, în secțiunea din raportul lor privind solvabilitatea și situația financiară care constă în informații destinate profesioniștilor din piață, menționate la articolul 51 alineatul (1b):

(a) 

faptul că aplică mecanismul de introducere treptată pentru extrapolare; și

(b) 

cuantificarea impactului neaplicării mecanismului de introducere treptată asupra poziției lor financiare.

(3)   În pofida alineatului (1), la 28 ianuarie 2025, primul punct de netezire pentru euro este la o scadență de 20 de ani.

▼M5

Articolul 77b

Prima de echilibrare a structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc

(1)  

Întreprinderile de asigurare și reasigurare pot aplica o primă de echilibrare structurii temporale relevante a ratelor dobânzilor fără risc pentru a calcula cea mai bună estimare pentru un portofoliu de obligații de asigurare și reasigurare de viață, inclusiv pentru anuitățile care provin din contractele de asigurări sau reasigurări generale, sub rezerva aprobării prealabile de către autoritățile de supraveghere, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a) 

întreprinderea de asigurare sau reasigurare alocă un portofoliu de active alcătuit din obligațiuni și alte active cu caracteristici similare în ceea ce privește fluxurile de trezorerie pentru a acoperi cea mai bună estimare a portofoliului de obligații de asigurare sau reasigurare și menține alocarea respectivă pe toată durata ciclului de viață al obligațiilor, cu excepția scopului de a menține echivalența fluxurilor de trezorerie estimate aferente activelor și pasivelor în cazul în care fluxurile de trezorerie au suferit modificări substanțiale;

(b) 

portofoliul de obligații de asigurare sau reasigurare căruia i se aplică prima de echilibrare și portofoliul de active alocat sunt identificate, organizate și gestionate separat de alte activități ale întreprinderii, iar portofoliul de active alocat nu poate fi folosit pentru a acoperi pierderile generate de alte activități ale întreprinderii;

(c) 

fluxurile de trezorerie estimate ale portofoliului de active alocat sunt echivalente fiecărui flux de trezorerie estimat al portofoliului de obligații de asigurare sau reasigurare în aceeași monedă, iar neconcordanțele nu generează riscuri semnificative cu privire la riscurile inerente activității de asigurare sau de reasigurare căreia i se aplică prima de echilibrare;

(d) 

contractele care se află la baza portofoliului de obligații de asigurare sau reasigurare nu generează plăți viitoare de prime;

(e) 

singurele riscuri de subscriere asociate portofoliului de obligații de asigurare sau reasigurare sunt riscul de longevitate, riscul de cheltuieli, riscul de revizuire și riscul de mortalitate;

(f) 

în cazul în care riscul de subscriere asociat portofoliului de obligații de asigurare sau reasigurare include riscul de mortalitate, cea mai bună estimare a obligațiilor de asigurare sau reasigurare crește cu cel mult 5 % în cazul unei creșteri a riscului de mortalitate calibrat în conformitate cu articolul 101 alineatele (2)-(5);

(g) 

contractele care se află la baza portofoliului de obligații de asigurare sau reasigurare fie nu prevăd nicio opțiune pentru titularul poliței, fie prevăd doar o opțiune de răscumpărare în cazul căreia valoarea de răscumpărare nu depășește valoarea activelor, evaluate în conformitate cu articolul 75, care acoperă obligațiile de asigurare sau reasigurare în momentul exercitării opțiunii de răscumpărare;

(h) 

fluxurile de trezorerie ale portofoliului de active alocat sunt fixe și nu pot fi modificate de emitenții activelor și nici de terți;

(i) 

obligațiile de asigurare sau reasigurare asociate unui contract de asigurare sau reasigurare nu sunt împărțite în mai multe părți la alcătuirea portofoliului de obligații de asigurare sau reasigurare în sensul prezentului alineat.

În pofida dispozițiilor de la primul paragraf litera (h), întreprinderile de asigurare sau reasigurare pot folosi active cu fluxuri de trezorerie fixe, cu excepția cazului în care depind de inflație, cu condiția ca activele în cauză să fie echivalente fluxurilor de trezorerie ale portofoliului de obligații de asigurare sau reasigurare care depind de inflație.

În cazul în care emitenții sau terții au dreptul să modifice fluxurile de trezorerie ale unui activ astfel încât investitorul să beneficieze de o compensație suficientă care să îi permită să obțină aceleași fluxuri de trezorerie reinvestind în active cu o calitate a creditului echivalentă sau superioară, dreptul de a modifica fluxurile de trezorerie nu împiedică activul respectiv să fie admis în portofoliul alocat în conformitate cu primul paragraf litera (h).

▼M13

În sensul primului paragraf litera (i), un contract de asigurare de viață de grup este considerat a fi un singur contract.

▼M5

(2)   Întreprinderile de asigurare sau reasigurare care aplică prima de echilibrare unui portofoliu de obligații de asigurare sau reasigurare nu revin la o abordare care nu include o primă de echilibrare. În cazul în care o întreprindere de asigurare sau reasigurare care aplică prima de echilibrare nu mai este în măsură să respecte condițiile prevăzute la alineatul (1), aceasta informează imediat autoritatea de supraveghere și ia măsurile necesare pentru a reinstitui conformitatea cu condițiile respective. Dacă nu este în măsură să reinstituie conformitatea cu condițiile respective în termen de două luni de la data nerespectării condițiilor, întreprinderea încetează să aplice prima de echilibrare tuturor obligațiilor sale de asigurare sau reasigurare și nu are dreptul de a aplica prima de echilibrare pentru o perioadă de încă 24 de luni. (3)   Prima de echilibrare nu se aplică obligațiilor de asigurare sau reasigurare în cazul în care structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc folosită pentru a calcula cea mai bună estimare a obligațiilor în cauză include o primă de volatilitate în conformitate cu articolul 77d sau măsuri tranzitorii privind ratele dobânzilor fără risc în conformitate cu articolul 308c.

Articolul 77c

Calculul primei de echilibrare

(1)  

Pentru fiecare monedă, prima de echilibrare menționată la articolul 77b se calculează în conformitate cu următoarele principii:

(a) 

prima de echilibrare trebuie să fie egală cu diferența dintre următoarele elemente:

(i) 

rata anuală acumulată, calculată ca rata unică de actualizare care, atunci când se aplică fluxurilor de trezorerie ale portofoliului de obligații de asigurare sau reasigurare, are drept rezultat o valoare egală cu valoarea în conformitate cu articolul 75 a portofoliului de active alocat;

(ii) 

rata anuală acumulată, calculată ca rata unică de actualizare care, atunci când se aplică fluxurilor de trezorerie ale portofoliului de obligații de asigurare sau reasigurare, are drept rezultat o valoare egală cu valoarea celei mai bune estimări a portofoliului de obligații de asigurare sau reasigurare atunci când se ține cont de valoarea în timp a banilor utilizând structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc;

(b) 

prima de echilibrare trebuie să nu includă marja de credit istorică care reflectă riscurile reținute de întreprinderea de asigurare sau reasigurare;

(c) 

fără a aduce atingere literei (a), marja de credit istorică trebuie să se majoreze atunci când este necesar pentru a se asigura faptul că prima de echilibrare aplicată activelor cu o calitate a creditului clasificată ca inferioară nu depășește primele de echilibrare aplicate activelor cu o calitate a creditului clasificată ca superioară, care au aceeași durată și sunt încadrate în aceeași clasă de active;

(d) 

utilizarea evaluărilor externe ale creditului la calculul primei de echilibrare trebuie să fie în conformitate cu articolul 111 alineatul (1) litera (n).

(2)  

În sensul alineatului (1) litera (b), marja de credit istorică este:

(a) 

egală cu suma următoarelor elemente:

(i) 

marja de credit care corespunde probabilității de neîncasare a creanțelor aferente activelor;

(ii) 

marja de credit care corespunde pierderii estimate în urma diminuării ratingului activelor;

(b) 

în cazul expunerilor față de administrațiile centrale și băncile centrale ale statelor membre, egală cu cel puțin 30 % din media pe termen lung a marjei peste rata dobânzilor fără risc a activelor cu aceeași durată, calitate a creditului și încadrate în aceeași clasă de active, astfel cum s-a observat pe piețele financiare;

(c) 

în cazul altor active decât expunerile față de administrațiile centrale și băncile centrale ale statelor membre, egală cu cel puțin 35 % din media pe termen lung a marjei peste rata dobânzilor fără risc a activelor cu aceeași durată, calitate a creditului și încadrate în aceeași clasă de active, astfel cum s-a observat pe piețele financiare.

Probabilitatea de neîncasare a creanțelor menționată la primul paragraf litera (a) punctul (i) se bazează pe statisticile pe termen lung privind neîncasarea creanțelor care sunt pertinente pentru activul în cauză în ceea ce privește durata, calitatea creditului și clasa de active în care se încadrează.

În cazul în care nu se poate obține o marjă de credit fiabilă pe baza statisticilor menționate la al doilea paragraf, marja de credit istorică este egală cu partea din media pe termen lung a marjei peste rata dobânzilor fără risc, menționată la literele (b) și (c).

Articolul 77d

Prima de volatilitate aplicată structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc

▼M13

(1)  

Statele membre se asigură că o întreprindere de asigurare sau de reasigurare poate aplica prima de volatilitate structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc, în vederea calculării celei mai bune estimări menționate la articolul 77 alineatul (2), sub rezerva aprobării prealabile de către autoritățile de supraveghere în cazul în care sunt îndeplinite cel puțin condițiile următoare:

(a) 

prima de volatilitate pentru o anumită monedă se aplică la calcularea celei mai bune estimări a tuturor obligațiilor de asigurare și de reasigurare ale întreprinderii care sunt exprimate în moneda respectivă, în cazul în care structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc utilizată pentru calcularea celei mai bune estimări a obligațiilor respective nu include o primă de echilibrare, astfel cum este menționată la articolul 77b;

(b) 

întreprinderea demonstrează, într-un mod considerat convingător de autoritatea de supraveghere, că a instituit procese adecvate pentru calcularea primei de volatilitate în temeiul alineatelor (3) și (4) de la prezentul articol.

(1a)   În pofida alineatului (1) de la prezentul articol, întreprinderile de asigurare și de reasigurare care au aplicat o primă de volatilitate structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru calcularea celei mai bune estimări menționate la articolul 77 alineatul (2) înainte de 29 ianuarie 2026 pot continua, fără aprobarea prealabilă din partea autorității de supraveghere, să aplice o primă de volatilitate cu condiția să respecte condițiile pentru aprobare prealabilă în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol începând cu 30 ianuarie 2027. (1b)   Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere au competența de a impune unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare să înceteze să aplice o primă de volatilitate structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru calcularea celei mai bune estimări menționate la articolul 77 alineatul (2) în cazul în care întreprinderea nu mai îndeplinește condițiile pentru aprobare prealabilă prevăzute în dreptul intern în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol. Atunci când o întreprindere restabilește conformitatea cu condițiile respective, întreprinderea respectivă poate solicita aprobarea prealabilă din partea autorităților de supraveghere pentru a aplica o primă de volatilitate structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru calcularea celei mai bune estimări în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol. (1c)  

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot, sub rezerva aprobării prealabile de către autoritatea de supraveghere, să aplice o ajustare specifică întreprinderii marjei corectate în funcție de risc a monedei menționate la alineatul (3), în cazul în care:

(a) 

marja corectată în funcție de risc a depășit marja corectată în funcție de risc calculată pe baza portofoliului de investiții în instrumente de datorie al întreprinderii în cursul celor patru perioade de raportare trimestriale anterioare datei de raportare; și

(b) 

informațiile care sunt inerente activelor relevante ale întreprinderii și care sunt raportate de întreprindere în conformitate cu articolul 35 alineatele (1)-(4) sunt de o calitate suficientă pentru a permite un calcul corect și fiabil al ajustării respective.

Ajustarea corespunde celei mai mici valori dintre 105 % și raportul dintre marja corectată în funcție de risc calculată pe baza portofoliului de investiții în instrumente de datorie al întreprinderii și marja corectată în funcție de risc calculată pe baza portofoliului de referință pentru moneda relevantă. Marja corectată în funcție de risc pe baza portofoliului de investiții în instrumente de datorie al întreprinderii se calculează în același mod ca marja corectată în funcție de risc pe baza portofoliului de referință pentru moneda relevantă, dar utilizând date specifice întreprinderii privind ponderile și durata medie a subclaselor relevante din cadrul portofoliului de investiții în instrumente de datorie al întreprinderii pentru moneda relevantă.

În cazul în care se aplică ajustarea, prima de volatilitate nu se majorează cu macroprima de volatilitate menționată la alineatul (4).

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare încetează imediat aplicarea ajustării atunci când aceasta majorează marja corectată în funcție de risc a monedei menționată la alineatul (3) timp de două perioade de raportare trimestriale consecutive.

(2)   Pentru fiecare monedă relevantă, prima de volatilitate aplicată structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc se bazează pe marja dintre rata dobânzii care ar putea fi obținută dintr-un portofoliu de referință de investiții în instrumente de datorie pentru moneda în cauză și ratele structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru moneda în cauză.

Portofoliul de referință de investiții în instrumente de datorie aferent unei monede este reprezentativ pentru activele exprimate în moneda în cauză și în care investesc întreprinderile de asigurare și de reasigurare pentru a acoperi cea mai bună estimare a obligațiilor de asigurare și de reasigurare exprimate în moneda respectivă.

(3)   Cuantumul primei de volatilitate aplicate ratelor dobânzilor fără risc pentru o monedă se calculează după cum urmează:

VAcu= 85 % CSSRcu RCScu

unde:

(a) 

VAcu este prima de volatilitate aferentă unei monede cu ;

(b) 

CSSRcu este raportul de senzitivitate la marja de credit aferent unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare pentru moneda cu ;

(c) 

RCScu este marja corectată în funcție de risc pentru moneda cu .

VAcu se aplică ratelor dobânzilor fără risc relevante din cadrul structurii temporale care nu sunt derivate prin extrapolare în conformitate cu articolul 77a. În cazul în care partea extrapolată a ratelor dobânzilor fără risc relevante ține cont de informațiile din instrumentele de datorie, altele decât obligațiuni, în temeiul articolului 77a alineatul (1), VAcu se aplică, de asemenea, ratelor dobânzilor fără risc derivate din instrumentele financiare respective. Extrapolarea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc se bazează pe respectivele rate ajustate ale dobânzilor fără risc.

CSSRcu nu are o valoare negativă sau mai mare decât unu. Raportul prezintă valori mai mici decât unu atunci când senzitivitatea activelor unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare într-o monedă la variațiile marjelor de credit este mai mică decât senzitivitatea rezervelor tehnice ale respectivei întreprinderi în moneda respectivă la variațiile ratelor dobânzii.

RCScu reprezintă diferența dintre marja menționată la alineatul (2) și partea din marja respectivă care poate fi atribuită unei evaluări realiste a pierderilor estimate, a unui risc de credit neașteptat sau a unui alt risc aferent activelor.

Partea din marjă care poate fi atribuită unei evaluări realiste a pierderilor estimate, a riscului de credit neașteptat sau a oricărui alt risc se calculează ca procent din marje. Acest procent scade pe măsură ce marjele cresc și se disting cel puțin următoarele trei cazuri:

(a) 

cazul în care marjele nu depășesc media lor pe termen lung;

(b) 

cazul în care marjele depășesc media lor pe termen lung, dar nu depășesc dublul mediei lor pe termen lung;

(c) 

cazul în care marjele depășesc dublul mediei lor pe termen lung.

Corecția în funcție de risc nu depășește niciodată un procent adecvat din marjele medii pe termen lung.

Prin derogare de la primul paragraf, întreprinderile de asigurare și de reasigurare care își au sediul central într-un stat membru cu o monedă raportată la euro care respectă criteriile detaliate pentru ajustările efectuate în cazul monedelor raportate la euro în scopul facilitării calculului submodulului „risc valutar”, astfel cum sunt stabilite în temeiul articolului 111 alineatul (1) litera (p), atunci când calculează prima de volatilitate la ratele dobânzilor fără risc pentru moneda raportată și prima de volatilitate la ratele dobânzilor fără risc pentru euro, sunt autorizate să calculeze un singur CSSRcu atât pentru moneda lor locală, cât și pentru euro, luând în considerare în comun activele și obligațiile exprimate în euro și în moneda lor locală.

(4)   Fără a aduce atingere alineatului (1c), prima de volatilitate pentru euro se majorează cu o macroprimă de volatilitate. Macroprima de volatilitate se calculează după cum urmează:

VAEuro,macro= 85 %·CSSREuro·max(RCSco-1,3 ·RCSEuro;0)·ωco

unde:

(a) 

VAEuro,macro este macroprima de volatilitate pentru o țară co ;

(b) 

CSSREuro este raportul de senzitivitate la marja de credit aferent unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare pentru moneda euro;

(c) 

RCSco este marja corectată în funcție de risc pentru țara co ;

(d) 

RCSEuro este marja corectată în funcție de risc pentru moneda euro;

(e) 

ωco este factorul de ajustare de țară pentru țara co .

CSSREuro se calculează ca raport de senzitivitate la marja de credit aferent unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare pentru moneda euro în conformitate cu alineatul (3).

RCSco se calculează în același mod ca marja corectată în funcție de risc pentru moneda euro în conformitate cu alineatul (3), însă pe baza unui portofoliu de referință care este reprezentativ pentru activele în care investesc întreprinderile de asigurare și de reasigurare pentru a acoperi cea mai bună estimare a obligațiilor de asigurare și de reasigurare aferente produselor vândute pe piața de asigurări din țara în cauză și exprimate în euro.

RCSEuro se calculează ca marja corectată în funcție de risc pentru moneda euro în conformitate cu alineatul (3).

Factorul de ajustare de țară menționat la primul paragraf litera (e) se calculează după cum urmează:

ωco= max(min(((RCSco*-0,6 %)/0,3  %);1);0)

Unde RCSco* este marja corectată în funcție de risc pentru țara co , astfel cum se menționează la litera (c) de la primul paragraf, înmulțită cu procentajul investițiilor în instrumente de datorie în raport cu totalul activelor deținute de întreprinderile de asigurare și de reasigurare autorizate în țara co .

(4a)   Pentru a calcula marja subiacentă primei de volatilitate, pentru fiecare monedă și pentru fiecare țară, marja menționată la alineatele (2) și (4) este suma ponderată dintre marja medie de monedă pentru obligațiunile de stat și marja medie de monedă pentru obligațiuni, altele decât obligațiunile de stat, împrumuturile și securitizările. În scopul acestui calcul, ponderile sunt raportul dintre valoarea obligațiunilor de stat incluse în portofoliul de referință al activelor pentru moneda sau țara respectivă și valoarea tuturor activelor incluse în portofoliul de referință respectiv și, respectiv, raportul dintre valoarea obligațiunilor, altele decât obligațiunile de stat, împrumuturile și securitizările incluse în portofoliul de referință al activelor pentru moneda sau țara respectivă și valoarea tuturor activelor incluse în portofoliul de referință respectiv.

▼M5

(5)   Prima de volatilitate nu se aplică obligațiilor de asigurare în cazul în care structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc utilizată pentru calculul celei mai bune estimări a obligațiilor respective i s-a aplicat o primă de echilibrare în conformitate cu articolul 77b. (6)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 101, cerința de capital de solvabilitate nu acoperă riscul de pierdere a fondurilor proprii de bază în urma modificării primei de volatilitate.

Articolul 77e

Informații tehnice emise de Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale

(1)  

AEAPO stabilește și publică, pentru fiecare monedă relevantă, următoarele informații tehnice cel puțin o dată pe trimestru:

(a) 

o structură temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc pentru calculul celei mai bune estimări menționate la articolul 77 alineatul (2), fără aplicarea primei de echilibrare sau a primei de volatilitate;

▼M13

(aa) 

în scopul publicării informațiilor în temeiul articolului 51 alineatul (8), o structură temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc, fără primă de echilibrare sau primă de volatilitate, determinată fără aplicarea mecanismului de introducere treptată pentru extrapolare, astfel cum este prevăzut la articolul 77a alineatul (2);

(ab) 

setul de scenarii care trebuie utilizate pentru evaluarea deterministă prudentă a celei mai bune estimări pentru obligațiile de asigurare de viață în temeiul articolului 77 alineatul (8);

▼M5

(b) 

pentru fiecare durată, calitate a creditului și clasă de active relevante, o marjă de credit istorică pentru calculul primei de echilibrare menționate la articolul 77c alineatul (1) litera (b);

▼M13

(c) 

pentru fiecare monedă relevantă și, respectiv, pentru fiecare piață de asigurări națională relevantă, o marjă corectată în funcție de risc, astfel cum se menționează la articolul 77d alineatele (3) și, respectiv, (4);

▼M13

(d) 

pentru fiecare stat membru relevant, procentajul investițiilor în instrumente de datorie în raport cu totalul activelor deținute de întreprinderile de asigurare și de reasigurare autorizate în țară, astfel cum se menționează la articolul 77d alineatul (4).

(1a)   Pentru fiecare monedă relevantă și pentru fiecare scadență la care piețele instrumentelor financiare sau ale obligațiunilor relevante cu scadența respectivă sunt diversificate, lichide și transparente, EIOPA stabilește și publică, cel puțin o dată pe an, procentajul obligațiunilor cu scadența respectivă sau o scadență mai îndepărtată din totalul obligațiunilor exprimate în moneda respectivă, astfel cum se menționează la articolul 77a alineatul (1).

▼M5

(2)   ►M13  Pentru a asigura condiții uniforme de calculare a rezervelor tehnice și a fondurilor proprii de bază, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în care să prevadă, pentru fiecare monedă relevantă, informațiile tehnice menționate la alineatul (1) de la prezentul articol și primul punct de netezire în temeiul articolului 77a alineatul (1). Pentru respectivele acte de punere în aplicare se pot utiliza informațiile publicate de EIOPA în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol. ◄

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 301 alineatul (2).

Din motive imperative de urgență legate de disponibilitatea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată în conformitate cu procedura menționată la articolul 301 alineatul (3).

(3)   În cazul în care informațiile tehnice menționate la alineatul (1) sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu alineatul (2), întreprinderile de asigurare și reasigurare utilizează aceste informații tehnice pentru calculul celei mai bune estimări în conformitate cu articolul 77, al primei de echilibrare în conformitate cu articolul 77c și al primei de volatilitate în conformitate cu articolul 77d.

▼M13

În ceea ce privește monedele pentru care marja corectată în funcție de risc menționată la alineatul (1) litera (c) nu este prevăzută în actele de punere în aplicare menționate la alineatul (2), structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc nu i se aplică nicio primă de volatilitate pentru calcularea celei mai bune estimări. În ceea ce privește statele membre a căror monedă este euro și pentru care marja corectată în funcție de risc menționată la alineatul (1) litera (c) și procentajul menționat la alineatul (1) litera (d) nu sunt prevăzute în actele de punere în aplicare menționate la alineatul (2), la prima de volatilitate nu se adaugă nicio macroprimă de volatilitate.

▼M13

(4)   În sensul alineatului (2) de la prezentul articol, un prim punct de netezire pentru o monedă, prevăzut într-un act de punere în aplicare, nu se modifică, cu excepția cazului în care o evaluare a procentajelor obligațiunilor cu o scadență mai îndepărtată sau egală cu o anumită scadență din totalul obligațiunilor exprimate în moneda respectivă indică un prim punct de netezire diferit în temeiul articolului 77a alineatul (1) și procentajul stabilit în actele delegate menționate la articolul 86 alineatul (1) litera (b) punctul (iii), pe o perioadă de cel puțin doi ani consecutivi.

▼M5

Articolul 77f

Analiza măsurilor referitoare la garanțiile pe termen lung și a măsurilor referitoare la „riscul aferent devalorizării acțiunilor”

(1)   Până la 1 ianuarie 2021, AEAPO raportează în fiecare an Parlamentului European, Consiliului și Comisiei cu privire la impactul aplicării articolelor 77a-77e și 106, a articolului 138 alineatul (4) și a articolelor 304, 308c și 308d, incluzând actele delegate sau actele de punere în aplicare adoptate în temeiul acestor articole.

În această perioadă, autoritățile de supraveghere pun în fiecare an la dispoziția AEAPO următoarele informații:

(a) 

disponibilitatea pe piețele naționale respective a garanțiilor pe termen lung în cazul produselor de asigurare și atitudinea întreprinderilor de asigurare și reasigurare în calitate de investitori pe termen lung;

(b) 

numărul întreprinderilor de asigurare și reasigurare care aplică prima de echilibrare, prima de volatilitate, extinderea perioadei de redresare în conformitate cu articolul 138 alineatul (4), submodulul „risc aferent devalorizării acțiunilor” în funcție de durată și măsurile tranzitorii prevăzute la articolele 308c și 308d;

(c) 

impactul pe care îl au asupra poziției financiare a întreprinderilor de asigurare și reasigurare prima de echilibrare, prima de volatilitate, mecanismul de ajustare simetrică aplicat costului de capital aferent investițiilor în acțiuni, submodulul „risc aferent devalorizării acțiunilor” în funcție de durată și măsurile tranzitorii prevăzute la articolele 308c și 308d, la nivel național și, în mod anonim, pentru fiecare întreprindere;

(d) 

efectul pe care îl au prima de echilibrare, prima de volatilitate, mecanismul de ajustare simetrică aplicat costului de capital aferent investițiilor în acțiuni și submodulul „risc aferent devalorizării acțiunilor” în funcție de durată asupra practicilor investiționale ale întreprinderilor de asigurare și reasigurare și dacă aceste măsuri determină reducerea nemotivată a cerințelor de capital;

(e) 

efectul produs de o eventuală extindere a perioadei de redresare în conformitate cu articolul 138 alineatul (4) asupra eforturilor depuse de întreprinderile de asigurare și reasigurare pentru a reinstitui nivelul de fonduri proprii eligibile care să acopere cerința de capital de solvabilitate sau pentru a reduce profilul de risc în vederea respectării cerinței de capital de solvabilitate;

(f) 

în cazul în care întreprinderile de asigurare și reasigurare aplică măsurile tranzitorii prevăzute la articolele 308c și 308d, dacă acestea respectă sau nu planurile de introducere treptată menționate la articolul 308e și perspectiva reducerii dependenței lor de aceste măsuri tranzitorii, inclusiv măsurile adoptate sau care sunt preconizate spre adoptare de către întreprinderi și autoritățile de supraveghere, ținând seama de cadrul normativ al statului membru în cauză.

(2)   AEAPO, după consultarea CERS, dacă este cazul, și după desfășurarea unei consultări publice, transmite Comisiei un aviz cu privire la evaluarea aplicării articolelor 77a-77e și 106, a articolului 138 alineatul (4) și a articolelor 304, 308c și 308d, incluzând actele delegate sau actele de punere în aplicare adoptate în temeiul acestor articole. Evaluarea în cauză este realizată cu privire la disponibilitatea garanțiilor pe termen lung în cazul produselor de asigurare, la atitudinea întreprinderilor de asigurare și reasigurare în calitate de investitori pe termen lung și, mai general, la stabilitatea financiară. (3)  

Pe baza avizului transmis de AEAPO menționat la alineatul (2), Comisia transmite un raport Parlamentului European și Consiliului până la 1 ianuarie 2021 sau mai devreme, dacă este cazul. Raportul se axează, în special, pe efectele asupra:

(a) 

protecției titularilor polițelor;

(b) 

funcționării și stabilității piețelor europene de asigurare;

(c) 

pieței interne și, îndeosebi, asupra concurenței și a condițiilor echitabile de concurență de pe piețele europene de asigurare;

(d) 

măsurii în care întreprinderile de asigurare și reasigurare continuă să funcționeze ca investitori pe termen lung;

(e) 

disponibilității și tarifării anuităților;

(f) 

disponibilității și tarifării produselor concurente;

(g) 

strategiilor de investiții pe termen lung ale întreprinderilor de asigurare în ceea ce privește produsele cărora li se aplică articolele 77b și 77c față de cele legate de alte garanții pe termen lung;

(h) 

alegerii efectuate de consumatori și asupra conștientizării riscurilor de către consumatori;

(i) 

măsurii în care sectorul asigurărilor este diversificat și asupra portofoliului de active al întreprinderilor de asigurare și reasigurare;

(j) 

stabilității financiare.

De asemenea, raportul se bazează pe experiența de supraveghere legată de aplicarea articolelor 77a-77e și 106, a articolului 138 alineatul (4) și a articolelor 304, 308c și 308d, incluzând actele delegate sau actele de punere în aplicare adoptate în temeiul acestora.

(4)   Raportul Comisiei se însoțește, dacă este necesar, de propuneri legislative.

▼B

Articolul 78

Alte elemente care trebuie luate în considerare la calcularea rezervelor tehnice

Atunci când calculează rezervele tehnice, întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin seama, în afară de dispozițiile articolului 77, de următoarele elemente:

(1) 

toate cheltuielile aferente îndeplinirii obligațiilor de administrare a asigurărilor și reasigurărilor;

(2) 

inflație, inclusiv pentru cheltuieli și daune;

(3) 

ansamblul plăților către deținătorii și beneficiarii de polițe de asigurare, inclusiv viitoarele bonusuri discreționare, pe care întreprinderile de asigurare și de reasigurare estimează că le vor efectua, indiferent dacă astfel de plăți sunt sau nu garantate prin contract, cu excepția cazului în care plățile intră sub incidența articolului 91 alineatul (2).

Articolul 79

Evaluarea garanțiilor financiare și a opțiunilor contractuale incluse în contractele de asigurare și de reasigurare

Atunci când își calculează rezervele tehnice, întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin seama de valoarea garanțiilor financiare și de orice opțiuni contractuale incluse în contractele de asigurare și de reasigurare.

Orice ipoteză formulată de întreprinderile de asigurare și de reasigurare cu privire la probabilitatea ca deținătorii de polițe să își exercite opțiunile contractuale, inclusiv drepturile de reziliere și răscumpărare, este realistă și se bazează pe informații actuale și credibile. Ipoteza ține seama, fie explicit, fie implicit, de impactul pe care eventualele schimbări ale condițiilor financiare și nefinanciare îl pot avea asupra exercitării acestor opțiuni.

Articolul 80

Segmentare

Atunci când își calculează rezervele tehnice, întreprinderile de asigurare și de reasigurare își segmentează obligațiile de asigurare și de reasigurare în grupe de risc omogene și cel puțin pe linii de activitate.

Articolul 81

Sume recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale

Calcularea, de către întreprinderile de asigurare și de reasigurare, a sumelor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale se realizează în conformitate cu articolele 76-80.

Atunci când calculează sumele recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale, întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin seama de intervalul de timp dintre recuperări și plățile directe.

Rezultatul acestui calcul se ajustează pentru a ține seama de pierderile probabile ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către contrapartidă. Ajustarea se bazează pe o evaluare a probabilității de insolvență a contrapartidei și a pierderilor medii ca urmare a insolvenței (pierderi aferente obligațiilor de plată).

Articolul 82

Calitatea datelor și aplicarea unor aproximări, inclusiv a unor abordări de la caz la caz, pentru calcularea rezervelor tehnice

Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare instituie procese și proceduri interne care asigură adecvarea, exhaustivitatea și exactitatea datelor utilizate la calcularea rezervelor tehnice.

În cazul în care, în anumite circumstanțe, întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu dispun de un volum suficient de date de o calitate adecvată pentru a aplica o metodă actuarială fiabilă unui set sau subset de obligații de asigurare și de reasigurare sau sumelor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale, se pot utiliza aproximări adecvate, inclusiv abordări de la caz la caz, pentru calcularea celei mai bune estimări.

Articolul 83

Comparație cu experiențele anterioare

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare instituie procese și proceduri pentru a asigura compararea permanentă a celor mai bune estimări și a ipotezelor care stau la baza acestora cu experiențele anterioare.

În cazul în care, în urma unei astfel de comparații, se identifică o diferență sistematică între experiențele anterioare și calculele celor mai bune estimări, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză procedează la ajustările necesare ale metodelor actuariale utilizate și/sau ale ipotezelor formulate.

Articolul 84

Adecvarea nivelului rezervelor tehnice

La cererea autorităților de supraveghere, întreprinderile de asigurare și de reasigurare demonstrează adecvarea nivelului rezervelor tehnice, precum și aplicabilitatea și relevanța metodelor aplicate și adecvarea datelor statistice de bază utilizate.

Articolul 85

Creșterea rezervelor tehnice

În măsura în care calculul rezervelor tehnice ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare nu este conform cu dispozițiile articolelor 76-83, autoritățile de supraveghere pot solicita întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să crească valoarea rezervelor tehnice astfel încât să corespundă nivelului determinat în conformitate cu respectivele articole.

▼M5

Articolul 86

Acte delegate și standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare

(1)  

Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, pentru a stabili:

(a) 

metodologiile actuariale și statistice care trebuie utilizate pentru calcularea celei mai bune estimări prevăzute la articolul 77 alineatul (2);

▼M13

(aa) 

evaluarea deterministă prudentă menționată la articolul 77 alineatul (8), precum și condițiile în care această evaluare poate fi utilizată pentru a se evalua cea mai bună estimare a rezervelor tehnice cu opțiuni și garanții;

▼M13

(b) 

metodologiile, principiile și tehnicile necesare pentru a se stabili structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc care trebuie utilizată la calcularea celei mai bune estimări menționate la articolul 77 alineatul (2), în special:

(i) 

formula de extrapolare menționată la articolul 77a alineatul (1), inclusiv parametrii care determină viteza de convergență a extrapolării;

(ii) 

metoda pentru determinarea diversificării, a lichidității și a transparenței piețelor instrumentelor financiare, menționată la articolul 77a alineatul (1);

(iii) 

procentajele aferente unei monede sub care ponderea obligațiunilor cu scadențe mai îndepărtate sau egale cu o anumită scadență din totalul obligațiunilor se consideră a fi scăzută în sensul articolului 77a alineatul (1);

(iv) 

mecanismul de introducere treptată menționat la articolul 77a alineatul (2);

▼M5

(c) 

circumstanțele în care rezervele tehnice se calculează ca întreg sau ca suma dintre cea mai bună estimare și o marjă de risc, precum și metodele care trebuie utilizate în cazul în care rezervele tehnice se calculează ca întreg, în conformitate cu articolul 77 alineatul (4);

(d) 

metodele și ipotezele care trebuie utilizate pentru calcularea marjei de risc, inclusiv determinarea valorii fondurilor proprii eligibile necesare pentru a putea acoperi obligațiile de asigurare și de reasigurare și calibrarea ratei costului capitalului, în conformitate cu articolul 77 alineatul (5);

(e) 

liniile de activitate pe baza cărora obligațiile de asigurare și de reasigurare urmează să fie segmentate pentru calcularea rezervelor tehnice menționate la articolul 80;

(f) 

standardele care trebuie respectate pentru a asigura caracterul adecvat, complet și exact al datelor utilizate la calcularea rezervelor tehnice, precum și circumstanțele specifice în care ar fi potrivit să se utilizeze aproximări, inclusiv abordări de la caz la caz, pentru calcularea celei mai bune estimări, în conformitate cu articolul 82;

(g) 

specificațiile referitoare la cerințele prevăzute la articolul 77b alineatul (1), inclusiv metodele, ipotezele și parametrii standard care trebuie utilizați la calculul impactului creșterii riscului de mortalitate menționat la articolul 77b alineatul (1) litera (e);

(h) 

specificațiile referitoare la cerințele prevăzute la articolul 77c, inclusiv ipotezele și metodele care trebuie aplicate la calculul primei de echilibrare și al marjei de credit istorice;

▼M13

(i) 

metodele și ipotezele pentru calculul primei de volatilitate menționate la articolul 77d, inclusiv următoarele:

(i) 

o formulă pentru calcularea raportului de senzitivitate la marja de credit, menționat la articolul 77d alineatele (3) și (4);

(ii) 

pentru fiecare clasă de active relevantă, procentajul din marjă reprezentând partea din marjă care poate fi atribuită unei evaluări realiste a pierderilor estimate, a riscurilor de credit neașteptate sau a oricăror alte riscuri, care se calculează astfel cum se menționează la articolul 77d alineatul (3); acest procent scade pe măsură ce marjele cresc, ținând seama cel puțin de următoarele trei cazuri:

1. 

cazul în care marjele nu depășesc media lor pe termen lung;

2. 

cazul în care marjele depășesc media lor pe termen lung, dar nu depășesc dublul mediei lor pe termen lung;

3. 

cazul în care marjele depășesc dublul mediei lor pe termen lung.

Corecția în funcție de risc nu depășește niciodată un procent adecvat din marjele medii pe termen lung.

▼M13

(1a)   Comisia poate să completeze prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, în vederea stabilirii criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească activele pentru a fi eligibile să fie incluse în portofoliul de active menționat la articolul 77b alineatul (1) litera (a). (1b)   În cazul în care revizuirea periodică a ratei costului capitalului menționată la articolul 77 alineatul (5) concluzionează că valoarea estimată nu mai este adecvată, Comisia poate adopta un act delegat de modificare a valorii estimate a ratei costului capitalului prevăzute la articolul 77 alineatul (6). Comisia poate stabili valoarea estimată a ratei costului capitalului numai la un nivel care nu este mai mic de 4 % și nici mai mare de 5 %.

▼M5

(2)  

Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește metodele pentru calculul rezervelor tehnice, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

(a) 

metodologiile care trebuie utilizate la calcularea ajustării pentru nerambursare de către contrapartidă, menționate la articolul 81, pentru determinarea pierderilor estimate în cazul în care contrapartida nu își onorează obligațiile;

(b) 

dacă este cazul, metode și tehnici simplificate de calcul al rezervelor tehnice, pentru a garanta că metodele actuariale și statistice menționate la literele (a) și (d) sunt proporționale cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor asumate de întreprinderile de asigurare și de reasigurare, inclusiv de întreprinderile de asigurare și de reasigurare captive.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼M13

(2a)   Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a articolului 77 alineatul (8), EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza metodologia de stabilire a setului de scenarii care trebuie utilizate pentru evaluarea deterministă prudentă a celei mai bune estimări a obligațiilor de asigurare de viață menționate la alineatul respectiv. EIOPA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 29 ianuarie 2026.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼M5

(3)   Pentru a se asigura condiții consecvente de aplicare a articolului 77b, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aprobarea aplicării unei ajustări de echilibrare menționate la articolul 77b alineatul (1).

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 31 octombrie 2014.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼B

Secțiunea 3

Fonduri proprii

Subsecțiunea 1

Determinarea fondurilor proprii

Articolul 87

Fonduri proprii

Fondurile proprii reprezintă suma fondurilor proprii de bază, prevăzute la articolul 88, și a fondurilor proprii auxiliare, prevăzute la articolul 89.

Articolul 88

Fonduri proprii de bază

Fondurile proprii de bază sunt formate din următoarele elemente:

(1) 

excedentul de active față de pasive, evaluat în conformitate cu articolul 75 și secțiunea 2;

(2) 

pasive subordonate.

Din excedentul menționat la alineatul (1) se scade valoarea propriilor acțiuni deținute de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare.

Articolul 89

Fonduri proprii auxiliare

(1)  

Fondurile proprii auxiliare sunt formate din elemente diferite de fondurile proprii de bază, care pot fi apelate pentru a absorbi pierderile.

Fondurile proprii auxiliare pot cuprinde următoarele elemente, în măsura în care acestea nu sunt elemente ale fondurilor proprii de bază:

(a) 

capitalul social sau fondul inițial nevărsat și neapelat;

(b) 

acreditivele și garanțiile;

(c) 

orice alte angajamente obligatorii din punct de vedere juridic primite de întreprinderile de asigurare și de reasigurare.

În cazul unei asociații mutuale sau de tip mutual cu contribuții variabile, fondurile proprii auxiliare pot cuprinde, de asemenea, orice solicitări de capital pe care asociația le poate avea față de membrii săi prin solicitarea unei contribuții suplimentare în decursul următoarelor 12 luni.

(2)   După vărsarea sau apelarea unui element al fondurilor proprii auxiliare, acesta este tratat ca un element de activ și încetează să mai facă parte din fondurile proprii auxiliare.

Articolul 90

Aprobarea fondurilor proprii auxiliare de către autoritățile de supraveghere

(1)   Valorile elementelor fondurilor proprii auxiliare care trebuie luate în considerare la determinarea fondurilor proprii fac obiectul unei aprobări prealabile din partea autorităților de supraveghere. (2)   Valoarea atribuită fiecărui element al fondurilor proprii auxiliare reflectă capacitatea elementului de a absorbi pierderile și se bazează pe estimări prudente și realiste. În cazul în care un element al fondurilor proprii auxiliare are o valoare nominală fixă, valoarea elementului în cauză este egală cu valoarea sa nominală, atunci când reflectă în mod adecvat capacitatea sa de a absorbi pierderi. (3)  

Autoritățile de supraveghere aprobă:

(a) 

fie o valoare monetară pentru fiecare element al fondurilor proprii auxiliare,

(b) 

fie o metodă de calcul al valorii fiecărui element al fondurilor proprii auxiliare, caz în care autoritățile de supraveghere aprobă valoarea astfel calculată pentru o perioadă determinată de timp.

(4)  

Aprobarea autorităților de supraveghere se bazează, pentru fiecare element al fondurilor proprii auxiliare, pe evaluarea următoarelor elemente:

(a) 

statutul contrapartidelor în cauză în ceea ce privește capacitatea și disponibilitatea lor de a plăti;

(b) 

recuperabilitatea fondurilor, ținând seama de forma juridică a elementului în cauză, precum și de orice condiții care ar împiedica plata sau apelarea cu succes a elementului;

(c) 

orice informații cu privire la rezultatul apelărilor anterioare făcute de întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pentru astfel de fonduri proprii auxiliare, în măsura în care informațiile respective pot fi utilizate în mod fiabil pentru a evalua rezultatul preconizat al unor apelări viitoare.

Articolul 91

Fonduri surplus

(1)   Fondurile surplus sunt considerate a fi profituri acumulate care nu au fost puse la dispoziție pentru a fi distribuite deținătorilor de polițe și beneficiarilor. (2)   În măsura în care sunt autorizate de legislația națională, fondurile surplus nu sunt considerate obligații din asigurare și reasigurare, în măsura în care aceste fonduri surplus îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 94 alineatul (1).

Articolul 92

▼M5

Acte delegate și standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare

(1)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește determinarea fondurilor proprii, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, un proiect de standarde tehnice de reglementare prin care precizează criteriile de aprobare a fondurilor proprii auxiliare în conformitate cu articolul 90.

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼M13

(1a)   Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, prin care precizează tratamentul rezervat participațiilor, în înțelesul articolului 212 alineatul (2) al treilea paragraf, în instituții financiare și de credit, în scopul determinării fondurilor proprii, inclusiv a metodelor de deducere din fondurile proprii de bază ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare a participațiilor semnificative în instituții de credit și financiare.

În pofida deducerilor participațiilor din fondurile proprii eligibile pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate, astfel cum se specifică în actul delegat adoptat în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat, în scopul determinării fondurilor proprii de bază menționate la articolul 88, autoritățile de supraveghere pot permite unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare să nu deducă valoarea participației sale într-o instituție de credit sau financiară, numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) 

întreprinderea de asigurare sau de reasigurare se află în una dintre următoarele situații:

(i) 

instituția de credit sau financiară și întreprinderea de asigurare sau de reasigurare fac parte din același grup, astfel cum este definit la articolul 212, căruia i se aplică supravegherea la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) și (c), iar instituția de credit sau financiară afiliată nu face obiectul deducerii menționate la articolul 228 alineatul (5); sau

(ii) 

autoritățile de supraveghere impun sau permit întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare să aplice metode tehnice de calcul, în conformitate cu partea II din anexa I la Directiva 2002/87/CE, iar instituția de credit sau financiară este inclusă în aceeași supraveghere suplimentară în temeiul directivei menționate ca întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;

(b) 

autoritățile de supraveghere consideră că se înregistrează un nivel adecvat al managementului integrat, al managementul riscului și al controlului intern privind întreprinderile care fac obiectul supravegherii la nivel de grup menționate la litera (a) punctul (i) sau care fac obiectul supravegherii suplimentare menționate la litera (a) punctul (ii);

(c) 

participația în instituția de credit sau financiară este o investiție în acțiuni de natură strategică, astfel cum se specifică în actul delegat adoptat în temeiul articolului 111 alineatul (1) litera (m).

(2)  

Participațiile deținute în instituții financiare și de credit, astfel cum sunt menționate la alineatul (1a), cuprind următoarele elemente:

(a) 

participații pe care întreprinderile de asigurare și de reasigurare le dețin în:

(i) 

instituții de credit și instituții financiare în înțelesul articolului 4 alineatul (1) punctele 1 și, respectiv, 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(ii) 

firme de investiții în înțelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE;

(b) 

instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, menționate la articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și instrumente de fonduri proprii de nivel 2, menționate la articolul 63 din regulamentul respectiv, precum și instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumente de fonduri proprii de nivel 2 în înțelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului ( 19 ), pe care întreprinderile de asigurare și de reasigurare le dețin în privința entităților menționate la litera (a) de la prezentul alineat în capitalul cărora dețin o participație.

▼M5

(3)   Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a articolului 90, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aprobarea de către autoritățile de supraveghere a utilizării fondurilor proprii auxiliare.

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 31 octombrie 2014.

Competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf este conferită Comisiei în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼B

Subsecțiunea 2

Clasificarea fondurilor proprii

Articolul 93

Caracteristici și particularități utilizate pentru clasificarea fondurilor proprii pe ranguri

(1)  

Elementele fondurilor proprii se clasifică pe trei ranguri. Clasificarea acestor elemente depinde de apartenența lor la fondurile proprii de bază sau la fondurile proprii auxiliare și de măsura în care au următoarele caracteristici:

(a) 

elementul este disponibil sau poate fi apelat, la cerere, să absoarbă pe deplin pierderile, atât în perspectiva continuării activităților, cât și în caz de lichidare (disponibilitate permanentă);

(b) 

în caz de lichidare, valoarea totală a elementului este disponibilă pentru a absorbi pierderile, iar rambursarea elementului îi este refuzată deținătorului său până în momentul în care sunt onorate toate celelalte obligații, inclusiv obligațiile de asigurare și de reasigurare față de deținătorii de polițe și beneficiarii de contracte de asigurare și de reasigurare (subordonare);

(2)  

La evaluarea măsurii în care elementele fondurilor proprii prezintă, în prezent și în viitor, caracteristicile prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b), se acordă atenția cuvenită duratei de viață a elementului și în special existenței unei scadențe a elementului. În cazul în care un element al fondurilor proprii are scadență, este luată în considerare durata relativă de viață a elementului, comparativ cu durata obligațiilor de asigurare și de reasigurare (durată de viață suficientă).

În plus, sunt luate în considerare următoarele particularități:

(a) 

dacă elementul în cauză nu face obiectul unor obligații sau stimulente de rambursare a valorii sale nominale (absența stimulentelor de rambursare);

(b) 

dacă elementul în cauză nu face obiectul unor taxe fixe obligatorii (absența costurilor obligatorii de administrare);

(c) 

dacă elementul în cauză este liber de sarcini (absența sarcinilor).

Articolul 94

Criterii principale de clasificare pe ranguri

(1)   Elementele fondurilor proprii de bază se clasifică de rangul 1 în cazul în care prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) literele (a) și (b), ținând seama de particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (2). (2)  

Elementele fondurilor proprii de bază se clasifică de rangul 2 în cazul în care prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) litera (b), ținând seama de particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (2).

Elementele fondurilor proprii auxiliare se clasifică de rangul 2 în cazul în care prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) literele (a) și (b), ținând seama de particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (2).

(3)   Toate elementele fondurilor proprii de bază și auxiliare care nu intră sub incidența alineatelor (1) și (2) se clasifică de rangul 3.

Articolul 95

Clasificarea fondurilor proprii pe ranguri

Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare clasifică elementele fondurilor proprii pe baza criteriilor prevăzute la articolul 94.

▼M13

În acest scop, întreprinderile de asigurare și de reasigurare se raportează, dacă este cazul, la lista elementelor fondurilor proprii menționate la articolul 97 alineatul (1).

▼B

În cazul în care un element al fondurilor proprii nu apare în respectiva listă, întreprinderile de asigurare și de reasigurare îl evaluează și îl clasifică în conformitate cu primul paragraf. Această clasificare este supusă aprobării autorității de supraveghere.

Articolul 96

Clasificarea elementelor fondurilor proprii specifice asigurărilor

▼M13

Fără a aduce atingere articolului 95 și articolului 97 alineatul (1), în sensul prezentei directive se aplică următoarele clasificări:

1. 

fondurile surplus care intră sub incidența articolului 91 alineatul (2) se clasifică de rangul 1;

2. 

acreditivele și garanțiile care sunt deținute în fiducie (trust) de către un mandatar independent în beneficiul creditorilor de asigurare și sunt furnizate de instituții de credit autorizate în conformitate cu Directiva 2013/36/UE se clasifică de rangul 2;

3. 

orice creanțe viitoare pe care asociațiile mutuale sau de tip mutual ale armatorilor cu contribuții variabile care acoperă numai riscurile cuprinse în clasa 6, 12 și 17 din anexa I partea A le pot avea față de membrii lor prin solicitarea unor contribuții suplimentare în decursul următoarelor 12 luni se clasifică de rangul 2.

▼B

În conformitate cu articolul 94 alineatul (2) al doilea paragraf, orice creanțe viitoare pe care asociațiile mutuale sau de tip mutual cu contribuții variabile le pot avea față de membrii lor prin solicitarea unor contribuții suplimentare în decursul următoarelor 12 luni și care nu intră sub incidența primului paragraf punctul 3 se clasifică de rangul 2 dacă prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) literele (a) și (b), ținând seama de particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (2).

▼M5

Articolul 97

Acte delegate și standarde tehnice de reglementare

(1)   Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, pentru a stabili o listă a elementelor fondurilor proprii, inclusiv a celor prevăzute la articolul 96, considerate ca îndeplinind criteriile prevăzute la articolul 94, care să conțină, pentru fiecare element al fondurilor proprii, o descriere exactă a caracteristicilor care au determinat clasificarea acestuia. (2)   Pentru a asigura armonizarea consecventă în ceea ce privește clasificarea fondurilor proprii, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care precizează metodele pe care autoritățile de supraveghere trebuie să le folosească atunci când aprobă evaluarea și clasificarea elementelor fondurilor proprii care nu apar pe lista menționată la alineatul (1).

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Comisia reexaminează periodic și, dacă este cazul, actualizează lista menționată la alineatul (1) având în vedere evoluțiile pieței.

▼B

Subsecțiunea 3

Eligibilitatea fondurilor proprii

Articolul 98

Eligibilitate și limite aplicabile rangurilor 1, 2 și 3

(1)  

În ceea ce privește respectarea cerinței de capital de solvabilitate, valorile eligibile de rangurile 2 și 3 sunt supuse unor limite cantitative. Limitele în cauză sunt stabilite astfel încât să fie îndeplinite cel puțin următoarele condiții:

(a) 

elementele de rangul 1 din fondurile proprii eligibile reprezintă peste o treime din valoarea totală a fondurilor proprii eligibile;

(b) 

valoarea eligibilă a elementelor de rangul 3 reprezintă sub o treime din valoarea totală a fondurilor proprii eligibile.

(2)   În ceea ce privește respectarea cerinței de capital minim, valoarea elementelor fondurilor proprii de bază eligibile pentru a acoperi cerința de capital minim și clasificate la rangul 2 este supusă unor limite cantitative. Limitele în cauză se stabilesc astfel încât să se garanteze cel puțin că elementele de rangul 1 din fondurile proprii de bază eligibile reprezintă peste o jumătate din valoarea totală a fondurilor proprii de bază eligibile. (3)   Valoarea fondurilor proprii eligibilă pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate prevăzută la articolul 100 este egală cu suma valorii elementelor de rangul 1, a valorii eligibile a elementelor de rangul 2 și a valorii eligibile a elementelor de rangul 3. (4)   Valoarea fondurilor proprii de bază eligibilă pentru a acoperi cerința de capital minim prevăzută la articolul 128 este egală cu suma valorii elementelor de rangul 1 și a valorii eligibile a elementelor fondurilor proprii de bază de rangul 2.

▼M5

Articolul 99

Acte delegate privind eligibilitatea fondurilor proprii

Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, pentru a stabili:

(a) 

limitele cantitative menționate la articolul 98 alineatele (1) și (2);

(b) 

ajustările care ar trebui efectuate pentru a reflecta lipsa de transferabilitate a elementelor fondurilor proprii care pot fi utilizate doar pentru a acoperi pierderi aferente unui anumit segment de obligații sau unor riscuri speciale (fonduri dedicate).

▼B

Secțiunea 4

Cerința de capital de solvabilitate

Subsecțiunea 1

Dispoziții generale privind cerința de capital de solvabilitate, calculată pe baza formulei standard sau a unui model intern

Articolul 100

Dispoziții generale

Statele membre impun întreprinderilor de asigurare și de reasigurare obligația de a deține fonduri proprii eligibile care să acopere cerința de capital de solvabilitate.

Cerința de capital de solvabilitate se calculează fie cu ajutorul formulei standard prevăzute în subsecțiunea 2, fie cu ajutorul unui model intern, în conformitate cu subsecțiunea 3.

Articolul 101

Calcularea cerinței de capital de solvabilitate

(1)   Cerința de capital de solvabilitate se calculează în conformitate cu alineatele (2)-(5). (2)   Cerința de capital de solvabilitate se calculează pornind de la principiul continuității activității întreprinderii. (3)  

Cerința de capital de solvabilitate se calibrează astfel încât să se garanteze luarea în calcul a tuturor riscurilor cuantificabile la care este expusă o întreprindere de asigurare sau de reasigurare. Aceasta acoperă activitățile existente, precum și orice noi elemente de portofoliu preconizate a fi subscrise în următoarele 12 luni. În ceea ce privește activitățile existente, aceasta acoperă doar pierderile neprevăzute.

Cerința de capital de solvabilitate corespunde valorii la risc a fondurilor proprii de bază ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, cu un nivel de încredere de 99,5 % pe o perioadă de un an.

(4)  

Cerința de capital de solvabilitate acoperă cel puțin următoarele riscuri:

(a) 

riscul de subscriere pentru asigurarea generală;

(b) 

riscul de subscriere pentru asigurarea de viață;

(c) 

riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate;

(d) 

riscul de piață;

(e) 

riscul de credit;

(f) 

riscul operațional.

Riscul operațional menționat la primul paragraf litera (f) include riscurile juridice, dar nu cuprinde riscurile care decurg din decizii strategice, nici riscurile reputaționale.

(5)   Atunci când calculează cerința de capital de solvabilitate, întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin seama de efectul tehnicilor de diminuare a riscurilor, cu condiția ca riscul de credit și alte riscuri care decurg din utilizarea unor astfel de tehnici să se reflecte în mod adecvat în cerința de capital de solvabilitate.

Articolul 102

Frecvența calculelor

(1)  

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare calculează cerința de capital de solvabilitate cel puțin o dată pe an și comunică autorităților de supraveghere rezultatul acestor calcule.

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare se asigură că dețin fonduri proprii eligibile care îndeplinește ultima cerință de capital de solvabilitate raportată.

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare monitorizează în permanență valoarea fondurilor proprii eligibile și a cerinței de capital de solvabilitate.

În cazul în care profilul de risc al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza ultimei cerințe de capital de solvabilitate comunicate, întreprinderea în cauză recalculează de îndată cerința de capital de solvabilitate și o comunică autorităților de supraveghere.

(2)   În cazul în care există elemente care sugerează că profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare s-a modificat în mod semnificativ de la data la care s-a comunicat ultima dată cerința de capital de solvabilitate, autoritățile de supraveghere pot solicita întreprinderii în cauză să recalculeze cerința de capital de solvabilitate.

Subsecțiunea 2

Cerința de capital de solvabilitate: formula standard

Articolul 103

Structura formulei standard

Cerința de capital de solvabilitate calculată pe baza formulei standard este egală cu suma următoarelor elemente:

(a) 

cerința de capital de solvabilitate de bază prevăzută la articolul 104;

(b) 

cerința de capital pentru riscul operațional prevăzută la articolul 107;

(c) 

ajustarea realizată pentru a ține seama de capacitatea de absorbire a pierderilor a rezervelor tehnice și a impozitelor amânate, prevăzută la articolul 108.

Articolul 104

Structura cerinței de capital de solvabilitate de bază

(1)  

Cerința de capital de solvabilitate de bază este formată din module de risc individuale, care sunt agregate în conformitate cu anexa IV punctul 1

Aceasta cuprinde cel puțin următoarele module de risc:

(a) 

riscul de subscriere pentru asigurarea generală;

(b) 

riscul de subscriere pentru asigurarea de viață;

(c) 

riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate;

(d) 

riscul de piață;

(e) 

riscul de contrapartidă.

(2)   În scopul punerii în aplicare a alineatului (1) literele (a), (b) și (c), operațiunile de asigurare și de reasigurare se alocă modulului de risc de subscriere care reflectă cel mai bine natura tehnică a riscurilor subiacente. (3)   Coeficienții de corelație pentru agregarea modulelor de riscuri menționate la alineatul (1), precum și calibrarea cerințelor de capital pentru fiecare modul de risc conduc la o cerință de capital de solvabilitate globală conform principiilor prevăzute la articolul 101. (4)  

Fiecare dintre modulele de risc prevăzute la alineatul (1) se calibrează pe baza valorii la risc, cu un nivel de încredere de 99,5 % pe o perioadă de un an.

Dacă este cazul, în structura fiecărui modul de risc se ține seama de efectele diversificării.

(5)   Aceeași structură și aceleași specificații privind modulele de risc se utilizează pentru toate întreprinderile de asigurare și de reasigurare, atât în ceea ce privește cerința de capital de solvabilitate de bază, cât și orice calcule simplificate prevăzute la articolul 109. (6)   În ceea ce privește riscurile de catastrofă, la calcularea modulelor „risc de subscriere pentru asigurarea de viață”, „risc de subscriere pentru asigurarea generală” și „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate” pot fi folosite, dacă este cazul, specificații geografice. (7)  

Sub rezerva acordului autorităților de supraveghere, atunci când calculează modulele „risc de subscriere pentru asigurarea de viață”, „risc de subscriere pentru asigurarea generală” și „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate”, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot înlocui, în structura formulei standard, un subset de parametri cu parametri specifici întreprinderii respective.

Respectivii parametri se calibrează pe baza datelor interne ale întreprinderii în cauză sau pe baza datelor direct relevante pentru operațiunile respectivei întreprinderi, cu ajutorul unor metode standardizate.

Înainte să își dea acordul, autoritățile de supraveghere verifică exhaustivitatea, exactitatea și adecvarea datelor utilizate.

Articolul 105

Calcularea cerinței de capital de solvabilitate de bază

(1)   Cerința de capital de solvabilitate de bază se calculează în conformitate cu alineatele (2)-(6). (2)  

Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea generală” reflectă riscul care decurge din obligații de asigurare generală, ținând seama de evenimentele asigurate și de procedurile aplicate în desfășurarea acestei activități.

Modulul ține seama de caracterul incert al rezultatelor întreprinderilor de asigurare și de reasigurare în raport cu obligațiile acestora existente de asigurare și de reasigurare, precum și noile elemente de portofoliu preconizate a fi subscrise în următoarele 12 luni.

Modulul se calculează, în conformitate cu anexa IV punctul 2, ca rezultatul combinației dintre cerințele de capital pentru cel puțin următoarele submodule:

(a) 

riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultat în urma unor fluctuații în ceea ce privește momentul apariției, frecvența și gravitatea evenimentelor asigurate, precum și momentul și valoarea plății daunelor (risc de primă și de rezervă în asigurarea generală);

(b) 

riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultat în urma unui nivel semnificativ de incertitudine asociată ipotezelor în materie de stabilire a tarifelor și a cuantumului rezervelor legate de evenimente extreme sau excepționale (risc de catastrofă în asigurarea generală).

(3)  

Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea de viață” reflectă riscul care decurge din obligații de asigurare de viață, ținând seama de evenimentele asigurate și de procedurile aplicate în desfășurarea acestei activități.

Acesta se calculează, în conformitate cu anexa IV punctul 3, ca rezultat al combinației dintre cerințele de capital pentru cel puțin următoarele submodule:

(a) 

riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultat în urma unor variații ale nivelului, tendinței sau volatilității ratei mortalității, în cazul în care o creștere a ratei mortalității atrage o creștere a valorii obligațiilor de asigurare (risc de mortalitate);

(b) 

riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultat în urma unor variații ale nivelului, tendinței sau volatilității ratei mortalității, în cazul în care o scădere a ratei mortalității atrage o creștere a valorii obligațiilor de asigurare (risc de longevitate);

(c) 

riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultat în urma unor variații ale nivelului, tendinței sau volatilității ratelor de invaliditate, boală și morbiditate (risc de invaliditate - morbiditate);

(d) 

riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultat în urma unor variații ale nivelului, tendinței sau volatilității cheltuielilor ocazionate de administrarea contractelor de asigurare sau de reasigurare (risc de cheltuieli cu asigurarea de viață);

(e) 

riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultat în urma unor fluctuații ale nivelului, tendinței sau volatilității ratelor de revizuire a rentelor, datorate unor modificări ale cadrului juridic sau ale stării de sănătate a persoanelor asigurate (risc de revizuire);

(f) 

riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultat în urma unor variații ale nivelului sau volatilității ratelor de reziliere, denunțare, reînnoire sau răscumpărare a polițelor de asigurare (risc de reziliere);

(g) 

riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor din asigurare, rezultat în urma unei incertitudini semnificative a ipotezelor în materie de stabilire a prețurilor și constituire a rezervelor legate de evenimente extreme sau neregulate (risc de catastrofă în asigurarea de viață).

(4)  

Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate” reflectă riscul care decurge din subscrierea de obligații de asigurare de sănătate, indiferent dacă se realizează sau nu pe baze tehnice similare cu cele ale asigurării de viață, ținând seama de evenimentele asigurate și de procedurile aplicate în desfășurarea acestei activități.

Modulul acoperă cel puțin următoarele riscuri:

(a) 

riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor de asigurare, rezultat în urma unor variații ale nivelului, tendinței sau volatilității cheltuielilor ocazionate de administrarea contractelor de asigurare sau de reasigurare;

(b) 

riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor de asigurare, rezultat în urma unor fluctuații în ceea ce privește momentul apariției, frecvența și gravitatea evenimentelor asigurate, precum și momentul și valoarea plății daunelor la momentul constituirii rezervelor;

(c) 

riscul de pierdere sau de modificare nefavorabilă a valorii obligațiilor de asigurare, rezultat în urma unei incertitudini semnificative a ipotezelor în materie de stabilire a prețurilor și constituire a rezervelor legate de izbucnirea unor epidemii majore și de neobișnuita acumulare de riscuri în astfel de circumstanțe extreme.

(5)  

Modulul „risc de piață” reflectă riscul care decurge din nivelul de volatilitate a prețurilor pe piață ale instrumentelor financiare care influențează valoarea activelor și pasivelor întreprinderii. Modulul reflectă în mod adecvat neconcordanța structurală dintre active și pasive, în special în ceea ce privește durata de viață a acestora.

Modulul se calculează, în conformitate cu anexa IV punctul 4, ca rezultatul combinației dintre cerințele de capital pentru cel puțin următoarele submodule:

(a) 

sensibilitatea valorii activelor, pasivelor și instrumentelor financiare la variațiile structurii ratei dobânzii fără risc aferentă unei perioade sau ale volatilității ratei dobânzii (risc al ratei dobânzii);

(b) 

sensibilitatea valorii activelor, pasivelor și instrumentelor financiare la variațiile nivelului sau volatilității prețurilor pe piață ale acțiunilor (risc al acțiunilor);

(c) 

sensibilitatea valorii activelor, pasivelor și instrumentelor financiare la variațiile nivelului sau volatilității prețurilor pe piață ale bunurilor imobile (risc al bunurilor imobile);

(d) 

sensibilitatea valorii activelor, pasivelor și instrumentelor financiare la variațiile nivelului sau volatilității marjei de credit care depășește structura ratei dobânzii fără risc aferentă unei perioade (risc de dispersie);

(e) 

sensibilitatea valorii activelor, pasivelor și instrumentelor financiare la variațiile nivelului sau volatilității cursurilor de schimb valutar (risc valutar);

(f) 

riscurile suplimentare suportate de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare fie ca urmare a nediversificării portofoliului său de active, fie ca urmare a unei expuneri semnificative la riscul de contrapartidă față de un singur emitent de titluri de valoare sau grup de emitenți legați (concentrări ale riscului de piață).

(6)  

Modulul „risc de contrapartidă” reflectă pierderile posibile ca urmare a insolvabilitate neprevăzute sau a deteriorării bonității contrapartidelor și debitorilor întreprinderilor de asigurare și de reasigurare în următoarele 12 luni. Modulul „risc de contrapartidă” acoperă contractele de diminuare a riscurilor, cum ar fi contractele de reasigurare, securitizările și instrumentele derivate, creanțele de la intermediari, precum și orice alte expuneri neacoperite de submodulul „risc de dispersie”. Acesta ține cont în mod adecvat de garanții colaterale și de altă natură deținute de și în numele întreprinderii de asigurare sau de reasigurare și de riscurile asociate acestora.

Pentru fiecare contrapartidă, modulul „risc de contrapartidă” ține seama de expunerea globală la riscul de contrapartidă al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză față de respectiva contrapartidă, independent de forma juridică a obligațiilor contractuale ale acesteia față de respectiva întreprindere.

▼M13

(7)   Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 301a, acte delegate de completare a prezentei directive pentru a reflecta riscul prezentat de criptoactive în modulul „risc de piață” menționat la alineatul (5) de la prezentul articol și în modulul „risc de contrapartidă” menționat la alineatul (6) de la prezentul articol.

Articolul 105a

Investiții pe termen lung în acțiuni

(1)   Prin derogare de la articolul 101 alineatul (3) și ca parte a submodulului „risc aferent devalorizării acțiunilor” menționat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (b), statele membre permit întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care îndeplinesc condițiile prevăzute la al doilea paragraf de la prezentul alineat să aplice unui anumit subset de investiții în acțiuni deținute cu o perspectivă pe termen lung o cerință de capital în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol.

În sensul primului paragraf, un subset de investiții în acțiuni poate beneficia de tratamentul prevăzut pentru investițiile pe termen lung în acțiuni dacă întreprinderea de asigurare sau de reasigurare demonstrează, într-un mod considerat convingător de autoritatea de supraveghere, că sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) 

subsetul de investiții în acțiuni este identificat în mod clar și i se aplică un management separat de celelalte activități ale întreprinderii;

(b) 

pentru fiecare portofoliu de acțiuni pe termen lung se instituie o politică de management al investițiilor pe termen lung care reflectă angajamentul întreprinderii de a deține expunerea globală la acțiuni în subsetul de investiții în acțiuni pentru o perioadă care depășește în medie cinci ani. Organul administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii aprobă explicit politicile de management al investițiilor, iar politicile respective sunt revizuite frecvent în raport cu managementul efectiv al portofoliilor și sunt raportate în autoevaluarea riscurilor și a solvabilității întreprinderii menționată la articolul 45;

(c) 

subsetul de investiții în acțiuni constă numai în acțiuni cotate în țări membre ale SEE sau ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) sau în acțiuni necotate ale unor companii care își au sediul central în țări care sunt membre ale SEE sau ale OCDE;

(d) 

întreprinderea de asigurare sau de reasigurare este în măsură să evite în mod continuu și în condiții de criză vânzarea forțată a investițiilor în acțiuni din cadrul subsetului pentru o perioadă de cinci ani;

(e) 

managementul riscului, managementul activelor și obligațiilor și politicile de investiții ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare reflectă intenția întreprinderii de a deține subsetul de investiții în acțiuni pe o perioadă compatibilă cu cerința enunțată la litera (b) și capacitatea întreprinderii de a îndeplini cerința enunțată la litera (d);

(f) 

subsetul de investiții în acțiuni este diversificat în mod corespunzător, astfel încât să se evite dependența excesivă de un anumit emitent sau grup de întreprinderi și acumularea excesivă de riscuri la nivelul întregului portofoliu de investiții pe termen lung în acțiuni care prezintă același profil de risc;

(g) 

subsetul de investiții în acțiuni nu include participațiile.

(2)   În cazul în care acțiunile sunt deținute în fonduri europene de investiții pe termen lung sau în cadrul anumitor tipuri de organisme de plasament colectiv, inclusiv fonduri de investiții alternative, care sunt identificate în actele delegate adoptate în temeiul prezentei directive ca având un profil de risc mai scăzut, condițiile prevăzute la alineatul (1) pot fi evaluate la nivelul fondurilor și nu la nivelul activelor-suport deținute în cadrul fondurilor respective. (3)   Întreprinderile de asigurare sau de reasigurare care tratează un subset de investiții în acțiuni ca investiții pe termen lung în acțiuni în conformitate cu alineatul (1) nu revin la o abordare care nu include investiții pe termen lung în acțiuni.

În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care tratează un subset de investiții în acțiuni drept investiții pe termen lung în acțiuni nu mai respectă condițiile prevăzute la alineatul (1), aceasta informează imediat autoritatea de supraveghere și ia măsurile necesare pentru restabilirea conformității.

În termen de o lună de la data primei constatări a nerespectării condițiilor prevăzute la alineatul (1), întreprinderea de asigurare sau de reasigurare furnizează autorității de supraveghere informațiile necesare și măsurile care urmează să fie luate de întreprindere pentru a obține, în termen de șase luni de la data primei constatări a nerespectării, restabilirea conformității cu condițiile respective.

În cazul în care întreprinderea nu este în măsură să restabilească conformitatea în termen de șase luni de la data primei constatări a nerespectării, aceasta încetează să mai clasifice orice investiție în acțiuni drept investiție pe termen lung în acțiuni în conformitate cu prezentul articol pentru o perioadă de doi ani și jumătate sau atât timp cât conformitatea cu condițiile prevăzute la alineatul (1) nu este restabilită, oricare dintre aceste perioade este mai lungă.

(4)   Cerința de capital pentru investițiile pe termen lung în acțiuni este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază care ar rezulta dintr-o scădere instantanee egală cu 22 % a valorii investițiilor care sunt tratate drept investiții pe termen lung în acțiuni. (5)  

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a completa prezenta directivă prin specificarea următoarelor:

(a) 

condițiile prevăzute la alineatul (1) al doilea paragraf de la prezentul articol;

(b) 

tipurile de organisme de plasament colectiv menționate la alineatul (2) de la prezentul articol;

(c) 

informațiile care trebuie incluse în raportul privind solvabilitatea și situația financiară menționat la articolul 51 alineatul (1) și în raportul periodic de supraveghere menționat la articolul 35 alineatul (5a).

▼B

Articolul 106

Calcularea submodulului „risc aferent devalorizării acțiunilor”: mecanism de ajustare simetrică

(1)   Modulul „risc aferent devalorizării acțiunilor” calculat cu formula standard include o ajustare simetrică față de costul de capital aferent investițiilor în acțiuni (cost de oportunitate) aplicată pentru a acoperi riscurile conexe modificării prețurilor capitalului. (2)   Ajustarea simetrică a cerinței standard de capital propriu, calibrată în conformitate cu articolul 104 alineatul (4), care acoperă riscurile conexe modificării prețurilor capitalului, se bazează pe o funcție a nivelului actual al unui indice al acțiunilor adecvat și pe un nivel mediu ponderat al indicelui respectiv. Media ponderată se calculează pe o perioadă de timp adecvată, identică pentru toate întreprinderile de asigurare și de reasigurare.

▼M13

(3)   Ajustarea simetrică a cerinței standard de capital propriu care acoperă riscurile conexe modificării prețurilor capitalului nu conduce la aplicarea unei cerințe de capital propriu mai mică sau mai mare cu peste 13 puncte procentuale decât cerința standard de capital propriu.

▼B

Articolul 107

Cerința de capital pentru riscul operațional

(1)   Cerința de capital pentru riscul operațional reflectă riscurile operaționale, în măsura în care acestea nu se reflectă deja în modulele de risc prevăzute la articolul 104. Această cerință de capital se calibrează în conformitate cu articolul 101 alineatul (3). (2)   În ceea ce privește contractele de asigurare de viață în care riscul de investiții le revine deținătorilor de polițe, pentru a calcula cerința de capital pentru riscul operațional se ține seama de valoarea cheltuielilor anuale aferente acestor obligații de asigurare. (3)   În ceea ce privește celelalte operațiuni de asigurare și de reasigurare decât cele menționate la alineatul (2), pentru a calcula cerința de capital pentru riscul operațional se ține seama de volumul acestor operațiuni, determinat pe baza primelor câștigate și a rezervelor tehnice deținute pentru respectivele obligații de asigurare și de reasigurare. În acest caz, cerința de capital pentru riscurile operaționale nu depășește 30 % din cerința de capital de solvabilitate de bază corespunzătoare respectivelor operațiuni de asigurare și de reasigurare.

Articolul 108

Ajustarea realizată pentru a ține seama de capacitatea rezervelor tehnice și a impozitelor amânate de a absorbi pierderile

Ajustarea menționată la articolul 103 litera (c), realizată pentru a ține seama de capacitatea de absorbție a pierderilor a rezervelor tehnice și a impozitelor amânate, reflectă posibila compensare a pierderilor neprevăzute prin scăderea simultană a rezervelor tehnice, a impozitelor amânate sau a unei combinații a acestora.

Această ajustare ține seama de efectul de diminuare a riscurilor datorat viitoarelor beneficii discreționare ale contractelor de asigurare, în măsura în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot demonstra că reducerea unor astfel de beneficii poate folosi la acoperirea pierderilor neprevăzute, atunci când acestea se produc. Efectul de diminuare a riscurilor pe care îl au viitoarele beneficii discreționare nu depășește suma rezervelor tehnice și a impozitelor amânate aferente respectivelor beneficii discreționare viitoare.

În sensul celui de-al doilea paragraf, valoarea viitoarelor beneficii discreționare în circumstanțe nefavorabile se compară cu valoarea acelorași beneficii conform ipotezelor pe baza cărora se calculează cea mai bună estimare.

▼M13

Articolul 109

Simplificări ale formulei standard

(1)  

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot efectua un calcul simplificat pentru un modul sau un submodul de risc specific în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) 

natura, amploarea și complexitatea riscurilor cu care se confruntă justifică utilizarea unui calcul simplificat;

(b) 

ar fi disproporționat să se solicite întreprinderii de asigurare sau de reasigurare să aplice calculul standardizat;

(c) 

eroarea comparată cu calculul standardizat nu conduce la o denaturare semnificativă a cerinței de capital de solvabilitate, cu excepția cazurilor în care calculul simplificat conduce la o cerință de capital de solvabilitate care depășește cerința de capital de solvabilitate rezultată din calculul standardizat.

În pofida primului paragraf, întreprinderile mici și cu un grad redus de complexitate pot utiliza un calcul simplificat pentru un modul sau un submodul de risc specific, în cazul în care pot demonstra într-un mod considerat convingător de autoritatea de supraveghere și cel puțin o dată la cinci ani că sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a) 

fiecare modul sau submodul de risc individual pentru care se intenționează utilizarea unui calcul simplificat reprezintă, fără aplicarea simplificării, mai puțin de 2 % din cerința de capital de solvabilitate de bază;

(b) 

suma tuturor modulelor de risc sau submodulelor de risc pentru care se intenționează utilizarea unui calcul simplificat reprezintă, fără aplicarea simplificării, mai puțin de 10 % din cerința de capital de solvabilitate de bază.

În sensul prezentului alineat, calculele simplificate se calibrează în conformitate cu articolul 101 alineatul (3).

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1) de la prezentul articol și articolului 102 alineatul (1), în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare calculează cerința de capital de solvabilitate, iar un modul sau un submodul de risc nu reprezintă o cotă mai mare de 5 % din cerința de capital de solvabilitate de bază menționată la articolul 103 litera (a), întreprinderea poate utiliza un calcul simplificat pentru modulul sau submodulul de risc respectiv pe o perioadă de cel mult trei ani de la calculul respectiv al cerinței de capital de solvabilitate. (3)   În sensul alineatului (2), suma cotelor, în raport cu cerința de capital de solvabilitate de bază, ale fiecărui modul sau submodul de risc în cazul căruia se aplică calcule simplificate în temeiul alineatului respectiv nu depășește 10 %.

Cota unui modul sau submodul de risc în raport cu cerința de capital de solvabilitate de bază, menționată la primul paragraf de la prezentul alineat, este cota calculată ultima dată când modulul sau submodulul de risc a fost calculat fără un calcul simplificat în temeiul alineatului (2).

▼M5

Articolul 109a

Inputuri tehnice armonizate utilizate pentru formula standard

(1)   În scopul calculării cerinței de capital de solvabilitate în conformitate cu formula standard, AES elaborează, prin intermediul Comitetului mixt, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la clasificarea evaluărilor de credit ale instituțiilor de evaluare externă a creditului (ECAI) pe o scară obiectivă a nivelurilor de calitate a creditului, aplicându-se nivelurile precizate în conformitate cu articolul 111 alineatul (1) litera (n).

Comitetul mixt al AES înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 30 iunie 2015.

Se conferă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(2)  

În scopul asigurării unor condiții uniforme de aplicare a prezentului articol și în scopul facilitării calculării modulului „risc de piață” menționat la articolul 105 alineatul (5), al facilitării calculării modulului „risc de contrapartidă” menționat la articolul 105 alineatul (6), al evaluării tehnicilor de diminuare a riscurilor menționate la articolul 101 alineatul (5) și al calculării rezervelor tehnice, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la:

(a) 

listele administrațiilor regionale și autorităților locale față de care sunt deținute expuneri ce trebuie tratate ca expuneri față de administrația centrală sub a cărei jurisdicție se află acestea, cu condiția să nu existe nicio diferență de risc între expunerile respective cauzată de competențele specifice de colectare de venituri ale celor dintâi și să existe dispoziții instituționale specifice care au ca efect diminuarea riscului de neîncasare a creanțelor;

(b) 

indicele acțiunilor menționat la articolul 106 alineatul (2), în conformitate cu criteriile detaliate stabilite în temeiul articolului 111 alineatul (1) literele (c) și (o);

(c) 

ajustările care trebuie făcute în cazul monedelor raportate la euro în cadrul submodulului de risc valutar menționat la articolul 105 alineatul (5), conform criteriilor detaliate privind ajustările pentru monedele raportate la euro în scopul facilitării calculării submodulului de risc valutar, stabilite în temeiul articolului 111 alineatul (1) litera (p).

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 30 iunie 2015.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(3)   AEAPO publică informații tehnice, inclusiv informații privind ajustarea simetrică menționată la articolul 106, cel puțin o dată pe trimestru. (4)   În scopul asigurării unei aplicări în condiții uniforme a prezentului articol și al facilitării calculului modulului „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate” menționat la articolul 105 alineatul (4), AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare, luând în considerare calculele furnizate de autoritățile de supraveghere din statele membre vizate, cu privire la deviațiile standard legate de măsurile legislative naționale specifice ale statelor membre care permit partajarea plății indemnizațiilor aferente riscului de sănătate între întreprinderile de asigurare și reasigurare și care îndeplinesc criteriile stabilite la alineatul (5) și eventuale criterii suplimentare stabilite prin acte delegate.

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 30 iunie 2015.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(5)  

Standardele tehnice de punere în aplicare menționate la alineatul (4) se aplică numai măsurilor legislative de la nivel național adoptate de statele membre, care permit partajarea plății indemnizațiilor aferente riscului de sănătate între întreprinderile de asigurare și reasigurare și care îndeplinesc următoarele criterii:

(a) 

mecanismul de partajare a plății indemnizațiilor este transparent și precizat în întregime înainte de perioada anuală căreia i se aplică;

(b) 

mecanismul de partajare a plății indemnizațiilor, numărul întreprinderilor de asigurare care participă la Sistemul de egalizare a riscurilor de sănătate (HRES) și caracteristicile de risc ale activității care face obiectul HRES garantează faptul că, pentru fiecare întreprindere participantă la HRES, volatilitatea pierderilor anuale aferente activității care face obiectul HRES este semnificativ redusă prin intermediul acestui sistem, atât în ceea ce privește riscul de primă, cât și cel de rezervă;

(c) 

asigurarea de sănătate care face obiectul HRES este obligatorie și reprezintă o alternativă parțială sau completă la asigurarea de sănătate propusă de sistemul obligatoriu de asigurări sociale;

(d) 

în cazul în care întreprinderile de asigurare care participă la HRES se află în încetare de plăți, unul sau mai multe guverne ale statelor membre garantează că vor onora polițele deținătorilor de polițe aferente activității care face obiectul HRES.

Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, de stabilire a criteriilor suplimentare pe care trebuie să le îndeplinească măsurile legislative la nivel național și a metodologiei și cerințelor privind calculul deviațiilor standard menționate la alineatul (4) de la prezentul articol.

▼B

Articolul 110

Abateri semnificative de la ipotezele care stau la baza formulei standard de calcul

În cazul în care calcularea cerinței de capital de solvabilitate pe baza formulei standard prevăzute în subsecțiunea 2 este inadecvată, deoarece profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză se abate semnificativ de la ipotezele care stau la baza formulei standard de calcul, autoritățile de supraveghere pot solicita întreprinderii în cauză, printr-o decizie motivată, să înlocuiască un subset de parametri din formula standard cu parametri specifici întreprinderii respective atunci când calculează modulele „risc de subscriere pentru asigurarea de viață”, „risc de subscriere pentru asigurarea generală” și „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate” în conformitate cu articolul 104 alineatul (7). Parametrii specifici respectivi se calculează astfel încât să se asigure că întreprinderea respectă dispozițiile articolului 101 alineatul (3).

▼M5

Articolul 111

Acte delegate și standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare referitoare la articolele 103-109

(1)  

Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, prin care se prevăd următoarele:

(a) 

o formulă standard în conformitate cu articolul 101 și cu articolele 103-109;

(b) 

orice submodul necesar sau care acoperă cu o mai mare precizie riscurile care se încadrează în modulele respective de risc prevăzute la articolul 104, precum și orice actualizare ulterioară;

(c) 

metodele, ipotezele și parametrii standard care urmează să fie calibrați în funcție de nivelul de încredere menționat la articolul 101 alineatul (3) și să fie utilizați la calcularea fiecăruia dintre modulele sau submodulele de risc ale cerinței de capital de solvabilitate de bază, prevăzute la articolele 104, 105 și 304, mecanismul de ajustare simetrică și perioada adecvată, exprimată în luni, în conformitate cu articolul 106, precum și abordarea corespunzătoare pentru integrarea metodei prevăzute la articolul 304 în cerința de capital de solvabilitate calculată în conformitate cu formula standard;

(d) 

parametrii de corelație, inclusiv, după caz, cei prevăzuți în anexa IV, și procedurile de actualizare a acestor parametri;

(e) 

în cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare folosesc tehnici de diminuare a riscurilor, metodele și ipotezele care trebuie utilizate pentru evaluarea modificărilor profilului de risc al întreprinderilor respective și pentru ajustarea calculului cerinței de capital de solvabilitate;

(f) 

criteriile calitative pe care tehnicile de diminuare a riscurilor menționate la litera (e) trebuie să le îndeplinească pentru a garanta transferarea efectivă a riscului către un terț;

(fa) 

metoda și parametrii care trebuie utilizați în evaluarea cerințelor de capital pentru riscul de contrapartidă în cazul expunerii la contrapartidele centrale autorizate, parametri care asigură convergența cu tratamentul unei astfel de expuneri în cazul instituțiilor de credit și al instituțiilor financiare în sensul articolului 4 alineatul (1) punctele 1 și 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(g) 

metodele și parametrii care trebuie utilizați pentru evaluarea cerinței de capital pentru riscul operațional prevăzute la articolul 107, inclusiv procentajul prevăzut la articolul 107 alineatul (3);

(h) 

metodele și ajustările care urmează să fie folosite pentru a reflecta domeniul redus de aplicare pentru diversificarea riscurilor întreprinderilor de asigurare și de reasigurare în ceea ce privește fondurile dedicate;

(i) 

metoda care trebuie utilizată la calcularea primei realizate pentru a ține seama de capacitatea rezervelor tehnice și a impozitelor amânate de a absorbi pierderile, prevăzută la articolul 108;

(j) 

subsetul de parametri standard care, în modulele „risc de subscriere pentru asigurarea de viață”, „risc de subscriere pentru asigurarea generală” și „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate”, pot fi înlocuiți cu parametri specifici întreprinderii, în conformitate cu articolul 104 alineatul (7);

(k) 

metodele standardizate pe care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare trebuie să le utilizeze pentru a calcula parametrii specifici întreprinderii menționați la litera (j), precum și toate criteriile cu privire la caracterul complet, exact și adecvat al datelor utilizate care trebuie îndeplinite înainte ca autoritățile de supraveghere să își dea aprobarea, precum și procedura care trebuie urmată pentru această aprobare;

▼M13

(l) 

calculele simplificate prevăzute pentru anumite module și submodule de risc, menționate la articolul 109 alineatul (1), și pentru modulele și submodulele de risc nesemnificative, menționate la articolul 109 alineatul (2), precum și criteriile pe care întreprinderile de asigurare și de reasigurare, inclusiv întreprinderile de asigurare captive și întreprinderile de reasigurare captive, au obligația să le îndeplinească pentru a se putea folosi de simplificări, astfel cum se prevede la articolul 109 alineatul (1);

(m) 

abordarea care urmează a fi utilizată în legătură cu participațiile calificate în înțelesul articolului 13 punctul 21 la calcularea cerinței de capital de solvabilitate, în special la calcularea submodulului „risc aferent devalorizării acțiunilor”, menționat la articolul 105 alineatul (5), ținându-se seama de reducerea probabilă a volatilității valorii respectivelor participații calificate care rezultă din natura strategică a respectivelor investiții și de influența exercitată de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare asupra respectivelor entități în care s-a investit;

▼M5

(n) 

modul în care se utilizează evaluările externe ale creditului efectuate de ECAI la calculul cerinței de capital de solvabilitate în conformitate cu formula standard și clasificarea evaluărilor de credit externe pe o scară a nivelurilor de calitate a creditului conform articolului 109a alineatul (1) care trebuie să fie consecvent cu modul de utilizare a evaluărilor externe a creditului efectuate de ECAI la calculul cerințelor de capital pentru instituțiile de credit astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și instituțiile financiare astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din respectivul regulament;

(o) 

criteriile detaliate pentru indicele acțiunilor menționat la articolul 109a alineatul (2) litera (c);

(p) 

criteriile detaliate pentru ajustările efectuate în cazul monedelor raportate la euro în scopul facilitării calculului submodulului „risc valutar” menționat la articolul 109a alineatul (2) litera (d);

(q) 

condițiile de clasificare a administrațiilor regionale și a autorităților locale menționate la articolul 109a alineatul (2) litera (a).

▼M13

În sensul primului paragraf litera (c) de la prezentul alineat, metodele, ipotezele și parametrii standard pentru submodulul „risc de rată a dobânzii” menționat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (a) reflectă riscul ca ratele dobânzii să scadă și mai mult, chiar dacă acestea sunt scăzute sau negative, iar calculul submodulului „risc de rată a dobânzii” este consecvent cu extrapolarea ratelor dobânzii în conformitate cu articolul 77a. În pofida primei teze de la prezentul paragraf, pentru calcularea submodulului „risc de rată a dobânzii” nu este necesar să se țină seama de riscul ca ratele dobânzii să scadă la niveluri sub un prag negativ, în cazul în care se stabilește un prag negativ astfel încât probabilitatea ca ratele dobânzii pentru monedele relevante și pentru toate scadențele să nu fie tot timpul deasupra pragului negativ să fie suficient de mică.

În sensul primului paragraf litera (h) de la prezentul alineat, metodele și ajustările care urmează să fie folosite pentru a reflecta posibilitatea redusă de diversificare a riscurilor întreprinderilor de asigurare și de reasigurare în ceea ce privește fondurile dedicate nu se aplică portofoliilor de active care nu sunt fonduri dedicate și care sunt alocate pentru a acoperi cea mai bună estimare corespunzătoare a obligațiilor de asigurare sau de reasigurare, astfel cum se menționează la articolul 77b alineatul (1) litera (a).

▼M5

(2)   Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a prezentului articol, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aprobarea de către autoritățile de supraveghere a utilizării parametrilor specifici întreprinderilor menționați la alineatul (1) litera (k).

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 31 octombrie 2014.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼M13

(2a)   În cazul în care Comisia adoptă acte delegate în temeiul alineatului (1) primul paragraf litera (c) de la prezentul articol pentru a completa prezenta directivă specificând metodele, ipotezele și parametrii standard care trebuie utilizați pentru calcularea submodulului „risc de rată a dobânzii” menționat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (a), cu scopul de a îmbunătăți senzitivitatea cerințelor de capital în funcție de evoluția ratelor dobânzii, modificări ale submodulului „risc de rată a dobânzii” pot fi introduse treptat pe o perioadă de tranziție de până la cinci ani. O astfel de introducere treptată este obligatorie și se aplică tuturor întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare.

▼M13

(3)   Până la 29 ianuarie 2030 și ulterior o dată la cinci ani, EIOPA efectuează o evaluare a gradului de adecvare a metodelor, ipotezelor și parametrilor standard utilizați la calculul cerinței de capital de solvabilitate pe baza formulei standard. În special, EIOPA ține seama de performanța tuturor claselor de active și a tuturor instrumentelor financiare, de atitudinea investitorilor față de clasele de active și instrumentele financiare în cauză, precum și de evoluțiile în materie de stabilire a standardelor internaționale pentru serviciile financiare. Este posibil să se acorde prioritate evaluării unor anumite riscuri și unor anumite clase de active. Pe baza evaluării EIOPA, Comisia prezintă, dacă este cazul, propuneri de modificare a prezentei directive sau a actelor delegate sau de punere în aplicare adoptate în temeiul acesteia.

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare care aplică mecanismul de introducere treptată menționat la alineatul (2a) de la prezentul articol fac publice, în secțiunea din raportul lor privind solvabilitatea și situația financiară care constă în informații destinate profesioniștilor din piață, menționată la articolul 51 alineatul (1b):

(i) 

faptul că aplică mecanismul de introducere treptată menționat la alineatul (2a) de la prezentul articol; și

(ii) 

cuantificarea impactului neaplicării mecanismului de introducere treptată menționat la alineatul (2a) de la prezentul articol asupra poziției lor financiare.

▼M5

(4)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește cerința de capital de solvabilitate, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica limite cantitative și criterii de eligibilitate a activelor în cazul în care riscurile respective nu sunt acoperite în mod corespunzător printr-un submodul.

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Aceste standarde tehnice de reglementare se aplică activelor care acoperă rezervele tehnice, cu excepția activelor corespunzătoare contractelor de asigurare de viață în care riscul de investiții revine deținătorilor de polițe. Comisia le revizuiește în funcție de evoluția formulei standard și a piețelor financiare.

▼B

Subsecțiunea 3

Cerința de capital de solvabilitate: modele interne integrale și parțiale

Articolul 112

Dispoziții generale privind aprobarea modelelor interne integrale și parțiale

(1)   Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital de solvabilitate cu ajutorul unui model intern integral sau parțial aprobat de autoritățile de supraveghere. (2)  

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot utiliza modele interne parțiale pentru a calcula unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

(a) 

unul sau mai multe dintre modulele sau submodulele de risc ale cerinței de capital de solvabilitate de bază prevăzute la articolele 104 și 105;

(b) 

cerința de capital pentru riscul operațional prevăzută la articolul 107;

(c) 

ajustarea prevăzută la articolul 108.

În afară de aceasta, modelele parțiale se pot utiliza fie pentru întreaga activitate a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, fie doar pentru una sau mai multe dintre principalele sale unități operaționale.

(3)  

La depunerea unei cereri de aprobare, întreprinderile de asigurare și de reasigurare prezintă cel puțin documentele justificative care demonstrează că modelul intern îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 120-125.

În cazul în care cererea de aprobare se referă la un model intern parțial, cerințele prevăzute la articolele 120-125 se adaptează pentru a ține seama de sfera limitată de aplicare a modelului.

▼M9

(3a)   Autoritățile de supraveghere informează EIOPA în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 cu privire la orice cerere de utilizare sau de modificare a unui model intern. La solicitarea uneia sau a mai multor autorități de supraveghere interesate, EIOPA poate furniza asistență tehnică, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat, autorității sau autorităților de supraveghere care au solicitat asistență, în ceea ce privește decizia referitoare la respectiva cerere.

▼B

(4)   Autoritățile de supraveghere iau o decizie cu privire la cerere în termen de șase luni de la data primirii cererii complete. (5)   Autoritățile de supraveghere aprobă o cerere numai dacă sunt pe deplin încredințate că sistemele de identificare, măsurare, monitorizare, management și raportare a riscurilor întreprinderii de asigurare sau de reasigurare sunt adecvate și, în special, că modelul intern îndeplinește cerințele menționate la alineatul (3). (6)   Orice decizie de respingere a unei cereri de utilizare a unui model intern luată de autoritățile de supraveghere este motivată corespunzător.

▼M13

(7)   După ce primesc din partea autorităților de supraveghere aprobarea de a utiliza un model intern, întreprinderile de asigurare și de reasigurare prezintă autorităților de supraveghere, o dată la doi ani, o estimare a cerinței de capital de solvabilitate calculată în conformitate cu formula standard prevăzută la subsecțiunea 2. Autoritățile de supraveghere pot solicita, printr-o decizie motivată, o raportare mai frecventă din partea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

▼B

Articolul 113

Dispoziții specifice privind aprobarea modelelor interne parțiale

(1)  

Autoritățile de supraveghere aprobă un model intern parțial numai în cazul în care respectivul model îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 112, precum și următoarele condiții:

(a) 

întreprinderea justifică în mod corespunzător sfera de aplicare limitată a modelului;

(b) 

cerința de capital de solvabilitate rezultată reflectă mai bine profilul de risc al întreprinderii și, în special, respectă principiile prevăzute în subsecțiunea 1;

(c) 

structura sa respectă principiile prevăzute în subsecțiunea 1, ceea ce permite deplina integrare a modelului intern parțial în formula standard de calcul al cerinței de capital de solvabilitate.

(2)  

Atunci când evaluează o cerere de utilizare a unui model intern parțial care acoperă numai anumite submodule ale unui anumit modul de risc sau numai unele dintre unitățile operaționale ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare pentru un anumit modul de risc sau părți din ambele, autoritățile de supraveghere pot solicita respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare să prezinte un plan tranzitoriu realist în vederea extinderii sferei de aplicare a modelului său.

Planul tranzitoriu stabilește modul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare plănuiește să extindă sfera de aplicare a modelului la alte submodule sau unități operaționale, pentru a se asigura că modelul acoperă o parte predominantă din operațiunile sale de asigurare în ceea ce privește respectivul modul de risc.

▼M5

Articolul 114

Acte delegate și standarde tehnice de punere în aplicare privind modelele interne pentru calculul cerinței de capital de solvabilitate

(1)  

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a stabili următoarele:

(a) 

adaptările care trebuie aduse standardelor de la articolele 120-125 având în vedere sfera de aplicare limitată a modelului intern parțial;

(b) 

modul în care un model intern parțial este complet integrat în formula standard pentru calculul cerinței de capital de solvabilitate menționat la articolul 113 alineatul (1) litera (c), precum și cerințele pentru utilizarea de tehnici alternative de integrare.

(2)  

Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a prezentului articol, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare privind procedurile pentru:

(a) 

aprobarea modelelor interne în conformitate cu articolul 112; și

(b) 

aprobarea unor modificări majore ale modelelor interne și aprobarea schimbărilor aduse politicii de modificare a modelelor interne prevăzute la articolul 115.

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la 31 octombrie 2014.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼B

Articolul 115

Politica de modificare a modelelor interne integrale și parțiale

În cadrul procedurii inițiale de aprobare a unui model intern, autoritățile de supraveghere aprobă politica de modificare a modelului întreprinderii de asigurare sau de reasigurare. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare își pot modifica modelul intern conform politicii respective.

Politica de modificare precizează modificările minore și majore ale modelului intern.

Modificările majore ale modelului intern, precum și modificările aduse politicii de modificare fac întotdeauna obiectul aprobării prealabile a autorităților de supraveghere, în conformitate cu articolul 112.

Modificările minore ale modelului intern nu fac obiectul aprobării prealabile a autorităților de supraveghere, în măsura în care sunt elaborate conform politicii de modificare.

Articolul 116

Răspunderea organului administrativ, de conducere sau de control

Organul administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii de asigurare și de reasigurare autorizează depunerea, pe lângă autoritățile de supraveghere, a cererii de aprobare a modelului intern prevăzute la articolul 112, precum și depunerea oricărei cereri ulterioare de modificare majoră a respectivului model.

Organul administrativ, de conducere sau de control are răspunderea instituirii unor sisteme care să asigure buna funcționare permanentă a modelului intern.

Articolul 117

Revenirea la formula standard

După ce au primit aprobarea solicitată în conformitate cu articolul 112, întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu revin la calcularea integrală sau parțială a cerinței de capital de solvabilitate în conformitate cu formula standard prevăzută în subsecțiunea 2, cu excepția unor circumstanțe bine justificate și sub rezerva aprobării de către autoritățile de supraveghere.

Articolul 118

Neconformitatea modelului intern

(1)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare care, după ce au primit aprobarea autorităților de supraveghere de a utiliza modelul intern, încetează să mai respecte cerințele prevăzute la articolele 120-125, fie prezintă de îndată autorităților de supraveghere un plan de restabilire a conformității cu cerințele respective într-un termen rezonabil, fie demonstrează că nerespectarea cerințelor nu are efecte semnificative. (2)   În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu aplică planul menționat la alineatul (1), autoritățile de supraveghere le pot solicita să revină la calcularea cerinței de capital de solvabilitate pe baza formulei standard prevăzute în subsecțiunea 2.

Articolul 119

Abateri semnificative de la ipotezele care stau la baza formulei standard de calcul

În cazul în care calcularea cerinței de capital de solvabilitate pe baza formulei standard prevăzute în subsecțiunea 2 este neadecvată deoarece profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza formulei standard de calcul, autoritățile de supraveghere pot solicita întreprinderii în cauză, printr-o decizie motivată, să utilizeze un model intern pentru a-și calcula cerința de capital de solvabilitate sau modulele de risc aferente acesteia.

Articolul 120

Demonstrarea utilizării modelului

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare demonstrează că modelul intern este utilizat la scară largă și joacă un rol important în ceea ce privește sistemul lor de guvernanță, prevăzut la articolele 41-50, în special

(a) 

sistemul de management al riscurilor, prevăzut la articolul 44, și procesele decizionale;

(b) 

procedurile de evaluare și alocare a capitalului lor economic și de solvabilitate, inclusiv evaluarea prevăzută la articolul 45.

De asemenea, întreprinderile de asigurare și de reasigurare demonstrează că frecvența calculării cerinței de capital de solvabilitate cu ajutorul modelului intern este coerentă cu frecvența utilizării modelului lor intern în celelalte scopuri prevăzute la primul paragraf.

Organului administrativ, de conducere sau de control îi revine răspunderea de a garanta adecvarea continuă a structurii și funcționării modelului intern și de a se asigura că modelul intern continuă să reflecte în mod adecvat profilul de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză.

Articolul 121

Standarde de calitate statistică

(1)   Modelul intern și, în special, calcularea prognozei distribuției probabilităților care stă la baza acestuia respectă criteriile prevăzute la alineatele (2)-(9). (2)  

Metodele utilizate pentru calcularea prognozei distribuției probabilitățiilor se bazează pe tehnici actuariale și statistice adecvate, aplicabile și relevante și sunt conforme cu metodele utilizate pentru calcularea rezervelor tehnice.

Metodele utilizate pentru calcularea prognozei distribuției probabilităților se bazează pe informații actuale și credibile și pe ipoteze realiste.

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare trebuie să fie în măsură să justifice, în fața autorităților de supraveghere, ipotezele care stau la baza modelului lor intern.

(3)  

Datele utilizate pentru modelul intern sunt exacte, exhaustive și adecvate.

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare actualizează seriile de date utilizate pentru calcularea prognozei distribuției probabilităților cel puțin o dată pe an.

(4)  

Nu se prevede nicio metodă specială de calculare a prognozei distribuției probabilităților.

Indiferent de metoda de calcul aleasă, capacitatea modelului intern de a ierarhiza riscurile este suficientă pentru a garanta că este utilizat la scară largă și că joacă un rol important în sistemul de guvernanță al întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare, în special în sistemul de management al riscurilor și procesul decizional al acestora, precum și în alocarea capitalului în conformitate cu articolul 120.

Modelul intern acoperă toate riscurile semnificative la care sunt expuse întreprinderile de asigurare și de reasigurare. Modelele interne acoperă cel puțin riscurile prevăzute la articolul 101 alineatul (4).

(5)   În ceea ce privește efectele diversificării, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot ține seama de respectivele efecte ale diversificării, în modelul lor intern de dependențe existente în cadrul categoriilor de risc și între diverse categorii de risc, cu excepția cazului în care autoritățile de supraveghere consideră că sistemul utilizat pentru măsurarea efectelor diversificării este adecvat. (6)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot ține seama pe deplin de efectul tehnicilor de diminuare a riscurilor în modelul lor intern, atâta timp cât riscul de credit și celelalte riscuri care decurg din utilizarea tehnicilor de diminuare a riscurilor să se reflecte în mod adecvat în modelul intern. (7)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare evaluează cu exactitate, în modelul lor intern, riscurile speciale legate de garanțiile financiare și de orice alte opțiuni contractuale, atunci când acestea sunt semnificative. Acestea evaluează, de asemenea, atât riscurile asociate opțiunilor oferite deținătorilor de polițe, cât și riscurile asociate opțiunilor contractuale proprii. În acest scop, acestea țin seamă de impactul pe care eventualele schimbări ale condițiilor financiare și nefinanciare îl pot avea asupra exercitării acestor opțiuni. (8)  

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot ține seama, în modelul lor intern, de viitoarele decizii de gestionare pe care s-ar putea aștepta în mod rezonabil să le aplice în circumstanțe speciale.

În cazul prevăzut la primul paragraf, întreprinderea în cauză ține seama de timpul necesar pentru punerea în aplicare a unor astfel de decizii.

(9)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin seama, în modelul lor intern, de toate plățile pe care estimează că le vor efectua deținătorilor de polițe și beneficiarilor de contracte de asigurare, indiferent dacă respectivele plăți sunt sau nu garantate prin contract.

Articolul 122

Standarde de calibrare

(1)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot folosi, pentru modelul lor intern, o altă perioadă de timp sau o altă măsură a riscurilor decât cele prevăzute la articolul 101 alineatul (3), atâta timp cât rezultatele modelului intern pot fi folosite de respectivele întreprinderi pentru a calcula cerința de capital de solvabilitate astfel încât să ofere deținătorilor de polițe și beneficiarilor un nivel de protecție echivalent celui prevăzut la articolul 101. (2)   Dacă este posibil, întreprinderile de asigurare și de reasigurare deduc cerința de capital de solvabilitate direct din prognoza distribuției probabilităților generată de modelul lor intern, pe baza valorii la risc prevăzute la articolul 101 alineatul (3). (3)   În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu pot deduce cerința de capital de solvabilitate direct din prognoza distribuției probabilităților generate de modelul intern, autoritățile de supraveghere pot autoriza utilizarea unor aproximări în procesul de calculare a cerinței de capital de solvabilitate, atâta timp cât respectivele întreprinderi pot demonstra autorităților de supraveghere că deținătorii de polițe beneficiază de un nivel de protecție echivalent celui prevăzut la articolul 101. (4)   Autoritățile de supraveghere pot solicita întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să aplice modelul intern la nivelul portofoliilor de referință utilizând ipoteze bazate pe date mai degrabă externe decât interne, astfel încât să verifice calibrarea modelului intern și să se asigure că specificațiile acestuia corespund practicilor de piață general acceptate.

▼M13

(5)  

Statele membre pot permite întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să ia în considerare în modelul lor intern efectul evoluției marjei de credit asupra primei de volatilitate calculate în conformitate cu articolul 77d numai în cazul în care:

(a) 

metoda prin care se ia în considerare efectul evoluției marjei de credit asupra primei de volatilitate pentru o monedă nu ține seama nici de ajustarea specifică întreprinderii a marjei corectate în funcție de risc în temeiul articolului 77d alineatul (1c), nici, în cazul euro, de o posibilă majorare a primei de volatilitate cu o macroprimă de volatilitate în temeiul articolului 77d alineatul (4);

(b) 

cerința de capital de solvabilitate nu este mai mică decât oricare dintre următoarele:

(i) 

o cerință de capital de solvabilitate noțională calculată ca cerință de capital de solvabilitate, cu excepția faptului că efectul evoluției marjei de credit asupra primei de volatilitate este luat în considerare în conformitate cu metodologia utilizată de EIOPA în scopul publicării informațiilor tehnice în temeiul articolului 77e alineatul (1) litera (c);

(ii) 

o cerință de capital de solvabilitate noțională calculată în conformitate cu punctul (i) de la prezenta literă, cu excepția faptului că portofoliul reprezentativ aferent unei monede menționat la articolul 77d alineatul (2) al doilea paragraf se determină pe baza activelor în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare investește, și nu pe baza activelor tuturor întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare cu obligații de asigurare sau de reasigurare exprimate în moneda respectivă.

În sensul primului paragraf litera (b), determinarea portofoliului reprezentativ pentru o anumită monedă se bazează pe activele întreprinderii exprimate în moneda respectivă și utilizate pentru a acoperi cea mai bună estimare a obligațiilor de asigurare și de reasigurare exprimate în moneda respectivă.

▼B

Articolul 123

Atribuirea profiturilor și pierderilor

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare analizează, cel puțin o dată pe an, cauzele și sursele profiturilor și pierderilor înregistrate de fiecare dintre principalele unități operaționale.

Acestea demonstrează modul în care clasificarea riscurilor reținute în modelul intern explică cauzele și sursele profiturilor și pierderilor. Clasificarea riscurilor și atribuirea profiturilor și pierderilor reflectă profilul de risc al întreprinderilor de asigurare și de reasigurare.

Articolul 124

Standarde de validare

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare prevăd un ciclu periodic de validare a modelului lor intern, care include monitorizarea bunei sale funcționări, reexaminarea adecvării continue a specificațiilor sale și confruntarea rezultatelor sale cu experiențele anterioare.

Procedura de validare a modelului include validarea procesului intern prin metode statistice eficace, care permit întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să demonstreze autorităților de supraveghere adecvarea cerințelor de capital astfel calculate.

Metodele statistice aplicate urmăresc verificarea adecvării prognozei distribuției probabilităților nu numai în raport cu experiența anterioară, ci și cu întregul set de date și informații noi concrete aferente acesteia.

Procedura de validare a modelului include o analiză a stabilității modelului intern și, în special, a sensibilității rezultatelor modelului intern la modificări ale principalelor ipoteze de bază. Aceasta va include totodată o evaluare a exactității, exhaustivității și adecvării datelor utilizate de modelul intern.

Articolul 125

Standarde privind documentația

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare elaborează o documentație în care detaliază structura și funcționarea modelului lor intern.

Documentația demonstrează respectarea articolelor 120-124.

Documentația oferă o descriere detaliată a teoriei, ipotezelor și principiilor matematice și empirice care stau la baza modelului intern.

Documentația indică toate situațiile posibile în care modelul intern nu funcționează eficient.

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare elaborează o documentație justificativă a oricărei modificări majore aduse modelului lor intern, în conformitate cu articolul 115.

Articolul 126

Modele și date externe

Utilizarea unui model sau a unor date obținute de la un terț nu justifică scutirea de la niciuna dintre cerințele aplicabile modelului intern prevăzute la articolele 120-125.

▼M5

Articolul 127

Acte delegate privind articolele 120-126

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a cu referire la articolele 120-126 pentru a permite o mai bună evaluare a profilului de risc și o mai bună gestionare a activităților întreprinderilor de asigurare și de reasigurare privind utilizarea modelelor interne la nivelul Uniunii.

▼B

Secțiunea 5

Cerința de capital minim

Articolul 128

Dispoziții generale

Statele membre impun ca întreprinderile de asigurare și de reasigurare să dețină fonduri proprii de bază eligibile care să acopere cerința de capital minim.

Articolul 129

Calcularea cerinței de capital minim

(1)  

Cerința de capital minim se calculează conform următoarelor principii:

(a) 

se calculează în mod clar, simplu și astfel încât calculul să poată fi auditat;

(b) 

corespunde unei valori a fondurilor proprii de bază eligibile sub care deținătorii de polițe și beneficiarii ar fi expuși unui nivel de risc inacceptabil în cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare sunt autorizate să își continue activitatea;

(c) 

funcția liniară menționată la alineatul (2), utilizată la calcularea cerinței de capital minim, se calibrează în funcție de valoarea la risc a fondurilor proprii de bază ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, cu un nivel de încredere de 85 % pe o perioadă de un an;

(d) 

are un prag absolut de:

▼M5

(i) 

►M10  2 700 000 EUR ◄ pentru întreprinderile de asigurare generală, inclusiv întreprinderile de asigurare captive, cu excepția cazului în care sunt acoperite, integral sau parțial, riscurile incluse în una dintre clasele 10-15 din anexa I partea A, caz în care acesta va fi de cel puțin ►M10  4 000 000 EUR ◄ ;

(ii) 

►M10  4 000 000 EUR ◄ pentru întreprinderile de asigurare de viață, inclusiv întreprinderile de asigurare captive;

(iii) 

►M10  3 900 000 EUR ◄ pentru întreprinderile de reasigurare, cu excepția întreprinderilor de reasigurare captive, pentru care cerința de capital minim este de cel puțin ►M10  1 300 000 EUR ◄ ;

▼B

(iv) 

totalul sumelor prevăzute la punctele (i) și (ii) pentru întreprinderile de asigurare prevăzute la articolul 73 alineatul (5).

(2)   Sub rezerva alineatului (3), cerința de capital minim se calculează ca funcție liniară a unui set sau a unui subset al următoarelor variabile: rezervele tehnice ale întreprinderii, primele subscrise, capitalul la risc, impozitele amânate și cheltuielile administrative. Variabilele utilizate se măsoară la valoarea calculată după deducerea reasigurării. (3)  

Fără a aduce atingere alineatului (1) litera (d), cerința de capital minim nu scade sub 25 % și nici nu depășește 45 % din cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii, calculată în conformitate cu capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunile 2 sau 3, inclusiv orice majorare de capital impusă în conformitate cu articolul 37.

▼M5

Statele membre permit autorităților lor de supraveghere, pe o perioadă care durează cel mult până la 31 decembrie 2017, să solicite întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să aplice procentajele menționate la primul paragraf exclusiv în cazul cerinței de capital de solvabilitate a întreprinderii calculate în conformitate cu capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunea 2.

▼B

(4)  

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare calculează cerința de capital minim cel puțin trimestrial și comunică autorităților de supraveghere rezultatul acestor calcule.

▼M5

În scopul calculării limitelor menționate la alineatul (3), întreprinderilor nu li se solicită să calculeze cerința de capital de solvabilitate trimestrial.

▼B

Atunci când cerința de capital minim a unei întreprinderi este determinată de oricare dintre limitele menționate la alineatul (3), întreprinderea transmite autorității de supraveghere informații care să permită o înțelegere adecvată a motivelor care au determinat această situație.

▼M5

(5)  

Până la 31 decembrie 2020, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la normele statelor membre și la practicile autorităților de supraveghere adoptate în temeiul alineatelor (1)-(4).

▼B

Acest raport abordează în special utilizarea și nivelul limitelor superioare și inferioare de la alineatul (3), precum și orice problemă întâmpinată de autoritățile de supraveghere și de întreprinderi în aplicarea prezentului articol.

▼M5

Articolul 130

Acte delegate

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează modul de calcul al cerinței de capital minim prevăzute la articolele 128 și 129.

▼B

Articolul 131

Dispoziții tranzitorii privind respectarea cerinței de capital minim

Prin derogare de la articolele 139 și 144, întreprinderile de asigurare și de reasigurare care, la ►M5   31 decembrie 2015  ◄ , respectă marja de solvabilitate cerută, prevăzută la articolul 28 din Directiva 2002/83/CE, la articolul 16a din Directiva 73/239/CEE sau, respectiv, la articolele 37, 38 sau 39 din Directiva 2005/68/CE, dar nu dețin fonduri proprii de bază eligibile suficiente pentru a acoperi cerința de capital minim, trebuie să se conformeze dispozițiilor prevăzute la articolul 128 până la ►M5   31 decembrie 2016  ◄ .

În cazul în care întreprinderea în cauză nu reușesc să respecte dispozițiile articolului 128 în termenul prevăzut la primul paragraf, acesteia îi va fi retrasă autorizația, sub rezerva procedurilor aplicabile în temeiul legislației naționale.

Secțiunea 6

Investiții

Articolul 132

Principiul „persoanei prudente”

(1)   Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare își investesc toate activele conform principiului „persoanei prudente”, descris la alineatele (2), (3) și (4). (2)  

În ceea ce privește ansamblul portofoliului de active, întreprinderile de asigurare și de reasigurare investesc numai în active și instrumente prezentând riscuri pe care le pot identifica, măsura, monitoriza, gestiona, controla și raporta în mod adecvat și pe care le pot lua în considerare în mod corespunzător la evaluarea nevoilor lor globale de solvabilitate în conformitate cu articolul 45 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a).

Toate activele, în special cele care îndeplinește cerința de capital de solvabilitate și cerința de capital minim, se investesc astfel încât să se asigure siguranța, calitatea, lichiditatea și rentabilitatea întregului portofoliu. În plus, activele în cauză trebuie să fie localizate astfel încât să fie disponibile.

Activele deținute pentru acoperirea rezervelor tehnice se investesc, de asemenea, într-un mod adecvat naturii și duratei obligațiilor de asigurare și de reasigurare. Aceste active se investesc în interesul deplin al tuturor deținătorilor de polițe și beneficiarilor, ținând seama de condițiile contractuale comunicate acestora.

În cazul unui conflict de interese, întreprinderile de asigurare sau entitatea care gestionează portofoliul lor de active se asigură că investițiile se realizează în interesul deplin al deținătorilor de polițe și al beneficiarilor.

(3)  

Fără a aduce atingere alineatului (2), în ceea ce privește activele corespunzătoare contractelor de asigurare de viață în care riscul de investiții le revine deținătorilor de polițe se aplică paragraful al doilea, al treilea și al patrulea din prezentul alineat.

În cazul în care beneficiile oferite de un contract sunt direct legate de valoarea unităților într-un OPCVM în sensul ►M13  Directivei 2009/65/CE ◄ sau de valoarea activelor conținute într-un fond intern deținut de întreprinderile de asigurare, în general divizată în unități, rezervele tehnice corespunzătoare beneficiilor respective trebuie reprezentate cât mai exact posibil de aceste unități sau, în cazul în care nu sunt instituite unități, de activele respective.

În cazul în care beneficiile oferite de un contract sunt direct legate de un indice al acțiunilor sau de o altă valoare de referință decât cele menționate în al doilea paragraf, rezervele tehnice corespunzătoare beneficiilor respective trebuie reprezentate cât mai exact posibil, fie de unitățile considerate a reprezenta valoarea de referință, fie, în cazul în care nu sunt instituite unități, de active cu o siguranță și o tranzacționabilitate adecvată, care corespund cât mai exact posibil celor pe care se bazează valoarea de referință specifică.

În cazul în care beneficiile menționate la al doilea și al treilea paragraf includ o garantare a randamentului investițiilor sau un alt beneficiu garantat, activele deținute pentru acoperirea rezervelor tehnice suplimentare corespunzătoare fac obiectul dispozițiilor alineatului (4).

(4)  

Fără a aduce atingere alineatului (2), în ceea ce privește alte active decât cele reglementate de alineatul (3) se aplică paragraful al doilea, al treilea, al patrulea și al cincilea din prezentul alineat.

Utilizarea instrumentelor derivate este posibilă în măsura în care acestea contribuie la reducerea riscurilor sau facilitează gestionarea eficientă a portofoliului.

Investițiile și activele care nu sunt admise spre tranzacționare pe o piață financiară reglementată sunt menținute la niveluri prudente.

Activele fac obiectul unei diversificări corecte, astfel încât să se evite dependența excesivă de orice activ, emitent sau grup de întreprinderi și de orice zonă geografică, precum și acumularea excesivă de riscuri la nivelul întregului portofoliu.

Investițiile în active emise de același emitent sau de emitenți care aparțin aceluiași grup nu trebuie să expună întreprinderile de asigurare la o concentrare excesivă a riscului.

▼M13

(5)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin cont de posibilele evoluții la nivel macroeconomic și la nivelul piețelor financiare atunci când își stabilesc strategia de investire.

De asemenea, atunci când își stabilesc strategia de investiții, întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin cont de impactul riscurilor legate de durabilitate asupra investițiilor lor și de impactul potențial pe termen lung al deciziilor lor de investire asupra factorilor de durabilitate.

(6)   La solicitarea autorității de supraveghere, întreprinderile de asigurare și de reasigurare iau în considerare elemente macroprudențiale atunci când își stabilesc strategia de investire și evaluează măsura în care aceasta poate afecta evoluțiile la nivel macroeconomic și la nivelul piețelor financiare și se poate transforma într-o sursă de risc sistemic și țin seama de aceste considerente în deciziile lor de investire. (7)   În sensul alineatelor (5) și (6) de la prezentul articol, evoluțiile la nivel macroeconomic și la nivelul piețelor financiare, precum și elementele macroprudențiale au același înțeles ca la articolul 45. (8)   Atunci când decide dacă să înainteze solicitarea menționată la alineatul (6) de la prezentul articol unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este o filială inclusă în sfera supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) și (b), autoritatea de supraveghere ia în calcul dacă evaluarea menționată la alineatul (6) de la prezentul articol este efectuată la nivel de grup de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt cu sediul central în Uniune și se referă la particularitățile respectivei filiale.

▼B

Articolul 133

Libertatea de investire

(1)   Statele membre nu impun întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să investească în categorii determinate de active. (2)   Statele membre nu supun deciziile de investiții ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sau ale administratorului său de investiții niciunei obligații de autorizare prealabilă sau de notificare sistemică. (3)   Prezentul articol nu aduce atingere cerințelor statelor membre care restricționează tipurile de active sau valorile de referință cu care pot fi corelate beneficiile generate de polițele de asigurare. Orice astfel de norme se aplică doar în cazul în care riscul de investiții este suportat de deținătorul poliței care este o persoană fizică și nu sunt mai restrictive decât cele prevăzute în ►M13  Directiva 2009/65/CE ◄ .

Articolul 134

Localizarea activelor și interdicția de gajare a activelor

(1)  

În ceea ce privește riscurile de asigurare din Comunitate, statele membre nu impun ca activele deținute pentru acoperirea rezervelor tehnice corespunzătoare respectivelor riscuri să se afle în Comunitate sau într-un anumit stat membru.

În plus, în ceea ce privește sumele recuperabile din contracte de reasigurare de la întreprinderi care sunt autorizate în conformitate cu prezenta directivă sau care au sediul central într-o țară terță al cărei regim de solvabilitate este considerat echivalent în conformitate cu articolul 172, statele membre nu impun localizarea activelor corespunzătoare acestor sume recuperabile în Comunitate.

(2)   Statele membre nu mențin și nici nu introduc, în scopul stabilirii rezervelor tehnice, sisteme de calcul al rezervelor brute care impun constituirea activelor ca garanții de acoperire a rezervelor de prime și de daune în curs, în cazul în care reasigurătorul este o întreprindere de asigurare sau de reasigurare autorizată în conformitate cu prezenta directivă.

▼M5

Articolul 135

Acte delegate și standarde tehnice de reglementare privind cerințele calitative

(1)  

Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează cerințe calitative în următoarele domenii:

(a) 

identificarea, măsurarea, monitorizarea și gestionarea riscurilor care decurg din investiții raportat la articolul 132 alineatul (2) primul paragraf;

(b) 

identificarea, măsurarea, monitorizarea și gestionarea riscurilor specifice care decurg din investiții în instrumentele derivate și activele menționate la articolul 132 alineatul (4) al doilea paragraf și stabilirea măsurii în care utilizarea unor astfel de active se califică drept reducere a riscurilor sau gestionare eficientă a portofoliului în conformitate cu articolul 132 alineatul (4) al treilea paragraf.

▼M7

(2)   Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a din prezenta directivă, în completarea prezentei directive, prin stabilirea specificațiilor pentru circumstanțele în care se poate impune o exigență proporțională de capital suplimentar când cerințele prevăzute la articolul 5 sau 6 din Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului ( 20 ) au fost încălcate, fără a aduce atingere articolului 101 alineatul (3) din prezenta directivă. (3)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește alineatul (2) din prezentul articol, AEAPO elaborează, sub rezerva articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a indica metodologiile de calcul al exigenței proporționale de capital suplimentar menționate la respectivul alineat.

Comisia este împuternicită să completeze prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼B

CAPITOLUL VII

Întreprinderi de asigurare și de reasigurare în dificultate sau într-o situație neregulamentară

Articolul 136

Identificarea și notificarea de către întreprinderea de asigurare și de reasigurare a deteriorării condițiilor financiare

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare dispun de proceduri de identificare a deteriorării condițiilor financiare și notifică imediat autoritățile de supraveghere atunci când o asemenea degradare se produce.

▼M13

Articolul 136a

Deteriorarea solvabilității

(1)   În urma unei notificări în temeiul articolului 136 sau în urma identificării unei deteriorări a condițiilor financiare în temeiul articolului 36 alineatul (3), atunci când solvabilitatea întreprinderii se deteriorează, autoritățile de supraveghere au competența de a lua măsurile necesare pentru a remedia această deteriorare. (2)  

Măsurile menționate la alineatul (1) sunt proporționale cu riscul și cu importanța deteriorării condițiilor. Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere au competența de a lua cel puțin următoarele măsuri:

(a) 

de a impune organului administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii să actualizeze planul preventiv de redresare, elaborat în conformitate cu articolul 5 din Directiva (UE) 2025/1 a Parlamentului European și a Consiliului ( 21 ), în cazul în care circumstanțele sunt diferite de ipotezele prevăzute în planul respectiv;

(b) 

de a impune organului administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii să ia măsurile prevăzute în planul preventiv de redresare elaborat în conformitate cu articolul 5 din Directiva (UE) 2025/1; în cazul în care planul este actualizat în temeiul literei (a) de la prezentul alineat, măsurile luate includ și eventualele măsuri actualizate;

(c) 

de a impune organului administrativ, de conducere sau de control al unei întreprinderi care nu dispune de un plan preventiv de redresare, astfel cum se menționează la articolul 5 din Directiva (UE) 2025/1, să identifice cauzele nerespectării efective sau probabile a cerințelor de reglementare și să identifice măsuri adecvate și un termen pentru îndeplinirea respectivelor cerințe de reglementare;

(d) 

de a impune organului administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii să suspende sau să limiteze remunerația variabilă și participarea la beneficii, distribuirile aferente instrumentelor de fonduri proprii sau rambursarea sau răscumpărarea elementelor de fonduri proprii.

▼B

Articolul 137

Nerespectarea rezervelor tehnice

În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare nu se conformează secțiunii 2 din capitolul VI, autoritățile de supraveghere ale statului membru de origine al întreprinderii pot interzice dispunerea liberă de activele acesteia după ce și-au comunicat intenția în cauză autorităților de supraveghere ale statului membru gazdă. Autoritățile de supraveghere ale statului membru de origine desemnează activele care trebuie supuse unor astfel de măsuri.

Articolul 138

Nerespectarea cerinței de capital de solvabilitate

(1)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare informează autoritatea de supraveghere de îndată ce constată că cerința de capital de solvabilitate nu mai este respectată sau în cazul în care există un risc de nerespectare a acesteia în următoarele trei luni. (2)   În termen de două luni de la constatarea nerespectării cerinței de capital de solvabilitate, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză înaintează spre aprobare autorității de supraveghere un plan realist de redresare. (3)  

Autoritatea de supraveghere cere întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză să ia măsurile necesare în vederea restabilirii, în termen de șase luni de la constatarea nerespectării cerinței de capital de solvabilitate, a nivelului fondurilor proprii eligibile pentru a face parte din cerința de capital de solvabilitate sau în vederea reducerii profilului său de risc pentru a asigura respectarea cerinței de capital de solvabilitate.

Autoritatea de supraveghere poate să prelungească această perioadă cu trei luni, dacă este necesar.

▼M5

(4)   ►M13  În cazul unor situații nefavorabile excepționale, astfel cum sunt declarate de EIOPA, care afectează întreprinderile de asigurare și de reasigurare care reprezintă o cotă de piață importantă sau un procentaj semnificativ din liniile de activitate afectate, autoritatea de supraveghere poate prelungi, pentru întreprinderile afectate, perioada prevăzută la alineatul (3) al doilea paragraf cu o perioadă maximă de șapte ani, ținând seama de toți factorii relevanți, inclusiv de durata medie a rezervelor tehnice. ◄

►M13  Fără a aduce atingere competențelor pe care EIOPA le are în temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, în sensul prezentului alineat, EIOPA declară, pe baza unei solicitări din partea autorității de supraveghere implicate și, după caz, după consultarea CERS, existența unei situații nefavorabile excepționale. ◄ Autoritatea de supraveghere implicată poate face o solicitare în cazul în care întreprinderile de asigurare sau reasigurare care reprezintă o cotă de piață semnificativă sau un procent semnificativ din liniile de activitate afectate se află în situația de a nu îndeplini una dintre cerințele stabilite la alineatul (3). Este vorba de situații nefavorabile excepționale în cazul în care situația financiară a întreprinderilor de asigurare sau reasigurare care reprezintă o cotă de piață semnificativă sau un procent semnificativ din liniile de activitate afectate este influențată grav sau negativ de una sau mai multe dintre următoarele situații:

(a) 

un declin al piețelor financiare care este neprevăzut, brusc și abrupt;

(b) 

un mediu caracterizat în mod constant printr-o rată scăzută a dobânzii;

(c) 

o catastrofă cu impact puternic.

În cooperare cu autoritatea de supraveghere în cauză, AEAPO analizează în mod regulat dacă există în continuare aspectele menționate la al doilea paragraf. În cooperare cu autoritatea de supraveghere în cauză, AEAPO declară încetarea unei situații nefavorabile excepționale.

Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză transmite autorității sale de supraveghere, o dată la trei luni, un raport de activitate în care prezintă măsurile luate și progresele realizate pentru restabilirea nivelului de fonduri proprii eligibile care să acopere cerința de capital de solvabilitate sau pentru reducerea profilului de risc, astfel încât să asigure respectarea cerinței de capital de solvabilitate.

Prelungirea menționată la primul paragraf este anulată dacă raportul de activitate arată că, în perioada dintre constatarea nerespectării cerinței de capital de solvabilitate și data depunerii raportului, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare nu a obținut progrese substanțiale pentru restabilirea nivelului de fonduri proprii eligibile care să acopere cerința de capital de solvabilitate sau pentru reducerea profilului său de risc, astfel încât să asigure respectarea cerinței de capital de solvabilitate.

▼B

(5)   În împrejurări excepționale, în cazul în care autoritățile de supraveghere consideră că situația financiară a întreprinderii în cauză va continua să se deterioreze, acestea pot, de asemenea, să restrângă sau să interzică posibilitatea de a dispune liber de activele respectivei întreprinderi. Respectiva autoritate de supraveghere informează autoritățile de supraveghere ale statelor membre gazdă cu privire la orice măsură adoptată. Respectivele autorități la cererea autorității de supraveghere din statul membru de origine iau aceleași măsuri. Autoritățile de supraveghere ale statului membru de origine desemnează activele care trebuie supuse unor astfel de măsuri.

▼M13

Articolul 139

Nerespectarea cerinței de capital minim

(1)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare informează imediat autoritatea de supraveghere când constată că cerința de capital minim nu mai este respectată sau când există un risc de nerespectare a acesteia în următoarele trei luni.

În sensul primului paragraf de la prezentul alineat, obligația de a informa autoritatea de supraveghere se aplică indiferent dacă întreprinderea de asigurare sau de reasigurare constată nerespectarea cerinței de capital minim sau riscul de nerespectare în timpul calculării cerinței de capital minim în temeiul articolului 129 alineatul (4) sau în timpul calculării cerinței de capital minim între două date la care acest calcul este raportat autorității de supraveghere în temeiul articolului 129 alineatul (4).

(2)   În termen de o lună de la constatarea nerespectării cerinței de capital minim sau de la constatarea riscului de nerespectare, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză transmite spre aprobare autorității de supraveghere un plan de finanțare pe termen scurt realist pentru a readuce, în termen de trei luni de la respectiva constatare, fondurile proprii de bază eligibile cel puțin la nivelul cerinței de capital minim sau pentru a-și reduce profilul de risc în vederea respectării cerinței de capital minim. (3)   În cazul în care nu se deschide o procedură de lichidare în termen de două luni de la primirea informațiilor menționate la alineatul (1), autoritatea de supraveghere din statul membru de origine ia în considerare restricționarea sau interzicerea dispunerii libere de activele întreprinderii de asigurare sau de reasigurare. Aceasta informează în consecință autoritățile de supraveghere ale statului membru gazdă. La cererea autorității de supraveghere din statul membru de origine, autoritățile respective iau aceleași măsuri. Autoritățile de supraveghere din statul membru de origine desemnează activele care trebuie supuse unor astfel de măsuri. (4)   EIOPA poate elabora ghiduri privind măsurile pe care ar trebui să le ia autoritățile de supraveghere atunci când constată nerespectarea cerinței de capital minim sau riscul de nerespectare menționat la alineatul (1).

▼B

Articolul 140

Interzicerea de a dispune liber de activele situate pe teritoriul unui stat membru

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a putea, în conformitate cu legislația națională, să interzică dispunerea liberă de activele aflate pe teritoriul lor, în cazurile prevăzute la articolele 137-139 și articolul 144 alineatul (2), la cererea statului membru de origine al întreprinderii, care desemnează activele care trebuie acoperite de măsurile în cauză.

▼M13

Articolul 141

Competențe de supraveghere în cazul deteriorării condițiilor financiare

(1)   În cazul în care autoritățile de supraveghere consideră că oricare dintre măsurile menționate la articolele 136a, 138 și 139 sunt ineficiente sau insuficiente pentru a remedia deteriorarea solvabilității întreprinderii, acestea au competența de a lua toate măsurile necesare pentru a proteja interesele deținătorilor de polițe în cazul contractelor de asigurare sau obligațiile care decurg din contractele de reasigurare. (2)   Aceste măsuri sunt proporționate și reflectă așadar nivelul și durata deteriorării solvabilității întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză.

▼B

Articolul 142

Plan de redresare și plan de finanțare

(1)  

Planul de redresare menționat la articolul 138 alineatul (2) și planul de finanțare menționat la articolul 139 alineatul (2) includ cel puțin o descriere detaliată sau documente justificative privind:

(a) 

o estimare a cheltuielilor de gestionare, în special cheltuieli generale curente și comisioane;

(b) 

o estimare a veniturilor și cheltuielilor cu privire la activitatea directă, acceptările în reasigurare și cedările în reasigurare;

(c) 

un bilanț previzional;

(d) 

o estimare a resurselor financiare cu care se intenționează să se acopere rezervele tehnice și cerința de capital de solvabilitate și cerința de capital minim;

(e) 

politica generală în domeniul reasigurării.

(2)   În cazul în care autoritățile de supraveghere au cerut prezentarea unui plan de redresare menționat la articolul 138 alineatul (2) sau a unui plan de finanțare menționat la articolul 139 alineatul (2) în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, acestea se abțin de la emiterea unui certificat în conformitate cu articolul 39, atât timp cât consideră că drepturile deținătorilor de polițe de asigurare sau obligațiile contractuale ale întreprinderii de reasigurare sunt compromise.

▼M5

Articolul 143

Acte delegate și standarde tehnice de reglementare privind articolul 138 alineatul (4)

(1)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se completează tipurile de situații nefavorabile excepționale și se precizează factorii și criteriile de care trebuie să țină seama AEAPO, atunci când declară existența unei situații nefavorabile excepționale, și autoritățile de supraveghere, atunci când stabilesc extinderea perioadei de redresare în conformitate cu articolul 138 alineatul (4). (2)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește articolul 138 alineatul (2), articolul 139 alineatul (2) și articolul 141, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care se aduc precizări cu privire la planul de redresare menționat la articolul 138 alineatul (2) și la planul de finanțare menționat la articolul 139 alineatul (2) și cu privire la articolul 141, acordând atenția cuvenită evitării efectelor prociclice.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼B

Articolul 144

Retragerea autorizației

(1)  

Autoritatea de supraveghere a statului membru de origine poate retrage o autorizație acordată unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare în următoarele cazuri:

(a) 

întreprinderea în cauză nu utilizează autorizația în termen de 12 luni, renunță la aceasta în mod explicit sau încetează să își mai desfășoare activitatea pentru o perioadă mai mare de șase luni, cu excepția cazului în care statul membru în cauză prevede caducitatea autorizației în astfel de cazuri;

(b) 

întreprinderea în cauză nu mai îndeplinește condițiile de autorizare;

(c) 

întreprinderea în cauză își încalcă grav obligațiile care îi revin pe baza reglementărilor sub incidența cărora se află.

Autoritatea de supraveghere a statului membru de origine retrage o autorizație acordată unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare în cazul în care întreprinderea nu respectă cerința de capital minim, iar autoritatea de supraveghere consideră că planul de finanțare prezentat este în mod evident inadecvat sau întreprinderea în cauză nu se conformează planului aprobat în termen de trei luni de la data constatării nerespectării cerinței de capital minim.

(2)  

În situația retragerii sau caducității autorizației, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine notifică autoritățile de supraveghere din alte state membre în consecință, iar respectivele autorități adoptă măsurile necesare pentru a împiedica întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză să înceapă noi operațiuni pe teritoriile lor.

Autoritatea de supraveghere a statului membru de origine adoptă în plus, împreună cu autoritățile în cauză, toate măsurile necesare pentru a proteja interesele asiguraților și limitează în special dispunerea liberă de activele întreprinderii de asigurare în conformitate cu articolul 140.

(3)   Orice decizie de retragere a autorizației trebuie motivată în mod detaliat și comunicată întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză.

▼M13

(4)   În cazul retragerii autorizației, statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare continuă să se supună normelor și obiectivelor generale ale supravegherii asigurărilor, prevăzute în titlul I capitolul III, cel puțin până la deschiderea unei eventuale proceduri de lichidare.

CAPITOLUL VIIA

Instrumentele macroprudențiale

Articolul 144a

Managementul riscului de lichiditate

(1)   Statele membre se asigură că managementul riscului de lichiditate al întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, menționat la articolul 44 alineatul (2) al doilea paragraf litera (d), garantează că respectivele întreprinderi mențin un nivel adecvat de lichiditate pentru a-și onora obligațiile financiare față de deținătorii de polițe și față de alte contrapartide atunci când obligațiile respective devin scadente, chiar și în condiții de criză. (2)   În sensul alineatului (1), statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare întocmesc și mențin actualizat un plan de management al riscului de lichiditate care să acopere analiza lichidității pe termen scurt cu proiecții ale fluxurilor de trezorerie de intrare și de ieșire aferente activelor și obligațiilor. La cererea autorităților de supraveghere, întreprinderile de asigurare și de reasigurare extind planul de management al riscului de lichiditate pentru a acoperi și analiza lichidității pe termen mediu și lung. Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare elaborează și mențin actualizat un set de indicatori ai riscului de lichiditate pentru a identifica, a monitoriza și a aborda eventualele crize de lichiditate. (3)   Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare prezintă autorităților de supraveghere planul de management al riscului de lichiditate în cadrul informațiilor menționate la articolul 35 alineatul (1). (4)   Statele membre se asigură că întreprinderile mici și cu un grad redus de complexitate și întreprinderile care au obținut aprobarea prealabilă din partea autorității de supraveghere în temeiul articolului 29d nu sunt obligate să întocmească planul de management al riscului de lichiditate menționat la alineatul (2) de la prezentul articol. (5)   Statele membre se asigură că, în cazul în care aplică prima de echilibrare menționată la articolul 77b sau prima de volatilitate menționată la articolul 77d, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot combina planul de management al riscului de lichiditate menționat la alineatul (2) de la prezentul articol cu planul impus în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) al patrulea paragraf.

Articolul 144b

Competențe de supraveghere pentru remedierea vulnerabilităților în materie de lichiditate în circumstanțe excepționale

(1)   În cadrul procesului obișnuit de supraveghere, autoritățile de supraveghere monitorizează poziția lichidității întreprinderilor de asigurare și de reasigurare. În cazul în care identifică riscuri de lichiditate semnificative, ele informează întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză cu privire la aceasta. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare explică modul în care intenționează să abordeze riscurile de lichiditate respective. (2)   Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere au competențele necesare pentru a impune întreprinderilor să își consolideze poziția lichidității atunci când se identifică riscuri sau deficiențe semnificative în materie de lichiditate. Astfel de competențe se aplică în cazul în care există suficiente dovezi cu privire la existența unor riscuri de lichiditate semnificative și la absența unor măsuri de remediere eficace din partea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

Măsurile luate de o autoritate de supraveghere în temeiul prezentului alineat se revizuiesc de aceasta cel puțin o dată la șase luni și se elimină atunci când întreprinderea a luat măsuri de remediere eficace.

În cazul în care este relevant, autoritatea de supraveghere transmite EIOPA dovezile privind vulnerabilitățile din punctul de vedere al riscurilor de lichiditate.

(3)  

Statele membre se asigură că, în ceea ce privește întreprinderile individuale care se confruntă cu riscuri semnificative de lichiditate care pot prezenta un pericol iminente la adresa protecției deținătorilor de polițe de asigurare sau a stabilității sistemului financiar, autoritățile de supraveghere au competența de a interveni temporar prin:

(a) 

restricționarea sau suspendarea distribuirilor de dividende către acționari și alți creditori subordonați;

(b) 

restricționarea sau suspendarea altor plăți către acționari și alți creditori subordonați;

(c) 

restricționarea sau suspendarea răscumpărărilor de acțiuni și a rambursărilor sau răscumpărărilor elementelor de fonduri proprii;

(d) 

restricționarea sau suspendarea participărilor la beneficii sau a altor remunerații variabile;

(e) 

suspendarea drepturilor de răscumpărare ale deținătorilor de polițe de asigurare de viață (denumite în continuare „drepturi de răscumpărare”).

Competența de a suspenda drepturile de răscumpărare se exercită numai în circumstanțe excepționale care afectează întreprinderea, ca măsură de ultimă instanță și în cazul în care acest lucru este în interesul colectiv al deținătorilor de polițe și al beneficiarilor întreprinderii. Înainte de a exercita competența respectivă, autoritatea de supraveghere ține seama de potențialele efecte nedorite asupra piețelor financiare și asupra drepturilor deținătorilor de polițe și ale beneficiarilor întreprinderii, inclusiv într-un context transfrontalier. Autoritățile de supraveghere fac publice motivele care stau la baza aplicării respectivei competențe.

Aplicarea măsurilor menționate la primul paragraf durează cel mult trei luni. Statele membre se asigură că o măsură poate fi reînnoită dacă motivele pe care se bazează continuă să existe și că ea nu se mai aplică atunci când motivele respective nu mai există.

Fără a aduce atingere articolului 144c alineatul (6), statele membre se asigură că, până la revocarea suspendării drepturilor de răscumpărare de către autoritățile de supraveghere, întreprinderile de asigurare și de reasigurare în cauză:

(a) 

nu efectuează nicio distribuire sau alte plăți către acționari sau alți creditori subordonați;

(b) 

nu procedează la răscumpărarea acțiunilor sau la rambursarea sau răscumpărarea elementelor de fonduri proprii; sau

(c) 

nu plătesc participări la beneficii sau alte remunerații variabile membrilor organului administrativ, de conducere sau de control, persoanelor care dețin funcții-cheie sau conducerii executive.

Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere dispun de competențele necesare pentru a asigura respectarea cerințelor menționate la al patrulea paragraf.

Statele membre se asigură că organismele sau autoritățile cu mandat macroprudențial, în cazul în care sunt diferite de autoritățile de supraveghere, sunt informate în mod corespunzător și în timp util cu privire la intenția autorităților de supraveghere de a face uz de competențele menționate la prezentul alineat și sunt implicate în evaluarea potențialelor efecte nedorite menționate la al doilea paragraf.

Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere notifică EIOPA și CERS fiecare situație în care competențele menționate la prezentul alineat sunt exercitate pentru abordarea unui risc la adresa stabilității sistemului financiar.

(4)   Atunci când exercită competența menționată la alineatul (3) de la prezentul articol, autoritățile de supraveghere țin seama în mod corespunzător de criteriile de proporționalitate menționate la articolul 29 alineatul (3).

În cazul în care, după consultarea CERS, EIOPA consideră că exercitarea competențelor menționate la alineatul (3) de către autoritatea competentă este excesivă, aceasta emite un aviz adresat autorității de supraveghere în cauză cu privire la faptul că decizia autorității de supraveghere respective ar trebui să fie revizuită. Avizul respectiv nu se publică.

(5)   Atunci când exercită competența menționată la alineatul (3) de la prezentul articol, autoritățile de supraveghere țin seama de dovezile rezultate din procesul de supraveghere și dintr-o evaluare prospectivă a solvabilității și a poziției financiare a întreprinderilor în cauză, în conformitate cu evaluarea menționată la articolul 45 alineatul (1) al doilea paragraf literele (a) și (b). (6)   Competențele menționate la alineatul (3) pot fi exercitate în legătură cu întreprinderile în cauză care își desfășoară activitatea într-un anumit stat membru în cazul în care circumstanțele excepționale menționate la alineatul (3) afectează întreaga piață de asigurări sau o parte semnificativă a acesteia.

Statele membre desemnează o autoritate care să exercite competențele menționate la primul paragraf.

În cazul în care autoritatea desemnată este diferită de autoritatea de supraveghere, statul membru asigură în mod adecvat coordonarea și schimbul de informații între diferitele autorități. Mai precis, toate autoritățile au obligația să coopereze strâns și să facă schimb de toate informațiile care pot fi necesare pentru exercitarea adecvată a atribuțiilor încredințate autorității desemnate în temeiul prezentului alineat.

(7)   Statele membre se asigură că autoritatea menționată la alineatul (6) al doilea paragraf notifică în timp util EIOPA și, în cazul în care măsura este adoptată pentru abordarea unui risc la adresa stabilității sistemului financiar, CERS despre exercitarea competențelor menționate la alineatul (6).

Notificarea include o descriere a măsurii aplicate, durata acesteia și motivele care au stat la baza exercitării competenței, inclusiv a motivelor pentru care măsura a fost considerată eficace și proporțională în raport cu efectele sale negative asupra deținătorilor de polițe.

(8)  

Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, EIOPA elaborează, după consultarea CERS, ghiduri pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la:

(a) 

măsurile de abordare a deficiențelor managementului riscului de lichiditate și la forma, activarea și calibrarea competențelor pe care autoritățile de supraveghere le pot exercita pentru a consolida poziția lichidității întreprinderilor atunci când sunt identificate riscuri de lichiditate care nu sunt remediate în mod adecvat de către acele întreprinderi;

(b) 

existența unor circumstanțe excepționale care justifică suspendarea temporară a drepturilor de răscumpărare;

(c) 

condițiile pentru asigurarea aplicării consecvente a suspendării temporare a drepturilor de răscumpărare, ca măsură de ultimă instanță, în întreaga Uniune și aspectele care trebuie luate în considerare pentru protejarea în mod egal și adecvat a deținătorilor de polițe din toate jurisdicțiile de origine și jurisdicțiile-gazdă.

Articolul 144c

Măsuri de supraveghere pentru menținerea poziției financiare a întreprinderilor pe durata șocurilor excepționale la nivel de sector

(1)   Fără a aduce atingere articolului 141, statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere au competența de a lua măsuri de menținere a poziției financiare a fiecărei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare în perioadele de șocuri excepționale la nivel de sector care au potențialul de a pune în pericol poziția financiară a întreprinderii în cauză sau stabilitatea sistemului financiar. (2)  

În perioadele de șocuri excepționale la nivel de sector, autoritățile de supraveghere trebuie să aibă competența de a impune întreprinderilor cu un profil de risc deosebit de vulnerabil să ia cel puțin următoarele măsuri:

(a) 

restricționarea sau suspendarea distribuirilor de dividende către acționari și alți creditori subordonați;

(b) 

restricționarea sau suspendarea altor plăți către acționari și alți creditori subordonați;

(c) 

restricționarea sau suspendarea răscumpărărilor de acțiuni și a rambursărilor sau răscumpărărilor elementelor de fonduri proprii;

(d) 

restricționarea sau suspendarea participărilor la beneficii sau a altor remunerații variabile.

Statele membre se asigură că organismele și autoritățile naționale relevante cu mandat macroprudențial sunt informate în mod corespunzător cu privire la intenția autorității de supraveghere naționale de a utiliza competențele prevăzute la prezentul articol și sunt implicate în mod adecvat în evaluarea șocurilor excepționale la nivel de sector, în conformitate cu prezentul alineat.

(3)   La exercitarea competenței menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, autoritățile de supraveghere țin seama în mod corespunzător de criteriile de proporționalitate menționate la articolul 29 alineatul (3) și de existența limitelor de toleranță la risc aprobate de întreprindere și a pragurilor stabilite de sistemul său de management al riscului. (4)   La exercitarea competenței menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, autoritățile de supraveghere țin seama de dovezile rezultate din procesul de supraveghere și dintr-o evaluare prospectivă a solvabilității și a poziției financiare a întreprinderilor în cauză, în conformitate cu evaluarea menționată la articolul 45 alineatul (1) al doilea paragraf literele (a) și (b). (5)   Aplicarea măsurilor menționate la alineatul (2) durează atât timp cât sunt prezente motivele care justifică măsurile. Măsurile respective se revizuiesc cel puțin o dată la trei luni și se elimină de îndată ce nu mai există motivele care au justificat măsurile. (6)   În sensul prezentului articol, tranzacțiile intragrup semnificative menționate la articolul 245 alineatul (2), inclusiv distribuirile de dividende în interiorul grupului, se suspendă sau se restricționează numai în cazul în care pun în pericol solvabilitatea sau poziția lichidității grupului sau a cel puțin uneia dintre întreprinderile din cadrul grupului. Autoritățile de supraveghere ale întreprinderilor afiliate consultă supraveghetorul grupului înainte de a suspenda sau de a restricționa tranzacțiile cu restul grupului. (7)   Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, EIOPA elaborează, după consultarea CERS, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza criteriile pentru identificarea unor șocuri excepționale la nivel de sector. EIOPA prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 29 ianuarie 2026.

Se conferă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Articolul 144d

Aplicarea unor instrumente macroprudențiale suplimentare

(1)  

Pentru a asigura aplicarea consecventă a instrumentelor macroprudențiale menționate la articolul 45 alineatul (1) litera (e), la articolul 132 alineatul (6) și la articolul 144a alineatul (2), EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare privind criteriile pe care autoritățile de supraveghere trebuie să le ia în considerare atunci când definesc întreprinderile și grupurile de asigurare sau de reasigurare cărora li se solicită:

(a) 

să efectueze analizele macroprudențiale suplimentare menționate la articolul 45 alineatul (1) litera (e), ținând seama de circumstanțele menționate la alineatul (9) de la articolul respectiv;

(b) 

să includă considerente de ordin macroprudențial ca parte a principiului „persoana prudentă” menționat la articolul 132 alineatul (6), ținând seama de circumstanțele menționate la alineatul (8) de la articolul respectiv;

(c) 

să elaboreze și să mențină un plan de management al riscului de lichiditate care să acopere analiza lichidității pe termen mediu și lung în conformitate cu articolul 144a alineatul (2).

EIOPA înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare menționate la primul paragraf până la 29 ianuarie 2026.

Se conferă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(2)   Pentru a asigura aplicarea consecventă a instrumentelor macroprudențiale menționate la articolul 144a alineatul (2), EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza conținutul planurilor de management al riscului de lichiditate și frecvența actualizării acestora, ținând seama de posibila combinare a planurilor, astfel cum se menționează la alineatul (5) de la articolul respectiv. EIOPA prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 29 ianuarie 2026.

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(3)   În sensul alineatului (1) literele (a) și (b), criteriile care trebuie luate în considerare sunt proporționale cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor și, în special, cu nivelul de interconectare cu piețele financiare, cu caracterul transfrontalier al activităților de asigurare și de reasigurare și cu investițiile întreprinderilor de asigurare și de reasigurare. (4)   În sensul alineatului (1) litera (c), criteriile care trebuie luate în considerare sunt proporționale cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor și, în special, cu componența portofoliilor de active și obligații, natura și variabilitatea obligațiilor de asigurare și reasigurare și expunerea fluxurilor de trezorerie estimate ale activelor la fluctuațiile pieței.

▼B

CAPITOLUL VIII

Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii

Secțiunea 1

Înființarea întreprinderilor de asigurare

Articolul 145

Condiții pentru înființarea unei sucursale

(1)  

Statele membre se asigură că o întreprindere de asigurare care dorește înființarea unei sucursale în cadrul unui alt stat membru notifică autoritățile de supraveghere din propriul stat membru de origine.

Orice prezență permanentă a unei întreprinderi pe teritoriul unui stat membru este similară unei sucursale, chiar în cazul în care această prezență nu ia forma unei sucursale, ci constă dintr-un simplu birou administrat de personalul propriu al întreprinderii sau de o persoană independentă, dar mandatată pentru a acționa în permanență pentru întreprindere precum o agenție.

(2)  

Statele membre solicită întreprinderii de asigurare care dorește să înființeze o sucursală pe teritoriul altui stat membru să furnizeze următoarele informații odată cu notificarea prevăzută la alineatul (1):

(a) 

statul membru pe teritoriul căruia dorește înființarea sucursalei;

(b) 

un plan de afaceri care să stabilească cel puțin tipurile de activități avute în vedere și organizarea structurală a sucursalei;

▼M13

(c) 

numele unei persoane care trebuie să aibă suficiente competențe ca să angajeze în relația cu terții întreprinderea de asigurare;

▼B

(d) 

adresa în statul membru gazdă, de la care pot fi obținute și la care pot fi trimise documente, inclusiv toate comunicările către mandatarul general;

▼M13 —————

▼B

(3)   În cazul în care o întreprindere de asigurare generală intenționează să acopere prin sucursala sa riscuri din clasa 10 din anexa I partea A, exclusiv răspunderea transportatorului, aceasta trebuie să dea o declarație care să confirme că a devenit membră a biroului național și a Fondului național de garantare al statului membru gazdă. (4)   În cazul în care intervin modificări în informațiile comunicate în conformitate cu alineatul (2) literele (b), (c) sau (d), întreprinderea de asigurare notifică în scris autoritățile de supraveghere din statul membru de origine și statul membru în care se află sucursala, cu cel puțin o lună înainte de efectuarea modificării, astfel încât autoritățile de supraveghere din statul membru de origine și statul membru în care se află sucursala să își poată îndeplini obligațiile care le revin în conformitate cu articolul 146.

Articolul 146

Comunicarea informațiilor

(1)  

Cu excepția cazului în care autoritățile de supraveghere ale statului membru de origine au motive să se îndoiască de gradul de adecvare al sistemului de guvernanță sau de situația financiară a întreprinderii de asigurare sau de cerințele de competență și onorabilitate prevăzute la articolul 42 ale mandatarului general, luând în considerare activitatea planificată, acestea, în maximum trei luni de la data primirii tuturor informațiilor menționate la articolul 145 alineatul (2), comunică informațiile în cauză autorităților de supraveghere ale statului membru gazdă și informează întreprinderea de asigurare în cauză.

Autoritățile de supraveghere din statul membru de origine atestă de asemenea faptul că întreprinderea de asigurare îndeplinește cerința de capital de solvabilitate și cerința de capital minim calculate în conformitate cu articolele 100 și 129.

(2)  

În cazul în care a autoritățile de supraveghere din statul membru de origine refuză să comunice informațiile menționate la articolul 145 alineatul (2) autorităților de supraveghere din statul membru gazdă, acestea motivează refuzul față de întreprinderea de asigurare în cauză în termen de trei luni de la primirea tuturor informațiilor solicitate.

Refuzul sau lipsa de acțiune se află sub rezerva dreptului de a apela la instanța din statul membru de origine.

(3)  

Înainte ca sucursala întreprinderii de asigurare să își înceapă activitatea, autoritățile de supraveghere ale statului membru gazdă, în maximum două luni de la data primirii informațiilor menționate la alineatul (1), informează autoritatea de supraveghere a statului membru de origine cu privire la condițiile pe baza cărora, în interesul general, trebuie desfășurată activitatea în cauză în statul membru gazdă. Autoritatea de supraveghere a statului membru de origine comunică aceste informații întreprinderii de asigurare în cauză.

Întreprinderea de asigurare poate înființa o sucursală și poate începe activitatea de la data la care autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă a primit respectivele informații sau, în cazul în care nu s-au primit informații, la expirarea perioadei prevăzute la primul paragraf.

Secțiunea 2

Libertatea de a presta servicii de către întreprinderile de asigurare

Subsecțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 147

Notificarea prealabilă a statului membru de origine

Orice întreprindere de asigurare care intenționează să desfășoare activități pentru prima oară într-unul sau mai multe state membre pe baza libertății de a presta servicii notifică în prealabil autoritățile de supraveghere din statul membru de origine, indicând natura riscurilor sau a angajamentelor pe care își propune să le acopere.

Articolul 148

Notificarea din partea statului membru de origine

(1)  

În termen de o lună de la notificarea prevăzută la articolul 147, autoritățile de supraveghere din statul membru de origine comunică următoarele statului membru sau statelor membre pe teritoriul cărora o întreprindere de asigurare intenționează să desfășoare activități în baza libertății de a presta servicii:

(a) 

un certificat care să ateste că întreprinderea de asigurare îndeplinește cerința de capital de solvabilitate și cerința de capital minim, calculate în conformitate cu articolele 100 și 129;

(b) 

clasele de asigurare pe care a fost autorizată să le ofere întreprinderea de asigurare;

(c) 

natura riscurilor sau a angajamentelor pe care întreprinderea de asigurare își propune să le acopere în statul membru gazdă.

În același timp, autoritățile de supraveghere din statul membru de origine informează întreprinderea de asigurare în cauză cu privire la respectiva notificare.

(2)  

Statele membre pe teritoriul cărora o întreprindere de asigurare generală intenționează să acopere, în baza libertății de a presta servicii, riscurile din clasa 10 din anexa I partea A, exclusiv răspunderea transportatorului, poate solicita întreprinderii de asigurare să transmită următoarele:

(a) 

numele și adresa reprezentantului menționat la articolul 18 alineatul (1) litera (h);

(b) 

o declarație care să confirme că aceasta a devenit membră a biroului național și a Fondului național de garantare al statului membru gazdă.

(3)  

În cazul în care autoritățile de supraveghere din statul membru de origine nu comunică informațiile menționate la alineatul (1) în termenul prevăzut în prezenta directivă, acestea trebuie să își motiveze refuzul față de întreprindere a de asigurare în același termen.

Refuzul sau lipsa de acțiune se află sub rezerva dreptului de a apela la instanță în statul membru de origine.

(4)   Întreprinderea de asigurare își poate începe activitatea de la data la care este informată despre comunicarea prevăzută la alineatul (1) primul paragraf.

▼M13

Articolul 149

Modificări în natura riscurilor sau a angajamentelor

(1)   Procedura prevăzută la articolele 147 și 148 se aplică modificărilor pe care o întreprindere de asigurare intenționează să le aducă informațiilor menționate la articolul 147. (2)   În cazul în care există o modificare a activității desfășurate de întreprinderea de asigurare în temeiul libertății de a presta servicii care afectează în mod semnificativ profilul său de risc sau care influențează în mod semnificativ activitățile de asigurare în unul sau mai multe state membre gazdă, întreprinderea de asigurare informează imediat autoritatea de supraveghere din statul membru de origine. Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine informează fără întârziere autoritățile de supraveghere din statele membre gazdă în cauză.

▼B

Subsecțiunea 2

Răspunderea civilă auto

Articolul 150

Asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie

(1)   În cazul în care o întreprindere de asigurare generală printr-o unitate situată într-un stat membru acoperă un risc, cu excepția răspunderii transportatorului, clasificat în clasa 10 din anexa I partea A situat în alt stat membru, statul membru gazdă solicită întreprinderii respective să devină membră a biroului său național și a fondului său național de garantare și să participe la finanțarea acestora. (2)  

Contribuția financiară menționată la alineatul (1) trebuie plătită doar pentru riscurile, altele decât răspunderea transportatorului, clasificate în clasa 10 din anexa I partea A. Această contribuție se calculează pe aceeași bază ca și în cazul întreprinderilor de asigurare generale care acoperă respectivele riscuri, prin intermediul unei unități situate în acest stat membru.

Calculul se face în funcție de veniturile din prime ale întreprinderilor de asigurare care provin din această clasă de asigurare în statul membru gazdă sau de numărul de riscuri din această clasă acoperite în statul membru în cauză.

(3)   Statul membru gazdă poate impune unei întreprinderi de asigurare care oferă servicii respectarea normelor respectivului stat membru privind acoperirea riscurilor agravate, în măsura în care acestea se aplică întreprinderilor de asigurare generală stabilite în acel stat.

Articolul 151

Nediscriminarea persoanelor care solicită daune

Statul membru gazdă solicită întreprinderii de asigurare generală să se asigure că persoanele care solicită daune în urma unor evenimente care survin pe teritoriul său nu sunt puse într-o situație mai puțin favorabilă ca rezultat al faptului că întreprinderea acoperă un risc clasificat în clasa 10 din Anexa I partea A, cu excepția răspunderii transportatorului, în regim de prestări servicii și nu prin intermediul unei unități situate în statul membru în cauză.

Articolul 152

Reprezentant

(1)  

În scopurile menționate la articolul 151, statul membru gazdă solicită întreprinderii de asigurare generală să desemneze un reprezentant cu reședința sau stabilit pe teritoriul său care va colecta toate informațiile necesare privind dosarele de daune și va dispune de suficiente competențe pentru a reprezenta întreprinderea în relația cu persoanele care au suferit un prejudiciu și care ar putea solicita daune, inclusiv pentru plata acestora, și pentru a reprezenta sau, dacă este necesar, pentru a face să fie reprezentată întreprinderea, în ceea ce privește aceste daunei, în fața instanțelor și autorităților acestui stat membru.

De asemenea, reprezentantul respectiv poate fi, la rândul său, solicitat să reprezinte întreprinderea de asigurare generală în fața autorităților de supraveghere ale statului membru gazdă, cu privire la controlul existenței și valabilității poliței de asigurare de răspundere civilă auto.

(2)   Statul membru gazdă nu poate solicita reprezentantului să întreprindă, în numele întreprinderii de asigurare generală care l-a desemnat, alte activități decât cele care sunt prevăzute la alineatul (1). (3)   Desemnarea reprezentantului nu constituie în sine deschiderea unei sucursale în sensul articolului 145. (4)   Dacă întreprinderea de asigurare nu desemnează un reprezentant, statele membre își pot da acordul ca reprezentantul însărcinat cu soluționarea daunelor desemnat în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2000/26/CE să își asume rolul reprezentantului menționat la alineatul (1) din prezentul articol.

▼M9

Secțiunea 2A

▼M13

Notificare, activități transfrontaliere semnificative și platforme de colaborare

▼M9

Articolul 152a

Notificare

(1)   În cazul în care autoritatea de supraveghere din statul membru de origine intenționează să autorizeze o întreprindere de asigurare sau de reasigurare al cărei plan de afaceri indică faptul că o parte a activităților sale se va baza pe libertatea de a presta servicii sau pe libertatea de stabilire într-un alt stat membru și în cazul în care respectivul plan de afaceri indică, de asemenea, faptul că respectivele activități sunt susceptibile de a prezenta relevanță pentru piața statului membru gazdă, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine transmite o notificare în acest sens către EIOPA și către autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă relevant.

▼M13

(2)   Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine transmite o notificare către EIOPA și către autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă relevant în cazul în care constată o deteriorare a condițiilor financiare sau alte riscuri emergente, inclusiv riscuri legate de protecția consumatorilor, care sunt generate de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care desfășoară activități în baza libertății de a presta servicii sau a dreptului de stabilire și care pot avea un impact transfrontalier. Autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă poate, de asemenea, să transmită o notificare către EIOPA și către autoritatea de supraveghere din statul membru de origine relevant în cazul în care consideră că există motive de îngrijorare serioase și întemeiate cu privire la protecția consumatorilor. Autoritățile de supraveghere se pot adresa EIOPA, solicitându-i asistența în cazul în care nu se poate ajunge la o soluție bilaterală.

▼M9

(3)   Notificările menționate la alineatele (1) și (2) sunt suficient de detaliate pentru a permite o evaluare adecvată. (4)   Notificările menționate la alineatele (1) și (2) nu aduc atingere mandatului de supraveghere care revine autorităților de supraveghere din statul membru de origine și din statul membru gazdă prevăzut în prezenta directivă.

▼M13

Articolul 152aa

Activități transfrontaliere semnificative

(1)  

În sensul prezentei secțiuni, „activități transfrontaliere semnificative” înseamnă activitățile de asigurare și reasigurare desfășurate într-un anumit stat membru gazdă în temeiul dreptului de stabilire sau al libertății de a presta servicii de către o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care nu este clasificată ca întreprindere mică și cu un grad redus de complexitate și care îndeplinește oricare dintre următoarele cerințe:

(a) 

venitul anual total din primele brute subscrise aferent activităților desfășurate de întreprindere în statul membru gazdă respectiv în temeiul dreptului de stabilire și al libertății de a presta servicii depășește 15 000 000  EUR;

(b) 

activitățile desfășurate în temeiul dreptului de stabilire sau al libertății de a presta servicii sunt considerate de autoritatea de supraveghere a statului membru gazdă ca fiind relevante în raport cu piața statului membru gazdă.

(2)   În sensul alineatului (1) litera (b) de la prezentul articol, EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la condițiile și criteriile care trebuie utilizate pentru a stabili care întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sunt relevante în raport cu piața statului membru gazdă.

EIOPA prezintă Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare menționate la primul paragraf până la 29 ianuarie 2026.

Se conferă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(3)   În sensul alineatului (1) litera (b), în cazul în care autoritatea de supraveghere a statului membru gazdă consideră că activitățile desfășurate în temeiul dreptului de stabilire sau al libertății de a presta servicii sunt relevante în raport cu piața statului membru gazdă, aceasta informează autoritatea de supraveghere a statului membru de origine, precizând motivele. (4)   În cazul în care autoritatea de supraveghere a statului membru de origine nu este de acord cu relevanța activităților desfășurate în temeiul dreptului de stabilire sau al libertății de a presta servicii, aceasta informează autoritatea de supraveghere a statului membru gazdă în termen de o lună, precizând motivele. În cazul unui dezacord cu privire la relevanța activităților desfășurate în temeiul dreptului de stabilire sau al libertății de a presta servicii, autoritățile de supraveghere pot sesiza EIOPA și îi pot solicita asistență în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În acest caz, EIOPA poate acționa în conformitate cu competențele conferite prin respectivul articol.

Articolul 152ab

Cooperarea și schimbul de informații în materie de supraveghere consolidate între autoritățile de supraveghere din țara de origine și din țara gazdă în ceea ce privește activitățile transfrontaliere semnificative

(1)   În cazul unor activități transfrontaliere semnificative, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine și autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă cooperează între ele pentru a determina dacă întreprinderea înțelege în mod clar riscurile cu care se confruntă sau cu care se poate confrunta în statul membru gazdă și le tratează adecvat în managementul riscului.

Cooperarea este proporțională cu riscurile pe care le implică activitățile transfrontaliere semnificative și acoperă cel puțin următoarele aspecte:

(a) 

sistemul de guvernanță, inclusiv capacitatea organului administrativ, de conducere sau de control de a înțelege particularitățile pieței transfrontaliere, instrumentele de management al riscului, mecanismele de control intern instituite și procedurile de asigurare a conformității pentru activitățile transfrontaliere;

(b) 

externalizarea și parteneriatele de distribuție;

(c) 

strategia de afaceri și instrumentarea daunelor;

(d) 

protecția consumatorilor.

(2)   Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine informează în timp util autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă cu privire la concluziile procesului său de supraveghere a activităților transfrontaliere semnificative în cazul în care identifică posibile probleme de respectare a dispozițiilor actelor cu putere de lege și a actelor administrative aplicabile în statul membru gazdă sau în cel de origine sau probleme semnificative legate de aspectele menționate la alineatul (1) al doilea paragraf și astfel de probleme afectează sau pot afecta exercitarea activităților în statul membru gazdă.

Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine furnizează autorității de supraveghere din statul membru gazdă în care întreprinderea desfășoară activități transfrontaliere semnificative cel puțin o dată pe an sau mai frecvent, în cazul unei cereri din partea autorității de supraveghere din statul membru gazdă în cauză, următoarele informații:

(a) 

cerința de capital de solvabilitate și cerința de capital minim, astfel cum au fost raportate de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;

(b) 

valorile fondurilor proprii eligibile pentru acoperirea cerinței de capital de solvabilitate și, respectiv, a cerinței de capital minim, astfel cum au fost raportate de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;

(c) 

indicarea faptului că autoritatea de supraveghere din statul membru de origine consideră că există eventuale deficiențe cu privire la calcularea rezervelor tehnice de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, precum și cu privire la elementele menționate la literele (a) și (b).

Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine informează fără întârziere autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă în care întreprinderea desfășoară activități transfrontaliere semnificative în cazul în care constată o deteriorare a condițiilor financiare sau un risc de nerespectare a cerinței de capital de solvabilitate sau a cerinței de capital minim în următoarele trei luni.

Autoritatea de supraveghere a unui stat membru gazdă în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare desfășoară activități transfrontaliere semnificative poate adresa autorității de supraveghere din statul membru de origine al întreprinderii respective o cerere justificată în mod corespunzător de a primi alte informații decât cele menționate la primul, al doilea și al treilea paragraf, cu condiția ca acestea să fie legate de solvabilitate, de sistemul de guvernanță sau de modelul de afaceri al întreprinderii respective. Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine furnizează aceste informații în timp util.

(3)   În cazul în care autoritatea de supraveghere din statul membru de origine nu furnizează în timp util informațiile menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă în cauză poate sesiza EIOPA și poate solicita asistența acesteia în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. (4)   În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care desfășoară activități transfrontaliere semnificative nu respectă sau este probabil să nu respecte cerința de capital de solvabilitate sau cerința de capital minim în următoarele trei luni, autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă în care întreprinderea respectivă desfășoară activități transfrontaliere semnificative poate solicita autorității de supraveghere din statul membru de origine să efectueze în comun un control la sediul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, explicând motivele unei astfel de cereri.

Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine acceptă sau refuză cererea menționată la primul paragraf în termen de o lună de la primirea acesteia.

(5)   În cazul în care este de acord să efectueze în comun un control la sediul întreprinderii, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine invită EIOPA să participe la respectivul control.

După încheierea controlului în comun la sediul întreprinderii, autoritățile de supraveghere în cauză ajung la concluzii comune, ce includ măsurile de supraveghere cele mai adecvate, în termen de două luni. Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine ține seama de aceste concluzii comune atunci când decide cu privire la măsurile de supraveghere adecvate.

În cazul în care autoritățile de supraveghere nu pot ajunge la o concluzie comună cu privire la controlul în comun la sediul întreprinderii, oricare dintre acestea poate, în termen de două luni de la expirarea termenului menționat la al doilea paragraf de la prezentul alineat și fără a aduce atingere măsurilor de supraveghere luate și competențelor de supraveghere exercitate de autoritatea de supraveghere din statul membru de origine pentru abordarea situației de nerespectare efectivă a cerinței de capital de solvabilitate sau a situației de nerespectare efectivă sau probabilă a cerinței de capital minim, să se adreseze EIOPA, solicitându-i asistența în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. Autoritățile de supraveghere nu se pot adresa EIOPA după expirarea termenului de două luni menționat în prezentul paragraf și nici după ce au ajuns la un acord cu privire la concluziile comune în conformitate cu al doilea paragraf de la prezentul alineat.

Dacă, în termenul de două luni menționat la al treilea paragraf de la prezentul alineat, oricare dintre autoritățile de supraveghere în cauză s-a adresat EIOPA în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine amână adoptarea concluziilor finale referitoare la controlul în comun la sediul întreprinderii și așteaptă decizia pe care EIOPA o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din același regulament, urmând să adopte concluziile în conformitate cu decizia EIOPA. Toate autoritățile de supraveghere implicate recunosc aceste concluzii ca fiind concluziile finale.

(6)   În cazul în care refuză să efectueze un control în comun la sediul întreprinderii, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine explică în scris autorității de supraveghere din statul membru gazdă motivele refuzului.

În cazul în care nu sunt de acord cu motivele refuzului, autoritățile de supraveghere se pot adresa EIOPA, solicitându-i asistența în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 în termen de o lună de la notificarea deciziei de către autoritatea de supraveghere din statul membru de origine. În acest caz, EIOPA poate acționa în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin articolul menționat.

▼M9

Articolul 152b

Platformele de colaborare

(1)  

EIOPA poate, dacă are motive de îngrijorare întemeiate cu privire la efectele negative asupra deținătorilor de polițe, din proprie inițiativă sau la cererea uneia sau mai multor autorități de supraveghere relevante, să constituie și să coordoneze o platformă de colaborare pentru a consolida schimbul de informații și a îmbunătăți colaborarea dintre autoritățile de supraveghere relevante în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare desfășoară sau intenționează să desfășoare activități în baza libertății de a presta servicii sau a libertății de stabilire și dacă:

(a) 

astfel de activități prezintă relevanță pentru piața unui stat membru gazdă;

(b) 

autoritatea de supraveghere a statului membru de origine a transmis o notificare în temeiul articolului 152a alineatul (2) cu privire la deteriorarea condițiilor financiare sau la alte riscuri emergente; sau

(c) 

a fost sesizată EIOPA în temeiul articolului 152a alineatul (2).

(2)   Alineatul (1) nu aduce atingere dreptului autorităților de supraveghere relevante de a constitui o platformă de colaborare în cazul în care toate aceste autorități își dau acordul în acest sens. (3)   Constituirea unei platforme de colaborare în temeiul alineatelor (1) și (2) nu aduce atingere mandatului de supraveghere care revine autorităților de supraveghere din statul membru de origine și din statul membru gazdă prevăzut în prezenta directivă.

▼M13

(4)   Fără a aduce atingere articolului 35 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, la cererea EIOPA sau a oricărei autorități de supraveghere, autoritățile de supraveghere relevante furnizează toate informațiile necesare în timp util pentru a permite funcționarea corespunzătoare a platformei de colaborare.

▼M13

(5)   Cerințele privind cooperarea și schimbul de informații în materie de supraveghere consolidate între autoritățile de supraveghere din țara de origine și din țara gazdă în conformitate cu articolul 152ab li se aplică, de asemenea, autorităților de supraveghere care participă la o platformă de colaborare de la instituirea unei astfel de platforme de colaborare în temeiul alineatului (1) sau (2) de la prezentul articol și indiferent dacă întreprinderea de asigurare sau de reasigurare desfășoară sau nu activități transfrontaliere semnificative. Aceste informații sunt, de asemenea, comunicate EIOPA atunci când se înființează platforme de colaborare în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol. (6)   În cazul în care două sau mai multe autorități relevante din cadrul unei platforme de colaborare nu sunt de acord cu privire la procedura sau conținutul unei acțiuni care trebuie întreprinsă sau la lipsa de acțiune în legătură cu o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, și dacă acestea consideră că există motive serioase de îngrijorare cu privire la efectele negative asupra deținătorilor de polițe, EIOPA poate, la solicitarea oricărei autorități relevante, să acorde asistență autorităților pentru a se ajunge la un acord în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

În cazul în care există motive serioase de îngrijorare cu privire la efectele negative asupra deținătorilor de polițe din alte state membre decât statul membru de origine și care indică deficiențe grave într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare pentru care autoritatea de supraveghere competentă nu a luat măsuri de remediere sau a luat măsuri de remediere insuficiente, EIOPA poate solicita autorității de supraveghere din statul membru de origine să efectueze un control la sediul întreprinderii de asigurare și de reasigurare. Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine inițiază fără întârziere controlul la sediu și invită EIOPA și alte autorități de supraveghere vizate să participe la aceasta. În această situație, se aplică articolul 152ab alineatul (5) al doilea, al treilea și al patrulea paragraf.

(7)   În cazul în care două sau mai multe autorități relevante din cadrul unei platforme de colaborare nu sunt de acord cu privire la schimbul de informații în temeiul alineatului (4) sau (5) de la prezentul articol, EIOPA poate acorda asistență pentru ca acestea să ajungă la un acord în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, la cererea oricărei autorități relevante. (8)   În cazul în care consideră oportun în interesul protecției deținătorilor de polițe de asigurare sau în scopuri de stabilitate financiară, EIOPA poate publica informații privind constatările, recomandările sau măsurile care decurg din activitatea de supraveghere în contextul platformei de colaborare.

În cazul în care intenționează să publice numele întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză, EIOPA notifică fără întârziere întreprinderii respective respectiva intenție și îi acordă suficient timp întreprinderii respective pentru a prezenta observații scrise și pentru a prezenta toate informațiile sau argumentele relevante EIOPA și altor autorități de supraveghere din cadrul platformei de colaborare. EIOPA evaluează în mod corespunzător poziția întreprinderii în cauză și ține seama în mod corespunzător de aceasta atunci când decide cu privire la publicarea numelui întreprinderii. EIOPA nu publică numele întreprinderii în cauză în cazul în care o astfel de publicare ar pune în pericol o investigație în curs sau ar cauza, în măsura în care se poate stabili acest lucru, prejudicii disproporționate.

▼B

Secțiunea 3

Competențele autorităților de supraveghere din statul membru gazdă

Subsecțiunea 1

Asigurare

▼M13

Articolul 153

Termene și limba pentru solicitarea informațiilor

(1)   Autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă poate solicita informațiile care are dreptul să le solicite cu privire la activitatea unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care operează pe teritoriul statului membru în cauză de la autoritatea de supraveghere din statul membru de origine a întreprinderii respective. Respectivele informații se furnizează în termen de 20 de zile lucrătoare de la data primirii cererii, în limba oficială sau limbile oficiale ale statului membru gazdă sau într-o altă limbă acceptată de autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă.

Prin derogare de la primul paragraf, în cazuri justificate în mod corespunzător, în care informațiile solicitate nu sunt ușor accesibile autorității de supraveghere din statul membru de origine și colectarea acestora este dificil de realizat, termenul menționat la paragraful respectiv poate fi prelungit cu 20 de zile lucrătoare.

(2)   În cazul în care autoritatea de supraveghere din statul membru de origine nu furnizează informațiile în termenul relevant menționat la alineatul (1), autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă poate adresa cererea direct întreprinderii de asigurare sau de reasigurare. În acest caz, autoritatea de supraveghere din statul membru gazdă informează autoritatea de supraveghere din statul membru de origine cu privire la cererea de informații înainte de a adresa cererea întreprinderii. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are obligația de a furniza aceste informații fără întârziere.

▼B

Articolul 154

Notificare și aprobare prealabile

(1)   Statul membru gazdă nu adoptă prevederi impunând autorizarea prealabilă sau notificarea sistematică a condițiilor generale și speciale ale polițelor de asigurare, a nivelului primelor sau, în cazul asigurărilor de viață, a bazelor tehnice utilizate în special pentru calcularea nivelului primelor și a rezervelor tehnice, a formularelor și altor documente pe care o întreprindere de asigurare intenționează să le folosească în relația sa cu deținătorii de polițe de asigurare. (2)   Pentru a verifica respectarea dispozițiilor de drept intern privind contractele de asigurare, statul membru gazdă poate solicita unei întreprinderi de asigurare care își propune să desfășoare activități pe teritoriul său, să notifice doar nesistematic condițiile polițelor și alte documente imprimate pe care își propune să le utilizeze, fără ca această solicitare să constituie o condiție prealabilă pentru ca întreprinderea de asigurare să își desfășoare activitatea. (3)   Statul membru gazdă nu poate menține sau introduce notificarea prealabilă sau aprobarea majorării primelor de încasat decât ca element al unui sistem general de control al prețurilor.

Articolul 155

Întreprinderi de asigurare care nu respectă dispozițiile legale

(1)   În cazul în care autoritățile de supraveghere ale unui stat membru gazdă stabilesc că o întreprindere de asigurare care are o sucursală sau care desfășoară activități în baza libertății de a presta servicii pe teritoriul statului în cauză nu respectă dispozițiile legale care se aplică acesteia în acel stat membru, acestea impun întreprinderii de asigurare să remedieze situația neregulamentară. (2)  

În cazul în care întreprinderea de asigurare în cauză nu ia măsurile necesare, autoritățile de supraveghere ale statului membru în cauză informează autoritățile de supraveghere ale statului membru de origine cu privire la aceasta.

Autoritățile de supraveghere din statul membru de origine, cu prima ocazie, iau toate măsurile adecvate pentru a se asigura că întreprinderea de asigurare în cauză remediază situația neregulamentară.

Autoritățile de supraveghere din statul membru de origine informează autoritățile de supraveghere din statul membru gazdă cu privire la măsurile luate.

(3)  

În cazul în care, în pofida măsurilor adoptate de statul membru de origine sau din cauza faptului că măsurile respective se dovedesc a fi inadecvate sau lipsesc cu desăvârșire în statul membru în cauză, întreprinderea de asigurare continuă să încalce dispozițiile legale în vigoare în statul membru gazdă autoritățile de supraveghere din statul membru gazdă după ce informează autoritățile de supraveghere ale statului membru de origine, pot adopta măsurile adecvate pentru a preveni sau penaliza neregulile ulterioare, inclusiv, în măsura în care este strict necesar, pentru a împiedica întreprinderea în cauză să mai încheie noi contracte de asigurare pe teritoriul statului membru gazdă.

▼M5

De asemenea, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine sau din statul membru gazdă poate adresa chestiunea AEAPO, solicitând asistență în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situație, AEAPO poate acționa în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin articolul respectiv.

▼B

Statele membre se asigură că, pe teritoriul lor, este posibilă prezentarea documentelor legale necesare pentru astfel de măsuri privind întreprinderile de asigurare.

(4)   Alineatele (1), (2) și (3) nu afectează capacitatea statelor membre implicate de a lua măsurile de urgență necesare pentru a preveni sau penaliza neregulile pe teritoriul lor. Această capacitate include posibilitatea împiedicării întreprinderii de asigurare de la a încheia noi contracte de asigurare pe teritoriul lor. (5)   Alineatele (1), (2) și (3) nu aduc atingere competenței statelor membre de a sancționa încălcarea legii de pe teritoriul lor. (6)   În cazul în care o întreprindere de asigurare care a încălcat legea are o unitate sau deține o proprietate în statul membru în cauză, autoritățile de supraveghere din statul membru respectiv, în conformitate cu legislația națională, pot aplica unității sau proprietății sancțiunile administrative prevăzute la nível național pentru încălcarea legii. (7)   Orice măsură adoptată în temeiul alineatelor (2)-(6), care implică restricții privind conduita întreprinderilor de asigurare, trebuie să fie atent analizată și comunicată întreprinderii de asigurare în cauză. (8)   Întreprinderile de asigurare prezintă autorităților de supraveghere ale statului membru gazdă, la cererea lor, toate documentele cerute de acestea în sensul alineatelor (1) - (7), în măsura în care întreprinderile de asigurare ale căror sedii centrale se află în respectivul stat membru sunt obligate să facă acest lucru.

▼M5

(9)   Statele membre informează Comisia și AEAPO cu privire la numărul și tipul de cazuri care au condus la refuzuri în temeiul articolelor 146 și 148 sau în care au fost luate măsuri în temeiul alineatelor (3) și (4) de la prezentul articol.

▼B

Articolul 156

Publicitate

Întreprinderile de asigurare cu sediul central în state le membre pot să își facă publicitate pentru serviciile oferite prin intermediul tuturor mijloacelor de comunicare existente în statul membru gazdă, sub rezerva norme lor care reglementează forma și conținutul publicității adoptate în interesul general.

Articolul 157

Impozitele pe prime

(1)  

Fără a aduce atingere unei armonizări ulterioare, fiecare contract de asigurare se află exclusiv sub rezerva impozitelor indirecte și a taxelor parafiscale privind primele de asigurare din statul membru în care se află riscul sau este acoperit angajamentul.

Pentru aplicarea primului paragraf, bunurile mobile conținute într-un imobil situat pe teritoriul unui stat membru, cu excepția bunurilor în tranzit comercial, sunt considerate drept un risc situat în acest stat membru, chiar în cazul în care imobilul și conținutul său nu sunt acoperite de aceeași poliță de asigurare.

În cazul Spaniei un contract de asigurare este supus suprataxelor stabilite legal în beneficiul organizației spaniole „Consorcio de Compensación de Seguros” pentru îndeplinirea funcțiilor sale legate de compensarea pierderilor care rezultă din evenimentele extraordinare petrecute în statul membru în cauză.

(2)   Legea care se aplică în cazul contractelor în temeiul articolului 178 din prezenta directivă și al Regulamentului (CE) nr. 593/2008 nu afectează regimul fiscal aplicabil. (3)   Fiecare stat membru aplică propriile dispoziții de drept intern întreprinderilor de asigurare care acoperă riscurile sau angajamente situate pe teritoriul său pentru măsuri de asigurare a colectării impozitelor indirecte și a taxelor parafiscale datorate în conformitate cu alineatul (1).

Subsecțiunea 2

Reasigurare

Articolul 158

Întreprinderi de reasigurare care nu respectă dispozițiile legale

(1)   În cazul în care autoritățile de supraveghere ale unui stat membru constată că o întreprindere de reasigurare ce are o sucursală sau își desfășoară activitatea în temeiul libertății de a presta servicii pe teritoriul respectivului stat membru nu respectă normele de drept intern care îi sunt aplicabile, ele invită întreprinderea în cauză să pună capăt acestei situații ilegale. În paralel, autoritățile în cauză informează autoritățile de supraveghere ale statului membru de origine cu privire la aceasta. (2)  

În cazul în care, în ciuda măsurilor adoptate de autoritățile de supraveghere ale statului membru de origine sau deoarece respectivele măsuri se dovedesc inadecvate, întreprinderea de reasigurare încalcă în continuare normele aplicabile în statul membru gazdă, autoritățile de supraveghere ale statului membru gazdă pot, după ce au informat autoritatea competentă a statului membru de origine, să adopte măsuri adecvate pentru a preveni sau sancționa noi nereguli, în măsura în care acest lucru este absolut necesar, împiedicând întreprinderea de reasigurare să încheie în continuare noi contracte de reasigurare pe teritoriul statului membru gazdă.

▼M5

De asemenea, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine sau din statul membru gazdă poate adresa chestiunea AEAPO, solicitând asistență în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situație, AEAPO poate acționa în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin articolul respectiv.

▼B

Statele membre se asigură că este posibil, pe teritoriul propriu, să se elibereze întreprinderilor de reasigurare documentele juridice necesare pentru respectivele măsuri.

(3)   Orice măsură adoptată în conformitate cu alineatele (1) și (2) și care cuprinde sancțiuni sau restricții pentru desfășurarea activității de reasigurare trebuie motivată în mod corespunzător și notificată întreprinderii de reasigurare în cauză.

Secțiunea 4

Informații statistice

▼M5

Articolul 159

Informații statistice privind activitățile transfrontaliere

Fiecare întreprindere de asigurare informează autoritatea de supraveghere competentă din statul său membru de origine, separat pentru operațiunile desfășurate în temeiul dreptului de stabilire și al libertății de a presta servicii, cu privire la valoarea primelor, a daunelor și a comisioanelor, fără deducerea reasigurării, separat pentru fiecare stat membru și după cum urmează:

(a) 

pentru asigurări generale, defalcat pe linii de activitate în conformitate cu actul delegat relevant;

(b) 

pentru asigurări de viață, defalcat pe linii de activitate în conformitate cu actul delegat relevant.

În ceea ce privește partea A clasa 10 din anexa I, excluzând răspunderea transportatorului, întreprinderea în cauză informează autoritatea de supraveghere respectivă și cu privire la frecvența și costul mediu al daunelor.

Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine transmite informațiile menționate la primul și al doilea paragraf în termen rezonabil și sub formă agregată autorităților de supraveghere din fiecare stat membru implicat, la cererea acestora.

▼B

Secțiunea 5

Regimul contractelor sucursalelor în cadrul procedurilor de lichidare

Articolul 160

Lichidarea întreprinderilor de asigurare

În cazul în care o întreprindere de asigurare este lichidată, angajamentele care rezultă din contractele subscrise prin intermediul unei sucursale sau în baza libertății de a presta servicii sunt îndeplinite în mod similar cu cele care rezultă din restul contractelor de asigurare ale întreprinderii în cauză, fără deosebire de naționalitate în ceea ce privește asigurații și beneficiarii.

Articolul 161

Lichidarea întreprinderilor de reasigurare

În cazul în care o întreprindere de reasigurare este lichidată, angajamentele ce rezultă din contractele subscrise printr-o sucursală sau în temeiul libertății de a presta servicii sunt executate în același mod ca angajamentele ce rezultă din celelalte contracte de reasigurare ale respectivei întreprinderi.

CAPITOLUL IX

Sucursale stabilite în cadrul comunității și aparținând întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare ale căror sedii centrale sunt situate în afara comunității

Secțiunea 1

Accesul la activitate

Articolul 162

Principii de autorizare și condiții

(1)   Statele membre permit accesul la activitățile menționate la articolul 2 alineatul (1) primul paragraf oricărei întreprinderi cu sediul central în afara Comunității, sub rezerva unei autorizații. (2)  

Un stat membru poate acorda o autorizație în cazul în care întreprinderea îndeplinește cel puțin următoarele condiții:

(a) 

să fie autorizată să desfășoare operațiunile de asigurare, în temeiul legislației interne de care aceasta depinde;

(b) 

să înființeze o sucursală pe teritoriul statului în care solicită autorizația;

(c) 

să se angajeze să stabilească la sediul sucursalei o contabilitate corespunzătoare activității pe care o desfășoară, precum și să țină toate documentele referitoare la activitatea sa;

(d) 

să desemneze un mandatar general, care trebuie autorizat de autoritatea de supraveghere;

(e) 

deține în statul membru în care solicită autorizația active egale cu cel puțin jumătate din pragul absolut prevăzut la articolul 129 alineatul (1) litera (d) cu privire la cerința de capital minim și depune o pătrime din acel prag absolut drept garanție;

(f) 

să se angajeze să acopere cerința de capital de solvabilitate și cerința de capital minim în conformitate cu articolele 100 și 128;

(g) 

comunică numele și adresa reprezentantului însărcinat cu soluționarea daunelor desemnat în fiecare dintre statele membre diferite de statul membru în care este cerută autorizarea în cazul în care riscurile care trebuie acoperite sunt clasificate la clasa 10 din anexa I partea A, cu excepția răspunderii transportatorului;

(h) 

să prezinte un plan de afaceri în conformitate cu articolul 163;

(i) 

îndeplinește cerințele de guvernanță enunțate în capitolul IV secțiunea 2;

(3)   În sensul prezentului capitol, „sucursală” înseamnă orice prezență permanentă pe teritoriul unui stat membru a unei întreprinderi menționate la alineatul (1), care primește autorizare în acel stat membru și desfășoară o activitate de asigurare.

Articolul 163

Planul de afaceri al sucursalei

(1)  

Planul de afaceri al sucursalei menționat la articolul 160 alineatul (2) litera (h) conține următoarele:

(a) 

natura riscurilor sau a angajamentelor pe care întreprinderea își propune să le acopere;

(b) 

liniile directoare privind reasigurarea;

(c) 

estimări privind cerința viitoare de capital de solvabilitate, stabilită în capitolul VI secțiunea 4, pe baza uni bilanț previzional, precum și metoda de calcul utilizată pentru obținerea acestor estimări;

(d) 

estimări privind viitoarea cerință de capital minim, stabilită în capitolul VI secțiunea 5, pe baza uni bilanț previzional, precum și metoda de calcul utilizată pentru obținerea acestor estimări;

(e) 

situația fondurilor proprii eligibile și a fondurilor proprii de bază eligibile ale întreprinderii în raport cu cerința de capital de solvabilitate menționate în capitolul VI secțiunile 4 și 5;

(f) 

estimări ale costului pentru înființarea de servicii administrative și organizarea pentru asigurarea activității, a resurselor financiare destinate acoperirii costurilor în cauză și, în cazul în care riscurile care trebuie acoperite sunt clasificate în clasa 18 din anexa I partea A, resursele disponibile pentru acordarea de asistență;

(g) 

informații cu privire la structura sistemului de guvernanță.

(2)  

În plus față de cerințele stabilite la alineatul (1), planul de afaceri, include următoarele, pentru primele trei exerciții financiare:

(a) 

un bilanț previzional;

(b) 

estimări ale resurselor financiare destinate acoperirii rezervelor tehnice, a cerinței de capital minim și a cerinței de capital de solvabilitate;

(c) 

pentru asigurarea generală și:

(i) 

estimări ale cheltuielilor de gestionare, altele decât cele de instalare, în special cheltuielile generale curente și comisioanele;

(ii) 

estimări privind primele sau cotizațiile și cererile de despăgubire;

(d) 

pentru asigurările de viață, un plan care stabilește estimări detaliate privind veniturile și cheltuielile legate de activitatea directă, acceptările în reasigurare și cedările în reasigurare.

(3)   În ceea ce privește asigurarea de viață, statele membre pot cere întreprinderilor de asigurare depunerea sistematică a unei notificări privind bazele tehnice utilizate la calcularea nivelului primelor și a rezervelor tehnice, fără ca această cerință să reprezinte o condiție prealabilă pentru ca o întreprindere de asigurare de viață să își desfășoare activitatea.

Articolul 164

Transferul de portofoliu

(1)   În conformitate cu condițiile prevăzute în legislația națională, statele membre autorizează sucursalele înființate pe teritoriul lor și care intră în domeniul de aplicare al prezentului capitol să transfere întregile lor portofolii de contracte sau parte a acestora unei întreprinderi cesionare stabilită în același stat membru, în cazul în care autoritățile de supraveghere ale statului membru în cauză sau, după caz, ale statului membru menționat la articolul 167, certifică faptul că după preluarea transferului întreprinderea cesionară deține fondurile proprii eligibile necesare pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate menționată la articolul 100 primul paragraf. (2)   În condițiile prevăzute de legislația națională, statele membre autorizează sucursalele înființate pe teritoriul lor și reglementate de prezentul capitol să transfere, integral sau parțial, portofoliul lor de contracte unei întreprinderi de asigurare cu sediul central într-un alt stat membru, în cazul în care autoritățile de supraveghere din statul membru în cauză certifică faptul că întreprinderea cesionară are fondurile proprii eligibile necesare pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate menționată la articolul 100 primul paragraf, în cazul în care este luat în considerare transferul. (3)  

În cazul în care în condițiile prevăzute de legislația națională, statul membru autorizează sucursalele înființate pe teritoriul său și reglementate de prezentul capitol să transfere, integral sau parțial, portofoliul lor de contracte unei sucursale reglementate de prezentul capitol înființată pe teritoriul altor state membre, se asigură că autoritățile de supraveghere din statul membru al întreprinderii cesionare sau, după caz, autoritățile de supraveghere din statul membru menționat la articolul 167 certifică următoarele:

(a) 

întreprinderea cesionară are fondurile proprii eligibile necesare pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate, în cazul în care este luat în considerare transferul;

(b) 

legislația statului membru al întreprinderii cesionare permite un astfel de transfer, și

(c) 

statul membru în cauză a fost de acord cu transferul.

(4)   În cazurile menționate la alineatele (1) - (3), statul membru în care este situată sucursala cedentă autorizează transferul după ce obține acordul autorităților de supraveghere din statul membru al riscului sau în statul membru al angajamentului, în cazul în care acesta diferă de statul membru în este situată sucursala cedentă. (5)   Autoritățile de supraveghere din statul membru consultat transmit avizul sau acordul lor autorităților de supraveghere din statul membru de origine al sucursalei cedente în termen de trei luni de la primirea cererii. Absența vreunui răspuns de la autoritățile consultate în termenul în cauză se consideră echivalentul unui aviz favorabil sau al unui acord tacit. (6)  

Transferul autorizat în conformitate cu prevederile de la alineatele (1)-(5) se publică în conformitate cu legislația națională din statul membru în care este situat riscul sau din statul membru al angajamentului.

Astfel de transferuri sunt automat opozabile deținătorilor de polițe de asigurare, asiguraților și altor persoane care au drepturi și obligații rezultate din contractele transferate.

Articolul 165

Rezerve tehnice

Statele membre impun întreprinderilor să constituie rezerve tehnice adecvate pentru a acoperi obligațiile de asigurare și de reasigurare asumate pe teritoriul lor, calculate în conformitate cu capitolul VI secțiunea 2. Statele membre impun întreprinderilor evaluarea activelor și pasivelor în conformitate cu capitolul VI secțiunea 1 și determinarea fondurilor proprii în conformitate cu capitolul VI secțiunea 3.

Articolul 166

Cerința de capital de solvabilitate și cerința de capital minim

(1)  

Fiecare stat membru impune sucursalelor înființate pe teritoriul său o valoare a fondurilor proprii eligibile care constă în elementele menționate la articolul 98 alineatul (3).

Cerința de capital de solvabilitate și cerința de capital minim se calculează în conformitate cu dispozițiile capitolului VI secțiunile 4 și 5;

Cu toate acestea, în scopul calculării cerinței de capital de solvabilitate și a cerinței de capital minim, se iau în considerare atât pentru asigurările generale, cât și pentru asigurările de viață, numai operațiunile desfășurate de sucursala în cauză.

(2)   valoarea fondurilor proprii de bază eligibilă pentru a acoperi cerința de capital minim și pragul absolut al respectivei cerințe de capital minim se constituie în conformitate cu articolul 98 alineatul (4). (3)  

Valoarea fondurilor proprii de bază eligibilă nu poate fi mai mică decât jumătate din pragul absolut prevăzut la articolul 129 alineatul (1) litera (d).

Garanția depusă în conformitate cu articolul 162 alineatul (2) litera (e) se ia în considerare în constituirea fondurilor proprii de bază eligibile destinate acoperirii cerinței de capital minim.

(4)   Activele care reprezintă contrapartida cerinței de capital minim trebuie păstrate în statul membru în care se desfășoară activitățile până la valoarea cerinței de capital minim, iar surplusul în cadrul Comunității.

Articolul 167

Avantaje pentru întreprinderile autorizate în mai multe state membre

(1)  

Orice întreprindere care a solicitat sau a obținut o autorizație de la mai multe state membre poate solicita următoarele avantaje care pot fi acordate numai cumulativ:

(a) 

cerința de capital de solvabilitate menționată la articolul 166 se calculează în raport cu întreaga activitate pe care o desfășoară în cadrul Comunității;

(b) 

garanția cerută în conformitate cu articolul 162 alineatul (2) litera (e) se depune numai în unul dintre statele membre în cauză;

(c) 

activele care reprezintă cerința de capital minim sunt localizate, în conformitate cu articolul 134, în oricare dintre statele membre în care își desfășoară activitățile.

În cazurile menționate la primul paragraf litera (a), se iau în considerare numai operațiunile efectuate de toate sucursalele înființate în cadrul Comunității în scopul acestui calcul.

(2)  

Cererea de a beneficia de avantajele prevăzute la alineatul (1) se adresează autorităților de supraveghere ale statelor membre în cauză. Cererea trebuie să declare autoritatea statului membru care în viitor urmează să verifice solvabilitatea întregii activități a sucursalelor înființate în cadrul Comunității. Întreprinderea trebuie să își motiveze alegerea cu privire la autoritatea respectivă.

Garanția menționată la articolul 162 alineatul (2) litera (e) se depune în statul membru în cauză.

(3)  

Avantajele prevăzute la alineatul (1) se pot acorda numai cu acordul autorităților de supraveghere ale tuturor statelor membre în care solicitarea se depune.

Aceste avantaje produc efecte de la data la care autoritatea de control aleasă se angajează, față de celelalte autorități de control, să verifice solvabilitatea sucursalelor stabilite în interiorul Comunității pentru ansamblul operațiunilor lor.

Autoritatea de control selectată obține de la celelalte state membre informațiile necesare pentru a verifica solvabilitatea globală a sucursalelor stabilite pe teritoriul lor.

(4)   La inițiativa unuia sau mai multor state membre în cauză, avantajele acordate în temeiul alineatelor (1), (2) și (3) sunt retrase simultan de toate statele membre în cauză.

Articolul 168

Informații contabile, prudențiale și statistice și întreprinderi în dificultate

În sensul prezentei secțiuni se aplică articolul 34, articolul 139 alineatul (3) și articolele 140 și 141.

În scopul aplicării articolelor 137-139 în cazul unei întreprinderi care beneficiază de avantajele prevăzute la articolul 167 alineatele (1), (2) și (3), autoritatea de supraveghere însărcinată cu verificarea solvabilității sucursalelor stabilite în interiorul Comunității pentru ansamblul operațiunilor lor se asimilează autorității de supraveghere a statului membru pe teritoriul căruia se află sediul central al unei întreprinderi stabilite în Comunitate.

Articolul 169

Separarea activităților de asigurare de viață și de asigurare generală

(1)   Sucursalele menționate în prezenta secțiune nu pot desfășura simultan activități de asigurare de viață și asigurare generală în același stat membru. (2)   Prin derogare de la alineatul (1) statele membre pot prevedea că sucursalele avute în vedere în prezenta secțiune, care la datele relevante menționate la articolul 73 alineatul (5) primul paragraf desfășurau ambele activități simultan într-un stat membru, pot continua acest lucru cu condiția ca fiecare activitate să fie gestionată separat, în conformitate cu articolul 74. (3)  

Orice stat membru care, în conformitate cu articolul 73 alineatul (5) al doilea paragraf, cere întreprinderilor stabilite pe teritoriul său să înceteze desfășurarea simultană a activităților în care erau angajate la datele relevante menționate la articolul 73 alineatul (5) primul paragraf trebuie, de asemenea, să impună această cerință și în cazul sucursalelor menționate în prezenta secțiune, care sunt înființate pe teritoriul său și desfășoară simultan ambele activități pe teritoriul în cauză.

Statele membre pot prevedea că sucursalele menționate în prezenta secțiune, ale căror sedii centrale desfășoară simultan ambele activități și care la datele menționate la articolul 73 alineatul (5) primul paragraf desfășurau pe teritoriul unui stat membru numai activitățile de asigurare de viață, își pot continua activitatea acolo. În cazul în care întreprinderea dorește să desfășoare activitate de asigurare generală pe teritoriul în cauză, aceasta poate desfășura activitate de asigurare generală numai prin intermediul unei sucursale.

Articolul 170

Retragerea autorizației pentru întreprinderi autorizate în mai multe state membre

În cazul retragerii autorizației de către autoritatea menționată la articolul 167 alineatul (2), respectiva autoritate informează în acest sens autoritățile de supraveghere ale celorlalte state membre în care întreprinderea își desfășoară activitatea, iar respectivele autorități iau măsurile corespunzătoare.

În cazul în care respectiva decizie de retragere este motivată prin insuficiența solvabilității globale, astfel cum este stabilită de către statele membre care au aprobat solicitarea menționată la articolul 167, statele membre care și-au dat acest acord procedează, de asemenea, la retragerea autorizației lor.

Articolul 171

Acorduri cu țări terțe

Prin intermediul acordurilor încheiate în conformitate cu tratatul cu una sau mai multe țări terțe, Comunitatea poate aproba aplicarea de dispoziții diferite de cele prevăzute în prezenta secțiune, în scopul garantării că, pe baza condițiilor de reciprocitate, în statele membre există o protecție adecvată pentru deținători de polițe de asigurare și asigurați.

Secțiunea 2

Reasigurare

▼M5

Articolul 172

Echivalența cu privire la întreprinderile de reasigurare

(1)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează criteriile necesare pentru a evalua dacă regimul de solvabilitate al unei țări terțe care se aplică activităților de reasigurare ale întreprinderilor având sediul central în respectiva țară terță este echivalent regimului stabilit la titlul I. (2)   În cazul în care criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (1) au fost îndeplinite de o țară terță, Comisia, în conformitate cu articolul 301a și asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, poate adopta acte delegate pentru a determina dacă regimul de solvabilitate al țării terțe respective care se aplică activităților de reasigurare ale întreprinderilor având sediul central în țara terță respectivă este echivalent cu regimul stabilit la titlul I din prezenta directivă.

Respectivele acte delegate se revizuiesc în mod regulat pentru a se lua în considerare orice schimbare semnificativă adusă regimului de supraveghere stabilit la titlul I și regimului de supraveghere din țara terță.

AEAPO publică și actualizează pe site-ul său web o listă a tuturor țărilor terțe menționate la primul paragraf.

(3)   În cazul în care, în conformitate cu alineatul (2), regimul de solvabilitate al unei țări terțe a fost considerat echivalent cu regimul stabilit în prezenta directivă, contractele de reasigurare încheiate cu întreprinderile cu sediul central în țara terță respectivă sunt tratate în același mod ca și contractele de reasigurare încheiate cu o întreprindere care este autorizată în conformitate cu prezenta directivă. (4)  

Prin derogare de la alineatul (2) și chiar dacă criteriile specificate în conformitate cu alineatul (1) nu au fost îndeplinite, Comisia poate, pentru o perioadă limitată, în conformitate cu articolul 301a și asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, să adopte acte delegate pentru a determina dacă regimul de solvabilitate al unei țări terțe aplicat activităților de reasigurare ale întreprinderilor care își au sediul central în țara terță respectivă este echivalent temporar cu regimul stabilit la titlul I, dacă țara terță respectivă a îndeplinit cel puțin următoarele criterii:

(a) 

și-a asumat față de Uniune angajamentul de a adapta și de a aplica un regim de solvabilitate care să poată fi considerat echivalent în conformitate cu alineatul (2) înainte de sfârșitul perioadei limitate și de a lua parte la procesul de evaluare a echivalenței;

(b) 

a elaborat un program de lucru pentru a îndeplini angajamentul menționat la litera (a);

(c) 

a alocat resurse suficiente pentru a îndeplini angajamentul menționat la litera (a);

(d) 

are un regim de solvabilitate bazat pe riscuri și stabilește cerințe de solvabilitate cantitative și calitative, precum și cerințe legate de raportarea și transparența în materie de supraveghere;

(e) 

a semnat acorduri scrise de colaborare și schimb de informații confidențiale, obținute în timpul supravegherii, cu AEAPO și cu autoritățile de supraveghere;

(f) 

are un sistem de supraveghere independent; și

(g) 

a instituit obligații privind secretul profesional pentru toate persoanele care acționează în numele autorităților sale de supraveghere, în special privind schimbul de informații cu AEAPO și cu autoritățile de supraveghere.

Orice act delegat privind echivalența temporară ține seama de rapoartele Comisiei elaborate în conformitate cu articolul 177 alineatul (2). Respectivele acte delegate se revizuiesc periodic, pe baza rapoartelor privind progresele înregistrate întocmite de țara terță în cauză, care sunt prezentate Comisiei și evaluate de aceasta în fiecare an. AEAPO asistă Comisia în ceea ce privește evaluarea rapoartelor respective privind progresele înregistrate.

AEAPO publică și actualizează pe site-ul său web o listă a tuturor țărilor terțe menționate la primul paragraf.

Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a aduce precizări suplimentare în legătură cu condițiile stabilite la primul paragraf.

(5)   Perioada limitată menționată la alineatul (4) primul paragraf se încheie la 31 decembrie 2020 sau la data la care, în conformitate cu alineatul (2), regimul de supraveghere al țării terțe în cauză este considerat echivalent cu regimul stabilit la titlul I, dacă acest fapt are loc înainte de 1 ianuarie 2021.

Perioada respectivă poate fi prelungită cu cel mult un an, atunci când AEAPO și Comisia au nevoie de acest interval pentru a realiza evaluarea echivalenței în sensul alineatului (2).

(6)   Contractele de reasigurare încheiate cu întreprinderile care își au sediul central într-o țară terță al cărei regim de supraveghere a fost considerat echivalent temporar în conformitate cu alineatul (4) beneficiază de același tratament ca cel stabilit la alineatul (3). Articolul 173 se aplică și întreprinderilor de reasigurare care își au sediul central într-o țară terță al cărei regim de supraveghere a fost considerat echivalent temporar în conformitate cu alineatul (4).

▼B

Articolul 173

Interzicerea constituirii activelor ca garanții

Statele membre nu mențin și nici nu introduc, în scopul stabilirii rezervelor tehnice, sisteme de calcul al rezervelor brute care impun constituirea activelor ca garanții de acoperire a rezervelor pentru prime și pentru daune în curs, în cazul în care reasiguratorul este o întreprindere de asigurare sau de reasigurare cu sediul central într-o țară terță al cărei regim de solvabilitate este considerat echivalent regimului stabilit de prezenta directivă în conformitate cu articolul 172.

Articolul 174

Principiul și condițiile de desfășurare a activității de reasigurare

Niciun stat membru nu aplică întreprinderilor de reasigurare din țări terțe care acced la activitate sau desfășoară activitatea de reasigurare pe teritoriul său, dispoziții care induc un tratament mai favorabil decât cel rezervat întreprinderilor de reasigurare cu sediul central pe propriul teritoriu.

Articolul 175

Acorduri cu țări terțe

(1)  

Comisia poate prezenta propuneri Consiliului în vederea negocierii unor acorduri cu una sau mai multe țări terțe privind modalitățile de exercitare a supravegherii suplimentare în ceea ce privește:

(a) 

întreprinderile de reasigurare din țări terțe care desfășoară o activitate de reasigurare în Comunitate;

(b) 

întreprinderile de reasigurare din Comunitate care desfășoară o activitate de reasigurare într-o țară terță.

(2)  

Acordurile prevăzute la alineatul (1) vizează în special garantarea, sub rezerva echivalenței reglementării prudențiale, a accesului efectiv al întreprinderilor de reasigurare la piața fiecărei părți contractante, precum și a recunoașterii mutuale a normelor și practicilor prudențiale privind reasigurarea. Respectivele acorduri vizează, de asemenea, să permită:

(a) 

ca autoritățile de supraveghere ale statelor membre să obțină informațiile necesare pentru supravegherea întreprinderilor de reasigurare cu sediul central în Comunitate și care își desfășoară activitatea pe teritoriul țărilor terțe în cauză;

(b) 

ca autoritățile de supraveghere ale țărilor terțe în cauză să obțină informațiile necesare pentru supravegherea întreprinderilor de reasigurare cu sediul central pe teritoriul lor și care își desfășoară activitatea în Comunitate.

(3)   Fără a aduce atingere articolului 300 alineatele (1) și (2) din tratat, Comisia, asistată de Comitetul european pentru asigurări și pensii ocupaționale, examinează rezultatul negocierilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol și situația ce decurge din aceasta.

CAPITOLUL X

Filialele întreprinderilor de asigurare și de reasigurare reglementate de legislația unei țări terțe și achiziționările de participații de către astfel de întreprinderi

▼M5

Articolul 176

Informații care trebuie comunicate Comisiei și AEAPO de către statele membre

Autoritățile de supraveghere din statele membre informează Comisia, AEAPO și autoritățile de supraveghere din celelalte state membre cu privire la orice autorizare a unei filiale directe sau indirecte a uneia sau mai multor întreprinderi-mamă aflate sub incidența legii unei țări terțe.

În aceste informații se menționează și structura grupului în cauză.

În cazul în care o întreprindere care se află sub incidența legii dintr-o țară terță achiziționează o participație într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare autorizată în Uniune, astfel încât această întreprindere de asigurare sau de reasigurare ar deveni o filială a respectivei întreprinderi de asigurare dintr-o țară terță, autoritățile de supraveghere din statul membru de origine informează Comisia, AEAPO și autoritățile de supraveghere din celelalte state membre.

▼B

Articolul 177

Tratamentul rezervat de țările terțe întreprinderilor de asigurare și de reasigurare comunitare

▼M5

(1)   Statele membre informează Comisia și AEAPO cu privire la dificultățile de ordin general cu care se confruntă întreprinderile lor de asigurare sau de reasigurare pentru a se stabili și a opera într-o țară terță sau a-și desfășura activitatea într-o țară terță.

▼B

(2)  

Comisia transmite periodic Consiliului un raport de evaluare a tratamentului rezervat în țările terțe întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare autorizate în Comunitate, în ceea ce privește:

(a) 

stabilirea în țări terțe a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare autorizate în Comunitate;

(b) 

achiziția de participații în întreprinderi de asigurare sau de reasigurare din aceste țări.

(c) 

desfășurarea activității de asigurare sau de reasigurare a acestora atunci când se stabilesc în țările terțe în cauză;

(d) 

furnizarea transfrontalieră de servicii de asigurare sau de reasigurare din Comunitate spre aceste țări.

Comisia transmite respectivul raport Consiliului, însoțit, după caz, de propuneri sau recomandări adecvate.

TITLUL II

DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND ASIGURAREA ȘI REASIGURAREA

CAPITOLUL I

Legea și condițiile aplicabile contractelor de asigurare directă

Secțiunea 1

Legea aplicabilă

Articolul 178

Lege aplicabilă

Statele membre care nu sunt supuse aplicării Regulamentului (CE) nr. 593/2008 aplică dispozițiile respectivului regulament pentru a determina legea aplicabilă contractelor de asigurare care intră sub incidența articolului 7 din respectivul regulament.

Secțiunea 2

Asigurarea obligatorie

Articolul 179

Obligații conexe

(1)   Întreprinderile de asigurare generală pot oferi și încheia contracte de asigurare obligatorie în condițiile enunțate în prezentul articol. (2)   În cazul în care un stat membru impune obligativitatea de a subscrie o asigurare, un contract de asigurare nu corespunde acestei obligații decât în cazul în care respectă dispozițiile speciale privind această asigurare, stabilite de acel stat membru. (3)   În cazul în care, într-un stat membru care impune o asigurare obligatorie, întreprinderii de asigurare i se cere să declare orice suspendare de garanție autorităților de supraveghere, această suspendare este opozabilă terților numai în condițiile prevăzute de acel stat membru. (4)  

Fiecare stat membru comunică Comisiei riscurile pentru care legislația sa impune asigurarea obligatorie, indicând următoarele:

(a) 

dispozițiile speciale privind această asigurare;

(b) 

elementele care trebuie să figureze în atestarea pe care întreprinderea de asigurare generală trebuie să o dea asiguratului, în cazul în care acel stat membru solicită o dovadă care să stabilească faptul că asigurarea obligatorie a fost îndeplinită.

Statul membru poate solicita ca elementele menționate la primul paragraf litera (b) să includă o declarație a întreprinderii de asigurare potrivit căreia contractul este în conformitate cu dispozițiile speciale privind această asigurare.

Comisia publică elementele menționate la primul paragraf litera (b) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Secțiunea 3

Interesul general

Articolul 180

Interesul general

Statul membru în care este situat riscul sau statul membru al angajamentului nu împiedică un titular de poliță de asigurare să încheie un contract cu o întreprindere de asigurare autorizată în conformitate cu condițiile din articolul 14, atâta timp cât respectiva încheiere a contractului nu intră în conflict cu dispozițiile legale care protejează interesul general în statul membru în care este situat riscul sau în statul membru al angajamentului.

Secțiunea 4

Condițiile contractelor de asigurare și nivelul primelor

Articolul 181

Asigurare generală

(1)  

Statele membre nu solicită aprobarea prealabilă sau comunicarea sistematică a condițiilor generale sau speciale ale polițelor de asigurare, a nivelului primelor sau formularelor și altor documente imprimate pe care o întreprindere de asigurare își propune să le utilizeze în relațiile cu deținătorii de polițe de asigurare.

Statele membre poate solicita comunicarea nesistematică a acestor condiții și a celorlalte documente numai pentru a controla respectarea dispozițiilor de drept intern privind contractele de asigurare. Aceste solicitări nu pot constitui o condiție prealabilă pentru ca o întreprindere de asigurare să își desfășoare activitatea.

(2)   Un stat membru care impune obligația de a subscrie o asigurare poate solicita întreprinderilor de asigurare să comunice autorității lor de supraveghere condițiile generale și speciale pentru astfel de asigurări înainte de utilizarea acestora. (3)   Statele membre pot menține sau introduce obligația de notificare prealabilă sau aprobare a majorărilor tarifelor propuse numai ca un element al unui sistem general de control al prețurilor.

Articolul 182

Asigurare de viață

Statele membre nu impun aprobarea prealabilă sau notificarea sistematică a condițiilor generale și speciale de asigurare, nivelul primelor, bazele tehnice utilizate în special la calcularea nivelului primelor și a rezervelor tehnice sau formulare și alte documente tipărite pe care o întreprindere de asigurare de viață intenționează să le folosească în relația sa cu deținătorii polițelor de asigurare.

Cu toate acestea, statul membru de origine poate solicita, în scopul verificării respectării dispozițiilor de drept intern referitoare la principiile actuariale, comunicarea sistematică a bazelor tehnice utilizate în special la calcularea nivelului primelor și a rezervelor tehnice. Aceste solicitări nu pot constitui o condiție prealabilă pentru ca o întreprindere de asigurare să își desfășoare activitatea.

Secțiunea 5

Informații pentru deținătorii de polițe de asigurare

Subsecțiunea 1

Asigurarea generală

Articolul 183

Informații generale pentru deținătorii de polițe de asigurare

(1)  

Înainte de încheierea contractului de asigurare generală, deținătorul de poliță de asigurare trebuie să fie informat de către întreprinderea de asigurare generală cu privire la următoarele:

(a) 

legea aplicabilă contractului, în cazul în care părțile nu au libertatea de alegere;

(b) 

faptul că părțile au libertatea de a alege legea aplicabilă și legea pe care asigurătorul își propune să o aleagă.

Întreprinderea de asigurare informează, de asemenea, deținătorul de poliță cu privire la dispozițiile privind examinarea contestațiilor deținătorilor de polițe în legătură cu contractul, inclusiv, după caz, cu privire la existența unei instanțe însărcinate cu examinarea contestațiilor, fără a aduce atingere dreptului deținătorului de poliță de asigurare de a intenta o acțiune în justiție.

(2)   Obligațiile prevăzute la alineatul (1) se aplică numai în cazul în care deținătorul de poliță de asigurare este o persoană fizică. (3)   Modalitățile detaliate de aplicare a alineatelor (1) și (2) sunt stabilite de statul membru în care este situat riscul.

Articolul 184

Informații suplimentare pentru asigurarea generală oferite în conformitate cu dreptul de stabilire sau cu libertatea de a presta servicii

(1)  

În cazul în care o asigurare generală este oferită în conformitate cu dreptul de stabilire sau în conformitate cu libertatea de a presta servicii, înaintea încheierii unui angajament, deținătorul de poliță de asigurare este informat asupra statului membru în care se află sediul central și, după caz, asupra sucursalei cu care va fi încheiat contractul.

În cazul în care sunt furnizate documente deținătorului de poliță de asigurare, acestea trebuie să includă informațiile prevăzute în primul paragraf.

Riscurile mari nu intră sub incidența obligațiilor prevăzute la primul și la al doilea paragraf.

(2)  

Contractul sau orice alt document care asigură acoperirea riscurilor, precum și oferta de asigurare în cazul în care este obligatorie pentru deținătorul de poliță de asigurare, indică adresa sediului central și, după caz, a sucursalei întreprinderii de asigurare generală care asigură acoperirea.

Statele membre pot solicita ca numele și adresa reprezentantului întreprinderii de asigurare generală menționate la articolul 148 alineatul (2) litera (a) să apară, de asemenea, în documentele menționate în primul paragraf al prezentului alineat.

Subsecțiunea 2

Asigurarea de viață

Articolul 185

Informații pentru deținătorii de polițe de asigurare

(1)   Înainte de încheierea contractului de asigurare de viață, deținătorului de poliță de asigurare i se comunică cel puțin informațiile prevăzute la alineatele (2)-(4). (2)  

Se comunică următoarele informații privind întreprinderea de asigurare de viață:

(a) 

numele întreprinderii și forma sa juridică;

(b) 

numele statului membru în care se află sediul central și, după caz, sucursala care încheie contractul;

(c) 

adresa sediului central și, după caz, a sucursalei care încheie contractul;

(d) 

o referință clară la raportul privind solvabilitatea și situația financiară, prevăzut la articolul 51, ce permite deținătorului poliței de asigurare un acces ușor la aceste informații.

(3)  

Se comunică următoarele informații privind angajamentul:

(a) 

definiția fiecărui beneficiu și a fiecărei opțiuni;

(b) 

durata contractului;

(c) 

metode de reziliere a contractului;

(d) 

metode de plată a primelor și durata plăților;

(e) 

metode de calculare și atribuire a participațiilor;

(f) 

indicarea valorilor de răscumpărare și a celor vărsate și măsura în care sunt garantate;

(g) 

informații privind primele pentru fiecare beneficiu, atât pentru cele principale, cât și pentru cele suplimentare, după caz;

(h) 

pentru polițele pe bază de unități, definiția unităților pe care sunt bazate beneficiile;

(i) 

indicarea naturii activelor care acoperă contracte cu capital variabil;

(j) 

modalități de exercitare a dreptului de reziliere;

(k) 

informații generale privind regimul fiscal care se aplică tipului de poliță;

(l) 

modalitățile de soluționare a reclamațiilor privind contractele, formulate de deținătorii polițelor de asigurare, asigurați sau beneficiarii contractelor, inclusiv, după caz, existența unui serviciu de contestații, fără a aduce atingere dreptului de a iniția procedurile judiciare;

(m) 

legea aplicabilă contractului în cazul în care părțile nu au dreptul de a alege sau, în care părțile au dreptul de a alege legea aplicabilă, legea pe care o propune asigurătorul.

(4)   În plus, sunt furnizate informații specifice pentru a oferi o înțelegere adecvată a riscurilor pe care le implică contractul și pe care și le asumă deținătorul poliței de asigurare. (5)  

Deținătorul poliței de asigurare este informat pe întreaga durată a contractului cu privire la următoarele informații:

(a) 

condițiile generale și speciale;

(b) 

numele întreprinderii de asigurare de viață, forma sa juridică, adresa sediului central și, după caz, a sucursalei care a încheiat contractul;

(c) 

toate informațiile enumerate la alineatul (3) literele (d)-(j), în cazul unei schimbări a condițiilor de asigurare sau a unei modificări a legislației aplicabile contractului;

(d) 

în fiecare an, informații privind situația participării la beneficii;

În cazul în care, în ceea ce privește o ofertă de asigurare de viață sau încheierea unui contract de asigurare de viață, asigurătorul prezintă cifre privind valoarea eventualelor plăți în afara plăților convenite prin contract și mai mari decât acestea din urmă, asigurătorul oferă deținătorului poliței un exemplu de calcul în care este prevăzută eventuala plată la scadență, aplicând baza de calcul a primelor și folosind trei rate diferite ale dobânzii. Aceasta nu se aplică asigurărilor temporare de viață și contractelor pe termen limitat. Asigurătorul informează deținătorul poliței într-un mod clar și cuprinzător că acest exemplu de calcul nu este decât aplicarea unui model de calcul bazat pe simple ipoteze și că deținătorul poliței nu poate deduce din acest exemplu de calcul niciun drept contractual;

În cazul asigurărilor cu participare la profit, asigurătorul informează anual și în scris deținătorul poliței cu privire la situația drepturilor sale, incluzând participarea la profit. În plus, în cazul în care asigurătorul prezintă cifre privind eventuala evoluție a participării la profit, asigurătorul informează deținătorul poliței cu privire la diferențele dintre evoluția reală și datele inițiale.

(6)  

Informațiile menționate la alineatele (2) - (5) sunt formulate în mod clar și exact, în scris, într-o limbă oficială a statului membru al angajamentului.

Cu toate acestea, aceste informații pot fi redactate într-o altă limbă în cazul în care asiguratul solicită și în care legislația statului membru permite acest lucru sau în cazul în care asiguratul este liber să aleagă legea aplicabilă.

(7)   Statul membru al angajamentului poate cere întreprinderii de asigurare de viață să furnizeze informații suplimentare celor enumerate la alineatele (2) - (5) numai în cazul în care sunt necesare pentru ca deținătorul poliței de asigurare să înțeleagă exact elementele esențiale ale angajamentului. (8)   Modalitățile de aplicare a alineatelor (1)-(7) sunt stabilite de statul membru al angajamentului.

Articolul 186

Perioada de anulare

(1)  

Statele membre prevăd ca deținătorii de polițe de asigurare care încheie contracte individuale de asigurare de viață să dispună de o perioadă între 14 și 30 de zile de la data la care au fost informați de încheierea contractului în care să poată anula contractul în cauză.

Înaintarea unui preaviz de anulare de către deținătorii de polițe de asigurare îi eliberează pe aceștia de orice obligație viitoare care rezultă din contract.

Alte dispoziții legale și condițiile de anulare sunt determinate de legislația aplicabilă contractului, în special cu privire la modalitățile de informare a asiguratului în legătură cu încheierea contractului.

(2)  

Statele membre pot alege să nu aplice alineatul (1) în următoarele cazuri:

(a) 

în cazul în care contractul are o durată egală sau mai mică de șase luni;

(b) 

în cazul în care, datorită situației deținătorului poliței de asigurare sau condițiilor în care se încheie contractul, acesta nu are nevoie de protecție specială.

În cazul în care statele membre utilizează opțiunea prevăzută la primul paragraf, acestea specifică acest lucru în legislația lor.

CAPITOLUL II

Dispoziții specifice asigurării generale

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 187

Condițiile polițelor de asigurare

Condițiile generale și speciale ale polițelor nu includ condiții destinate să răspundă, într-un caz determinat, circumstanțelor speciale ale riscului care urmează să fie acoperit.

Articolul 188

Eliminarea monopolurilor

Statele membre se asigură că sunt eliminate monopolurile privind accesul la activitate pentru anumite clase de asigurări, acordate organismelor stabilite pe teritoriul lor și menționate la articolul 8.

Articolul 189

Participarea la fonduri naționale de garantare

Statele membre gazdă pot solicita întreprinderilor de asigurare generală să se afilieze și să participe, în aceleași condiții ca și întreprinderile de asigurare generală autorizate pe teritoriul lor, la orice sistem destinat să garanteze plata solicitărilor de despăgubire asiguraților și terților lezați.

Secțiunea 2

Coasigurarea comunitară

Articolul 190

Operațiunile de coasigurare comunitară

(1)  

Prezenta secțiune se aplică operațiunilor de coasigurare comunitară reprezentate de acele operațiuni de coasigurare comunitară care se referă la unul sau mai multe riscuri clasificate la clasele 3-16 din anexa I partea A și care îndeplinesc următoarele condiții:

(a) 

riscul este un risc mare;

(b) 

riscul este acoperit de mai multe întreprinderi de asigurare, în calitate de „coasigurător”, una dintre acestea fiind asigurătorul principal, fără să existe o solidaritate între ele, prin intermediul unui contract unic, în schimbul unei prime globale și pentru aceeași perioadă;

(c) 

acest risc este situat în interiorul Comunității;

(d) 

pentru garantarea riscului, asigurătorul principal este considerat întreprinderea de asigurare care acoperă totalitatea riscului;

(e) 

cel puțin unul dintre coasigurători participă la contract prin sediul său central sau printr-o sucursală stabilită într-un alt stat membru decât cel al întreprinderii principale de asigurare;

(f) 

asigurătorul principal își asumă în totalitate rolul care îi revine în practicarea coasigurării și, în special, stabilește condițiile de asigurare și de tarifare.

(2)   Articolele 147-152 se aplică numai asigurătorilor principali. (3)   Operațiunile de coasigurare care nu corespund condițiilor de la alineatul (1) se supun în continuare dispozițiilor prezentei directive, cu excepția celor care figurează în prezenta secțiune.

Articolul 191

Participarea la coasigurarea comunitară

Posibilitatea întreprinderilor de asigurare de a participa la o coasigurare comunitară nu este subordonată altor dispoziții decât celor ale prezentei secțiuni.

Articolul 192

Rezerve tehnice

Valoarea rezervelor tehnice este determinată de către diferiți coasigurători în conformitate cu normele stabilite de către statul membru de origine al acestora sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, potrivit practicilor din statul respectiv.

Cu toate acestea, rezervele tehnice sunt cel puțin egale cu cele stabilite de asigurătorul principal în conformitate cu normele statului membru de origine al acestuia.

Articolul 193

Date statistice

Statele membre de origine se asigură că coasigurătorii dispun de elementele statistice care evidențiază importanța operațiunilor de coasigurare comunitară la care participă, precum și statele membre în cauză.

Articolul 194

Regimul contractelor de coasigurare în cadrul procedurilor de lichidare

În cazul lichidării unei întreprinderi de asigurare, angajamentele care rezultă din participarea la un contract de coasigurare comunitară sunt executate în același mod ca și angajamentele care rezultă din celelalte contracte de asigurare ale acestei întreprinderi, fără deosebire în ceea ce privește naționalitatea asigurătorilor și naționalitatea sau cetățenia beneficiarilor.

Articolul 195

Schimbul de informații între autoritățile de supraveghere

În scopul punerii în aplicare a prezentei secțiuni, autoritățile de supraveghere ale statelor membre își comunică, în cadrul cooperării menționate în titlul I capitolul IV secțiunea 5, toate informațiile necesare.

Articolul 196

Cooperarea în ceea ce privește punerea în aplicare

Comisia și autoritățile de supraveghere ale statelor membre cooperează strâns pentru examinarea dificultăților care pot apărea în aplicarea prezentei secțiuni.

În cadrul respectivei cooperări, se analizează în special practicile care ar putea indica faptul că asigurătorul principal nu își asumă rolul care îi revine în practicarea coasigurării sau că riscurile nu implică în mod evident participarea mai multor asigurători la garantarea lor.

Secțiunea 3

Asistență

Articolul 197

Activități similare asistenței turistice

Statele membre pot supune dispozițiilor prezentei directive activitățile de asistență acordate persoanelor în dificultate în alte circumstanțe decât cele menționate la articolul 2 alineatul (2).

În cazul în care un stat membru face uz de această posibilitate, acesta asimilează activitățile menționate celor clasificate în clasa 18 din anexa I partea A.

Al doilea paragraf nu aduce atingere în niciun fel posibilităților de clasificare prevăzute în anexa I pentru activitățile aparținând în mod evident altor clase.

Secțiunea 4

Asigurarea de protecție juridică

Articolul 198

Domeniul de aplicare al prezentei secțiuni

(1)  

Prezenta secțiune se aplică asigurării de protecție juridică menționate la clasa 17 din anexa I partea A, prin care o întreprindere de asigurare se angajează, contra plății unei prime, să suporte cheltuielile procedurii judiciare și să furnizeze alte servicii legate direct de acoperirea dată de asigurare, în special cu scopul de a:

(a) 

compensa prejudiciul suferit de asigurat, printr-o soluționare pe căi amiabile sau printr-o procedură civilă sau penală;

(b) 

apăra sau reprezenta asiguratul în proceduri civile, penale, administrative sau de altă natură sau în legătură cu orice plângere împotriva acestuia.

(2)  

Prezenta secțiune nu se aplică în niciunul dintre următoarele cazuri:

(a) 

asigurării de protecție juridică, în cazul în care acest tip de asigurare privește litigiile sau riscurile care rezultă din sau sunt legate de utilizarea navelor maritime;

(b) 

activității desfășurate de o întreprindere de asigurare care asigură răspunderea civilă, în scopul de a apăra sau reprezenta asiguratul în orice anchetă sau proces, în cazul în care activitatea respectivă este desfășurată în același timp în propriul interes al respectivei întreprinderi de asigurare, în cadrul asigurării respective;

(c) 

în cazul în care un stat membru decide astfel, activității de asigurare de protecție juridică desfășurată de către un asigurător al asistenței care îndeplinește condițiile următoare:

(i) 

activitatea este desfășurată în alt stat membru decât cel în care este situată reședința obișnuită a asiguratului;

(ii) 

activitatea face parte dintr-un contract care acoperă numai asistența furnizată persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor, absențelor de la domiciliu sau de la reședința obișnuită.

În cazul menționat la primul paragraf litera (c), contractul precizează clar faptul că acoperirea în cauză se limitează la împrejurările menționate la litera respectivă și este auxiliară asistenței.

Articolul 199

Contracte separate

Garanția de protecție juridică trebuie să facă obiectul unui contract separat de cel întocmit pentru alte clase de asigurare sau al unui capitol separat al unei polițe unice, în care se precizează natura garanției de protecție juridică și, la cererea expresă a unui stat membru, valoarea primei corespunzătoare.

Articolul 200

Gestionarea daunelor

(1)  

Statul membru de origine se asigură că întreprinderile de asigurare adoptă, în conformitate cu opțiunea aleasă de statul membru sau la alegerea proprie, în cazul în care statul membru convine astfel, cel puțin una dintre metodele de gestionare a daunelor prevăzute la alineatele (2), (3) și (4).

Indiferent de soluția adoptată, interesul persoanelor cu asigurare de protecție juridică este considerat garantat într-o modalitate echivalentă, în conformitate cu prezenta secțiune.

(2)  

Întreprinderile de asigurare trebuie să se asigure că niciun membru al personalului care se ocupă cu gestionarea daunelor privind clasa de asigurare de protecție juridică sau cu consultanța juridică în legătură cu această gestionare nu desfășoară în paralel o activitate similară într-o altă întreprindere care are legături financiare, comerciale sau administrative cu prima întreprindere de asigurare și care practică una sau mai multe din celelalte clase de asigurare menționate în anexa I.

Întreprinderile de asigurări compozite se asigură ca niciun membru al personalului care se ocupă cu gestionarea daunelor privind clasa de asigurare de protecție juridică sau cu consultanța juridică în legătură cu această gestionare nu desfășoară în paralel o activitate similară pentru o altă clasă practicată de acestea.

(3)  

Întreprinderea de asigurare trebuie să încredințeze administrarea daunelor în legătură cu asigurarea de protecție juridică unei întreprinderi distincte din punct de vedere juridic. Întreprinderea respectivă trebuie să fie menționată în contractul sau capitolul separat descris la articolul 199.

În cazul în care întreprinderea de asigurare distinctă din punct de vedere juridic are legături cu o întreprindere de asigurare care practică una sau mai multe dintre clasele de asigurare descrise la partea A din anexa I, membrii personalului întreprinderii distincte din punct de vedere juridic care gestionează cererile de despăgubire sau care oferă consultanță juridică în legătură cu această gestionare nu pot desfășura în paralel aceeași activitate sau una similară la cealaltă întreprindere de asigurare. Statele membre pot impune aceleași cerințe membrilor organelor administrative, de conducere sau de control.

(4)   Contractul stipulează faptul că persoanele asigurate pot apela la un avocat ales de respectivele persoane sau, în măsura în care legislația națională prevede astfel, la orice altă persoană care deține calificările corespunzătoare, din momentul în care aceștia au dreptul de a solicita daune asiguratorului lor în ceea ce privește contractul.

Articolul 201

Libertatea de a alege avocatul

(1)  

Orice contract de asigurare de protecție juridică prevede în mod explicit că:

(a) 

în cazul în care se face apel la un avocat sau la orice altă persoană cu calificare corespunzătoare potrivit legislației interne, pentru a apăra, reprezenta sau servi interesele persoanei asigurate în orice procedură judiciară sau administrativă, persoana asigurată are libertatea de a alege;

(b) 

persoanele asigurate au libertatea să aleagă un avocat sau, în cazul în care preferă în mod expres și în măsura în care o permite legislația națională, orice altă persoană cu calificările corespunzătoare, pentru a le servi interesele ori de câte ori survine un conflict de interese.

(2)   În sensul prezentei secțiuni, „avocat” înseamnă orice persoană care are dreptul să desfășoare activități profesionale sub una din denumirile prevăzute în Directiva 77/249/CEE a Consiliului din 22 martie 1977 pentru a facilita exercitarea efectivă de către avocați a libertății de a presta servicii ( 22 ).

Articolul 202

Exceptarea de la libertatea de a alege avocatul

(1)  

Statele membre pot excepta asigurarea de protecție juridică de la dispozițiile articolului 201 alineatul (1), în cazul în care sunt întrunite următoarele condiții:

(a) 

asigurarea se limitează la cazurile care apar în urma utilizării vehiculelor rutiere pe teritoriul statului membru în cauză;

(b) 

asigurarea privește un contract de acordare de asistență în caz de accident sau defecțiune a unui vehicul rutier;

(c) 

nici întreprinderea de asigurare de protecție juridică, nici asigurătorul de asistență nu acoperă orice fel de răspundere;

(d) 

se adoptă măsuri corespunzătoare, astfel încât consultanța juridică și reprezentarea fiecărei părți într-un litigiu să se facă prin avocați total independenți, în cazul în care aceste părți sunt asigurate pentru protecție juridică de către aceeași întreprindere de asigurare.

(2)   O exceptare acordată de în conformitate cu alineatul (1) nu afectează aplicarea articolului 200.

Articolul 203

Arbitrajul

Statele membre prevăd, în scopul rezolvării litigiilor între întreprinderea de asigurare de protecție juridică și asigurați și fără a aduce atingere oricărei căi de atac prevăzute de legislația națională, o procedură de arbitraj sau o altă procedură ce oferă garanții comparabile de obiectivitate.

Contractul de asigurare prevede dreptul asiguratului de a recurge la astfel de proceduri.

Articolul 204

Conflictul de interese

Ori de câte ori apare conflicte de interese sau neînțelegeri asupra rezolvării unui litigiu, asigurătorul de protecție juridică sau, după caz, departamentul de soluționare a daunelor trebuie să informeze asiguratul cu privire la dreptul menționat la articolul 201 alineatul (1) și la posibilitatea de a recurge la procedura menționată la articolul 203.

Articolul 205

Eliminarea specializării în asigurări de protecție juridică

Statele membre elimină toate dispozițiile care interzic unei întreprinderi de asigurare să desfășoare în paralel, pe teritoriul lor, asigurări de protecție juridică și alte clase de asigurare.

Secțiunea 5

Asigurarea de sănătate

Articolul 206

Asigurarea de sănătate ca alternativă la asigurările sociale

(1)  

Statele membre, în care contractele care acoperă riscurile din clasa 2 din anexa I partea A, se pot substitui parțial sau integral asigurării de sănătate furnizate de sistemul legal de asigurări sociale, pot solicita:

(a) 

respectarea prin contract a dispozițiilor legale speciale care protejează în acest stat membru interesul general pentru această clasă de asigurare;

(b) 

ca autorităților de supraveghere din statul membru în cauză să le fie comunicate condițiile generale și speciale pentru acest tip de asigurare, înainte de utilizarea lor.

(2)  

Statele membre pot solicita ca tehnica de asigurare de sănătate menționată la alineatul (1) să fie similară celei de asigurare de viață în cazul în care sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:

(a) 

primele plătite sunt calculate pe bază de tabele de frecvență a bolilor și alte date statistice relevante, în cazul statului membru în care este situat riscul, în conformitate cu metodele matematice aplicate în domeniul asigurărilor;

(b) 

se constituie o rezervă de îmbătrânire;

(c) 

asigurătorul nu poate anula contractul decât pe o perioadă de timp stabilită de statul membru în care este situat riscul;

(d) 

contractul prevede posibilitatea de a crește primele sau de a reduce vărsământul, chiar și pentru contractele în curs;

(e) 

contractul prevede posibilitatea ca deținătorii de polițe de asigurare să schimbe contractul cu unul nou în conformitate cu alineatul (1), propus de aceeași întreprindere de asigurare sau aceeași sucursală și având în vedere drepturile pe care le-au dobândit.

În cazul menționat la primul paragraf litera (e) se ține seama de rezerva de îmbătrânire, iar o nouă examinare medicală nu poate fi cerută decât în caz de extindere a acoperirii.

Autoritățile de supraveghere din statul membru în cauză publică tabelele de frecvență a bolilor și alte date statistice relevante menționate la primul paragraf litera (a) și le transmit autorităților de supraveghere din statul membru de origine.

Primele trebuie să fie suficiente, conform unor principii de actuariat rezonabile, pentru a permite întreprinderilor de asigurare să îndeplinească toate angajamentele legate de elementele situației financiare. Statul membru de origine solicită ca baza tehnică de calculare a primelor să fie comunicată autorităților de supraveghere înainte ca produsul să fie oferit.

Al treilea și al patrulea paragraf se aplică, de asemenea, în cazul modificării contractelor în curs.

Secțiunea 6

Asigurarea pentru accidente de muncă

Articolul 207

Asigurarea obligatorie pentru accidente de muncă

Statele membre pot cere oricărei întreprinderi de asigurare care încheie asigurări obligatorii pentru accidente de muncă pe teritoriul lor, pe propriile riscuri, să respecte dispozițiile speciale prevăzute în legislația lor națională pentru această asigurare, cu excepția dispozițiilor privind supravegherea financiară, care țin de competența exclusivă a statului membru de origine.

CAPITOLUL III

Dispoziții specifice asigurării de viață

Articolul 208

Interzicerea cedării obligatorii a unei părți din subscriere

Statele membre nu solicită întreprinderilor de asigurare de viață să cedeze parte a subscrierii activităților enumerate în articolul 2 alineatul (3) uneia sau mai multor organizații desemnate în conformitate cu legislația națională.

Articolul 209

Primele pentru activități noi

Primele pentru activități noi trebuie să fie suficiente, în funcție de presupunerile actuariale rezonabile, pentru a permite întreprinderilor de asigurare de viață să își îndeplinească angajamentele și, în special, să constituie rezerve tehnice adecvate.

În acest scop, pot fi luate în considerare toate aspectele situației financiare a unei întreprinderi de asigurare de viață, fără ca aportul din resurse, altele decât primele, și venitul câștigat să fie sistematice și permanente, astfel încât să pericliteze pe termen lung solvabilitatea întreprinderii în cauză.

CAPITOLUL IV

Norme specifice reasigurării

Articolul 210

Reasigurarea finită

(1)   Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare care încheie contracte de reasigurare finită sau care desfășoară activități de reasigurare finită sunt în măsură să identifice, să măsoare, să monitorizeze, să gestioneze, să controleze și să semnaleze, în mod corespunzător, riscurile care decurg din respectivele contracte sau activități.

▼M5

(2)   Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a, precizând dispozițiile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol în ceea ce privește monitorizarea, administrarea și controlul riscurilor care decurg din activități de reasigurare finită.

▼B

(3)  

În sensul alineatelor (1) și (2), reasigurare finită înseamnă reasigurare în cadrul căreia pierderea potențială maximă, exprimată drept riscul economic maxim transferat, care decurge dintr-un transfer semnificativ atât al riscului de subscriere, cât și al riscului sincronizării, depășește prima pe întreaga durată a contractului, pentru un cuantum limitat, însă important, în combinație cu cel puțin una dintre următoarele caracteristici:

(a) 

luarea în considerare explicită și materială a valorii în timp a banilor;

(b) 

dispoziții contractuale destinate să atenueze în timp balanța economică a relațiilor dintre părți, astfel încât să atingă un nivel țintă de transfer al riscului.

Articolul 211

Vehicule investiționale

(1)   Statele membre autorizează stabilirea pe teritoriul lor a unor vehicule investiționale, sub rezerva autorizării prealabile de către autoritățile de supraveghere.

▼M5

(2)  

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează următoarele criterii conform cărora autoritățile de supraveghere acordă o aprobare:

(a) 

sfera de aplicare a autorizației;

(b) 

condiții obligatorii care trebuie incluse în toate contractele încheiate;

(c) 

cerințe de competență și onorabilitate menționate la articolul 42 pentru persoanele care gestionează vehiculul investițional;

(d) 

cerințe de competență și onorabilitate pentru acționarii și asociații care dețin o participație calificată în vehiculul investițional;

(e) 

proceduri administrative și contabile solide, mecanisme de control intern adecvate și cerințe în materie de management al riscurilor;

(f) 

cerințe în domeniul contabil, prudențial și al informațiilor statistice;

(g) 

cerințe de solvabilitate.

(2a)   Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a articolului 211 alineatele (1) și (2), AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aprobarea de către autoritățile de supraveghere a înființării de vehicule investiționale, precum și la formatele și machetele care trebuie folosite în sensul alineatului (2) litera (f).

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la 31 octombrie 2014.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(2b)   Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a articolului 211 alineatele (1) și (2), AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare privind procedurile pentru cooperarea și schimbul de informații între autoritățile de supraveghere, în cazul în care vehiculul investițional care preia riscuri de la o întreprindere de asigurare sau de reasigurare își are sediul în alt stat membru decât cel în care este autorizată întreprinderea de asigurare sau de reasigurare.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(3)   Vehiculele investiționale autorizate înainte de 31 decembrie 2015 intră sub incidența legislației statului membru care le-a autorizat. Cu toate acestea, orice nouă activitate inițiată de un astfel de vehicul investițional după această dată intră sub incidența alineatelor (1), (2) și (2a).

▼B

TITLUL III

SUPRAVEGHEREA ÎNTREPRINDERILOR DE ASIGURARE ȘI DE REASIGURARE CARE FAC PARTE DINTR-UN GRUP

CAPITOLUL I

Supravegherea la nivel de grup: definiții, cazuri de aplicare, domeniu de aplicare și niveluri

Secțiunea 1

Definiții

Articolul 212

Definiții

(1)  

În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiții:

(a) 

„întreprindere participativă” înseamnă o întreprindere care este fie o întreprindere-mamă, fie o altă întreprindere care deține o participație sau o întreprindere legată de o altă întreprindere printr-o relație în sensul ►M13  articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE ◄ ;

(b) 

„întreprindere afiliată” înseamnă o întreprindere care este fie o filială, fie o altă întreprindere în care se deține o participație sau o întreprindere legată de o altă întreprindere printr-o relație în sensul ►M13  articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE ◄ ;

▼M13

(c) 

„grup” înseamnă un grup de întreprinderi care:

(i) 

se compune dintr-o întreprindere participativă, din filialele acesteia, din entitățile în care respectiva întreprindere participativă sau filialele acesteia dețin o participație și din întreprinderile administrate de întreprinderea participativă sau filialele acesteia împreună cu una sau mai multe întreprinderi care nu fac parte din grup, precum și din întreprinderile legate între ele printr-o relație prevăzută la articolul 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE și întreprinderile lor afiliate;

(ii) 

se bazează pe stabilirea, contractuală sau de altă natură, a unor relații financiare puternice și durabile între întreprinderile respective și care poate cuprinde asociații mutuale sau de tip mutual, cu condiția ca:

—  una dintre aceste întreprinderi să desfășoare efectiv, printr-o coordonare centralizată, o influență dominantă asupra deciziilor, inclusiv asupra deciziilor financiare, ale celorlalte întreprinderi care fac parte din grup; și —  stabilirea și dizolvarea acestor relații, în sensul acestui titlu, să facă obiectul aprobării prealabile a supraveghetorului grupului;

și în care întreprinderea care asigură coordonarea centralizată este considerată întreprinderea-mamă, iar celelalte întreprinderi sunt considerate filiale; sau

(iii) 

constă într-o combinație a punctelor (i) și (ii);

▼B

(d) 

„supraveghetorul grupului” înseamnă autoritatea de supraveghere responsabilă de supravegherea unui grup, determinată în conformitate cu articolul 247;

▼M5

(e) 

„colegiul supraveghetorilor” înseamnă o structură permanentă, dar flexibilă, de cooperare, coordonare și facilitare a procesului decizional legat de supravegherea unui grup;

▼M13

(f) 

„holding de asigurare” înseamnă o întreprindere care îndeplinește toate condițiile următoare:

(i) 

întreprinderea este o întreprindere-mamă;

(ii) 

întreprinderea nu este o instituție de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o întreprindere de investiții sau o instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale;

(iii) 

întreprinderea nu este o societate financiară holding mixtă sau o societate financiară holding în înțelesul articolului 4 punctul 20 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(iv) 

cel puțin o filială a întreprinderii respective este o întreprindere de asigurare sau de reasigurare;

(v) 

în pofida obiectului de activitate declarat al acesteia, activitatea principală a întreprinderii este oricare dintre următoarele:

1. 

achiziționarea și deținerea de participații în întreprinderi de asigurare sau de reasigurare;

2. 

furnizarea de servicii auxiliare activității principale a uneia sau mai multor întreprinderi de asigurare sau reasigurare afiliate;

3. 

desfășurarea uneia sau a mai multora dintre activitățile enumerate la punctele 2-12 și la punctul 15 din anexa I la Directiva 2013/36/UE sau desfășurarea unuia sau a mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în anexa I secțiunea B la Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secțiunea C la Directiva 2014/65/UE;

(vi) 

peste 50 % din cel puțin unul dintre următorii indicatori sunt asociați, în mod constant, cu filiale care sunt întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, întreprinderi de asigurare sau de reasigurare din țări terțe, holdinguri de asigurare sau holdinguri financiare mixte, holdinguri de întreprinderi de asigurare și de reasigurare din țări terțe ori întreprinderi care furnizează servicii auxiliare activității principale a uneia sau mai multor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare din grup, precum și cu activități desfășurate de întreprinderea însăși care nu sunt legate de achiziționarea sau deținerea de participații în filiale care sunt întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sau întreprinderi de asigurare sau de reasigurare din țări terțe, atunci când aceste activități sunt de aceeași natură ca cele desfășurate de întreprinderile de asigurare sau de reasigurare:

1. 

capitalurile proprii ale întreprinderii pe baza poziției sale consolidate;

2. 

activele întreprinderii pe baza poziției sale consolidate;

3. 

veniturile întreprinderii pe baza poziției sale consolidate;

4. 

personalul întreprinderii pe baza poziției sale consolidate;

5. 

orice alt indicator considerat a fi relevant de către autoritatea națională de supraveghere;

▼M13

(fa) 

„holding de întreprinderi de asigurare și de reasigurare din țări terțe” înseamnă o întreprindere-mamă, alta decât un holding de asigurare sau un holding financiar mixt în înțelesul articolului 2 punctul 15 din Directiva 2002/87/CE, a cărei principală activitate constă în dobândirea și deținerea unor participații în filiale care sunt, exclusiv sau majoritar, întreprinderi de asigurare sau de reasigurare din țări terțe;

▼M1

(g) 

„holding mixt de asigurare” înseamnă o întreprindere mamă, alta decât o întreprindere de asigurare, decât o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță, decât o întreprindere de reasigurare, decât o întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță, decât un holding de asigurare sau un holding financiar mixt, care numără printre filialele sale cel puțin o întreprindere de asigurare sau de reasigurare;

(h) 

„holding financiar mixt” înseamnă un holding financiar mixt în sensul definiției de la articolul 2 punctul 15 din Directiva 2002/87/CE.

▼B

(2)  

►M13  De asemenea, în sensul prezentului titlu, autoritățile de supraveghere consideră drept întreprindere-mamă orice întreprindere care, în opinia respectivelor autorități de supraveghere, exercită în mod efectiv o influență dominantă asupra altei întreprinderi, inclusiv, în cazul în care această influență este exercitată prin coordonare centralizată, asupra deciziilor celeilalte întreprinderi. ◄

De asemenea, autoritățile de supraveghere consideră drept întreprindere filială orice întreprindere asupra căreia, în opinia respectivelor autorități de supraveghere, o întreprindere-mamă exercită în mod efectiv o influență dominantă.

De asemenea, autoritățile de supraveghere consideră drept participație deținerea, directă sau indirectă, de drepturi de vot sau de capital într-o întreprindere asupra căreia, în opinia respectivelor autorități de supraveghere, se exercită în mod efectiv o influență semnificativă.

▼M13

(3)   În sensul prezentului titlu, autoritățile de supraveghere consideră, de asemenea, drept un grup în înțelesul alineatului (1) litera (c), două sau mai multe întreprinderi care, în opinia autorităților de supraveghere, sunt administrate pe o bază unitară.

În cazul în care nu toate întreprinderile menționate la primul paragraf de la prezentul alineat au sediul central în același stat membru, statele membre se asigură că numai autoritatea de supraveghere care acționează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 poate concluziona, după consultarea celorlalte autorități de supraveghere în cauză, că aceste întreprinderi formează un grup atunci când consideră că întreprinderile respective sunt administrate pe o bază unitară.

(4)  

Atunci când identifică o relație între cel puțin două întreprinderi menționate la alineatele (2) și (3), autoritățile de supraveghere iau în considerare toți factorii următori:

(a) 

controlul sau capacitatea unei persoane fizice sau a unei întreprinderi de a influența deciziile, inclusiv financiare, ale unei întreprinderi, în special ca urmare a deținerii de capital sau de drepturi de vot, a reprezentării în organul administrativ, de conducere sau de control sau a faptului că se numără printre persoanele care conduc efectiv o întreprindere sau care dețin alte funcții-cheie, critice sau importante;

(b) 

dependența puternică a unei întreprinderi de o altă întreprindere sau persoană juridică sau fizică, ca urmare a existenței unor tranzacții sau operațiuni financiare sau nefinanciare semnificative, inclusiv a externalizării și a partajării personalului între întreprinderi;

(c) 

dovada coordonării deciziilor financiare sau de investire între două sau mai multe întreprinderi, inclusiv în ceea ce privește investiții comune în întreprinderi afiliate;

(d) 

dovada unor strategii, operațiuni sau procese coordonate și corelate între două sau mai multe întreprinderi, inclusiv în ceea ce privește canalele de distribuție a asigurărilor, produsele sau mărcile de asigurare, comunicarea sau marketingul.

(5)   În cazul în care un grup este identificat pe baza alineatului (2) sau (3) de la prezentul articol, autoritatea de supraveghere care acționează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 furnizează întreprinderii desemnate drept întreprindere-mamă în conformitate cu articolul 214 alineatul (5) sau (6) și autorităților de supraveghere vizate o explicație detaliată a factorilor pe baza cărora se face această identificare.

Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a completa sau a oferi precizări suplimentare cu privire la factorii pe care autoritățile de supraveghere îi iau în considerare pentru a identifica o relație între cel puțin două întreprinderi menționate la alineatele (2) și (3). EIOPA prezintă Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 29 ianuarie 2026.

Se conferă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la al doilea paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼B

Secțiunea 2

Cazuri de aplicare și domeniu de aplicare

Articolul 213

Cazuri de aplicare a supravegherii la nivel de grup

(1)  

Statele membre prevăd supravegherea, la nivelul grupului, a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care fac parte dintr-un grup, în conformitate cu prezentul titlu.

Dispozițiile prezentei directive, care stabilesc normele de supraveghere a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare luate în considerare separat, continuă să se aplice acestor întreprinderi, cu excepția cazurilor în care există dispoziții contrare în prezentul titlu.

▼M13

(2)  

Statele membre se asigură că se aplică supravegherea la nivel de grup atunci când un grup include oricare dintre următoarele:

(a) 

întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care sunt întreprinderi participative în cel puțin o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță sau o întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță, în conformitate cu articolele 218-258;

(b) 

întreprinderi de asigurare sau de reasigurare a căror întreprindere mamă este un holding de asigurare sau un holding financiar mixt cu sediul social în Uniune, în conformitate cu articolele 218-258;

(c) 

întreprinderi de asigurare sau de reasigurare a căror întreprindere mamă este un holding de asigurare sau un holding financiar mixt cu sediul social într-o țară terță sau o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță, în conformitate cu articolele 260-263;

(d) 

întreprinderi de asigurare sau de reasigurare a căror întreprindere mamă este un holding mixt de asigurare, în conformitate cu articolul 265.

▼M1

(3)   În cazurile menționate la alineatul (2) literele (a) și (b), atunci când întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt cu sediul social în Uniune este fie o întreprindere afiliată unei entități reglementate sau unui holding financiar mixt, fie este ea însăși (el însuși) o astfel de entitate sau un astfel de holding care face obiectul unei supravegheri suplimentare în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2002/87/CE, supraveghetorul grupului poate decide, după consultarea celorlalte autorități de supraveghere interesate, să nu efectueze supravegherea concentrării riscurilor menționată la articolul 244 din prezenta directivă și/sau supravegherea tranzacțiilor intragrup menționată la articolul 245 din prezenta directivă la nivelul respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative sau al holdingului de asigurare sau al holdingului financiar mixt. (4)   În cazul în care un holding financiar mixt face obiectul unor dispoziții echivalente atât în prezenta directivă, cât și în Directiva 2002/87/CE, în special în ceea ce privește supravegherea în funcție de riscuri, supraveghetorul grupului, după consultarea celorlalte autorități de supraveghere implicate, poate decide să aplice doar dispozițiile relevante din Directiva 2002/87/CE respectivului holding financiar mixt. (5)   În cazul în care un holding financiar mixt face obiectul unor dispoziții echivalente atât în prezenta directivă, cât și în ►M13  Directiva 2013/36/UE ◄ , în special în ceea ce privește supravegherea în funcție de riscuri, supraveghetorul grupului, de comun acord cu autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată în sectorul bancar și în sectorul serviciilor de investiții, poate decide să aplice numai dispozițiile din directivă privind sectorul cel mai important, astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2002/87/CE. (6)   Supraveghetorul grupului informează Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului ( 23 ) (ABE) și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale), înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului ( 24 ) (AEAPO) cu privire la deciziile adoptate în temeiul alineatelor (4) și (5). ABE, AEAPO și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 ( 25 ) (AEVMP), elaborează, prin intermediul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere (Comitetul comun), orientări generale menite să asigure convergența practicilor de supraveghere și elaborează un proiect de standarde tehnice de reglementare, pe care îl înaintează Comisiei în termen de trei ani de la adoptarea orientărilor generale.

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și, respectiv, din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

▼M13

Articolul 213a

Utilizarea măsurilor de proporționalitate la nivelul grupului

(1)  

Grupurile, în înțelesul articolului 212, care fac obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) și (b) se clasifică drept grupuri mici și cu un grad redus de complexitate de către supraveghetorul de grup, conform procedurii prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol, în cazul în care îndeplinesc toate criteriile următoare la nivel de grup pentru ultimele două exerciții financiare imediat anterioare acestei clasificări:

(a) 

în cazul în care cel puțin o întreprindere de asigurare sau de reasigurare din sfera grupului nu este o întreprindere de asigurare sau reasigurare generală, trebuie îndeplinite toate criteriile următoare:

(i) 

submodulul „risc de rată a dobânzii” menționat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (a), calculat pe baza datelor consolidate, nu depășește 5 % din rezervele tehnice consolidate ale grupului, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și din vehiculele investiționale, astfel cum sunt menționate la articolul 76, cu excepția întreprinderilor cărora li se aplică metoda 2 prevăzută la articolul 233;

(ii) 

cuantumul total al rezervelor tehnice consolidate din activitățile de asigurare de viață ale grupului, înainte de deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și din vehiculele investiționale, nu depășește 1 000 000 000  EUR;

(b) 

în cazul în care cel puțin o întreprindere de asigurare sau de reasigurare din sfera grupului nu este o întreprindere de asigurare sau reasigurare de viață, trebuie îndeplinite toate criteriile următoare:

(i) 

rata combinată medie pentru activitățile de asigurare generală, după deducerea reasigurării, din ultimele trei exerciții financiare este mai mică de 100 %;

(ii) 

venitul anual al grupului din primele brute subscrise nu depășește 100 000 000  EUR;

(iii) 

suma primelor brute subscrise anuale din clasele 5-7, 11, 12, 14 și 15 din anexa I partea A nu depășește 30 % din totalul primelor subscrise anuale aferente activităților de asigurare generală ale grupului;

(c) 

venitul anual din primele brute subscrise din subscrierile realizate de întreprinderile de asigurare și de reasigurare din sfera grupului care au sediul central în alte state membre decât statul membru al supraveghetorului grupului este mai mic decât oricare dintre următoarele praguri:

(i) 

20 000 000  EUR;

(ii) 

10 % din venitul total anual al grupului din primele brute subscrise;

(d) 

venitul anual din primele brute subscrise din subscrierile realizate de grup în alte state membre decât statul membru al supraveghetorului grupului este mai mic decât oricare dintre următoarele praguri:

(i) 

20 000 000  EUR;

(ii) 

10 % din venitul total anual al grupului din primele brute subscrise;

(e) 

suma următoarelor elemente nu depășește 20 % din investițiile totale calculate pe baza datelor consolidate:

(i) 

modulul „risc de piață” menționat la articolul 105 alineatul (5);

(ii) 

partea din modulul „risc de contrapartidă” menționat la articolul 105 alineatul (6) care corespunde expunerilor la securitizări, instrumente financiare derivate, creanțe de la intermediari și alte investiții care nu sunt acoperite de submodulul „risc de marjă de credit”;

(iii) 

orice cerință de capital aplicabilă investițiilor în active necorporale care nu sunt acoperite de modulele „risc de piață” și „risc de contrapartidă”;

(f) 

acceptările în reasigurare de întreprinderile din grup nu depășește 50 % din venitul total anual din primele brute subscrise al grupului;

(g) 

diferența menționată la articolul 230 alineatul (1), în cazul în care se utilizează metoda 1, la articolul 233 alineatul (1), în cazul în care se utilizează metoda 2, sau la articolul 233a alineatul (1), în cazul în care se utilizează o combinație de metode, este pozitivă;

(h) 

în cazul în care se utilizează metoda 2 sau o combinație a metodelor 1 și 2, fiecare întreprindere căreia i se aplică metoda 2 este o întreprindere mică și cu un grad redus de complexitate.

Criteriile prevăzute la primul paragraf litera (a) punctul (i) și la litera (e) nu se aplică grupurilor în care se utilizează numai metoda 2.

(2)   Articolul 29b se aplică mutatis mutandis la nivelul întreprinderii-mamă de asigurare sau de reasigurare de cel mai înalt rang, al holdingului de asigurare sau al holdingului financiar mixt. (3)   Grupurile cărora li se aplică supravegherea la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) și (b) de mai puțin de doi ani iau în considerare numai ultimul exercițiu financiar atunci când evaluează dacă îndeplinesc criteriile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol. (4)  

Următoarele grupuri nu sunt niciodată clasificate ca grupuri mici și cu un grad redus de complexitate:

(a) 

grupurile care sunt conglomerate financiare în înțelesul articolului 2 punctul 14 din Directiva 2002/87/CE;

(b) 

grupurile în care cel puțin o filială este o întreprindere menționată la articolul 228 alineatul (1);

(c) 

grupurile care utilizează un model intern parțial sau integral aprobat pentru a-și calcula cerința de capital de solvabilitate a grupului.

(5)   Articolele 29c, 29d și 29e se aplică mutatis mutandis. (6)  

Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează următoarele:

(a) 

criteriile prevăzute la alineatul (1), inclusiv metoda de calculare a sumei menționate la primul paragraf litera (e) de la alineatul respectiv;

(b) 

metodologia care urmează să fie utilizată la clasificarea grupurilor ca grupuri mici și cu un grad redus de complexitate; și

(c) 

condițiile de acordare sau de retragere a aprobării autorităților de supraveghere pentru măsurile de proporționalitate care urmează să fie utilizate de grupurile care nu sunt clasificate ca grupuri mici și cu un grad redus de complexitate.

Articolul 213b

Dificultăți privind supravegherea la nivel de grup

(1)  

În cazurile menționate la articolul 213 alineatul (2) litera (b), holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt se asigură că:

(a) 

mecanismele interne și repartizarea atribuțiilor în interiorul grupului sunt adecvate pentru respectarea prezentului titlu și, în special, sunt eficace pentru:

(i) 

coordonarea tuturor filialelor holdingului de asigurare sau ale holdingului financiar mixt, inclusiv, în situațiile în care este necesar, prin intermediul unei repartizări adecvate a atribuțiilor între respectivele întreprinderi;

(ii) 

preîntâmpinarea sau gestionarea conflictelor din interiorul grupului; și

(iii) 

asigurarea respectării în tot grupul a politicilor stabilite pentru întregul grup de către holdingul de asigurare sau de către holdingul financiar mixt;

(b) 

organizarea structurală a grupului din care face parte holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt nu obstrucționează și nu împiedică în vreun fel supravegherea eficace a grupului și a filialelor de asigurare și de reasigurare din cadrul său, ținând seama, în special, de:

(i) 

poziția holdingului de asigurare sau a holdingului financiar mixt într-un grup cu mai multe niveluri;

(ii) 

structura acționariatului; și

(iii) 

rolul holdingului de asigurare sau al holdingului financiar mixt în cadrul grupului.

(2)   În cazul în care condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) nu sunt îndeplinite, supraveghetorul grupului are competența de a solicita holdingului de asigurare sau holdingurilor financiare mixte să modifice mecanismele interne și repartizarea atribuțiilor în interiorul grupului.

În cazul în care condițiile stabilite la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol nu sunt îndeplinite, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt este supus unor măsuri de supraveghere adecvate de către supraveghetorul grupului pentru asigurarea sau restabilirea, după caz, a continuității și integrității supravegherii la nivel de grup și a respectării cerințelor stabilite în prezentul titlu. Mai precis, statele membre se asigură că, atunci când acționează ca supraveghetori ai grupului în conformitate cu articolul 247, autoritățile de supraveghere au competența de a impune holdingului de asigurare sau holdingului financiar mixt să structureze grupul într-un mod care să îi permită autorității de supraveghere relevante să exercite cu eficacitate supravegherea la nivel de grup. Autoritățile de supraveghere își exercită această competență numai în circumstanțe excepționale, după consultarea EIOPA și, după caz, a altor autorități de supraveghere implicate și pun la dispoziția holdingului de asigurare sau a holdingului financiar mixt o justificare în acest sens.

(3)   În cazurile menționate la articolul 213 alineatul (2) literele (a) și (b) din prezenta directivă, dacă pentru un grup format din întreprinderi legate între ele printr-o relație în înțelesul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE și din întreprinderile lor afiliate sau identificat în temeiul articolului 212 alineatul (3) din prezenta directivă organizarea structurală este de așa natură încât obstrucționează sau împiedică supravegherea eficace a grupului respectiv sau împiedică grupul respectiv să respecte prezentul titlu, grupul este supus unor măsuri de supraveghere adecvate pentru asigurarea sau restabilirea, după caz, a continuității și a integrității supravegherii la nivel de grup și a respectării prezentului titlu. Mai precis, statele membre se asigură că, atunci când acționează în calitate de supraveghetori ai grupului în temeiul articolului 247 din prezenta directivă, autoritățile de supraveghere au competența de a impune înființarea unui holding de asigurare sau a unui holding financiar mixt cu sediul central în Uniune sau a unei întreprinderi în Uniune care să exercite efectiv, prin coordonare centralizată, o influență dominantă asupra deciziilor, inclusiv financiare, ale întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare care fac parte din grup. În acest caz, responsabilitatea pentru respectarea prezentului titlu îi revine holdingului de asigurare, holdingului financiar mixt sau întreprinderii în cauză care exercită efectiv o coordonare centralizată.

▼B

Articolul 214

Domeniul de aplicare a supravegherii la nivel de grup

▼M13

(1)   Exercitarea supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 nu implică obligația ca autoritățile de supraveghere să aibă un rol de supraveghere în raport cu o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță, o întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță sau un holding mixt de asigurare luate în considerare separat.

Exclusiv în scopul asigurării respectării prezentului titlu, exercitarea supravegherii la nivel de grup poate implica supravegherea directă și exercitarea de către autoritățile de supraveghere a competențelor de supraveghere a holdingurilor de asigurare și a holdingurilor financiare mixte.

▼B

(2)  

În fiecare caz în parte, supraveghetorul grupului poate decide să nu includă o întreprindere în supravegherea la nivel de grup menționată la articolul 213 în cazul în care:

(a) 

întreprinderea este stabilită într-o țară terță în care există obstacole juridice în calea transferului informațiilor necesare, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 229;

(b) 

întreprinderea care ar trebui inclusă prezintă un interes neglijabil în raport cu obiectivele supravegherii la nivel de grup; sau

(c) 

includerea respectivei întreprinderi ar fi inadecvată sau de natură să inducă în eroare în raport cu obiectivele supravegherii la nivel de grup.

Cu toate acestea, în cazul în care mai multe întreprinderi din același grup, luate în considerare separat, pot fi excluse în temeiul primului paragraf litera (b), acestea trebuie totuși incluse dacă, în mod colectiv, prezintă un interes care nu este neglijabil.

Atunci când supraveghetorul grupului consideră că o întreprindere de asigurare sau de reasigurare nu ar trebui să fie inclusă în supravegherea la nivel de grup prevăzută la primul paragraf litera (b) sau (c), acesta consultă celelalte autorități de supraveghere interesate înainte de a lua o decizie.

Atunci când, într-un caz prevăzut la primul paragraf literele (b) sau (c), supraveghetorul grupului nu include o întreprindere de asigurare sau de reasigurare în supravegherea la nivel de grup, autoritățile de supraveghere din statul membru în care este stabilită respectiva întreprindere pot solicita întreprinderii care se află în fruntea grupului orice informații care pot facilita supravegherea de către aceste autorități a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare vizate.

▼M13

Atunci când evaluează dacă o întreprindere prezintă un interes neglijabil în raport cu obiectivele supravegherii la nivel de grup, în temeiul primului paragraf litera (b), supraveghetorul grupului se asigură că sunt îndeplinite condițiile următoare:

(a) 

dimensiunea întreprinderii, din punctul de vedere al activelor totale și al rezervelor tehnice, este redusă în comparație cu cea a altor întreprinderi din grup și a grupului în ansamblu;

(b) 

excluderea întreprinderii din domeniul de aplicare al supravegherii la nivel de grup nu ar avea niciun impact semnificativ asupra solvabilității la nivel de grup;

(c) 

riscurile calitative și cantitative, inclusiv cele care decurg din tranzacțiile intragrup, pe care întreprinderea le prezintă sau le poate prezenta pentru întregul grup sunt nesemnificative.

(3)   În cazul în care excluderea uneia sau mai multor întreprinderi din domeniul de aplicare al supravegherii la nivel de grup în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol ar avea ca rezultat un caz care nu ar declanșa aplicarea supravegherii la nivel de grup în temeiul articolului 213 alineatul (2) literele (a), (b) și (c), supraveghetorul grupului consultă EIOPA și, după caz, alte autorități de supraveghere vizate înainte de a adopta decizia de excludere. O astfel de decizie se adoptă numai în circumstanțe excepționale și se justifică în mod corespunzător față de EIOPA și, după caz, față de celelalte autorități de supraveghere vizate. Supraveghetorul grupului reevaluează cel puțin o dată pe an dacă decizia respectivă continuă să fie adecvată. În caz negativ, supraveghetorul grupului notifică EIOPA și, după caz, celorlalte autorități de supraveghere vizate faptul că va începe să exercite supravegherea la nivel de grup.

Înainte de a exclude întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang de la supravegherea la nivel de grup în temeiul alineatului (2) primul paragraf litera (b), supraveghetorul grupului consultă EIOPA și, după caz, alte autorități de supraveghere vizate și evaluează impactul pe care exercitarea supravegherii de grup la nivelul unei întreprinderi participative intermediare l-ar avea asupra solvabilității grupului. Mai precis, o astfel de excludere nu este posibilă dacă ar conduce la o îmbunătățire semnificativă a solvabilității grupului.

Pentru a asigura o aplicare unitară și consecventă a prezentului alineat, EIOPA emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 pentru a oferi precizări suplimentare cu privire la circumstanțele excepționale menționate la primul paragraf de la prezentul alineat sau cu privire la cazurile în care poate fi justificată excluderea întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang, inclusiv a holdingurilor de asigurare, din domeniul de aplicare al supravegherii la nivel de grup.

(4)   Fără a aduce atingere alineatelor (2) și (3) de la prezentul articol, sfera grupului căruia i se aplică supravegherea la nivel de grup în temeiul articolului 213 alineatul (2) se identifică în conformitate cu articolul 212.

În cazul în care un grup supus supravegherii la nivel de grup în temeiul articolului 213 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) este identificat în conformitate cu articolul 212 alineatele (2) și (3) și în cazul în care o întreprindere-mamă sau o filială a grupului respectiv este și întreprinderea participativă de cel mai înalt rang a unui alt grup în înțelesul articolului 212 alineatul (1) litera (c), se consideră că acest alt grup este inclus în sfera grupului identificat în conformitate cu articolul 212 alineatele (2) și (3).

Autoritățile de supraveghere pot aplica articolul 212 alineatele (2) și (3) pentru a extinde sfera unui grup în înțelesul articolului 212 alineatul (1) litera (c).

(5)   În cazul în care un grup identificat în conformitate cu articolul 212 alineatul (3) face obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) și (c), grupul desemnează una dintre întreprinderile administrate pe o bază unitară drept întreprindere-mamă care să fie responsabilă cu respectarea prezentului titlu. Celelalte întreprinderi menționate la articolul 212 alineatul (3) primul paragraf sunt considerate filiale. (6)   În cazul în care desemnarea întreprinderii-mamă în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol ar implica dificultăți semnificative în calea exercitării supravegherii la nivel de grup, în special în cazurile în care sediul central al întreprinderii nu este stabilit pe teritoriul statului membru al autorității de supraveghere care acționează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 sau în cazul în care desemnarea ar duce la incapacitatea grupului de a respecta efectiv prezentul titlu, statele membre se asigură că autoritatea de supraveghere care acționează în calitate de supraveghetor al grupului are competența de a impune, după consultarea altor autorități de supraveghere în cauză, desemnarea unei alte întreprinderi-mamă. Autoritatea de supraveghere care acționează în calitate de supraveghetor al grupului justifică în mod corespunzător, față de grup și față de celelalte autorități de supraveghere în cauză, decizia de a desemna o altă întreprindere-mamă.

În cazul în care un grup identificat în conformitate cu articolul 212 alineatul (3) și care face obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) nu desemnează o întreprindere-mamă în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol, autoritatea de supraveghere care acționează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 desemnează, după consultarea celorlalte autorități de supraveghere în cauză, o întreprindere-mamă care urmează să fie responsabilă de respectarea prezentului titlu. Celelalte întreprinderi din grupul respectiv sunt considerate filiale.

Atunci când desemnează o întreprindere-mamă în conformitate cu primul sau al doilea paragraf de la prezentul alineat, autoritatea de supraveghere care acționează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 ia în considerare următorii factori:

(a) 

valoarea rezervelor tehnice ale fiecărei întreprinderi;

(b) 

primele brute subscrise anuale ale fiecărei întreprinderi;

(c) 

numărul de întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate fiecărei întreprinderi.

Autoritățile de supraveghere evaluează cel puțin anual dacă desemnarea continuă să fie adecvată. În caz contrar, autoritatea de supraveghere care acționează în calitate de supraveghetor al grupului în conformitate cu articolul 247 desemnează o altă întreprindere-mamă după consultarea altor autorități de supraveghere în cauză. Această altă întreprindere-mamă este responsabilă cu respectarea prezentului titlu.

▼B

Secțiunea 3

Niveluri

Articolul 215

Ultima întreprindere-mamă la nivel comunitar

▼M1

(1)   În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt, în sensul dispozițiilor de la articolul 213 alineatul (2) literele (a) și (b), este la rândul său o filială a unei alte întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sau a unui alt holding de asigurare sau a unui alt holding financiar mixt cu sediul social în Uniune, articolele 218-258 se aplică doar la nivelul principalei întreprinderi mamă de asigurare sau de reasigurare, al principalului holding mamă de asigurare sau al principalului holding mamă financiar mixt cu sediul social în Uniune. (2)   În cazul în care principala întreprindere mamă de asigurare sau de reasigurare sau principalul holding mamă de asigurare sau principalul holding mamă financiar mixt cu sediul social în Uniune, în sensul dispozițiilor de la alineatul (1), este o filială a unei întreprinderi care face obiectul unei supravegheri suplimentare în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2002/87/CE, supraveghetorul grupului poate decide, după consultarea celorlalte autorități de supraveghere interesate, să nu efectueze supravegherea concentrării riscurilor menționată la articolul 244 și/sau supravegherea tranzacțiilor efectuate în interiorul grupului menționată la articolul 245 la nivelul principalei întreprinderi mamă în cauză sau al holdingului principal în cauză.

▼B

Articolul 216

Ultima întreprindere-mamă la nivel național

▼M1

(1)   În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt cu sediul social în Uniune, în sensul dispozițiilor de la articolul 213 alineatul (2) literele (a) și (b), nu are sediul social în același stat membru ca principala întreprindere mamă de la nivelul Uniunii menționată la articolul 215, statele membre pot autoriza autoritățile lor de supraveghere să decidă, după consultarea supraveghetorului grupului și a principalei întreprinderi mamă de la nivelul Uniunii în cauză, să supună supravegherii la nivel de grup principala întreprindere mamă de asigurare sau de reasigurare, principalul holding mamă de asigurare sau principalul holding mamă financiar mixt de la nivel național.

▼M5

Într-un astfel de caz, autoritatea de supraveghere își motivează decizia atât față de supraveghetorul grupului, cât și față de întreprinderea-mamă ultimă la nivelul Uniunii. Supraveghetorul grupului informează colegiul supraveghetorilor în conformitate cu articolul 248 alineatul (1) litera (a).

Articolele 218-258 se aplică mutatis mutandis, sub rezerva alineatelor (2)-(6) de la prezentul articol.

▼B

(2)   Autoritatea de supraveghere poate limita supravegherea la nivel de grup a ultimei întreprinderi-mamă la nivel național la una sau mai multe secțiuni ale capitolului II. (3)   În cazul în care autoritatea de supraveghere decide să aplice dispozițiile capitolului II secțiunea 1 ultimei întreprinderi-mamă la nivel național, alegerea metodei efectuată în conformitate cu articolul 220 de către supraveghetorul grupului în ceea ce privește ultima întreprindere-mamă la nivel comunitar menționată la articolul 215 este considerată determinantă și este aplicată de către autoritatea de supraveghere din statul membru în cauză. (4)  

În cazul în care autoritatea de supraveghere decide să aplice dispozițiile capitolului II secțiunea 1 ultimei întreprinderi-mamă la nivel național și în cazul în care ultima întreprindere-mamă la nivel comunitar menționată la articolul 215 a obținut, în conformitate cu articolul 231 sau cu articolul 233 alineatul (5), permisiunea de a calcula, pe baza unui model intern, cerința de capital de solvabilitate la nivel de grup și cerința de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care fac parte din grup, această decizie este considerată determinantă și este aplicată de către autoritatea de supraveghere din statul membru în cauză.

Într-o astfel de situație, în cazul în care autoritatea de supraveghere consideră că profilul de risc al ultimei întreprinderi-mamă la nivel național se abate în mod semnificativ de la modelul intern aprobat la nivel comunitar și atât timp cât întreprinderea în cauză nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorității de supraveghere, respectiva autoritate de supraveghere poate decide să impună, ca urmare a aplicării acestui model, o majorare de capital față de cerința de capital de solvabilitate a grupului din care face parte întreprinderea în cauză sau, în împrejurări excepționale în care această majorare de capital ar fi inadecvată, poate să solicite întreprinderii în cauză să calculeze cerința de capital de solvabilitate a grupului din care face parte pe baza formulei standard.

▼M5

Autoritatea de supraveghere motivează aceste decizii atât față de întreprindere, cât și față de supraveghetorul grupului. Supraveghetorul grupului informează colegiul supraveghetorilor în conformitate cu articolul 248 alineatul (1) litera (a).

▼B

(5)   În cazul în care autoritatea de supraveghere decide să aplice dispozițiile capitolului II secțiunea 1 ultimei întreprinderi-mamă la nivel național, întreprinderea în cauză nu este autorizată să solicite, în conformitate cu articolul 236 sau cu articolul 243 permisiunea de a supune oricare dintre filialele sale dispozițiilor articolelor 238 și 239. (6)   În cazul în care statele membre autorizează autoritățile lor de supraveghere să ia decizia menționată la alineatul (1), aceste autorități de supraveghere prevăd că nicio astfel de decizie nu poate fi luată sau menținută în cazul în care ultima întreprindere-mamă la nivel național este o filială a ultimei întreprinderi-mamă la nivel comunitar menționate la articolul 215, iar aceasta din urmă a obținut, în conformitate cu articolul 237 sau cu articolul 243 permisiunea ca filiala în cauză să fie supusă dispozițiilor articolelor 238 și 239.

▼M5

(7)   Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a preciza circumstanțele în care se poate lua decizia menționată la alineatul (1) de la prezentul articol.

▼B

Articolul 217

Întreprinderea-mamă care acoperă mai multe state membre

(1)  

În cazul în care statele membre autorizează autoritățile lor de supraveghere să ia decizia menționată la articolul 216, acestea le autorizează, de asemenea, să decidă încheierea unui acord cu autoritățile de supraveghere din alte state membre în care este prezentă o altă ultimă întreprindere-mamă la nivel național afiliată, în scopul de a efectua supravegherea grupului la nivelul unui subgrup care acoperă mai multe state membre.

În cazul în care autoritățile de supraveghere în cauză au încheiat un acord, astfel cum se menționează la primul paragraf, supravegherea unui grup nu poate fi efectuată la nivelul niciunei ultime întreprinderi-mamă, menționate la articolul 216, care este prezentă în state membre diferite de statul membru în care se situează subgrupul menționat la primul paragraf al prezentului alineat.

▼M5

Într-un astfel de caz, autoritățile de supraveghere își motivează acordul atât față de supraveghetorul grupului, cât și față de întreprinderea-mamă ultimă de la nivelul Uniunii. Supraveghetorul grupului informează colegiul supraveghetorilor în conformitate cu articolul 248 alineatul (1) litera (a).

▼B

(2)   Articolul 216 alineatele (2)-(6) se aplică prin analogie.

▼M5

(3)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a preciza circumstanțele în care se poate lua decizia menționată la alineatul (1) de la prezentul articol.

▼B

CAPITOLUL II

Situația financiară

Secțiunea 1

Solvabilitatea la nivel de grup

Subsecțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 218

Supravegherea solvabilității la nivel de grup

(1)   Supravegherea solvabilității la nivel de grup se exercită în conformitate cu alineatele (2) și (3) din prezentul articol, cu articolul 246 și cu capitolul III. (2)   În cazul menționat la articolul 213 alineatul (2) litera (a), statele membre solicită întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare participative să se asigure că grupul dispune în permanență de fonduri proprii eligibile cel puțin egale cu cerința de capital de solvabilitate a grupului calculată în conformitate cu subsecțiunile 2, 3 și 4. (3)   În cazul menționat la articolul 213 alineatul (2) litera (b), statele membre solicită întreprinderilor de asigurare și de reasigurare dintr-un grup să se asigure că grupul dispune în permanență de fonduri proprii eligibile cel puțin egale cu cerința de capital de solvabilitate a grupului calculată în conformitate cu subsecțiunea 5. (4)   Cerințele menționate la alineatele (2) și (3) sunt supuse procesului de supraveghere efectuat de către supraveghetorul grupului în conformitate cu capitolul III. Articolul 136 și articolul 138 alineatele (1)-(4) se aplică prin analogie. (5)   De îndată ce întreprinderea participativă observă și informează supraveghetorul grupului că cerința de capital de solvabilitate al grupului nu mai este respectată sau că există riscul nerespectării în următoarele trei luni, supraveghetorul grupului informează celelalte autorități de supraveghere din cadrul colegiului, care analizează situația grupului.

▼M1

Articolul 219

Frecvența calculelor

(1)   Supraveghetorul grupului se asigură că întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt realizează cel puțin o dată pe an calculele menționate la articolul 218 alineatele (2) și (3).

Datele relevante acestui calcul și rezultatele sale sunt transmise supraveghetorului grupului de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau, în cazul în care grupul nu are la conducere o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, de către holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt sau de către întreprinderea din cadrul grupului desemnată de supraveghetorul grupului după consultarea celorlalte autorități de supraveghere interesate și a grupului însuși.

(2)   Întreprinderea de asigurare, întreprinderea de reasigurare, holdingul de asigurare și holdingul financiar mixt monitorizează în permanență cerința de capital de solvabilitate a grupului. În cazul în care profilul de risc al grupului se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinței de capital de solvabilitate a grupului comunicate ultima dată, cerința de capital de solvabilitate a grupului este recalculată fără întârziere și este comunicată supraveghetorului grupului.

În cazul în care există elemente care sugerează că profilul de risc al grupului s-a modificat în mod semnificativ de la data la care s-a comunicat ultima dată cerința de capital de solvabilitate a grupului, supraveghetorul grupului poate solicita o recalculare a cerinței de capital de solvabilitate a grupului.

▼B

Subsecțiunea 2

Alegerea metodei de calcul și principii generale

Articolul 220

Alegerea metodei

(1)   Calculul solvabilității la nivel de grup a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare menționate la articolul 213 alineatul (2) litera (a) se efectuează pe baza principiilor tehnice și a uneia dintre metodele ►M13  enunțate la articolele 221-233a ◄ . (2)  

Statele membre prevăd că solvabilitatea la nivel de grup a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare menționate la articolul 213 alineatul (2) litera (a) se calculează după metoda 1, prevăzută la articolele 230-232.

▼M13

Cu toate acestea, statele membre autorizează autoritățile lor de supraveghere, în cazul în care acestea își asumă rolul de supraveghetor al grupului în raport cu un anumit grup, să decidă, după consultarea celorlalte autorități de supraveghere în cauză și a grupului însuși, aplicarea, în cazul grupului respectiv, a metodei 2 în conformitate cu articolele 233 și 234 sau, dacă aplicarea exclusivă a metodei 1 ar fi inadecvată, a unei combinații a metodelor 1 și 2 în conformitate cu articolele 233a și 234.

▼M13

(3)   Fără a aduce atingere tratamentului aplicat întreprinderilor menționate la articolul 228 alineatul (1), autoritățile de supraveghere pot decide să aplice metoda 2 în temeiul alineatului (2) al doilea paragraf de la prezentul articol numai întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, întreprinderilor de asigurare și de reasigurare din țări terțe, holdingurilor de asigurare, holdingurilor financiare mixte și holdingurilor întreprinderilor de asigurare și de reasigurare din țări terțe.

▼B

Articolul 221

Includerea cotei proporționale

(1)  

Calculul solvabilității la nivel de grup ține seama de cota proporțională deținută de întreprinderea participativă în întreprinderile sale afiliate.

În sensul primului paragraf, cota proporțională include oricare dintre următoarele:

(a) 

în cazul în care se utilizează metoda 1, procentele folosite pentru stabilirea conturilor consolidate;

(b) 

în cazul în care se utilizează metoda 2, partea de capital subscris deținută, direct sau indirect, de către întreprinderea participativă.

Cu toate acestea, indiferent de metoda utilizată, în cazul în care întreprinderea afiliată este o întreprindere filială și nu dispune de suficiente fonduri proprii eligibile pentru a-și acoperi cerința de capital de solvabilitate, se ia în considerare deficitul de solvabilitate total al filialei.

În cazul în care, în opinia autorităților de supraveghere, răspunderea întreprinderii-mamă care deține o parte din capital se limitează strict la acea cotă de capital, supraveghetorul grupului poate permite, cu toate acestea, ca deficitul de solvabilitate al întreprinderii filiale să fie luat în considerare pe o bază proporțională.

▼M13

(1a)   Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, exclusiv în sensul articolului 228, indiferent dacă se utilizează metoda 1 sau metoda 2, „cotă proporțională” înseamnă partea din capitalul subscris care este deținută, direct sau indirect, de întreprinderea participativă în cadrul întreprinderii afiliate.

▼B

(2)  

După consultarea celorlalte autorități de supraveghere interesate și a grupului însuși, supraveghetorul grupului determină cota proporțională care se ia în considerare în cazurile următoare:

(a) 

în cazul în care nu există nu există legături de capital între anumite întreprinderi dintr-un grup;

(b) 

în cazul în care o autoritate de supraveghere consideră drept participație deținerea, directă sau indirectă, de drepturi de vot sau de capital într-o întreprindere deoarece, în opinia sa, asupra întreprinderii în cauză se exercită în mod efectiv o influență semnificativă;

(c) 

în cazul în care o autoritate de supraveghere consideră că o întreprindere este întreprinderea-mamă a altei întreprinderi, deoarece în opinia autorității de supraveghere aceasta exercită efectiv o influență dominantă asupra celei din urmă;

▼M13

(d) 

în cazul în care o autoritate de supraveghere a stabilit că două sau mai multe întreprinderi de asigurare sau de reasigurare formează un grup în temeiul articolului 212 alineatul (3), întrucât sunt administrate pe bază unitară.

▼B

Articolul 222

Eliminarea dublei utilizări a fondurilor proprii eligibile

(1)  

Se interzice dubla utilizare a fondurilor proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate între diferite întreprinderi de asigurare sau de reasigurare luate în considerare la acest calcul.

În acest scop, la calcularea solvabilității la nivel de grup și în cazul în care metodele descrise în subsecțiunea 4 nu prevăd acest lucru, se exclud următoarele valori:

(a) 

valoarea oricărui activ al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative care reprezintă finanțarea fondurilor proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate a uneia dintre întreprinderile sale de asigurare sau de reasigurare afiliate;

(b) 

valoarea oricărui activ al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative care reprezintă finanțarea fondurilor proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate a respectivei întreprinderi sale de asigurare sau de reasigurare participative;

(c) 

valoarea oricărui activ al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative care reprezintă finanțarea fondurilor proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate a oricărei alte întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative.

(2)  

Fără a aduce atingere alineatului (1), elementele următoare pot fi luate în calcul numai în măsura în care sunt eligibile pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii afiliate în cauză:

(a) 

fondurile surplus care intră sub incidența articolului 91 alineatul (2) ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare de viață afiliată întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup;

(b) 

orice parte subscrisă, dar nevărsată, din capitalul unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliată întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup.

Cu toate acestea, se exclud, în orice caz, din calcul următoarele elemente:

(i) 

orice parte subscrisă, dar nevărsată, din capital care reprezintă o obligație potențială a întreprinderii participative;

(ii) 

orice parte subscrisă, dar nevărsată, din capitalul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative care reprezintă o obligație potențială a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate;

(iii) 

orice parte subscrisă, dar nevărsată, din capitalul unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate care reprezintă o obligație potențială a unei alte întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate aceleiași întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative;

(3)   În cazul în care autoritățile de supraveghere consideră că anumite fonduri proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate, altele decât cele menționate la alineatul (2), nu pot fi disponibile în mod efectiv pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup, aceste fonduri proprii pot fi incluse în calcul numai în măsura în care sunt eligibile pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii afiliate.

▼M13

(4)   Suma fondurilor proprii menționate la alineatele (2) și (3) nu depășește contribuția întreprinderii de asigurare sau de reasigurare afiliate la cerința de capital de solvabilitate a grupului.

▼B

(5)   Orice fonduri proprii eligibile ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup, care fac obiectul unei aprobări prealabile din partea autorităților de supraveghere în conformitate cu articolul 90, pot fi incluse în calcul numai în măsura în care au fost aprobate corespunzător de către autoritatea de supraveghere responsabilă de supravegherea respectivei întreprinderi afiliate.

▼M13

(6)   În sensul articolului 230 alineatul (1), al articolului 233 alineatul (2) și al articolului 233a alineatul (1) litera (a), un element al fondurilor proprii emis de o întreprindere participativă nu este considerat ca fiind liber de sarcini în înțelesul articolului 93 alineatul (2) al doilea paragraf litera (c) dacă rambursarea acestui element nu poate fi refuzată deținătorului său atunci când o întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată este lichidată.

▼B

Articolul 223

Eliminarea creării de capital intragrup

(1)  

La calcularea solvabilității la nivel de grup, nu se ține seama de fondurile proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate care rezultă din finanțarea reciprocă dintre întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă și oricare dintre următoarele:

(a) 

o întreprindere afiliată;

(b) 

o întreprindere participativă;

(c) 

o altă întreprindere afiliată oricăreia dintre întreprinderile sale participative.

(2)   La calcularea solvabilității la nivel de grup nu se ține seama de fondurile proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliată întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup, în cazul în care fondurile proprii eligibile în cauză rezultă din finanțarea reciprocă cu orice altă întreprindere afiliată respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative. (3)   Se consideră că există finanțare reciprocă cel puțin în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau oricare dintre întreprinderile sale afiliate deține acțiuni sau acordă împrumuturi altei întreprinderi care, direct sau indirect, deține fonduri proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate a celei dintâi.

Articolul 224

Evaluare

Valoarea activelor și pasivelor se evaluează în conformitate cu dispozițiile articolului 75.

Subsecțiunea 3

Aplicarea metodelor de calcul

Articolul 225

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare afiliate

În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are mai multe întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate, calculul solvabilității la nivel de grup se efectuează prin includerea fiecăreia dintre aceste întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate.

Statele membre pot prevedea ca, în cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare afiliată are sediul central într-un alt stat membru decât întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru care se face calculul solvabilității la nivel de grup, calculul respectiv să ia în considerare, în ceea ce privește întreprinderea afiliată în cauză, cerința de capital de solvabilitate și fondurile proprii eligibile pentru acoperirea acestei cerințe, astfel cum sunt definite în celălalt stat membru.

▼M1

Articolul 226

▼M13

Holdinguri de asigurare intermediare

▼M1

(1)   La calcularea solvabilității la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care deține o participație într-o întreprindere de asigurare afiliată, într-o întreprindere de reasigurare afiliată, într-o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță sau într-o întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță prin intermediul unui holding de asigurare sau al unui holding financiar mixt, se ține seama de situația holdingului de asigurare sau a holdingului financiar mixt în cauză.

Exclusiv în scopul acestui calcul, holdingul de asigurare intermediar sau holdingul financiar mixt intermediar este tratat ca și cum ar fi o întreprindere de asigurare sau de reasigurare supusă normelor prevăzute în titlul I capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunile 1, 2 și 3 cu privire la cerința de capital de solvabilitate și ca și cum ar fi supus condițiilor prevăzute în titlul I capitolul VI secțiunea 3 subsecțiunile 1, 2 și 3 cu privire la fondurile proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate.

(2)   În cazul în care un holding de asigurare intermediar sau un holding financiar mixt intermediar deține datorii subordonate sau alte fonduri proprii eligibile supuse limitelor în conformitate cu articolul 98, acestea sunt considerate drept fonduri proprii eligibile până la concurența valorilor calculate prin aplicarea limitelor stabilite la articolul 98 la totalul fondurilor proprii eligibile existente la nivel de grup în raport cu cerința de capital de solvabilitate la nivel de grup.

Orice fonduri proprii eligibile ale unui holding de asigurare intermediar sau ale unui holding financiar mixt intermediar care, dacă ar fi deținute de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, ar trebui aprobate în prealabil de către autoritatea de supraveghere în conformitate cu articolul 90, pot fi incluse în calculul solvabilității la nivel de grup numai în măsura în care au fost aprobate în mod corespunzător de către supraveghetorul grupului.

▼M13

(3)   În sensul alineatelor (1) și (2), holdingurile întreprinderilor de asigurare și de reasigurare din țări terțe sunt, de asemenea, tratate ca întreprinderi de asigurare sau de reasigurare.

▼M5

Articolul 227

Echivalența cu privire la întreprinderile de asigurare și de reasigurare afiliate din țări terțe

(1)   La calcularea solvabilității la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este o întreprindere participativă într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță, în conformitate cu articolul 233 ►M13  și articolul 233a ◄ , aceasta din urmă este tratată, exclusiv în scopul acestui calcul, drept o întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată.

Cu toate acestea, în cazul în care țara terță în care are sediul central întreprinderea respectivă o obligă să obțină o autorizație și îi impune un regim de solvabilitate cel puțin echivalent cu cel prevăzut la titlul I capitolul VI, statele membre pot prevedea ca, în ceea ce privește întreprinderea respectivă, calculul să ia în considerare cerința de capital de solvabilitate și fondurile proprii eligibile pentru acoperirea acestei cerințe, în conformitate cu dispozițiile din țara terță în cauză.

(2)   În cazul în care nu s-a adoptat niciun act delegat în conformitate cu alineatul (4) sau (5) de la prezentul articol, supraveghetorul grupului verifică, la cererea întreprinderii participative sau din proprie inițiativă, dacă regimul țării terțe este cel puțin echivalent. AEAPO îl asistă pe supraveghetorul grupului în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Supraveghetorul grupului, asistat de AEAPO, se consultă cu celelalte autorități de supraveghere în cauză înainte de a lua o decizie cu privire la echivalență. Decizia se ia în funcție de criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (3). Supraveghetorul grupului nu poate lua, în ceea ce privește o țară terță, o decizie care se află în contradicție cu orice altă decizie luată anterior în legătură cu respectiva țară terță, cu excepția cazului în care este necesar să se țină seama de modificări semnificative aduse regimului de supraveghere stabilit la titlul I capitolul VI și regimului de supraveghere din țara terță respectivă.

În cazul în care autoritățile de supraveghere nu sunt de acord cu decizia luată în conformitate cu al doilea paragraf, acestea pot sesiza AEAPO, solicitându-i asistența în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 în termen de trei luni de la notificarea deciziei de către supraveghetorul grupului. În această situație, AEAPO poate acționa conform competențelor care îi sunt conferite prin articolul respectiv.

(3)   Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a preciza criteriile de evaluare dacă regimul de solvabilitate al unei țări terțe este echivalent cu regimul prevăzut la titlul I capitolul VI. (4)   Dacă criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (3) au fost îndeplinite de o țară terță, Comisia, în conformitate cu articolul 301a și asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, poate adopta acte delegate care să determine dacă regimul de supraveghere al țării terțe respective este echivalent cu regimul stabilit la titlul I capitolul VI.

Aceste acte delegate sunt revizuite în mod regulat pentru a ține seama de orice modificare semnificativă adusă regimului de supraveghere stabilit la titlul I capitolul VI și regimului de supraveghere din țara terță respectivă.

AEAPO publică și actualizează pe site-ul său web o listă a tuturor țărilor terțe menționate la primul paragraf.

(5)  

Prin derogare de la alineatul (4) și chiar în cazul în care criteriile specificate în conformitate cu alineatul (3) nu au fost îndeplinite, Comisia poate, pentru perioada menționată la alineatul (6), în conformitate cu articolul 301a și asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, să adopte acte delegate care să determine dacă regimul de solvabilitate al unei țări terțe aplicat întreprinderilor care își au sediul central în țara terță respectivă este echivalent temporar cu regimul stabilit la titlul I capitolul VI, în cazul în care:

(a) 

se poate demonstra că există deja sau că poate fi adoptat și aplicat de țara terță un regim de solvabilitate care poate fi considerat echivalent în conformitate cu alineatul (4);

(b) 

țara terță are un regim de solvabilitate bazat pe riscuri și stabilește cerințe de solvabilitate cantitative și calitative, precum și cerințe legate de raportarea și transparența în materie de supraveghere;

(c) 

dreptul țării terțe permite, în principiu, colaborarea și schimbul de informații confidențiale în materie de supraveghere cu AEAPO și autoritățile de supraveghere;

(d) 

țara terță are un sistem de supraveghere independent; și

(e) 

țara terță a instituit obligații privind secretul profesional pentru toate persoanele care acționează în numele autorităților sale de supraveghere.

AEAPO publică și actualizează pe site-ul său web o listă a tuturor țărilor terțe menționate la primul paragraf.

(6)  

Perioada inițială de echivalență temporară menționată la alineatul (5) este de 10 ani, cu excepția cazului în care, înainte de sfârșitul perioadei respective:

(a) 

actul delegat respectiv a fost revocat; sau

(b) 

s-a adoptat un act delegat în conformitate cu alineatul (4) pentru a stabili că regimul de supraveghere al țării terțe în cauză a fost considerat echivalent cu cel stabilit la titlul I capitolul VI.

Echivalența temporară face obiectul unor reînnoiri pentru perioade suplimentare de 10 ani în cazul în care sunt respectate în continuare criteriile menționate la alineatul (5). Comisia adoptă orice astfel de act delegat în conformitate cu articolul 301a și fiind asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Actele delegate care determină echivalența temporară iau în considerare rapoartele Comisiei elaborate în conformitate cu articolul 177 alineatul (2). Aceste acte delegate sunt revizuite în mod regulat de Comisie. AEAPO asistă Comisia în ceea ce privește evaluarea deciziilor respective. Comisia informează Parlamentul cu privire la toate revizuirile efectuate și raportează Parlamentului European în legătură cu concluziile sale.

(7)   În cazul în care, în conformitate cu alineatul (5), este adoptat un act delegat care stabilește că regimul de supraveghere al unei țări terțe este echivalent temporar, țara terță respectivă este considerată echivalentă în sensul alineatului (1) al doilea paragraf.

▼M13

Articolul 228

Tratamentul anumitor întreprinderi afiliate din alte sectoare financiare

(1)  

Indiferent de metoda utilizată în conformitate cu articolul 220 din prezenta directivă, pentru calcularea solvabilității la nivel de grup, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă ia în considerare contribuția următoarelor întreprinderi la fondurile proprii eligibile ale grupului și la cerința de capital de solvabilitate a grupului:

(a) 

instituții de credit în înțelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau firme de investiții în înțelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 2 din regulamentul respectiv;

(b) 

societăți de administrare a OPCVM în înțelesul articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/65/CE și societăți de investiții autorizate în temeiul articolului 27 din directiva menționată, cu condiția ca respectivele societăți să nu fi desemnat o societate de administrare în temeiul directivei menționate;

(c) 

administratorii fondurilor de investiții alternative (AFIA) în înțelesul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 26 );

(d) 

întreprinderi, altele decât întreprinderile reglementate, care desfășoară una sau mai multe dintre activitățile menționate în anexa I la Directiva 2013/36/UE, în cazul în care activitățile respective constituie o parte semnificativă a ansamblului activității lor;

(e) 

instituții pentru furnizarea de pensii ocupaționale în înțelesul articolului 6 punctul 1 din Directiva (UE) 2016/2341.

(2)  

Contribuția întreprinderilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol la fondurile proprii eligibile ale grupului se calculează ca suma cotelor proporționale din fondurile proprii ale tuturor întreprinderilor, respectivele fonduri proprii calculându-se după cum urmează:

(a) 

pentru fiecare întreprindere afiliată menționată la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, în conformitate cu normele sectoriale relevante, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2002/87/CE;

(b) 

pentru fiecare întreprindere afiliată menționată la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (l) din Directiva 2009/65/CE;

(c) 

pentru fiecare întreprindere afiliată menționată la alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (ad) din Directiva 2011/61/UE;

(d) 

pentru fiecare întreprindere afiliată menționată la alineatul (1) litera (d) de la prezentul articol, în conformitate cu normele sectoriale relevante, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2002/87/CE, dacă ar fi entități reglementate în înțelesul articolului 2 punctul 4 din directiva menționată;

(e) 

pentru fiecare întreprindere afiliată menționată la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol, marja de solvabilitate disponibilă calculată în conformitate cu articolul 16 din Directiva (UE) 2016/2341.

În sensul primului paragraf de la prezentul alineat, valoarea fondurilor proprii ale fiecărei întreprinderi afiliate care corespund rezervelor nedistribuibile și altor elemente identificate de supraveghetorul grupului ca având o capacitate redusă de a acoperi pierderi, precum și acțiunilor preferențiale, conturilor subordonate ale membrilor societății mutuale, datoriilor subordonate și creanțelor privind impozitul amânat, care sunt incluse în fondurile proprii care depășesc cerințele de capital calculate în conformitate cu alineatul (3), nu se ia în considerare decât în cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă este în măsură să justifice, într-un mod considerat convingător de supraveghetorul grupului, că elementele respective pot fi puse la dispoziție pentru acoperirea cerinței de capital de solvabilitate a grupului. La stabilirea componenței fondurilor proprii excedentare, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă ține seama de faptul că anumite cerințe ale unor întreprinderi afiliate pot fi îndeplinite numai cu fonduri proprii de nivel 1 de bază sau cu fonduri proprii de nivel 1 suplimentar în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 575/2013.

(3)  

Contribuția întreprinderilor afiliate menționate la alineatul (1) la cerința de capital de solvabilitate a grupului se calculează ca suma cotelor proporționale din cerința de capital sau din cerința de capital noțională ale tuturor întreprinderilor afiliate. Respectiva cerință de capital sau cerință de capital noțională se calculează după cum urmează:

(a) 

pentru întreprinderile afiliate menționate la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, în conformitate cu următoarele:

(i) 

pentru fiecare firmă de investiții supusă cerințelor de fonduri proprii în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/2033, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din regulamentul respectiv, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului ( 27 ) sau a cerințelor locale de fonduri proprii din țări terțe;

(ii) 

pentru fiecare instituție de credit, cea mai mare dintre următoarele valori:

1. 

suma cerinței stabilite la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inclusiv a măsurilor menționate la articolele 458 și 459 din regulamentul respectiv, a cerințelor specifice de fonduri proprii pentru acoperirea altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE, a cerinței de amortizor combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor locale de fonduri proprii din țări terțe;

2. 

suma cerințelor prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inclusiv a măsurilor menționate la articolele 458 și 459 din regulamentul respectiv, a cerințelor specifice de fonduri proprii pentru acoperirea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE, a cerinței amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, stabilită la articolul 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau a cerințelor locale de fonduri proprii din țări terțe, în măsura în care cerințele respective trebuie îndeplinite cu fonduri proprii de nivel 1;

(b) 

pentru fiecare întreprindere afiliată menționată la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/65/CE;

(c) 

pentru fiecare întreprindere afiliată menționată la alineatul (1) litera (c) de la prezentul articol, în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2011/61/UE;

(d) 

pentru fiecare întreprindere afiliată menționată la alineatul (1) litera (d) de la prezentul articol, cerința de capital pe care întreprinderea afiliată ar trebui să o respecte în temeiul normelor sectoriale relevante, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2002/87/CE, dacă ar fi o entitate reglementată în înțelesul articolului 2 punctul 4 din directiva respectivă;

(e) 

pentru fiecare întreprindere afiliată menționată la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol, valoarea cea mai mare dintre marja de solvabilitate minimă calculată în conformitate cu articolul 17 din Directiva (UE) 2016/2341 și totalul cerințelor de capital impuse în temeiul dreptului intern al statelor membre în care întreprinderea afiliată este înregistrată sau autorizată.

(4)   În cazul în care mai multe întreprinderi afiliate menționate la alineatul (1) de la prezentul articol formează un subgrup supus unei cerințe de capital pe bază consolidată în conformitate cu una dintre directivele sau cu unul dintre regulamentele menționate la alineatul (3) de la prezentul articol, inclusiv în cazul în care un holding financiar în înțelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 20 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau un holding financiar mixt este o filială a unui grup, supraveghetorul grupului poate impune calcularea contribuției respectivelor întreprinderi afiliate la fondurile proprii eligibile ale grupului ca fiind cota proporțională din fondurile proprii ale subgrupului respectiv, în locul aplicării alineatului (2) literele (a)-(e) de la prezentul articol pentru fiecare întreprindere care aparține subgrupului respectiv. În acest caz, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă calculează, de asemenea, contribuția respectivelor întreprinderi afiliate la cerința de capital de solvabilitate a grupului ca fiind cota proporțională din cerința de capital a subgrupului respectiv, în loc să aplice alineatul (3) literele (a)-(e) de la prezentul articol fiecărei întreprinderi care aparține subgrupului respectiv. Toate instituțiile financiare în înțelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și întreprinderile prestatoare de servicii auxiliare în înțelesul punctului 18 de la alineatul respectiv, care intră în sfera subgrupului sunt incluse în calculul cerințelor de fonduri proprii și de capital ale subgrupului.

În sensul primului paragraf de la prezentul alineat, alineatele (2) și (3) de la prezentul articol se aplică subgrupului specific, pe baza situațiilor sale consolidate fie în înțelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 47 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, fie în înțelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, fie pe baza poziției sale consolidate, după caz.

(5)   În pofida alineatelor (1)-(4), statele membre autorizează autoritățile de supraveghere, în cazul în care acestea își asumă rolul de supraveghetor al grupului în raport cu un anumit grup, să decidă, la cererea întreprinderii participative sau din proprie inițiativă, deducerea oricărei participații în conformitate cu alineatul (1) literele (a)-(d) din fondurile proprii eligibile pentru solvabilitatea la nivel de grup a întreprinderii participative.

▼B

Articolul 229

Indisponibilitatea informațiilor necesare

În cazul în care autoritățile de supraveghere interesate nu dispun de informațiile necesare în vederea calculării solvabilității la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, referitoare la o întreprindere afiliată cu sediul central într-un stat membru sau într-o țară terță, valoarea contabilă a respectivei întreprinderii în întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă se scade din fondurile proprii eligibile pentru solvabilitatea la nivel de grup.

În acest caz, câștigurile nerealizate aferente unei astfel de participații nu sunt recunoscute drept fonduri proprii eligibile pentru solvabilitatea la nivel de grup.

▼M13

În cazul în care deducerea menționată la primul paragraf ar îmbunătăți poziția de solvabilitate a grupului în comparație cu poziția pe care ar avea-o dacă întreprinderea este menținută în sfera calculului solvabilității la nivel de grup, deducerea nu se aplică.

Articolul 229a

Calcule simplificate

(1)   În sensul articolului 230, supraveghetorul grupului, după consultarea celorlalte autorități de supraveghere în cauză, poate permite întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative să aplice o abordare simplificată participațiilor deținute în întreprinderi afiliate nesemnificative.

Aplicarea abordării simplificate menționate la primul paragraf în cazul uneia sau mai multor întreprinderi afiliate se justifică în mod corespunzător de către întreprinderea participativă față de supraveghetorul grupului, având în vedere natura, amploarea și complexitatea riscurilor întreprinderii sau întreprinderilor afiliate.

Statele membre impun întreprinderii participative să evalueze anual dacă utilizarea abordării simplificate este în continuare justificată și să publice, în raportul privind solvabilitatea și situația financiară la nivel de grup astfel cum se menționează la articolul 256 alineatul (1), lista și dimensiunea întreprinderilor afiliate care fac obiectul abordării simplificate respective.

(2)   În sensul alineatului (1), întreprinderea de asigurare și de reasigurare participativă demonstrează, într-un mod considerat convingător de supraveghetorul grupului, că aplicarea abordării simplificate în cazul participațiilor în una sau mai multe întreprinderi afiliate este suficient de prudentă pentru a se evita o subestimare a riscurilor care decurg din întreprinderea respectivă sau din întreprinderile respective la calcularea solvabilității la nivel de grup.

Atunci când se aplică unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță cu sediul central într-o țară care nu este echivalentă sau echivalentă temporar în înțelesul articolului 227, abordarea simplificată nu poate avea drept rezultat o contribuție a întreprinderii afiliate la cerința de capital de solvabilitate a grupului mai mică decât cerința de capital a întreprinderii afiliate respective, astfel cum este stabilită de țara terță în cauză.

Abordarea simplificată nu se aplică unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate dintr-o țară terță în cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă nu dispune de informații fiabile cu privire la cerința de capital prevăzută în țara terță respectivă.

(3)   În sensul alineatului (1), întreprinderile afiliate sunt considerate nesemnificative în cazul în care valoarea contabilă a fiecăreia dintre ele reprezintă mai puțin de 0,2  % din activele grupului calculate pe baza datelor consolidate, iar suma valorilor contabile ale tuturor acestor întreprinderi reprezintă mai puțin de 0,5  % din activele grupului calculate pe baza datelor consolidate.

▼B

Subsecțiunea 4

Metode de calcul

Articolul 230

Metoda 1 (metoda implicită): metoda bazată pe consolidarea contabilă

▼M13

(1)   Calculul solvabilității la nivel de grup a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative se efectuează pe baza situațiilor financiare consolidate.

Solvabilitatea la nivel de grup a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative este egală cu diferența dintre următoarele:

(a) 

suma fondurilor proprii eligibile pentru acoperirea cerinței de capital de solvabilitate, calculate pe baza datelor consolidate, și a contribuției întreprinderilor afiliate menționate la articolul 228 alineatul (1) la fondurile proprii eligibile ale grupului, contribuția respectivă calculându-se în conformitate cu articolul 228 alineatul (2) sau (4);

(b) 

suma cerinței de capital de solvabilitate la nivel de grup, calculată pe baza datelor consolidate, și a contribuției întreprinderilor afiliate menționate la articolul 228 alineatul (1) la cerința de capital de solvabilitate a grupului, contribuția respectivă calculându-se în conformitate cu articolul 228 alineatul (3) sau (4).

În sensul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat, participațiile în întreprinderile afiliate astfel cum sunt menționate la articolul 228 alineatul (1) nu se includ în datele consolidate.

La calcularea fondurilor proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate și pentru cerința de capital de solvabilitate la nivel de grup pe baza datelor consolidate se aplică titlul I capitolul VI secțiunea 3 subsecțiunile 1, 2 și 3 și titlul I capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunile 1, 2 și 3.

▼B

(2)  

Cerința de capital de solvabilitate la nivel de grup bazată pe date consolidate (cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului) se calculează fie pe baza unei formule standard, fie a unui model intern aprobat, într-un mod compatibil cu principiile generale cuprinse în titlul I capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunile 1 și 2 și, respectiv, în titlul I capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunile 1 și 3.

Cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului este cel puțin egală cu suma elementelor următoare:

(a) 

cerința de capital minim, menționată la articolul 129, al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative;

(b) 

cota proporțională a cerinței de capital de solvabilitate al întreprinderilor de asigurare și de reasigurare afiliate;

▼M13

(c) 

cota proporțională din cerințele de capital locale, la care ar fi retrasă autorizația, pentru întreprinderile de asigurare și de reasigurare afiliate din țări terțe.

▼B

Acest minim trebuie să fie acoperit de fondurile proprii de bază eligibile în sensul articolului 98 alineatul (4).

Cu scopul de a determina dacă fondurile proprii eligibile menționate sunt admisibile pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului, se aplică prin analogie principiile enunțate la articolele 221-229. Articolul 139 alineatele (1) și (2) se aplică prin analogie.

▼M13

În cazul în care fondurile proprii eligibile pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate, calculată pe baza datelor consolidate, depășesc cerința de capital de solvabilitate la nivel de grup calculată pe baza datelor consolidate, iar cerința minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului nu este respectată, articolul 138 alineatele (1)-(4) se aplică mutatis mutandis, iar articolul 139 alineatul (1) și alineatul (2) nu se aplică. În sensul prezentului paragraf, trimiterea la „cerința de capital de solvabilitate” de la articolul 138 se interpretează ca trimitere la „cerința minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului”.

▼M5

Articolul 231

Modelul intern al grupului

(1)   În cazul în care se solicită permisiunea de a calcula cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată a unui grup, precum și cerința de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare din grup pe baza unui model intern de către o întreprindere de asigurare sau de reasigurare și întreprinderile sale afiliate ori, în comun, de către întreprinderile afiliate unui holding de asigurare, autoritățile de supraveghere în cauză cooperează pentru a decide dacă acordă sau nu această permisiune și, după caz, pentru a stabili condițiile în care se acordă o astfel de permisiune.

Cererea menționată la primul paragraf se adresează supraveghetorului grupului.

▼M9

Supraveghetorul grupului îi informează pe ceilalți membri ai colegiului de supraveghere, inclusiv EIOPA, cu privire la primirea cererii și transmite cererea completă, inclusiv documentația prezentată de întreprindere, membrilor respectivi fără întârziere. La solicitarea uneia sau mai multor autorități de supraveghere interesate, EIOPA poate furniza asistență tehnică, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, autorității sau autorităților de supraveghere care au solicitat asistență, în ceea ce privește decizia referitoare la respectiva cerere.

▼M5

(2)   Autoritățile de supraveghere în cauză depun toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la respectiva cerere în termen de șase luni de la data la care supraveghetorul grupului primește cererea completă. (3)   Dacă, în termenul de șase luni menționat la alineatul (2), oricare dintre autoritățile de supraveghere în cauză a înaintat chestiunea AEAPO în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, supraveghetorul grupului își amână decizia și așteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din același regulament, urmând să-și ia decizia în conformitate cu decizia AEAPO. Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă și se aplică de către autoritățile de supraveghere în cauză.

AEAPO ia decizia în termen de o lună. Chestiunea nu mai poate fi înaintată AEAPO după expirarea perioadei de șase luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.

►M9  Atunci când EIOPA nu ia o decizie în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, astfel cum se menționează la al doilea paragraf de la prezentul alineat, supraveghetorul grupului ia decizia finală. ◄ Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă și se aplică de către autoritățile de supraveghere în cauză. Termenul de șase luni este considerat perioadă de conciliere în sensul articolului 19 alineatul (2) din respectivul regulament.

(4)   AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a procesului decizional în comun menționat la alineatul (2) în ceea ce privește aplicarea permisiunilor menționate la alineatul (1) în scopul facilitării deciziilor comune.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(5)   Dacă autoritățile de supraveghere implicate au ajuns la o decizie comună în sensul alineatului (2), supraveghetorul grupului pune la dispoziția solicitantului un document în care sunt prezentate toate motivele de la baza deciziei. (6)   În cazul în care nu se adoptă nicio decizie comună în termen de șase luni de la data primirii cererii complete din partea grupului, supraveghetorul grupului ia o decizie proprie cu privire la cerere.

Supraveghetorul grupului ține seama în mod corespunzător de toate opiniile și rezervele exprimate în cursul respectivei perioade de șase luni de către celelalte autorități de supraveghere în cauză.

Supraveghetorul grupului pune la dispoziția solicitantului și a celorlalte autorități de supraveghere în cauză un document care cuprinde decizia complet motivată.

Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă și se aplică de către autoritățile de supraveghere în cauză.

(7)   În cazul în care una dintre autoritățile de supraveghere în cauză consideră că profilul de risc al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare aflate sub supravegherea sa se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza modelului intern aprobat la nivel de grup și atât timp cât întreprinderea în cauză nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorității de supraveghere, autoritatea respectivă poate impune, în conformitate cu articolul 37, o majorare de capital față de cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză rezultată din aplicarea modelului intern menționat.

În circumstanțe excepționale, în care această majorare de capital ar fi inadecvată, autoritatea de supraveghere poate să solicite întreprinderii în cauză să își calculeze cerința de capital de solvabilitate pe baza formulei standard menționate la titlul I capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunile 1 și 2. În conformitate cu articolul 37 alineatul (1) literele (a) și (c), autoritatea de supraveghere poate impune o majorare de capital față de cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză rezultată din aplicarea formulei standard.

Autoritatea de supraveghere motivează orice decizie menționată la primul și la al doilea paragraf atât față de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, cât și față de ceilalți membri ai colegiului supraveghetorilor.

AEAPO poate emite ghiduri pentru a asigura aplicarea consecventă și coerentă a prezentului alineat.

▼B

Articolul 232

Majorarea de capital al grupului

▼M5

Pentru a stabili dacă cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului reflectă în mod corespunzător profilul de risc al grupului, supraveghetorul grupului acordă o deosebită atenție tuturor cazurilor în care situațiile ►M13  menționate la articolul 37 alineatul (1) literele (a)-(e) ◄ pot apărea la nivel de grup, în special cazurilor în care:

▼B

(a) 

riscurile specifice existente la nivelul grupului nu ar fi acoperite suficient de formula standard sau de modelul intern utilizat, fiind dificil de cuantificat;

(b) 

o majorare de capital față de cerința de capital de solvabilitate a filialelor întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate este impusă de autoritățile de supraveghere interesate, în conformitate cu articolele 37 și 231 alineatul (7).

În cazul în care profilul de risc al grupului nu se reflectă în mod corespunzător, se poate impune o majorare de capital față de cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului.

▼M5

Articolul 37 alineatele (1)-(5), împreună cu actele delegate și cu standardele tehnice de reglementare și de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 37 alineatele (6), (7) și (8), se aplică mutatis mutandis.

▼B

Articolul 233

Metoda 2 (metoda alternativă): Metoda deducerii și agregării

(1)  

Solvabilitatea la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative este reprezentată de diferența între:

(a) 

fondurile proprii eligibile ale întregului grup, astfel cum se prevede la alineatul (2);

▼M13

(b) 

valoarea întreprinderilor afiliate astfel cum sunt menționate la articolul 220 alineatul (3) și la articolul 228 alineatul (1) în întreprinderile de asigurare sau de reasigurare participative și cerința de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului, astfel cum este prevăzută la alineatul (3) de la prezentul articol.

▼B

(2)  

Fondurile proprii eligibile ale întregului grup sunt reprezentate de suma dintre:

(a) 

fondurile proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative;

▼M13

(b) 

cota proporțională a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative din fondurile proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate a fiecărei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate;

▼M13

(c) 

contribuția întreprinderilor afiliate menționate la articolul 228 alineatul (1) la fondurile proprii eligibile ale grupului, contribuția respectivă calculându-se în conformitate cu articolul 228 alineatul (2) sau (4).

▼B

(3)  

Cerința de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului este reprezentată de suma dintre:

(a) 

cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative;

▼M13

(b) 

cota proporțională din cerința de capital de solvabilitate a fiecărei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate;

▼M13

(c) 

contribuția întreprinderilor afiliate menționate la articolul 228 alineatul (1) la cerința de capital de solvabilitate a grupului, contribuția respectivă calculându-se în conformitate cu articolul 228 alineatul (3) sau (4).

▼B

(4)   În cazul în care participația în întreprinderile de asigurare sau de reasigurare afiliate constă, integral sau parțial, într-o proprietate indirectă, atunci valoarea participației întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative în întreprinderile de asigurare sau de reasigurare afiliate include valoarea unei astfel de proprietăți indirecte, ținându-se seama de interesele succesive relevante, iar elementele menționate la alineatul (2) litera (b) și la alineatul (3) litera (b) includ cotele proporționale corespunzătoare din fondurile proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate și, respectiv, din cerința de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate.

▼M1

(5)   În cazul se solicită permisiunea de a calcula cerința de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare din grup pe baza unui model intern, de către o întreprindere de asigurare sau de reasigurare și de întreprinderile afiliate acesteia ori, în comun, de întreprinderile afiliate unui holding de asigurare sau unui holding financiar mixt, se aplică mutatis mutandis articolul 231.

▼B

(6)  

Pentru a determina dacă cerința de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului, calculată astfel cum se stabilește la alineatul (3), reflectă în mod corespunzător profilul de risc al grupului, autoritățile de supraveghere interesate trebuie să acorde o atenție deosebită oricăror riscuri specifice existente la nivel de grup, care nu ar fi acoperite suficient, fiind dificil de cuantificat.

În cazul în care profilul de risc al grupului se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinței de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului, se poate impune o majorare de capital față de cerința de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului.

▼M5

Articolul 37 alineatele (1)-(5), împreună cu actele delegate și standardele tehnice de reglementare și de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 37 alineatele (6), (7) și (8), se aplică mutatis mutandis.

▼M13

Articolul 233a

Combinarea metodelor 1 și 2

(1)  

Solvabilitatea la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative este reprezentată de diferența dintre:

(a) 

suma următoarelor elemente:

(i) 

pentru întreprinderile cărora li se aplică metoda 1, fondurile proprii eligibile pentru acoperirea cerinței de capital de solvabilitate, calculate pe baza datelor consolidate;

(ii) 

pentru fiecare întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată căreia i se aplică metoda 2, cota proporțională a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative din fondurile proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare afiliate;

(iii) 

contribuția întreprinderilor afiliate menționate la articolul 228 alineatul (1), calculată în conformitate cu articolul 228 alineatul (2) sau (4); și

(b) 

suma următoarelor elemente:

(i) 

pentru întreprinderile cărora li se aplică metoda 1, cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului, calculată în conformitate cu articolul 230 alineatul (2) pe baza datelor consolidate;

(ii) 

pentru fiecare întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată căreia i se aplică metoda 2, cota proporțională din cerința sa de capital de solvabilitate;

(iii) 

contribuția întreprinderilor afiliate menționate la articolul 228 alineatul (1), calculată în conformitate cu articolul 228 alineatul (3) sau (4).

(2)   În sensul alineatului (1) litera (a) punctul (i) și al alineatului (1) litera (b) punctul (i) de la prezentul articol, participațiile deținute în întreprinderile afiliate menționate la articolul 228 alineatul (1) nu se includ în datele consolidate. (3)   În sensul alineatului (1) litera (a) punctul (i) și al alineatului (1) litera (b) punctul (i) de la prezentul articol, participațiile deținute în întreprinderile afiliate menționate la articolul 220 alineatul (3) cărora li se aplică metoda 2 nu se includ în datele consolidate.

În sensul alineatului (1) litera (b) punctul (i) de la prezentul articol, dacă valoarea participațiilor deținute în întreprinderile menționate la articolul 220 alineatul (3) cărora li se aplică metoda 2 depășește cota proporțională din propria cerință de capital de solvabilitate a întreprinderilor respective, excedentul se include în datele consolidate atunci când se calculează senzitivitatea activelor și obligațiilor la variațiile nivelului sau volatilității cursurilor de schimb valutar („risc de modificare a ratei de schimb valutar”). Cu toate acestea, nu se poate presupune că valoarea respectivelor participații este sensibilă la variațiile nivelului sau volatilității prețurilor pe piață ale acțiunilor („risc de devalorizare a acțiunilor”).

(4)   Articolul 233 alineatul (4) se aplică mutatis mutandis în sensul alineatului (1) litera (a) punctul (ii) și litera (b) punctul (ii) de la prezentul articol. (5)   Articolul 231 se aplică mutatis mutandis în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare și întreprinderile afiliate acesteia ori, în comun, întreprinderile afiliate ale unui holding de asigurare solicită permisiunea de a calcula cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului, precum și cerința de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare din grup pe baza unui model intern. (6)   Cerința minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului se calculează în conformitate cu articolul 230 alineatul (2).

Cerința minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului este acoperită de fondurile proprii de bază eligibile determinate în conformitate cu articolul 98 alineatul (4) și calculate pe baza datelor consolidate. În sensul acestui calcul, participațiile în întreprinderile afiliate menționate la articolul 228 alineatul (1) nu se includ în datele consolidate.

Cu scopul de a se determina dacă fondurile proprii eligibile menționate sunt admisibile pentru acoperirea cerinței minime de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului, se aplică mutatis mutandis principiile enunțate la articolele 221-229a. Articolul 139 alineatele (1) și (2) se aplică mutatis mutandis.

În cazul în care fondurile proprii eligibile pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate, calculată pe baza datelor consolidate, depășesc cerința de capital de solvabilitate la nivel de grup calculată pe baza datelor consolidate, iar cerința minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului nu este respectată, articolul 138 alineatele (1)-(4) se aplică mutatis mutandis, iar articolul 139 alineatele (1) și (2) nu se aplică. În sensul prezentului paragraf, trimiterea la „cerința de capital de solvabilitate” de la articolul 138 se interpretează ca trimitere la „cerința minimă de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului”.

(7)   Pentru a se determina dacă valoarea calculată la alineatul (1) litera (b) punctul (ii) de la prezentul articol reflectă în mod corespunzător profilul de risc al grupului în ceea ce privește întreprinderile menționate la articolul 220 alineatul (3) cărora li se aplică metoda 2, autoritățile de supraveghere în cauză acordă o atenție deosebită riscurilor specifice existente la nivel de grup care, fiind dificil de cuantificat, nu ar fi acoperite suficient.

În cazul în care profilul de risc al grupului în ceea ce privește întreprinderile menționate la articolul 220 alineatul (3) cărora li se aplică metoda 2 se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza cerinței de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului, menționată la articolul 233 alineatul (3), se poate impune o majorare de capital de solvabilitate față de valoarea calculată în conformitate cu alineatul (1) litera (b) punctul (ii) de la prezentul articol.

Articolul 37 alineatele (1)-(5), împreună cu actele delegate și standardele tehnice de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 37 alineatele (6), (7) și (8), se aplică mutatis mutandis.

Articolul 233b

Dețineri de acțiuni pe termen lung la nivel de grup

În cazul în care se utilizează metoda 1 sau o combinație de metode, întreprinderilor de asigurare și de reasigurare participative, holdingurilor de asigurare și holdingurilor financiare mixte li se permite să aplice articolul 105a unui subset de investiții în acțiuni.

Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează următoarele:

(a) 

abordarea care trebuie utilizată la evaluarea conformității cu condițiile menționate la articolul 105a alineatul (1) și la calcularea valorii acțiunilor care sunt tratate ca investiții pe termen lung în acțiuni, în cazul în care se utilizează metoda 1 sau o combinație de metode;

(b) 

informațiile care trebuie incluse în raportul privind solvabilitatea și situația financiară la nivel de grup menționat la articolul 256 alineatul (1) sau în raportul unic privind solvabilitatea și situația financiară menționat la articolul 256 alineatul (2), precum și în raportul periodic de supraveghere la nivel de grup menționat la articolul 256b alineatul (1) sau în raportul unic periodic de supraveghere menționat la articolul 256b alineatul (2).

▼M13

Articolul 234

Acte delegate privind principiile tehnice și metodele prevăzute la articolele 220-229, privind abordarea simplificată prevăzută la articolul 229a și privind aplicarea articolelor 230-233a

Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează următoarele:

(a) 

principiile tehnice și metodele prevăzute la articolele 220-229;

(b) 

detaliile tehnice ale abordării simplificate prevăzute la articolul 229a alineatul (1), precum și criteriile pe baza cărora autoritățile de supraveghere pot aproba utilizarea abordării simplificate;

(c) 

aplicarea articolelor 230-233a, care reflectă natura economică a structurilor juridice specifice.

Comisia poate să completeze prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, prin care să precizeze criteriile pe baza cărora supraveghetorul grupului poate aproba aplicarea abordării simplificate prevăzute la articolul 229a alineatul (2).

▼B

Subsecțiunea 5

▼M1

Supravegherea solvabilității unui grup de întreprinderi de asigurare și de reasigurare care sunt filiale ale unui holding de asigurare sau ale unui holding financiar mixt

Articolul 235

Solvabilitatea la nivel de grup a unui holding de asigurare sau a unui holding financiar mixt

(1)   În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare sunt filiale ale unui holding de asigurare sau ale unui holding financiar mixt, supraveghetorul grupului se asigură că calculul solvabilității grupului se efectuează la nivelul holdingului de asigurare sau al holdingului financiar mixt, aplicându-se dispozițiile de la articolul 220 alineatul (2) până la articolul 233. (2)   În scopul acestui calcul, întreprinderea mamă este tratată ca și cum ar fi o întreprindere de asigurare sau de reasigurare supusă normelor prevăzute în titlul I capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunile 1, 2 și 3 cu privire la cerința de capital de solvabilitate și supusă condițiilor prevăzute în titlul I capitolul VI secțiunea 3 subsecțiunile 1, 2 și 3 cu privire la fondurile proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate.

▼B

Subsecțiunea 6

Supravegherea solvabilității la nivel de grup pentru grupurile cu management centralizat al riscurilor

Articolul 236

Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: condiții

Statele membre prevăd că normele stabilite la articolele 238 și 239 se aplică oricărei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este filiala unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) 

filiala, în privința căreia supraveghetorul grupului nu a luat nicio decizie în temeiul articolului 214 alineatul (2), se include în supravegherea de grup efectuată de supraveghetorul grupului la nivelul întreprinderii-mamă, în conformitate cu prezentul titlu;

(b) 

procesele de management al riscurilor și dispozitivele de control intern ale întreprinderii-mamă acoperă filiala, iar autoritățile de supraveghere interesate se declară satisfăcute în ceea ce privește managementul prudent al filialei;

(c) 

întreprinderea-mamă a primit acordul menționat la articolul 246 alineatul (4) al treilea paragraf;

(d) 

întreprinderea-mamă a primit acordul menționat la articolul 256 alineatul (2);

(e) 

întreprinderea-mamă a depus o cerere privind posibilitatea de a intra sub incidența articolelor 238 și 239 și respectiva cerere i s-a aprobat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 237.

▼M5

Articolul 237

Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: decizia privind cererea

(1)   În cazul cererilor privind posibilitatea de a intra sub incidența normelor stabilite la articolele 238 și 239, autoritățile de supraveghere în cauză cooperează în cadrul colegiului supraveghetorilor, într-un proces de cooperare deplină, pentru a decide dacă acordă sau nu permisiunea solicitată și pentru a determina, dacă este cazul, celelalte condiții necesare pentru obținerea unei astfel de permisiuni.

Cererile menționate la primul paragraf se adresează doar autorității de supraveghere care a autorizat filiala. Autoritatea de supraveghere respectivă îi informează pe ceilalți membri ai colegiului supraveghetorilor și le transmite fără întârziere cererea completă.

(2)   Autoritățile de supraveghere în cauză depun toate eforturile posibile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la respectiva cerere în termen de trei luni de la data la care toate autoritățile de supraveghere din cadrul colegiului supraveghetorilor primesc cererea completă. (3)   Dacă, în perioada de trei luni menționată la alineatul (2), oricare dintre autoritățile de supraveghere în cauză a înaintat chestiunea AEAPO în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, supraveghetorul grupului își amână propria decizie și așteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menționat, urmând să-și ia decizia în conformitate cu decizia AEAPO. Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă și se aplică de către autoritățile de supraveghere în cauză.

AEAPO ia decizia în termen de o lună. Chestiunea nu se înaintează AEAPO după expirarea termenului de trei luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.

►M9  Atunci când EIOPA nu ia o decizie în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, astfel cum se menționează la al doilea paragraf de la prezentul alineat, supraveghetorul grupului ia decizia finală. ◄ Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă și se aplică de către autoritățile de supraveghere în cauză. Termenul de trei luni este considerat perioadă de conciliere în sensul articolului 19 alineatul (2) din respectivul regulament.

(4)   AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a procesului de adoptare a deciziei comune menționate la alineatul (2) în ceea ce privește aplicarea permisiunilor menționate la alineatul (1) în scopul facilitării deciziilor comune.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(5)   Dacă autoritățile de supraveghere în cauză au ajuns la o decizie comună în sensul alineatului (2), autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala pune la dispoziția solicitantului un document în care sunt prezentate toate motivele de la baza deciziei. Decizia comună este considerată determinantă și este aplicată de către autoritățile de supraveghere din statele membre interesate. (6)   În lipsa unei decizii comune a autorităților de supraveghere în cauză în perioada de trei luni prevăzută la alineatul (2), supraveghetorul grupului adoptă propria decizie privind cererea.

În cursul acestei perioade, supraveghetorul grupului ține seama în mod corespunzător de:

(a) 

opiniile și rezervele autorităților de supraveghere în cauză;

(b) 

rezervele celorlalte autorități de supraveghere din cadrul colegiului supraveghetorilor.

Decizia cuprinde motivele pe care se întemeiază și o explicație a oricărei abateri semnificative de la rezervele celorlalte autorități de supraveghere în cauză. Supraveghetorul grupului transmite o copie a deciziei solicitantului și celorlalte autorități de supraveghere în cauză. Decizia este considerată determinantă și se aplică de către autoritățile de supraveghere implicate.

▼B

Articolul 238

Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: determinarea cerinței de capital de solvabilitate

(1)   Fără a aduce atingere articolului 231, cerința de capital de solvabilitate a filialei se calculează astfel cum se prevede la alineatele (2), (4) și (5) din prezentul articol. (2)   În cazul în care cerința de capital de solvabilitate a filialei se calculează pe baza unui model intern aprobat la nivel de grup în conformitate cu articolul 231 și autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala consideră că profilul de risc al acesteia se abate în mod semnificativ de la acest model intern și atâta timp cât respectiva întreprindere nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorității de supraveghere, autoritatea respectivă poate propune să se fixeze, în cazurile menționate la articolul 37, ca urmare a aplicării acestui model, o majorare de capital față de cerința de capital de solvabilitate a acelei filiale sau, în împrejurări excepționale în care această majorare de capital ar fi inadecvată, să solicite întreprinderii în cauză să calculeze cerința de capital de solvabilitate pe baza formulei standard. Autoritatea de supraveghere discută propunerea sa în cadrul colegiului supraveghetorilor și comunică motivele unor astfel de propuneri atât filialei, cât și colegiului supraveghetorilor. (3)  

În cazul în care cerința de capital de solvabilitate a filialei se calculează pe baza formulei standard și autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala consideră că profilul de risc al acesteia se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza formulei standard și atât timp cât respectiva întreprindere nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorității de supraveghere, în situații excepționale, autoritatea respectivă poate propune să i se solicite întreprinderii să înlocuiască un subset al parametrilor utilizați în calcularea formulei standard cu parametri specifici întreprinderilor respective atunci când calculează modulele „risc de subscriere pentru asigurarea generală”, „risc de subscriere pentru asigurarea de viață” și „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate”, astfel cum este prevăzut la articolul 110, sau, în cazurile menționate la articolul 37, să fixeze o majorare de capital față de cerința de capital de solvabilitate a acelei filiale.

Autoritatea de supraveghere discută propunerea sa în cadrul colegiului supraveghetorilor și comunică motivele unei astfel de propuneri atât filialei, cât și colegiului supraveghetorilor.

▼M5

(4)   Colegiul supraveghetorilor depune toate eforturile pentru a ajunge la un acord cu privire la propunerea autorității de supraveghere care a autorizat filiala, precum și cu privire la alte posibile măsuri.

Acordul respectiv este recunoscut ca fiind determinant și se aplică de către autoritățile de supraveghere în cauză.

(5)   În cazul în care autoritatea de supraveghere și supraveghetorul grupului nu se pun de acord, oricare dintre părți poate, în termen de o lună de la propunerea autorității de supraveghere, să înainteze chestiunea AEAPO, solicitând asistență în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În acest caz, AEAPO poate să acționeze în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin articolul menționat și ia o decizie în termen de o lună de la înaintarea chestiunii. Termenul de o lună este considerat perioadă de conciliere în sensul articolului 19 alineatul (2) din respectivul regulament. Chestiunea nu se înaintează AEAPO după expirarea termenului de o lună menționat în prezentul paragraf sau după ce s-a ajuns la un acord în colegiu în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol.

Autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala își amână decizia și așteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 din regulamentul menționat, urmând să-și ia decizia în conformitate cu decizia AEAPO.

Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă și se aplică de către autoritățile de supraveghere în cauză.

Decizia precizează toate motivele pe care se întemeiază.

Decizia se transmite filialei și colegiului supraveghetorilor.

▼B

Articolul 239

Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: nerespectarea cerinței de capital de solvabilitate și a cerinței de capital minim

(1)  

În cazul nerespectării cerinței de capital de solvabilitate și fără a aduce atingere articolului 138, autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala transmite fără întârziere colegiului supraveghetorilor planul de redresare prezentat de filială în vederea restabilirii, în termen de șase luni de la de la data la care s-a constatat pentru prima dată nerespectarea cerinței de capital de solvabilitate, a nivelului fondurilor proprii eligibile sau în vederea reducerii profilului său de risc pentru a asigura respectarea cerinței de capital de solvabilitate.

Colegiul supraveghetorilor face tot ceea ce îi stă în putință pentru a ajunge la un acord privind propunerea autorității de supraveghere cu privire la aprobarea planului de redresare în termen de patru luni de la data la care s-a constatat pentru prima dată nerespectarea cerinței de capital de solvabilitate.

În lipsa unui astfel de acord, autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala decide cu privire la aprobarea planului de redresare, ținând seama în mod corespunzător de punctele de vedere și rezervele celorlalte autorități de supraveghere din cadrul colegiului supraveghetorilor.

(2)  

Atunci când autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala identifică, în conformitate cu articolul 136, deteriorarea condițiilor financiare, aceasta notifică fără întârziere colegiul supraveghetorilor măsurile pe care le propune. Exceptând situațiile de urgență, măsurile ce urmează să fie luate se discută în cadrul colegiului supraveghetorilor.

Colegiul supraveghetorilor face tot ceea ce îi stă în putință pentru a ajunge la un acord privind măsurile ce urmează să fie luate în termen de o lună de la data notificării.

În lipsa unui acord, autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala decide dacă măsurile propuse trebuie aprobate, ținând seama în mod corespunzător de punctele de vedere și rezervele celorlalte autorități de supraveghere din cadrul colegiului supraveghetorilor.

(3)   În cazul nerespectării cerinței de capital minim și fără a aduce atingere articolului 139, autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala transmite fără întârziere colegiului supraveghetorilor, sistemul de finanțare pe termen scurt prezentat de filială în vederea restabilirii, în termen de trei luni de la data la care s-a constatat pentru prima dată nerespectarea cerinței de capital minim, a nivelului fondurilor proprii eligibile care îndeplinește cerința de capital minim sau în vederea reducerii profilului său de risc pentru a asigura respectarea cerinței de capital minim. Colegiul supraveghetorilor este informat, de asemenea, cu privire la orice măsuri luate pentru aplicarea cerinței de capital minim la nivelul filialei.

▼M5

(4)  

Autoritatea de supraveghere sau supraveghetorul grupului poate transmite chestiunea și solicita asistența AEAPO, conform articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, în cazul în care autoritatea de supraveghere și supraveghetorul grupului nu convin asupra oricărora dintre următoarele:

(a) 

asupra probării planului de redresare, inclusiv asupra unei extinderi a perioadei de redresare, în termenul de patru luni menționat la alineatul (1); sau

(b) 

asupra aprobării măsurilor propuse în termenul de o lună menționat la alineatul (2).

În aceste cazuri, AEAPO poate să acționeze în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin articolul menționat și ia o decizie în termen de o lună de la înaintarea chestiunii.

Chestiunea nu se înaintează către AEAPO:

(a) 

după expirarea termenului de patru luni sau, respectiv, de o lună menționat la primul paragraf;

(b) 

după ce în colegiu s-a ajuns la un acord în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf sau cu alineatul (2) al doilea paragraf;

(c) 

în cazul situațiilor de urgență menționate la alineatul (2).

Termenul de patru luni sau, respectiv, termenul de o lună este considerat perioadă de conciliere în sensul articolului 19 alineatul (2) din respectivul regulament.

Autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala își amână decizia și așteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menționat, urmând să-și ia decizia finală în conformitate cu decizia AEAPO. Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă și se aplică de către autoritățile de supraveghere în cauză.

Decizia precizează toate motivele pe care se întemeiază.

Decizia se transmite filialei și colegiului supraveghetorilor.

▼B

Articolul 240

Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: încetarea aplicării derogărilor pentru o filială

(1)  

Normele prevăzute la articolele 238 și 239 încetează să se aplice în următoarele cazuri:

(a) 

condiția menționată la articolul 236 litera (a) nu mai este îndeplinită;

(b) 

condiția menționată la articolul 236 litera (b) nu mai este îndeplinită și grupul nu ia măsurile necesare pentru ca respectiva condiție să fie din nou îndeplinită într-un termen adecvat;

(c) 

condițiile menționate la articolul 236 literele (c) și (d) nu mai sunt îndeplinite.

În cazul menționat la primul paragraf litera (a), dacă supraveghetorul grupului decide, după consultarea cu colegiul supraveghetorilor, să nu mai includă filiala în supravegherea grupului pe care o efectuează, trebuie să informeze de îndată autoritatea de supraveghere interesată și întreprinderea-mamă cu privire la aceasta.

În sensul articolului 236 literele (b), (c) și (d), întreprinderea-mamă se asigură că aceste condiții sunt îndeplinite în permanență. În cazul nerespectării condițiilor, întreprinderea-mamă informează fără întârziere supraveghetorul grupului și supraveghetorul filialei în cauză cu privire la acest lucru. Ea prezintă un plan de restabilire a conformității cu respectivele condiții într-un termen adecvat.

Fără a aduce atingere celui de-al treilea paragraf, supraveghetorul grupului verifică cel puțin o dată pe an, din proprie inițiativă, dacă condițiile menționate la articolul 236 literele (b), (c) și (d) sunt respectate în continuare. Supraveghetorul grupului efectuează o asemenea verificare și la cererea autorității de supraveghere interesate, în cazul în care aceasta din urmă are serioase îndoieli cu privire la respectarea în permanență a respectivei condiții.

În cazul în care verificarea efectuată identifică puncte slabe, supraveghetorul grupului solicită ca întreprinderea-mamă să prezinte un plan de restabilire a conformității cu respectiva condiție într-un termen adecvat.

Dacă, după consultarea colegiului supraveghetorilor, supraveghetorul grupului consideră că planul menționat la al treilea sau la al cincilea paragraf este insuficient sau că, ulterior, acesta nu este implementat în termenul convenit, supraveghetorul grupului trage concluzia că condițiile menționate la articolul 236 literele (b), (c) și (d) nu mai sunt îndeplinite și informează imediat autoritatea de supraveghere interesată cu privire la aceasta.

(2)   Regimul prevăzut la articolele 238 și 239 este din nou aplicabil dacă întreprinderea-mamă prezintă o nouă cerere și obține o decizie favorabilă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 237.

▼M5

Articolul 241

Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: acte delegate

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează următoarele:

(a) 

criteriile pentru a evalua dacă sunt îndeplinite condițiile menționate la articolul 236;

(b) 

criteriile pentru a evalua ce situații pot fi considerate ca situații de urgență, în conformitate cu articolul 239 alineatul (2);

(c) 

procedurile care trebuie urmate de către autoritățile de supraveghere atunci când fac schimb de informații, își exercită drepturile sau își îndeplinesc obligațiile în conformitate cu articolele 237-240.

▼B

Articolul 242

Reexaminare

▼M5

(1)   Până la 31 decembrie 2017, Comisia face o evaluare a aplicării titlului III, în special în ceea ce privește cooperarea autorităților de supraveghere în cadrul colegiului supraveghetorilor și funcționalitatea acestui colegiu, precum și practicile de supraveghere privind stabilirea majorărilor de capital și prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit, dacă este cazul, de propuneri de modificare a prezentei directive.

▼B

(2)  

Până la ►M5   31 decembrie 2018  ◄ Comisia evaluează beneficiile intensificării supravegherii la nivel de grup și beneficiile gestionării capitalului în cadrul unui grup de întreprinderi de asigurare sau de reasigurare incluzând o trimitere la COM(2008)0119 și la raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului European cu privire la această propunere, din 16 octombrie 2008 (A6-0413/2008). Evaluarea ar trebui să cuprindă măsuri posibile de sporire a unei gestionări transfrontaliere solide a grupurilor de asigurare, mai ales a managementului riscurilor și activelor. În evaluarea sa, Comisia ține seama, printre altele, de noile evoluții și progrese în ceea ce privește:

(a) 

un cadru armonizat privind intervenția timpurie;

(b) 

practicile de management al riscurilor în mod centralizat la nivel de grup, de funcționare a modelelor interne ale grupului, inclusiv de testare la condițiile de stres;

(c) 

tranzacțiile intragrup și concentrarea riscurilor;

(d) 

evoluția în timp a efectelor diversificării și concentrării;

(e) 

un cadru obligatoriu din punct de vedere juridic pentru medierea disputelor din domeniul supravegherii;

(f) 

un cadru armonizat privind transferabilitatea activelor, procedurile de insolvabilitate și lichidare care să elimine restricțiile din legislația națională privind societățile comerciale în ceea ce privește transferabilitatea activelor;

(g) 

un nivel echivalent de protecție a deținătorilor de polițe și a beneficiarilor întreprinderilor din același grup, mai ales în situații de criză;

(h) 

o soluție la nivelul UE armonizată și finanțată adecvat pentru schemele de garantare a asigurărilor;

(i) 

un cadru armonizat, obligatoriu din punct de vedere juridic, între autoritățile competente, băncile centrale și ministerele de finanțe cu privire la gestionarea și soluționarea crizelor și pentru partajarea sarcinilor fiscale care să alinieze competențe de supraveghere cu responsabilități fiscale.

Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit, dacă este cazul, de propuneri de modificare a prezentei directive.

▼M1

Articolul 243

Filialele unui holding de asigurare sau ale unui holding financiar mixt

Articolele 236-242 se aplică mutatis mutandis întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care sunt filiale ale unui holding de asigurare sau ale unui holding financiar mixt.

▼B

Secțiunea 2

Concentrarea riscurilor și tranzacțiile intragrup

Articolul 244

Supravegherea concentrării riscurilor

(1)   Supravegherea concentrării riscurilor la nivel de grup se exercită în conformitate cu alineatele (2) și (3) din prezentul articol, cu articolul 246 și cu capitolul III.

▼M1

(2)   Statele membre impun întreprinderilor de asigurare și de reasigurare sau holdingurilor de asigurare sau holdingurilor financiare mixte să transmită supraveghetorului grupului rapoarte periodice, cel puțin anuale, cu privire la orice concentrare semnificativă a riscurilor la nivel de grup, cu excepția cazului în care se aplică articolul 215 alineatul (2).

Informațiile necesare se transmit supraveghetorului grupului de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care se află la conducerea grupului sau, în cazul în care grupul nu este condus de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, ele se transmit de către holdingul de asigurare, de către holdingul financiar mixt sau de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aparținând grupului care este desemnată de supraveghetorul grupului după consultarea celorlalte autorități de supraveghere interesate și a grupului.

Concentrările riscurilor menționate la primul paragraf sunt supuse procesului de supraveghere efectuat de către supraveghetorul grupului.

▼B

(3)  

Supraveghetorul grupului, după consultarea celorlalte autorități de supraveghere interesate și a grupului, identifică tipul de riscuri pe care întreprinderile de asigurare și de reasigurare dintr-un anumit grup trebuie să le declare în orice circumstanțe.

În momentul în care supraveghetorul grupului și celelalte autorități de supraveghere interesate definesc sau emit o opinie cu privire la tipul de riscuri, aceștia țin seama de un anumit grup și de structura sa de management al riscurilor.

▼M13

Pentru identificarea concentrărilor semnificative de riscuri care trebuie raportate, supraveghetorul grupului, după consultarea celorlalte autorități de supraveghere în cauză și a grupului, impune pragurile adecvate pe baza cerințelor de capital de solvabilitate, a rezervelor tehnice, a fondurilor proprii eligibile, a altor criterii cantitative sau calitative bazate pe riscuri considerate adecvate sau a unei combinații a acestora.

▼B

În momentul în care supraveghetorul grupului examinează concentrarea riscurilor, acesta monitorizează în special riscul potențial de contaminare în cadrul grupului, riscul de conflicte de interese și nivelul sau volumul riscurilor.

▼M5

(4)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a în ceea ce privește definirea unei concentrări semnificative de riscuri în sensul alineatelor (2) și (3) de la prezentul articol. (5)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește supravegherea concentrărilor de riscuri, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza modul de identificare a concentrărilor semnificative de riscuri și de stabilire a pragurilor corespunzătoare în sensul alineatului (3).

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(6)   Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a prezentului articol, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la formatele și machetele pentru raportarea unor astfel de concentrări de riscuri în sensul alineatului (2).

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 30 septembrie 2015.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼B

Articolul 245

Supravegherea tranzacțiilor intragrup

(1)   Supravegherea tranzacțiilor intragrup se exercită în conformitate cu ►M13  alineatele (2), (3) și (3a) ◄ din prezentul articol, cu articolul 246 și cu capitolul III.

▼M1

(2)   Statele membre impun întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, holdingurilor de asigurare și holdingurilor financiare mixte să transmită supraveghetorului grupului rapoarte periodice, cel puțin anuale, cu privire la orice tranzacție intragrup importantă efectuată de întreprinderi de asigurare și de reasigurare din cadrul grupului, inclusiv cele efectuate cu o persoană fizică având legături strânse cu oricare întreprindere din cadrul grupului, cu excepția cazului în care se aplică articolul 215 alineatul (2).

În plus, statele membre impun furnizarea de rapoarte cu privire la tranzacțiile intragrup extrem de importante imediat ce acest lucru este posibil.

Informațiile necesare se transmit supraveghetorului grupului de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care se află la conducerea grupului sau, în cazul în care grupul nu este condus de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, acestea se transmit de către holdingul de asigurare, de către holdingul financiar mixt sau de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aparținând grupului care este desemnată de către supraveghetorul grupului după consultarea celorlalte autorități de supraveghere interesate și a grupului.

Tranzacțiile efectuate în interiorul grupului sunt supuse procesului de supraveghere efectuat de către supraveghetorul grupului.

▼B

(3)   Supraveghetorul grupului, după consultarea celorlalte autorități de supraveghere interesate și a grupului, identifică tipul de tranzacții intragrup pe care întreprinderile de asigurare și de reasigurare dintr-un anumit grup trebuie să le notifice în orice circumstanțe. Articolul 244 alineatul (3) se aplică prin analogie.

▼M13

(3a)   Pe lângă tranzacțiile intragrup în înțelesul articolului 13 punctul 19, în sensul alineatelor (2) și (3) de la prezentul articol, autoritățile de supraveghere pot, în cazurile justificate, să impună grupurilor să raporteze și tranzacțiile intragrup care implică alte întreprinderi decât întreprinderile de asigurare și de reasigurare, întreprinderile de asigurare și de reasigurare din țări terțe, holdingurile de asigurare și holdingurile financiare mixte.

▼M5

(4)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a în ceea ce privește definirea unei tranzacții intragrup semnificative în sensul alineatelor (2) și (3) de la prezentul articol. (5)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește supravegherea tranzacțiilor intragrup, AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza modul de identificare a tranzacțiilor intragrup semnificative în sensul alineatului (3).

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(6)   Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a prezentului articol, AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile, formatele și machetele pentru raportarea unor astfel de tranzacții intragrup în sensul alineatului (2).

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼B

Secțiunea 3

Managementul riscurilor și controlul intern

Articolul 246

Supravegherea sistemului de guvernanță

▼M13

(1)   Cerințele enunțate în titlul I capitolul IV secțiunea 2 se aplică mutatis mutandis la nivel de grup. Sistemul de guvernanță al grupului acoperă întreprinderile de asigurare sau de reasigurare participative, holdingurile-mamă de asigurare sau holdingurile-mamă financiare mixte, precum și toate întreprinderile afiliate din sfera grupului în înțelesul articolului 212 care face obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) și (c). Sistemul de guvernanță al grupului acoperă, de asemenea, toate întreprinderile administrate de întreprinderea participativă sau de filialele acesteia împreună cu una sau mai multe întreprinderi care nu fac parte din același grup.

Fără a aduce atingere primului paragraf de la prezentul alineat, sistemele de management al riscului și de control intern și procedurile de raportare se pun în aplicare în mod consecvent în toate întreprinderile incluse în domeniul de aplicare al supravegherii la nivel de grup în temeiul articolului 213 alineatul (2) literele (a) și (b), astfel încât respectivele sisteme și proceduri de raportare să poată fi controlate la nivel de grup.

Statele membre se asigură că organului administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii-mamă de asigurare sau de reasigurare de cel mai înalt rang, al holdingului de asigurare sau al holdingului financiar mixt cu sediul central în Uniune sau al întreprinderii-mamă desemnate în conformitate cu articolul 214 alineatul (5) sau (6) îi revine răspunderea finală pentru respectarea, de către grupul căruia i se aplică supravegherea la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) și (c), a actelor cu putere de lege și a actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive. Organul administrativ, de conducere sau de control al fiecărei întreprinderi de asigurare și de reasigurare din cadrul grupului continuă să fie responsabil cu respectarea tuturor cerințelor de către întreprinderea respectivă, astfel cum se specifică la articolul 40 și la articolul 213 alineatul (1) al doilea paragraf.

Sistemul de management al riscului acoperă cel puțin toate activitățile de asigurare și de reasigurare desfășurate în cadrul grupului, precum și activitățile semnificative care nu sunt legate de asigurări. Sistemul acoperă, de asemenea, riscurile care decurg din respectivele activități și la care grupul este sau ar putea fi expus, precum și interdependențele acestora.

▼B

(2)  

Fără a aduce atingere alineatului (1), mecanismele de control intern ale unui grup cuprind cel puțin următoarele:

(a) 

mecanisme adecvate în ceea ce privește solvabilitatea grupului pentru identificarea și măsurarea tuturor riscurilor semnificative suportate și pentru a asocia în mod corespunzător fondurile proprii eligibile și riscurile;

(b) 

proceduri riguroase de raportare și de contabilitate, pentru a monitoriza și a gestiona tranzacțiile intragrup și concentrarea riscurilor.

▼M13

Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt monitorizează periodic activitățile întreprinderilor sale afiliate, inclusiv ale întreprinderilor afiliate menționate la articolul 228 alineatul (1) și ale întreprinderilor nereglementate. Această monitorizare este proporțională cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor pe care întreprinderile afiliate le generează sau le-ar putea genera la nivelul grupului.

Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt deține politici scrise la nivel de grup și asigură corelarea politicilor scrise ale tuturor întreprinderilor reglementate din sfera grupului cu politicile grupului. Întreprinderea sau holdingul în cauză se asigură, de asemenea, că politicile grupului sunt puse în aplicare în mod unitar de către toate întreprinderile reglementate din sfera grupului.

▼B

(3)   Sistemele și procedurile de raportare menționate la alineatele (1) și (2) sunt supuse procesului de supraveghere efectuat de supraveghetorul grupului în conformitate cu normele stabilite în capitolului III.

▼M1

(4)  

Statele membre impun întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative, holdingului de asigurare sau holdingului financiar mixt să efectueze, la nivelul grupului, evaluarea prevăzută la articolul 45. ►M13  Autoevaluarea riscurilor și a solvabilității efectuată la nivel de grup acoperă cel puțin toate activitățile de asigurare și de reasigurare desfășurate în cadrul grupului, precum și activitățile semnificative care nu sunt legate de asigurări. Autoevaluarea acoperă, de asemenea, riscurile care decurg din respectivele activități și la care grupul este sau ar putea fi expus, precum și interdependențele acestora. Autoevaluarea este supusă procesului de supraveghere efectuat de supraveghetorul grupului, în conformitate cu capitolul III. ◄

Atunci când calculul solvabilității la nivel de grup se face în conformitate cu metoda nr. 1 menționată la articolul 230, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt facilitează supraveghetorului grupului o bună înțelegere a diferenței dintre suma cerințelor de capital de solvabilitate a tuturor întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare afiliate din grup și cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului.

Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă sau holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt, sub rezerva acordului din partea supraveghetorului grupului, poate efectua toate evaluările necesare în temeiul articolului 45 la nivelul grupului și la nivelul oricărei filiale din cadrul grupului, în același timp, și poate întocmi un singur document care să cuprindă toate evaluările.

▼B

Înainte de a-și da acordul în conformitate cu al treilea paragraf, supraveghetorul grupului consultă și ia în considerare în mod corespunzător punctele de vedere și rezervele membrilor colegiului supraveghetorilor.

În cazul în care grupul alege opțiunea prevăzută la al treilea paragraf, acesta transmite documentul tuturor autorităților de supraveghere interesate, în același timp. Alegerea acestei opțiuni nu scutește filialele interesate de obligația de a se asigura că sunt îndeplinite cerințele articolului 45.

▼M13

(5)   Statele membre impun întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative, holdingului de asigurare sau holdingului financiar mixt să se asigure că grupul dispune de mecanisme de guvernanță adecvate, care includ o structură organizațională clară, cu responsabilități bine definite, transparente și consecvente și o separare a atribuțiilor în cadrul grupului. Sistemul de guvernanță al grupului depune eforturi pentru a preveni conflictele de interese și gestionează conflictele de interese care nu pot fi prevenite.

Persoanele care conduc efectiv un grup de asigurare sau de reasigurare sunt considerate a fi persoanele care conduc efectiv întreprinderea-mamă menționată la alineatul (1) al treilea paragraf.

Statele membre impun unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare participative, unui holding de asigurare sau holdingului financiar mixt să identifice persoanele care dețin alte funcții-cheie în cadrul grupului de asigurare sau de reasigurare care face obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) și (c). Organul administrativ, de conducere sau de control menționat la alineatul (1) al treilea paragraf de la prezentul articol este responsabil pentru activitățile desfășurate de persoanele respective.

În cazul în care persoanele care conduc efectiv un grup de asigurare sau de reasigurare sau dețin alte funcții-cheie sunt, de asemenea, persoanele care conduc efectiv una sau mai multe întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sau alte întreprinderi afiliate ori care dețin alte funcții-cheie în cadrul oricăreia dintre aceste întreprinderi, întreprinderea participativă se asigură că rolurile și responsabilitățile la nivel de grup sunt separate în mod clar de cele aplicabile la nivelul fiecărei întreprinderi în parte.

CAPITOLUL IIA

Norme macroprudențiale la nivel de grup

Articolul 246a

Managementul riscului de lichiditate la nivel de grup

(1)   Statele membre impun întreprinderilor de asigurare și de reasigurare participative, holdingurilor de asigurare și holdingurilor financiare mixte să întocmească și să actualizeze un plan de management al riscului de lichiditate la nivel de grup care să acopere analiza lichidității pe termen scurt și, la solicitarea supraveghetorului grupului, să acopere și analiza lichidității pe termen mediu și lung. Articolul 144a se aplică mutatis mutandis. (2)   Prin derogare de la articolul 144a, statele membre se asigură că filialele de asigurare sau de reasigurare incluse în domeniul de aplicare al supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a) și (b) sunt exonerate de obligația de întocmire și actualizare a unui plan de management al riscului de lichiditate la nivel individual ori de câte ori planul de management al riscului de lichiditate prevăzut la alineatul (1) de la prezentul articol acoperă managementul lichidității și necesitățile de lichiditate pentru filialele în cauză.

Statele membre impun fiecărei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care beneficiază de exonerarea prevăzută la primul paragraf să prezinte autorității de supraveghere secțiunile din planul de management al riscului de lichiditate care acoperă situația întregului grup și situația proprie.

(3)   În pofida alineatului (2), autoritățile de supraveghere pot impune unei filiale de asigurare sau de reasigurare să întocmească și să actualizeze un plan de management al riscului de lichiditate la nivel individual de fiecare dată când constată o anumită vulnerabilitate în materie de lichiditate sau când planul de gestionare a lichidității la nivel de grup nu include informații adecvate pe care autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala le solicită întreprinderilor comparabile în scopul monitorizării poziției lichidității lor. (4)   Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza conținutul planului de management al riscului de lichiditate la nivel de grup și frecvența de actualizare a acestuia. EIOPA înaintează Comisiei respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 29 ianuarie 2026.

Se conferă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Articolul 246b

Alte norme macroprudențiale

Articolele 144b și 144c se aplică mutatis mutandis la nivelul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative, al holdingului de asigurare sau al holdingului financiar mixt.

▼B

CAPITOLUL III

Măsuri pentru facilitarea supravegherii la nivel de grup

Articolul 247

Supraveghetorul grupului

(1)   Se desemnează un singur supraveghetor, responsabil cu coordonarea și exercitarea supravegherii la nivel de grup („supraveghetorul grupului”), dintre autoritățile de supraveghere ale statelor membre interesate. (2)  

În cazul în care aceeași autoritate de supraveghere este competentă pentru toate întreprinderile de asigurare și de reasigurare dintr-un grup, sarcina de supraveghetor al grupului este îndeplinită de respectiva autoritate de supraveghere.

În toate celelalte cazuri și sub rezerva alineatului (3), sarcina de supraveghetor al grupului este îndeplinită de:

(a) 

autoritatea de supraveghere care a autorizat întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, în cazul în care grupul este condus de respectiva întreprindere;

▼M1

(b) 

în cazul în care grupul nu este condus de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, de următoarea autoritate de supraveghere:

(i) 

în cazul în care întreprinderea mamă a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare este un holding de asigurare sau un holding financiar mixt, este vorba despre autoritatea de supraveghere care a autorizat respectiva întreprindere de asigurare sau de reasigurare;

(ii) 

în cazul în care cel puțin două întreprinderi de asigurare sau de reasigurare cu sediul social în Uniune au drept întreprindere mamă același holding de asigurare sau același holding financiar mixt, iar una dintre aceste întreprinderi a fost autorizată în statul membru în care are sediul social holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt, este vorba despre autoritatea de supraveghere a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare autorizate în statul membru respectiv;

(iii) 

în cazul în care grupul este condus de cel puțin două holdinguri de asigurare sau holdinguri financiare mixte cu sediul social în state membre diferite și dacă există o întreprindere de asigurare sau de reasigurare în fiecare dintre aceste state, este vorba despre autoritatea de supraveghere a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare cu cel mai mare total al bilanțului;

(iv) 

în cazul în care cel puțin două întreprinderi de asigurare sau de reasigurare cu sediul social în Uniune au drept întreprindere mamă același holding de asigurare sau același holding financiar mixt și niciuna dintre aceste întreprinderi nu a fost autorizată în statul membru în care are sediul social holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt, este vorba despre autoritatea de supraveghere care a autorizat întreprinderea de asigurare sau de reasigurare cu cel mai mare total al bilanțului; sau

(v) 

în cazul în care grupul este un grup care nu are o întreprindere mamă sau în alte cazuri decât cele menționate la punctele (i)-(iv), este vorba despre autoritatea de supraveghere care a autorizat întreprinderea de asigurare sau de reasigurare cu cel mai mare total al bilanțului.

▼M5

(3)   În anumite cazuri, la cererea oricărei alte autorități de supraveghere, autoritățile de supraveghere în cauză pot să adopte o decizie comună prin care să acorde derogări de la criteriile enunțate la alineatul (2), dacă aplicarea acestora ar fi neadecvată, ținând seama de structura grupului și de importanța relativă a activităților întreprinderilor de asigurare și de reasigurare în diferite țări, și să numească o altă autoritate de supraveghere drept supraveghetor al grupului.

În acest scop, oricare dintre autoritățile de supraveghere implicate poate iniția o dezbatere pentru a stabili dacă criteriile menționate la alineatul (2) sunt adecvate. O astfel de dezbatere nu poate avea loc mai mult de o dată pe an.

Autoritățile de supraveghere în cauză depun toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună privind alegerea supraveghetorului grupului în termen de trei luni de la inițierea dezbaterii. Înainte de a lua o decizie, autoritățile de supraveghere în cauză oferă grupului posibilitatea de a-și exprima opinia.

Supraveghetorul desemnat al grupului prezintă grupului decizia comună luată, precizând toate motivele de la baza acesteia.

(4)   Dacă, în cursul perioadei de trei luni menționate la alineatul (3) al treilea paragraf, oricare dintre autoritățile de supraveghere în cauză a înaintat chestiunea AEAPO în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, autoritățile de supraveghere respective își amână propria decizie și așteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din același regulament, urmând să ia o decizie comună în conformitate cu decizia AEAPO. Această decizie comună este considerată determinantă și se aplică de către autoritățile de supraveghere în cauză. Termenul de trei luni este considerat perioadă de conciliere în sensul articolului 19 alineatul (2) din respectivul regulament. (5)   AEAPO ia decizia în termen de o lună de la data la care i s-a înaintat chestiunea în conformitate cu alineatul (4). Chestiunea nu se înaintează AEAPO după expirarea termenului de trei luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună. Supraveghetorul desemnat al grupului transmite grupului și colegiului supraveghetorilor decizia comună luată, precizând toate motivele de la baza acesteia. (6)   Dacă nu s-a ajuns la o decizie comună, rolul de supraveghetor al grupului este exercitat de autoritatea de supraveghere identificată în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol. (7)   AEAPO informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia, cel puțin o dată pe an, cu privire la orice dificultăți majore în legătură cu aplicarea alineatelor (2), (3) și (6).

În cazul în care apar dificultăți majore la aplicarea criteriilor prevăzute la alineatele (2) și (3) de la prezentul articol, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a preciza în mod mai detaliat aceste criterii.

▼B

(8)   În cazul în care un stat membru are cel puțin două autorități de supraveghere prudențială a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, statul membru respectiv ia măsurile necesare pentru a asigura coordonarea între autoritățile în cauză.

Articolul 248

Drepturi și obligații ale supraveghetorului grupului și ale celorlalți supraveghetori Colegiul supraveghetorilor

(1)  

Drepturile și obligațiile care îi revin supraveghetorului grupului în ceea ce privește supravegherea la nivel de grup cuprind următoarele:

(a) 

coordonarea culegerii și diseminării informațiilor adecvate sau esențiale, atât pentru desfășurarea obișnuită a activităților, cât și pentru situații urgente, inclusiv diseminarea informațiilor care sunt importante pentru sarcina de supraveghere a autorității de supraveghere;

(b) 

procesul de supraveghere și evaluarea situației financiare a grupului;

(c) 

evaluarea conformității grupului cu normele privind solvabilitatea, precum și a concentrării riscurilor și a tranzacțiilor intragrup, astfel cum se prevede la articolele 218-245;

(d) 

evaluarea sistemului de guvernanță a grupului, astfel cum se prevede la articolul 246, precum și a îndeplinirii cerințelor prevăzute la articolele 42 și 257 de către membrii organului administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii participative;

(e) 

planificarea și coordonarea, prin întâlniri obișnuite organizate cel puțin anual sau prin alte mijloace adecvate, a activităților de supraveghere atât pentru desfășurarea obișnuită a activităților, cât și pentru situații urgente, în colaborare cu autoritățile de supraveghere interesate și luarea în considerare a naturii, a amplorii și a complexității riscurilor inerente activității tuturor întreprinderilor care fac parte din grup;

(f) 

alte sarcini, măsuri și decizii atribuite supraveghetorului grupului de către prezenta directivă sau care rezultă din aplicarea prezentei directive, în special sarcina de a dirija procesul de validare a oricărui model intern la nivel de grup, astfel cum se prevede la articolele 231 și 233, precum și aceea de a dirija procesul de autorizare a aplicării regimului stabilit la articolele 237-240.

(2)  

În scopul de a facilita îndeplinirea sarcinilor de către supraveghetorul grupului, menționate la alineatul (1), se instituie un colegiu al supraveghetorilor, prezidat de supraveghetorul grupului.

Colegiul supraveghetorilor se asigură că procesele de cooperare, schimb de informații și consultare între autoritățile de supraveghere membre ale colegiului supraveghetorilor, se desfășoară în conformitate cu titlul III în vederea promovării unei convergențe a deciziilor și activităților lor respective.

▼M5

Dacă supraveghetorul grupului nu își îndeplinește sarcinile menționate la alineatul (1) sau dacă membrii colegiului supraveghetorilor nu cooperează în măsura în care trebuie să o facă în conformitate cu acest alineat, oricare dintre autoritățile de supraveghere implicate poate să înainteze chestiunea AEAPO, solicitând asistență în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situație, AEAPO poate acționa în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin articolul menționat.

▼M5

(3)  

Colegiul supraveghetorilor este alcătuit din supraveghetorul grupului, autoritățile de supraveghere din toate statele membre în care sunt situate sediile centrale ale tuturor întreprinderilor filiale și AEAPO, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼B

Autoritățile de supraveghere ale sucursalelor semnificative și ale întreprinderilor afiliate pot, de asemenea, face parte din colegiile supraveghetorilor. Cu toate acestea, participarea acestora se limitează doar la realizarea obiectivului unui schimb eficient de informații.

Funcționarea efectivă a colegiului supraveghetorilor poate necesita efectuarea anumitor activități de către un număr limitat de autorități de supraveghere din cadrul colegiului.

(4)  

Fără a aduce atingere oricăror măsuri adoptate în conformitate cu prezenta directivă, constituirea și funcționarea colegiilor supraveghetorilor se bazează pe proceduri de coordonare stabilite de supraveghetorul grupului și de celelalte autorități de supraveghere interesate.

▼M5

În cazul unor opinii divergente privind acordurile de coordonare, orice membru al colegiului supraveghetorilor poate sesiza AEAPO cu privire la chestiunea respectivă, solicitând asistență în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situație, AEAPO poate acționa în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin articolul menționat. Supraveghetorul grupului ia decizia finală în conformitate cu decizia AEAPO. Supraveghetorul grupului transmite decizia celorlalte autorități de supraveghere în cauză.

▼M9 —————

▼B

(5)  

Fără a aduce atingere niciunei măsuri adoptate în temeiul prezentei directive, procedurile de coordonare menționate la alineatul (4) precizează procedurile pentru:

(a) 

procesul decizional în rândul autorităților de supraveghere interesate, în conformitate cu articolele 231, 232 și 247;

(b) 

consultarea realizată în conformitate cu alineatul (4) și cu articolul 218 alineatul (5).

▼M5

Fără a aduce atingere drepturilor și îndatoririlor atribuite prin prezenta directivă supraveghetorului grupului și celorlalte autorități de supraveghere, acordurile de coordonare pot atribui supraveghetorului grupului, celorlalte autorități de supraveghere sau AEAPO sarcini suplimentare în cazul în care acest lucru duce la o supraveghere mai eficientă a grupului și nu afectează activitățile de supraveghere ale membrilor colegiului supraveghetorilor în privința responsabilităților lor individuale.

▼B

În plus, procedurile de coordonare pot să specifice:

(a) 

consultări între autoritățile de supraveghere interesate, în special în ceea ce privește articolele 213-217, 219-221, 227, 244-246, 250, 256, 260 și 262;

(b) 

cooperarea cu alte autorități de supraveghere.

▼M5

(6)   AEAPO elaborează ghiduri pentru funcționarea operațională a colegiilor supraveghetorilor pe baza unor analize complete ale activității lor pentru a evalua nivelul de convergență dintre acestea. Astfel de evaluări se efectuează cel puțin o dată la trei ani. Statele membre se asigură că supraveghetorul grupului transmite AEAPO informațiile privind funcționarea colegiului supraveghetorilor și orice dificultate întâmpinată care este relevantă pentru evaluări.

Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește coordonarea dintre autoritățile de supraveghere, AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condițiile de funcționare operațională a colegiilor supraveghetorilor, pe baza ghidurilor menționate la primul paragraf.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la al doilea paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(7)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește coordonarea dintre autoritățile de supraveghere, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a aduce precizări cu privire la coordonarea supravegherii la nivel de grup în sensul alineatelor (1)-(6).

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(8)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a în ceea ce privește definiția conceptului de „sucursală semnificativă”.

▼B

Articolul 249

Cooperarea și schimbul de informații între autoritățile de supraveghere

(1)  

Autoritățile responsabile cu supravegherea fiecărei întreprinderi de asigurare și de reasigurare dintr-un grup colaborează îndeaproape cu supraveghetorul grupului, în special în cazurile în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare întâmpină dificultăți financiare.

▼M5

Cu scopul de a se asigura că autoritățile de supraveghere, inclusiv supraveghetorul grupului, dispun de aceeași cantitate de informații relevante, fără a aduce atingere responsabilităților lor, respectivele autorități, indiferent dacă au sau nu sediul în același stat membru, își furnizează reciproc aceste informații pentru a permite și facilita realizarea sarcinilor de supraveghere ale celorlalte autorități vizate de prezenta directivă. Astfel, autoritățile de supraveghere în cauză și supraveghetorul grupului își comunică reciproc și fără întârziere orice informații relevante imediat ce acestea sunt disponibile sau fac schimb de informații la cerere. Informațiile menționate la acest paragraf cuprind, însă fără a se limita la acestea, informații despre acțiuni ale grupului și ale autorităților de supraveghere și informații furnizate de grup.

▼M1

Supraveghetorul grupului furnizează autorităților de supraveghere în cauză și AEAPO toate informațiile referitoare la grup, în conformitate cu articolul 19, cu articolul 51 alineatul (1) și cu articolul 254 alineatul (2), în special informații referitoare la structura juridică a grupului, precum și la structura organizațională și de guvernanță a acestuia.

▼M5

(1a)   Dacă o autoritate de supraveghere nu a comunicat informații relevante sau o cerere de cooperare, în special în scopul unui schimb de informații relevante, a fost respinsă sau nu a primit răspuns în termen de două săptămâni, autoritățile de supraveghere pot înainta chestiunea AEAPO.

În cazul în care chestiunea îi este înaintată, AEAPO, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 258 din TFUE, poate lua măsuri în conformitate cu competențele care-i sunt conferite prin articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼B

(2)  

Autoritățile responsabile cu supravegherea întreprinderilor individuale de asigurare și de reasigurare dintr-un grup și supraveghetorul grupului solicită fiecare imediat o reuniune a tuturor autorităților de supraveghere implicate în supravegherea la nivel de grup, cel puțin atunci când apare una dintre următoarele situații:

(a) 

constată o încălcare semnificativă a cerinței de capital de solvabilitate sau o încălcare a cerinței de capital minim de către o anumită întreprindere de asigurare sau de reasigurare;

(b) 

constată o încălcare semnificativă a cerinței de capital de solvabilitate la nivel de grup calculat pe baza datelor consolidate sau a cerinței de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului, în funcție de metoda de calcul care este utilizată în conformitate cu Titlul III capitolul II secțiunea 1 subsecțiunea 4;

(c) 

atunci când apar sau au apărut situații excepționale.

▼M5

(3)  

Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește coordonarea și schimbul de informații dintre autoritățile de supraveghere, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili:

(a) 

elementele care trebuie colectate sistematic de către supraveghetorul grupului și diseminate altor autorități de supraveghere în cauză sau care trebuie transmise supraveghetorului grupului de către celelalte autorități de supraveghere în cauză;

(b) 

elementele esențiale sau relevante pentru supravegherea la nivel de grup, cu scopul de a îmbunătăți convergența raportării în scopuri de supraveghere.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(4)   Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare în ceea ce privește coordonarea și schimbul de informații dintre autoritățile de supraveghere, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile și machetele pentru transmiterea informațiilor către supraveghetorul grupului, precum și pentru procedura de cooperare și schimb de informații între autoritățile de supraveghere conform dispozițiilor prezentului articol.

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 30 septembrie 2015.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Articolul 250

Consultarea între autoritățile de supraveghere

(1)  

Fără a aduce atingere articolului 248, în cazul în care o decizie este importantă pentru sarcinile de supraveghere ale altor autorități de supraveghere, autoritățile de supraveghere în cauză se consultă reciproc în cadrul colegiului supraveghetorilor, înaintea luării deciziei, în legătură cu următoarele aspecte:

(a) 

schimbări în structura acționarilor, în structura organizațională sau managerială a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare dintr-un grup care necesită aprobarea sau autorizarea autorităților de supraveghere;

(b) 

decizia de extindere a perioadei de redresare în temeiul articolului 138 alineatele (3) și (4);

(c) 

sancțiuni majore sau măsuri excepționale luate de autoritățile de supraveghere, inclusiv impunerea unei majorări de capital față de cerința de capital de solvabilitate în temeiul articolului 37 și impunerea oricărei limitări a utilizării unui model intern pentru calcularea cerinței de capital de solvabilitate în temeiul titlului I capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunea 3.

În sensul primului paragraf literele (b) și (c), supraveghetorul grupului este consultat întotdeauna.

Pe lângă acestea, în cazul în care o decizie se bazează pe informațiile primite de la alte autorități de supraveghere, autoritățile de supraveghere în cauză se consultă reciproc înaintea luării deciziei.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 248, o autoritate de supraveghere poate decide să nu consulte nicio altă autoritate de supraveghere în cazuri de urgență sau în cazul în care o asemenea consultare ar putea pune în pericol eficacitatea deciziei. În acest caz, autoritatea de supraveghere informează fără întârziere celelalte autorități de supraveghere în cauză.

▼B

Articolul 251

Cereri din partea supraveghetorului grupului adresate altor autorități de supraveghere

Supraveghetorul grupului poate invita autoritățile de supraveghere din statul membru în care o întreprindere-mamă își are sediul central, care nu efectuează ele însele supravegherea grupului în temeiul articolului 247, să solicite întreprinderii-mamă orice informații adecvate pentru exercitarea drepturilor și obligațiilor de coordonare ale acestuia, astfel cum sunt stabilite la articolul 248, și să transmită respectivele informații supraveghetorului grupului.

Atunci când supraveghetorul grupului are nevoie de informațiile menționate la articolul 254 alineatul (2), care au fost deja date unei alte autorități de supraveghere, acesta contactează respectiva autoritate ori de câte ori acest lucru este posibil, cu scopul de a se evita dublarea raportării către diferitele autorități implicate în supraveghere.

Articolul 252

Cooperarea cu autoritățile responsabile de instituțiile de credit și întreprinderile de investiții

În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, precum și ►M13  o instituție de credit, astfel cum este definită în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și/sau o firmă de investiții, astfel cum este definită în Directiva 2014/65/UE ◄ , sunt legate direct sau indirect sau au o întreprindere participativă comună, autoritățile de supraveghere interesate și autoritățile responsabile de supravegherea acestor întreprinderi din urmă colaborează strâns.

Fără a aduce atingere responsabilităților pe care le au, respectivele autorități își vor furniza reciproc orice informație care ar putea să le simplifice misiunea, în special astfel cum se prevede în prezentul titlu.

Articolul 253

Secretul profesional și confidențialitatea

Statele membre autorizează schimbul de informații între autoritățile lor de supraveghere și între autoritățile lor de supraveghere și alte autorități, astfel cum se menționează la articolele 249-252.

Informațiile primite în cadrul supravegherii la nivel de grup, în special orice schimb de informații între autoritățile de supraveghere și între autoritățile de supraveghere și alte autorități, prevăzut în prezentul titlu, intră sub incidența articolului 295.

Articolul 254

Accesul la informații

(1)   Statele membre se asigură că persoanele fizice și juridice cuprinse în sfera de aplicare a supravegherii la nivel de grup, precum și întreprinderile lor afiliate și cele participative pot face schimb de informații adecvate pentru exercitarea supravegherii la nivel de grup.

▼M5

(2)  

Statele membre prevăd ca autoritățile lor responsabile de realizarea supravegherii la nivel de grup să aibă acces la orice informație relevantă pentru scopul respectivei supravegheri, indiferent de natura întreprinderii respective. Articolul 35 alineatele (1)-(5) se aplică mutatis mutandis.

Supraveghetorul grupului poate limita raportările periodice de supraveghere cu o periodicitate mai redusă de un an de la nivelul grupului în cazul în care întreprinderile de asigurare sau reasigurare din cadrul grupului beneficiază de limitarea de la articolul 35 alineatul (6), având în vedere natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activității grupului.

Supraveghetorul grupului poate face excepții cu privire la raportările rubrică cu rubrică în cazul în care întreprinderile de asigurare sau reasigurare din cadrul grupului beneficiază de excepția de la articolul 35 alineatul (7), având în vedere natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activității grupului și obiectivul legat de stabilitatea financiară.

▼B

Autoritățile de supraveghere interesate pot să se adreseze direct întreprinderilor din cadrul grupului pentru a obține informațiile necesare doar în cazul în care astfel de informații au fost solicitate întreprinderii de asigurare sau întreprinderii de reasigurare care face obiectul supravegherii la nivel de grup și aceasta nu le-a furnizat într-un termen rezonabil.

▼M13

(3)   Întreprinderea de asigurare și de reasigurare participativă, holdingul de asigurare și holdingul financiar mixt transmit anual supraveghetorului grupului informațiile menționate la prezentul articol în termen de 22 de săptămâni de la sfârșitul exercițiului financiar al întreprinderii și, în cazul în care informațiile menționate la prezentul articol sunt solicitate trimestrial, în termen de 11 săptămâni de la sfârșitul fiecărui trimestru.

▼B

Articolul 255

Verificarea informațiilor

(1)  

Statele membre se asigură că autoritățile lor de supraveghere pot să desfășoare pe teritoriul lor, direct sau prin intermediul unor persoane pe care le desemnează în acest scop, verificări la fața locului ale informațiilor menționate la articolul 254 în incinta oricăror dintre următoarele întreprinderi:

(a) 

întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care face obiectul supravegherii la nivel de grup;

(b) 

întreprinderi afiliate respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare;

(c) 

întreprinderi-mamă ale respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare;

(d) 

întreprinderi afiliate unei întreprinderi-mamă a respectivei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare.

(2)  

În cazul în care, în anumite cazuri, autoritățile de supraveghere doresc să verifice informațiile cu privire la o întreprindere, reglementată sau nu, care face parte dintr-un grup și este situată într-un alt stat membru, acestea solicită autorităților de supraveghere din acel alt stat membru să efectueze verificarea.

Autoritățile care primesc o astfel de cerere îi dau curs, în limita competențelor lor, fie efectuând verificarea direct, fie acordând unui auditor sau unui expert permisiunea de a efectua verificarea, fie acordând autorității care a solicitat verificarea permisiunea de a o efectua ea însăși. Supraveghetorul grupului este informat cu privire la demersurile întreprinse.

În cazul în care dorește acest lucru, autoritatea de supraveghere care a prezentat cererea poate participa la verificare, în cazul în care nu o realizează direct.

▼M5

Dacă solicitării adresate unei alte autorități de supraveghere de a efectua o verificare în conformitate cu dispozițiile prezentului alineat nu i s-a dat curs în termen de două săptămâni sau dacă autoritatea de supraveghere respectivă nu poate să își exercite dreptul de a participa în conformitate cu al treilea paragraf, autoritatea solicitantă poate înainta chestiunea AEAPO și poate solicita asistență în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situație, AEAPO poate acționa conform competențelor care îi sunt conferite prin articolul respectiv.

În conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, AEAPO are dreptul de a participa la inspecțiile la fața locului în cazul în care acestea sunt organizate în comun de către două sau mai multe autorități de supraveghere.

▼B

Articolul 256

Raportul privind solvabilitatea și situația financiară la nivel de grup

▼M13

(1)   Statele membre impun întreprinderilor de asigurare și de reasigurare participative, holdingurilor de asigurare și holdingurilor financiare mixte să facă public anual un raport privind solvabilitatea și situația financiară la nivel de grup. Respectivul raport conține informații referitoare la grup adresate altor profesioniști din piață, astfel cum se menționează la articolul 51 alineatul (1b). Articolele 51, 53, 54 și 55 se aplică mutatis mutandis.

Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare participative, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte publică informațiile menționate la prezentul articol în termen de 24 de săptămâni de la sfârșitul exercițiului financiar al întreprinderii.

▼M1

(2)  

O întreprindere de asigurare sau de reasigurare participativă, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt, sub rezerva acordului din partea supraveghetorului grupului, poate prezenta un singur raport privind solvabilitatea și situația sa financiară, care să cuprindă următoarele:

(a) 

informațiile la nivel de grup care trebuie făcute publice în conformitate cu alineatul (1);

▼M13

(b) 

informațiile pentru fiecare filială din cadrul grupului, care trebuie să fie identificabilă în mod individual, inclusiv ambele secțiuni ale raportului privind solvabilitatea și situația financiară, și care trebuie făcute publice în conformitate cu articolele 51, 53, 54 și 55.

▼M1

Înainte de a-și da acordul în conformitate cu primul paragraf, supraveghetorul grupului consultă și ține seama de toate punctele de vedere și de rezervele membrilor colegiului supraveghetorilor.

▼B

(3)   În cazul în care raportul menționat la alineatul (2) nu include informațiile pe care autoritatea de supraveghere care a autorizat o filială din cadrul grupului le solicită întreprinderilor asemănătoare și în cazul în care omisiunea este importantă, autoritatea de supraveghere în cauză este abilitată să solicite filialei vizate să facă publice informațiile suplimentare necesare.

▼M13

(4)   Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, prin care aduce precizări suplimentare cu privire la informațiile care trebuie publicate în raportul unic privind solvabilitatea și situația financiară, menționat la alineatul (2) de la prezentul articol, și în raportul privind solvabilitatea și situația financiară la nivel de grup, menționat la alineatul (1) de la prezentul articol.

▼M5

(5)   Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare în ceea ce privește raportul unic privind solvabilitatea și situația financiară ale grupului, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile și machetele, precum și modalitatea de publicare a raportului unic privind solvabilitatea și situația financiară ale grupului conform dispozițiilor din prezentul articol.

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la 30 iunie 2015.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Articolul 256a

Structura grupurilor

Statele membre solicită întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, holdingurilor de asigurare și holdingurilor financiare mixte să facă publice anual, la nivelul grupului, structura juridică și structura de guvernanță și organizațională, inclusiv o descriere a tuturor sucursalelor, a întreprinderilor afiliate semnificative și a sucursalelor semnificative care aparțin grupului.

▼M13

Articolul 256b

Raportul periodic de supraveghere la nivel de grup

(1)   Statele membre impun întreprinderilor de asigurare și de reasigurare participative, holdingurilor de asigurare și holdingurilor financiare mixte să prezinte anual supraveghetorului grupului un raport periodic de supraveghere la nivel de grup. Articolul 35 alineatul (5a) primul paragraf și al doilea paragraf litera (a) se aplică mutatis mutandis.

Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și de reasigurare transmit informațiile menționate la prezentul articol la intervale de un an sau mai mari, în termen de 24 de săptămâni de la sfârșitul exercițiului financiar al întreprinderii.

(2)  

O întreprindere de asigurare sau de reasigurare participativă, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt poate, sub rezerva acordului din partea supraveghetorului grupului, să prezinte un raport periodic unic de supraveghere, care să cuprindă următoarele:

(a) 

informațiile la nivel de grup care trebuie raportate în conformitate cu alineatul (1);

(b) 

informațiile pentru fiecare filială din cadrul grupului, care trebuie să fie identificabilă individual, se raportează în conformitate cu articolul 35 alineatul (5a) și nu pot să fie mai reduse decât cele care ar fi transmise de întreprinderile de asigurare și de reasigurare care prezintă un raport periodic de supraveghere în conformitate cu articolul 35 alineatul (5a).

Înainte de a-și da acordul în conformitate cu primul paragraf, supraveghetorul grupului îi consultă pe membrii colegiului supraveghetorilor și ține seama de toate punctele de vedere și rezervele acestora. Lipsa unui acord din partea autorităților naționale de supraveghere în cauză se justifică în mod corespunzător. În cazul în care raportul periodic unic de supraveghere prezentat în conformitate cu prezentul alineat este aprobat de colegiul supraveghetorilor, fiecare întreprindere de asigurare și de reasigurare în parte transmite raportul periodic unic de supraveghere autorității de supraveghere. Fiecare autoritate de supraveghere are competența de a supraveghea partea din raportul periodic unic de supraveghere care este specifică filialei relevante.

(3)   În cazul în care raportul periodic unic de supraveghere prezentat nu este considerat adecvat de către autoritățile naționale de supraveghere, acordul menționat la alineatul (2) poate fi retras. (4)   În cazul în care raportul menționat la alineatul (2) nu include informațiile pe care autoritatea de supraveghere care a autorizat o filială din cadrul grupului le solicită întreprinderilor comparabile și în cazul în care omisiunea este semnificativă, autoritatea de supraveghere în cauză are competența să impună filialei în cauză să raporteze informațiile suplimentare necesare. (5)   În cazul în care autoritatea de supraveghere care a autorizat o filială din cadrul grupului identifică vreo neconformitate cu articolul 35 alineatul (5a) sau solicită vreo modificare ori clarificare cu privire la raportul periodic unic de supraveghere, autoritatea respectivă informează, de asemenea, colegiul supraveghetorilor, iar supraveghetorul grupului transmite aceeași solicitare întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative, holdingului de asigurare sau holdingului financiar mixt. (6)   Comisia completează prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, prin care aduce precizări suplimentare cu privire la informațiile menționate la prezentul articol care trebuie raportate.

Articolul 256c

Raportul privind solvabilitatea și situația financiară: cerința de audit

(1)   Statele membre se asigură că o întreprindere de asigurare sau de reasigurare participativă, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt al unui grup este supus unei cerințe de audit cu privire la bilanțul grupului publicat în cadrul raportului privind solvabilitatea și situația financiară la nivel de grup menționat la articolul 256 alineatul (1) sau în cadrul raportului unic privind solvabilitatea și situația financiară menționat la articolul 256 alineatul (2). (2)   Un raport separat, care include identificarea nivelului de asigurare, precum și rezultatele auditului și care este întocmit de firma de audit, se prezintă autorității de supraveghere a grupului împreună cu raportul privind solvabilitatea și situația financiară la nivel de grup menționat la articolul 256 alineatul (1) sau raportul unic privind solvabilitatea și situația financiară menționat la articolul 256 alineatul (2) întocmit de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt. (3)   În cazul în care există un raport unic privind solvabilitatea și situația financiară menționat la articolul 256 alineatul (2), se respectă cerințele de audit impuse unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate, iar raportul menționat la articolul 51a alineatul (6) se prezintă autorității de supraveghere a respectivei întreprinderi de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt. (4)   Articolul 51a se aplică mutatis mutandis.

▼M13

Articolul 257

Cerințe de competență profesională și probitate morală pentru persoanele care conduc efectiv un holding de asigurare sau un holding financiar mixt sau care dețin alte funcții-cheie

Statele membre impun persoanelor care conduc efectiv holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt și, dacă este cazul, persoanelor care dețin alte funcții-cheie să respecte cerințele de competență profesională și probitate morală la îndeplinirea obligațiilor care le revin.

Articolul 42 se aplică mutatis mutandis.

▼B

Articolul 258

Măsuri de punere în aplicare

▼M1

(1)  

Dacă întreprinderile de asigurare sau de reasigurare dintr-un grup nu respectă cerințele prevăzute la articolele 218-246 sau în cazul în care cerințele sunt îndeplinite, dar solvabilitatea poate fi totuși pusă în pericol sau în cazul în care tranzacțiile în interiorul grupului sau concentrările riscurilor reprezintă o amenințare la adresa situației financiare a întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare, măsurile necesare pentru a remedia situația cât mai repede posibil sunt adoptate de către:

(a) 

supraveghetorul grupului, în cazul holdingurilor de asigurare și al holdingurilor financiare mixte;

(b) 

autoritățile de supraveghere, în cazul întreprinderilor de asigurare și de reasigurare.

În cazul în care, în situația menționată la primul paragraf litera (a), supraveghetorul grupului nu este una dintre autoritățile de supraveghere din statul membru în care are sediul social holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt, supraveghetorul grupului informează respectivele autorități de supraveghere cu privire la concluziile sale, pentru ca acestea să poată lua măsurile necesare.

În cazul în care, în situația menționată la primul paragraf litera (b), supraveghetorul grupului nu este una dintre autoritățile de supraveghere din statul membru în care are sediul social întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, supraveghetorul grupului informează respectivele autorități de supraveghere cu privire la concluziile sale, pentru ca acestea să poată lua măsurile necesare.

Fără a aduce atingere alineatului (2), statele membre stabilesc măsurile care pot fi luate de către autoritățile lor de supraveghere cu privire la holdingurile de asigurare și la holdingurile financiare mixte.

Autoritățile de supraveghere în cauză, inclusiv supraveghetorul grupului, își coordonează, dacă este cazul, măsurile.

▼M13

(2)   Autorităților de supraveghere li se conferă toate competențele de supraveghere în vederea adoptării de măsuri în legătură cu holdingurile de asigurare și holdingurile financiare mixte, care sunt necesare pentru a se asigura că grupurile cărora li se aplică supravegherea la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) respectă toate cerințele stabilite în prezentul titlu. Aceste competențe includ competențele generale de supraveghere menționate la articolul 34.

Fără a aduce atingere dispozițiilor naționale de drept penal, statele membre impun sancțiuni sau adoptă măsuri în ceea ce privește holdingurile de asigurare și holdingurile financiare mixte care încalcă actele cu putere de lege, alte dispoziții legale și actele administrative adoptate pentru transpunerea prezentului titlu sau în ceea ce privește persoanele care conduc efectiv societățile respective. Autoritățile de supraveghere colaborează strâns pentru a garanta că sancțiunile sau măsurile respective sunt eficace, mai ales atunci când administrația centrală sau sediul principal al unui holding de asigurare sau al unui holding financiar mixt nu se află în statul membru în care se află sediul său central.

▼M13

(2a)   În cazul în care supraveghetorul grupului a hotărât că nu sunt sau nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 213b alineatul (1), holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt este supus măsurilor de supraveghere adecvate pentru asigurarea sau restabilirea, după caz, a continuității și integrității supravegherii la nivel de grup și pentru asigurarea respectării cerințelor prevăzute în prezentul titlu. În cazul unui holding financiar mixt, măsurile de supraveghere țin seama, în special, de efectele asupra conglomeratului financiar în ansamblu, precum și asupra întreprinderilor reglementate afiliate ale acestuia. (2b)  

În sensul alineatelor (1) și (2a) de la prezentul articol, statele membre se asigură că măsurile de supraveghere care pot fi aplicate holdingurilor de asigurare și holdingurilor financiare mixte includ cel puțin următoarele:

(a) 

suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente acțiunilor filialei de asigurare sau de reasigurare deținute de holdingul de asigurare sau de holdingul financiar mixt;

(b) 

emiterea de ordine sau sancțiuni împotriva holdingului de asigurare, a holdingului financiar mixt sau a membrilor organului administrativ, de conducere sau de control al societăților respective;

(c) 

adresarea de instrucțiuni sau de directive către holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt de a transfera acționarilor săi participațiile în filialele sale de asigurare și de reasigurare;

(d) 

desemnarea temporară a altui holding de asigurare, a altui holding financiar mixt sau a altei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare din cadrul grupului drept responsabilă pentru asigurarea respectării cerințelor prevăzute în prezentul titlu;

(e) 

restricționarea sau interzicerea distribuirilor sau a plăților sub formă de dobânzi către acționari;

(f) 

obligarea holdingurilor de asigurare sau a holdingurilor financiare mixte să cesioneze sau să își reducă participațiile în întreprinderile de asigurare sau de reasigurare sau în alte întreprinderi afiliate menționate la articolul 228 alineatul (1);

(g) 

obligarea holdingurilor de asigurare sau a holdingurilor financiare mixte să prezinte un plan privind revenirea, fără întârziere, la conformitate.

Supraveghetorul grupului consultă alte autorități de supraveghere în cauză și EIOPA înainte de a lua oricare dintre măsurile menționate la primul paragraf, în cazul în care măsurile respective afectează întreprinderile care au sediul central în mai multe state membre.

▼M5

(3)   Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru coordonarea măsurilor de punere în aplicare menționate la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol.

Articolul 259

Raportarea de către AEAPO

(1)   AEAPO prezintă un raport anual Parlamentului European în conformitate cu articolul 50 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. (2)  

AEAPO informează, printre altele, cu privire la toate situațiile semnificative și relevante, întâmpinate în activitățile de supraveghere și cu privire la cooperarea dintre supraveghetori în cadrul titlului III, în special în ceea ce privește:

(a) 

procesul de numire a supraveghetorului grupului, numărul de supraveghetori ai grupului și răspândirea lor geografică;

(b) 

modul de lucru al colegiului supraveghetorilor, în special implicarea și angajamentul autorităților de supraveghere în cazul în care acestea nu sunt supraveghetorul grupului.

(3)   În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, AEAPO poate include, de asemenea, principalele concluzii care rezultă din evaluările menționate la articolul 248 alineatul (6), dacă este cazul.

▼B

CAPITOLUL IV

Țări terțe

▼M5

Articolul 260

Întreprinderile-mamă din afara Uniunii: verificarea echivalenței

(1)   În cazul menționat la articolul 213 alineatul (2) litera (c), autoritățile de supraveghere implicate verifică dacă întreprinderile de asigurare și de reasigurare a căror întreprindere-mamă își are sediul central în afara Uniunii fac obiectul unei supravegheri efectuate de către autoritatea de supraveghere a țării terțe, echivalente cu supravegherea la nivel de grup prevăzută la prezentul titlu în cazul întreprinderilor de asigurare și de reasigurare menționate la articolul 213 alineatul (2) literele (a) și (b).

În cazul în care nu s-a adoptat niciun act delegat în conformitate cu alineatul (2), (3) sau (5) de la prezentul articol, verificarea se efectuează de către autoritatea de supraveghere care ar fi supraveghetorul grupului, dacă s-ar aplica criteriile enunțate la articolul 247 alineatul (2) (denumită în continuare „supraveghetor în exercițiu al grupului”), fie la cererea întreprinderii-mamă sau a oricărei întreprinderi de asigurare și de reasigurare autorizate în Uniune, fie din proprie inițiativă. AEAPO îl asistă pe supraveghetorul în exercițiu al grupului în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Înainte de a lua o decizie privind echivalența în cadrul verificării, supraveghetorul în exercițiu al grupului se consultă, asistat de AEAPO, cu celelalte autorități de supraveghere în cauză. Decizia se ia în funcție de criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (2). Supraveghetorul în exercițiu al grupului nu poate lua în ceea ce privește o țară terță o decizie care se află în contradicție cu orice altă decizie luată anterior în legătură cu respectiva țară terță, cu excepția cazului în care este necesar să se țină seama de modificări semnificative aduse regimului de supraveghere stabilit în titlul I și regimului de supraveghere din țara terță respectivă.

În cazul în care autoritățile de supraveghere nu sunt de acord cu decizia luată în conformitate cu al treilea paragraf, acestea pot sesiza AEAPO, solicitându-i asistența în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 în termen de trei luni de la notificarea deciziei de către supraveghetorul în exercițiu al grupului. În această situație, AEAPO poate acționa conform competențelor care îi sunt conferite prin articolul respectiv.

(2)   Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a preciza criteriile care trebuie utilizate pentru a evalua dacă regimul prudențial de supraveghere a grupurilor dintr-o țară terță este echivalent regimului prevăzut la prezentul titlu. (3)   Dacă criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol au fost îndeplinite de o țară terță, Comisia, în conformitate cu articolul 301a și asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, poate adopta acte delegate care să determine dacă regimul prudențial al țării terțe respective este echivalent cu regimul stabilit la prezentul titlu.

Un astfel de act delegat este revizuit în mod regulat pentru a se lua în considerare orice schimbare adusă regimului prudențial de supraveghere a grupurilor stabilit la prezentul titlu și regimului prudențial de supraveghere a grupurilor existent în țara terță și orice altă schimbare de reglementare care poate afecta decizia referitoare la echivalență.

AEAPO publică și actualizează pe site-ul său web o listă a tuturor țărilor terțe menționate la primul paragraf.

(4)   În cazul în care Comisia nu adoptă un act delegat în conformitate cu alineatul (3) sau (5) de la prezentul articol, se aplică articolul 262. (5)  

Prin derogare de la alineatul (3) și chiar dacă criteriile specificate la alineatul (2) nu au fost îndeplinite, Comisia poate adopta, pentru o perioadă limitată, în conformitate cu articolul 301a și asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, acte delegate care să determine dacă regimul prudențial al unei țări terțe aplicat întreprinderilor a căror întreprindere-mamă are sediul central în afara Uniunii la 1 ianuarie 2014 este echivalent temporar cu regimul stabilit la titlul I, dacă țara terță respectivă a îndeplinit cel puțin următoarele criterii:

(a) 

și-a asumat față de Uniune angajamentul de a adapta și de a aplica un regim prudențial care să poată fi considerat echivalent în conformitate cu alineatul (3) înainte de sfârșitul perioadei limitate și de a lua parte la procesul de evaluare a echivalenței;

(b) 

a elaborat un program de lucru pentru a îndeplini angajamentul menționat la litera (a);

(c) 

a alocat resurse suficiente pentru a îndeplini angajamentul menționat la litera (a);

(d) 

are un regim prudențial bazat pe riscuri și stabilește cerințe de solvabilitate cantitative și calitative, precum și cerințe legate de raportarea și transparența în materie de supraveghere și de supravegherea grupurilor;

(e) 

a semnat acorduri scrise de colaborare și schimb de informații confidențiale în materie de supraveghere cu AEAPO și autoritățile de supraveghere, astfel cum se stabilește la articolul 13 alineatul (10);

(f) 

are un sistem de supraveghere independent;

(g) 

a instituit obligații privind secretul profesional pentru toate persoanele care acționează în numele autorităților sale de supraveghere, în special privind schimbul de informații cu AEAPO și cu autoritățile de supraveghere, astfel cum se stabilește la articolul 13 alineatul (10).

Actele delegate privind echivalența temporară țin seama de rapoartele Comisiei elaborate în conformitate cu articolul 177 alineatul (2). Respectivele acte delegate se revizuiesc periodic, pe baza rapoartelor privind progresele înregistrate întocmite de țara terță în cauză, care sunt prezentate Comisiei și evaluate de acestea în fiecare an. AEAPO asistă Comisia în ceea ce privește evaluarea rapoartelor respective privind progresele înregistrate.

AEAPO publică și actualizează pe site-ul său web o listă a tuturor țărilor terțe menționate la primul paragraf.

Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la condițiile stabilite la primul paragraf. Actele delegate se pot referi și la competențele autorităților de supraveghere de a impune cerințe suplimentare de raportare în materie de supraveghere în timpul perioadei de echivalență temporară.

(6)   Perioada limitată menționată la alineatul (5) se încheie la 31 decembrie 2020 sau la data la care, în conformitate cu alineatul (3), regimul prudențial al țării terțe în cauză este considerat echivalent cu regimul stabilit la titlul I, dacă acest fapt are loc înainte de 31 decembrie 2020.

Perioada respectivă poate fi prelungită cu cel mult un an, atunci când AEAPO și Comisia au nevoie de acest interval pentru a realiza evaluarea echivalenței în sensul alineatului (3).

(7)   În cazul în care, în conformitate cu alineatul (5), se adoptă un act delegat care determină că regimul prudențial al unei țări terțe este temporar echivalent, statele membre aplică articolul 261, cu excepția cazului în care există o întreprindere de asigurare sau reasigurare situată într-un stat membru cu un total al bilanțului care depășește totalul bilanțului întreprinderii-mamă situate în afara Uniunii. În această situație, sarcina supraveghetorului grupului este îndeplinită de supraveghetorul în exercițiu al grupului.

▼B

Articolul 261

Întreprindere-mamă din afara Comunității: echivalența

(1)   În cazul unei supravegheri echivalente menționate la articolul 260, statele membre se bazează pe supravegherea echivalentă la nivel de grup realizată de autoritățile de supraveghere din țara terță în conformitate cu alineatul (2). (2)   Articolele 247-258 se aplică prin analogie cooperării cu autoritățile de supraveghere din țările terțe.

▼M1

Articolul 262

Întreprinderi mamă înregistrate într-o țară terță: lipsa echivalenței

▼M13

(1)  

În absența supravegherii echivalente, astfel cum este menționată la articolul 260 sau atunci când un stat membru nu aplică articolul 261 în cazul echivalenței temporare în conformitate cu articolul 260 alineatul (7), statul membru respectiv aplică în cazul întreprinderilor de asigurare și reasigurare care fac parte dintr-un grup în înțelesul articolului 212 și cărora li se aplică supravegherea de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) litera (c), oricare dintre următoarele:

(a) 

articolele 218-235 și articolele 244-258, mutatis mutandis;

(b) 

una dintre metodele stabilite la alineatul (3).

▼M1

Principiile generale și metodele prevăzute la articolele 218-258 se aplică la nivelul holdingului de asigurare, al holdingului financiar mixt, al întreprinderii de asigurare dintr-o țară terță sau al întreprinderii de reasigurare dintr-o țară terță.

Exclusiv în scopul calculării solvabilității grupului, întreprinderea mamă este tratată ca și cum ar fi o întreprindere de asigurare sau de reasigurare supusă condițiilor prevăzute în titlul I capitolul VI secțiunea 3 subsecțiunile 1, 2 și 3, în ceea ce privește fondurile proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate, și oricăreia dintre următoarele:

(a) 

o cerință de capital de solvabilitate determinată în conformitate cu principiile menționate la articolul 226 în cazul unui holding de asigurare sau al unui holding financiar mixt;

(b) 

o cerință de capital de solvabilitate determinată în conformitate cu principiile menționate la articolul 227 în cazul unei întreprinderi de asigurare dintr-o țară terță sau al unei întreprinderi de reasigurare dintr-o țară terță.

▼M13

(2)   Statele membre permit autorităților lor de supraveghere să aplice alte metode care asigură o supraveghere adecvată a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care fac parte dintr-un grup în înțelesul articolului 212 și cărora li se aplică supravegherea la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) litera (c). Respectivele metode se aprobă de către supraveghetorul grupului, identificat în conformitate cu articolul 247, după consultarea celorlalte autorități de supraveghere în cauză.

Metodele menționate la primul paragraf trebuie să permită atingerea obiectivelor supravegherii la nivel de grup, astfel cum sunt specificate în prezentul titlu. Aceste obiective includ următoarele:

(a) 

menținerea alocării capitalului și a componenței fondurilor proprii ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare și prevenirea creării semnificative de capital intragrup, în cazul în care respectiva creare de capital intragrup este finanțată de către întreprinderea-mamă din încasările din datorii sau alte instrumente financiare care nu îndeplinesc criteriile pentru a fi considerate elemente ale fondurilor proprii;

(b) 

evaluarea și monitorizarea riscurilor care prezentate de întreprinderi atât din interiorul, cât și din afara Uniunii și limitarea riscului de contagiune de la respectivele întreprinderi și alte întreprinderi nereglementate la întreprinderile de asigurare și de reasigurare din cadrul grupului și la subgrupul a cărui întreprindere-mamă de cel mai înalt rang este o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, un holding de asigurare sau un holding financiar mixt cu sediul central în Uniune, astfel cum se menționează la articolul 215, în cazul în care există un astfel de subgrup.

Metodele menționate la primul paragraf se justifică în mod corespunzător, se documentează și se notifică celorlalte autorități de supraveghere în cauză, EIOPA și Comisiei.

▼M13

(3)  

În sensul alineatului (2) de la prezentul articol, autoritățile de supraveghere în cauză pot, în special, să aplice una sau mai multe dintre următoarele metode întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, holdingurilor de asigurare și holdingurilor financiare mixte care fac parte dintr-un grup care face obiectul supravegherii la nivel de grup în conformitate cu articolul 213 alineatul (2) litera (c):

(a) 

desemnarea unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care să fie responsabilă cu respectarea cerințelor prevăzute în prezentul titlu, în cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare care fac parte din grup nu au o întreprindere-mamă comună în Uniune;

(b) 

impunerea înființării unui holding de asigurare cu sediul central în Uniune sau a unui holding financiar mixt cu sediul central în Uniune, în cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare care fac parte din grup nu au o întreprindere-mamă comună în Uniune, și aplicarea prezentului titlu în cazul întreprinderilor de asigurare și de reasigurare din grupul condus de respectivul holding de asigurare sau holding financiar mixt;

(c) 

în cazul în care mai multe întreprinderi de asigurare și de reasigurare care fac parte din grup formează un subgrup a cărui întreprindere-mamă are sediul central în Uniune, pe lângă aplicarea prezentului titlu în cazul acestui subgrup, adoptarea de măsuri suplimentare sau impunerea de cerințe suplimentare, inclusiv cerințele menționate la literele (d), (e) și (f) de la prezentul paragraf și supravegherea consolidată a concentrării riscurilor în înțelesul articolului 244 și a tranzacțiilor intragrup în înțelesul articolului 245, cu scopul atingerii obiectivului menționat la alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) de la prezentul articol;

(d) 

impunerea cerinței ca membrii organului administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang din Uniune să fie independenți față de întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang din afara Uniunii;

(e) 

interzicerea, limitarea, restricționarea, monitorizarea sau impunerea notificării prealabile a tranzacțiilor, inclusiv a distribuirilor de dividende și a principalului aferent datoriilor subordonate, în cazul în care astfel de tranzacții constituie sau ar putea pune în pericol poziția financiară sau solvabilitatea întreprinderilor de asigurare și de reasigurare din cadrul grupului și implică, pe de o parte, o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, un holding de asigurare cu sediul central în Uniune sau un holding financiar mixt cu sediul central în Uniune și, pe de altă parte, o întreprindere care aparține grupului și care are sediul central în afara Uniunii; în cazul în care supraveghetorul grupului din Uniune nu este una dintre autoritățile de supraveghere din statul membru în care are sediul central o întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată, supraveghetorul grupului din Uniune informează respectivele autorități de supraveghere cu privire la constatările sale, pentru ca autoritățile în cauză să poată lua măsurile corespunzătoare;

(f) 

solicitarea de informații privind solvabilitatea și poziția financiară, profilul de risc și limitele de toleranță la risc ale întreprinderilor-mamă care au sediul central în afara Uniunii, inclusiv, după caz, rapoarte cu privire la aceste subiecte, care sunt prezentate organului administrativ, de conducere sau de control ori autorităților de supraveghere ale respectivelor întreprinderi-mamă din țări terțe.

▼B

Articolul 263

Întreprinderi-mamă din afara Comunității: niveluri

▼M1

În cazul în care întreprinderea mamă menționată la articolul 260 este ea însăși filiala unui holding de asigurare sau a unui holding financiar mixt cu sediul social într-o țară terță sau a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță, statele membre aplică verificarea prevăzută la articolul 260 numai la nivelul principalei întreprinderi mamă care este un holding de asigurare dintr-o țară terță, un holding financiar mixt dintr-o țară terță, o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță sau o întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță.

Cu toate acestea, în lipsa unei supravegheri echivalente în sensul dispozițiilor de la articolul 260, autoritățile de supraveghere pot decide să realizeze o nouă verificare la un nivel inferior, la care se află o întreprindere mamă a unor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, fie că este vorba despre un holding de asigurare dintr-o țară terță, de un holding financiar mixt dintr-o țară terță, de o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță sau de o întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță.

▼B

Într-un astfel de caz, autoritatea de supraveghere menționată la articolul 260 alineatul (1) al doilea paragraf explică grupului decizia sa.

Articolul 262 se aplică prin analogie.

Articolul 264

Cooperarea cu autoritățile de supraveghere din țările terțe

(1)  

Comisia poate prezenta propuneri Consiliului în vederea negocierii unor acorduri cu una sau mai multe țări terțe privind modalitățile de efectuare a supravegherii la nivel de grup în ceea ce privește:

(a) 

întreprinderile de asigurare sau de reasigurare având ca întreprinderi participative întreprinderile definite la articolul 213 al căror sediu central se află într-o țară terță; și

(b) 

întreprinderile de asigurare dintr-o țară terță sau întreprinderile de reasigurare dintr-o țară terță având ca întreprinderi participative întreprinderile definite la articolul 213, al căror sediu central se află în Comunitate.

(2)  

Acordurile prevăzute la alineatul (1) vizează, în special, să asigure:

(a) 

că autoritățile de supraveghere din statele membre pot obține informațiile necesare pentru supravegherea la nivel de grup a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare al căror sediu central se află în Comunitate și care au filiale sau dețin participații în întreprinderi stabilite în afara Comunității; și

(b) 

că autoritățile de supraveghere din țările terțe pot obține informațiile necesare pentru supravegherea la nivel de grup a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare din țări terțe al căror sediu central se află pe teritoriile acestora și care au filiale sau dețin participații în întreprinderi dintr-unul sau mai multe state membre.

(3)   Fără a aduce atingere articolului 300 alineatele (1) și (2) din tratat, Comisia, sprijinită de Comitetul european pentru asigurări și pensii ocupaționale, examinează rezultatul negocierilor prevăzute la alineatul (1).

CAPITOLUL V

Holdingurile mixte de asigurare

Articolul 265

Tranzacțiile intragrup

(1)   Statele membre se asigură că, în cazul în care întreprinderea-mamă a uneia sau mai multor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare este un holding mixt de asigurare, autoritățile de supraveghere responsabile de supravegherea acestor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare efectuează o supraveghere generală a tranzacțiilor dintre aceste întreprinderi de asigurare sau de reasigurare și holdingul mixt de asigurare și întreprinderile afiliate acesteia.

▼M13

(1a)   Statele membre se asigură în special că, în cazul în care întreprinderea-mamă a uneia sau mai multor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare este o instituție de credit, o firmă de investiții, o instituție financiară, o societate de administrare a OPCVM, AFIA, o instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale sau o întreprindere nereglementată care desfășoară una sau mai multe dintre activitățile menționate în anexa I la Directiva 2013/36/UE, respectivele activități constituind o parte semnificativă a ansamblului activității sale, autoritățile de supraveghere responsabile cu supravegherea respectivelor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare exercită o supraveghere generală asupra tranzacțiilor dintre respectivele întreprinderi de asigurare sau de reasigurare și întreprinderea-mamă și întreprinderile afiliate ale acesteia.

▼B

(2)   Articolele 245, 249-255 și 258 se aplică prin analogie.

Articolul 266

Cooperarea cu țările terțe

În ceea ce privește cooperarea cu țările terțe, articolul 264 se aplică prin analogie.

TITLUL IV

REORGANIZAREA ȘI LICHIDAREA ÎNTREPRINDERILOR DE ASIGURARE

CAPITOLUL I

Domeniul de aplicare și definiții

Articolul 267

Domeniul de aplicare al prezentului titlu

Prezentul titlu se aplică măsurilor de reorganizare și procedurilor de lichidare în ceea ce privește următoarele:

(a) 

întreprinderile de asigurare;

(b) 

sucursalele situate pe teritoriul Comunității ale întreprinderilor de asigurare din țări terțe.

▼M13

În sensul Directivei (UE) 2025/1, în cazul aplicării instrumentelor de rezoluție menționate la articolul 26 alineatul (3) din directiva respectivă și al exercitării competențelor de rezoluție menționate în titlul III capitolul IV din directiva respectivă, dispozițiile capitolelor I, II și IV din prezentul titlu se aplică întreprinderilor de reasigurare și entităților menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (b)-(e) din directiva respectivă.

Articolele 270 și 272 din prezenta directivă nu se aplică în cazul în care se aplică articolul 63 din Directiva (UE) 2025/1.

▼B

Articolul 268

Definiții

1.  

În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiții:

▼M13

(a) 

„autorități competente” înseamnă fie autoritățile administrative sau judiciare ale statelor membre care sunt competente pentru măsurile de reorganizare sau pentru procedurile de lichidare, fie o autoritate de rezoluție, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 12 din Directiva (UE) 2025/1 în ceea ce privește măsurile de reorganizare luate în temeiul directivei menționate;

▼B

(b) 

„sucursală” înseamnă o prezență permanentă a unei întreprinderi de asigurare pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul membru de origine, care desfășoară activități de asigurare;

▼M13

(c) 

„măsuri de reorganizare” înseamnă măsuri care implică orice intervenție din partea autorităților competente, care sunt destinate să mențină sau să restabilească situația financiară a unei întreprinderi de asigurare și care afectează drepturile preexistente ale părților, altele decât întreprinderea de asigurare însăși, inclusiv suspendarea plăților, impunerea anumitor măsuri sau reducerea creanțelor, aplicarea instrumentelor de rezoluție menționate la articolul 26 alineatul (3) din Directiva (UE) 2025/1 și exercitarea competențelor de rezoluție menționate în titlul III capitolul IV din directiva respectivă.

▼B

(d) 

„proceduri de lichidare” înseamnă proceduri colective care implică realizarea activelor unei întreprinderi de asigurare și distribuirea profiturilor între creditori, acționari și asociați, după caz, care implică în mod necesar orice intervenție din partea autorităților competente, inclusiv în cazul în care procedurile colective sunt încheiate printr-un concordat sau altă măsură analoagă, în care se bazează sau nu pe insolvabilitate sau sunt voluntare sau obligatorii;

(e) 

„administrator” înseamnă o persoană sau un organism desemnat de către autoritățile competente în vederea gestionării măsurilor de reorganizare;

(f) 

„lichidator” înseamnă o persoană sau un organism desemnat de către autoritățile competente sau de către organele de conducere ale unei întreprinderi de asigurare, în vederea gestionării unor proceduri de lichidare;

(g) 

„creanță de asigurare” înseamnă orice sumă care este datorată de către întreprinderea de asigurare unor asigurați, deținători de polițe de asigurare, beneficiari sau oricărei părți vătămate având drept direct de acțiune împotriva întreprinderii de asigurare și care rezultă dintr-un contract de asigurare sau din orice operațiune prevăzută la articolul 2 alineatul (3) literele (b) și (c) din activitatea de asigurare directă, inclusiv o sumă rezervată pentru persoanele respective, în cazul în care unele elemente ale datoriei nu sunt încă cunoscute.

Prima datorată de către întreprinderea de asigurare rezultată din neîncheierea sau anularea unui contract de asigurare sau a unei operațiuni menționată la primul paragraf litera (g), în conformitate cu legea aplicabilă pentru astfel de contract sau operațiune înaintea deschiderii procedurilor de lichidare, se consideră de asemenea ca fiind creanță de asigurare.

2.  

În scopul aplicării prezentului titlu măsurilor de reorganizare și procedurilor de lichidare privind o sucursală situată într-un stat membru a unei întreprinderi de asigurare dintr-o țară terță se aplică următoarele definiții:

(a) 

„stat membru de origine” înseamnă statul membru în care sucursala a primit autorizația în conformitate cu articolele 145-149;

(b) 

„autorități de supraveghere” înseamnă autoritățile de supraveghere ale statului membru de origine;

(c) 

„autorități competente” înseamnă autoritățile competente ale statului membru de origine.

CAPITOLUL II

Măsuri de reorganizare

Articolul 269

Adoptarea măsurilor de reorganizare – Legea aplicabilă

(1)   Numai autoritățile competente din statul membru de origine sunt abilitate să decidă aplicarea măsurilor de reorganizare în ceea ce privește o întreprindere de asigurare, inclusiv sucursalele sale. (2)   Măsurile de reorganizare nu împiedică deschiderea unei proceduri de lichidare de către statul membru de origine. (3)   Măsurile de reorganizare sunt reglementate de actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile aplicabile în statul membru de origine, cu excepția unei dispoziții contrare prevăzute la articolele 285-292. (4)   Măsurile de reorganizare luate în conformitate cu legislația statului membru de origine au efect în întreaga Comunitate fără alte formalități, inclusiv în ceea ce privește terții din alte state membre, chiar dacă legislația acelor state membre nu prevede astfel de măsuri de reorganizare sau subordonează aplicarea lor unor condiții care nu sunt îndeplinite. (5)   Măsurile de reorganizare au efect în întreaga Comunitate din momentul în care acestea au efect în statul membru de origine.

Articolul 270

Informarea autorităților de supraveghere

Autoritățile competente din statul membru de origine informează de urgență autoritățile de supraveghere din statul membru respectiv cu privire la decizia lor privind orice măsură de reorganizare, dacă se poate, înainte de adoptarea unei astfel de măsuri sau imediat după aceea.

Autoritățile de supraveghere din statul membru de origine informează de urgență autoritățile de supraveghere din toate celelalte state membre cu privire la decizia de a adopta măsuri de reorganizare, inclusiv efectele concrete posibile ale unor astfel de măsuri.

Articolul 271

Publicarea deciziilor privind măsurile de reorganizare

(1)  

Când este posibil un apel în statul membru de origine împotriva unei măsuri de reorganizare, autoritățile competente din statul membru de origine, administratorul sau orice persoană abilitată să facă acest lucru în statul membru de origine face publică decizia sa cu privire la o măsură de reorganizare în conformitate cu procedurile de publicare prevăzute în statul membru de origine și, în plus, publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cât mai repede posibil un extras din documentul de stabilire a măsurii de reorganizare.

Autoritățile de supraveghere ale celorlalte state membre care au fost informate cu privire la decizia privind măsura de reorganizare, în conformitate cu articolul 270, pot asigura publicarea unei astfel de decizii pe propriul teritoriu în modul pe care îl consideră adecvat.

(2)   Publicarea prevăzută la alineatul (1) menționează autoritatea competentă din statul membru de origine, legea aplicabilă prevăzută la articolul 269 alineatul (3) și lichidatorul desemnat, dacă există. Publicarea se efectuează în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru în care este publicată informația. (3)   Măsurile de reorganizare se aplică indiferent de dispozițiile privind publicarea stabilite la alineatele (1) și (2) și au efect în ceea ce privește creditorii, numai în cazul în care autoritățile competente ale statului membru de origine sau legislația statului membru respectiv nu prevăd altfel. (4)  

În cazul în care măsurile de reorganizare afectează exclusiv drepturile acționarilor, asociaților sau angajaților unei întreprinderi de asigurare, considerați ca atare, alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică, cu excepția cazului în care legea aplicabilă măsurilor de reorganizare prevede altfel.

Autoritățile competente stabilesc modul în care părțile menționate la primul paragraf trebuie să fie informate în conformitate cu legislația aplicabilă.

Articolul 272

Informarea creditorilor cunoscuți – Dreptul de a prezenta creanțe

(1)   În cazul în care legislația statului membru de origine solicită prezentarea unei creanțe în vederea recunoașterii sale sau prevede notificarea obligatorie a măsurii de reorganizare creditorilor care își au reședința obișnuită, domiciliul sau sediul central în statul respectiv, autoritățile competente din statul membru de origine sau administratorul informează de asemenea creditorii cunoscuți care au reședința obișnuită, domiciliul sau sediul central în alt stat membru, în conformitate cu articolul 281 și cu articolul 283 alineatul (1). (2)   În cazul în care legislația statului membru de origine prevede dreptul creditorilor, care își au reședința obișnuită, domiciliul sau sediul central în statul membru respectiv, de a prezenta creanțe sau de a prezenta observații privind creanțele lor, creditorii care își au reședința obișnuită, domiciliul sau sediul central în alt stat membru au același drept în conformitate cu articolele 282 și 283 alineatul (2).

CAPITOLUL III

Proceduri de lichidare

Articolul 273

Deschiderea procedurii de lichidare Informarea autorităților de supraveghere

(1)   Numai autoritățile competente ale statului membru de origine sunt abilitate să ia o decizie privind deschiderea procedurii de lichidare în ceea ce privește o întreprindere de asigurare, inclusiv sucursalele sale din alte state membre. Prezenta decizie se poate adopta în absența sau în urma adoptării măsurilor de reorganizare. (2)   O decizie privind deschiderea procedurii de lichidare în ceea ce privește o întreprindere de asigurare, inclusiv sucursalele sale din alte state membre, adoptată în conformitate cu legislația statului membru de origine este recunoscută, fără o altă formalitate, pe întregul teritoriu comunitar și are efect în întreaga Comunitate, de îndată ce decizia are efect în statul membru în care se deschide procedura. (3)  

Autoritățile competente din statul membru de origine informează de urgență autoritățile de supraveghere din respectivul stat membru cu privire la decizia de a deschide o procedură de lichidare, dacă se poate, înainte de deschiderea procedurii sau, în caz contrar, imediat după aceea.

Autoritățile de supraveghere ale statului membru de origine informează de urgență autoritățile de supraveghere din toate celelalte state membre despre decizia de a deschide procedura de lichidare, inclusiv efectele concrete posibile ale unei astfel de proceduri.

Articolul 274

Legea aplicabilă

(1)   Decizia de a deschide procedurile de lichidare în ceea ce privește o întreprindere de asigurare, procedurile de lichidare și efectele lor sunt reglementate de legislația aplicabilă în statul membru de origine, cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute la articolele 285-292. (2)  

Legislația statului membru de origine determină cel puțin următoarele:

(a) 

bunurile care fac obiectul reorganizării și regimul bunurilor dobândite de către întreprinderea de asigurare sau a căror proprietate i-a fost transferată după deschiderea procedurii de lichidare;

(b) 

atribuțiile respective ale întreprinderii de asigurare și ale lichidatorului;

(c) 

condițiile în care poate fi invocată o compensare;

(d) 

efectele procedurii de lichidare asupra contractelor actuale, la care întreprinderea de asigurare este parte;

(e) 

efectele procedurii de lichidare asupra acțiunilor creditorilor individuali, cu excepția unui proces în curs menționat la articolul 292;

(f) 

creanțele care urmează să fie prezentate în pasivul întreprinderii de asigurare și regimul creanțelor rezultate în urma deschiderii procedurii de lichidare;

(g) 

normele care reglementează prezentarea, verificarea și admiterea creanțelor;

(h) 

normele care reglementează distribuirea profiturilor din realizarea bunurilor, clasificarea creanțelor și drepturile creditorilor care au obținut o satisfacție parțială după deschiderea procedurii de lichidare pe baza unui drept real sau printr-o compensare;

(i) 

condițiile și efectele încheierii procedurii de lichidare, în special prin concordat;

(j) 

drepturile creditorilor după încheierea procedurii de lichidare;

(k) 

partea care trebuie să suporte costul și cheltuielile rezultate din procedurile de lichidare; și

(l) 

normele privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor juridice prejudiciabile tuturor creditorilor.

Articolul 275

Regimul creanțelor de asigurare

(1)  

Statele membre se asigură că creanțele de asigurare au prioritate față de alte creanțe asupra întreprinderii de asigurare, în modul sau în modurile următoare:

(a) 

în ceea ce privește activele reprezentând rezerve tehnice, creanțele de asigurare au prioritate absolută față de alte creanțe asupra întreprinderii de asigurare; și/sau

(b) 

în ceea ce privește totalitatea activelor întreprinderii de asigurare, creanțele de asigurare au prioritate față de orice altă creanță asupra întreprinderii de asigurare cu singura excepție a:

(i) 

creanțelor angajaților rezultate din contractele de muncă și relațiile de muncă;

(ii) 

creanțelor deținute de organismele publice privind impozitele;

(iii) 

creanțelor deținute de sistemele de asigurare socială;

(iv) 

creanțelor pe activele subordonate drepturilor reale.

(2)   Fără să aducă atingere alineatului (1), statele membre pot prevedea ca totalitatea sau o parte din cheltuielile rezultate din procedura de lichidare, în conformitate cu legislația lor națională, să aibă prioritate față de creanțele de asigurare. (3)   Statele membre care au ales opțiunea prevăzută la alineatul (1) litera (a) solicită întreprinderilor de asigurare să creeze și să țină la zi un registru special în conformitate cu articolul 276.

Articolul 276

Registrul special

(1)   Fiecare întreprindere de asigurare ține la sediul ei central un registru special al activelor folosite pentru a acoperi rezervele tehnice calculate și plasate în conformitate cu legislația statului membru de origine. (2)  

În cazul în care o întreprindere de asigurare desfășoară atât activități de asigurare de viață, cât și de asigurare generală, aceasta ține la sediul ei central registre separate pentru fiecare tip de activitate.

Cu toate acestea, în cazul în care statul membru autorizează întreprinderile de asigurare să desfășoare activități de asigurare de viață și să acopere riscurile enumerate la clasele 1 și 2 din anexa I partea A, acesta poate prevedea că acele întreprinderi de asigurare trebuie să țină un registru unic pentru totalitatea activităților lor.

(3)   În orice moment, valoarea totală a activelor înscrise, evaluate în conformitate cu legislația aplicabilă în statul membru de origine, trebuie să fie cel puțin egală cu valoarea rezervelor tehnice. (4)   În cazul în care un activ înscris în registru este supus unui drept real în favoarea unui creditor sau a unui terț, cu rezultatul că se face indisponibilă pentru acoperirea angajamentelor o parte din valoarea activului, această situație se înscrie în registru, iar suma indisponibilă nu se include în valoarea totală menționată la alineatul (3). (5)  

Tratamentul unui activ în cazul lichidării întreprinderii de asigurare, în cadrul opțiunii prevăzute la articolul 275 alineatul (1) litera (a), se determină de către legislația statului membru de origine, cu excepția cazului în care articolele 286, 287 sau 288 se aplică respectivului activ în cazul în care:

(a) 

activul utilizat pentru a acoperi rezervele tehnice este supus unui drept real în favoarea unui creditor sau a unui terț, fără a îndeplini condițiile stabilite la alineatul (4);

(b) 

un astfel de activ este supus unei rezerve de proprietate în favoarea unui creditor sau a unui terț; sau

(c) 

un creditor are dreptul de a cere compensarea creanței sale cu creanța întreprinderii de asigurare.

(6)  

Odată ce procedurile de lichidare au fost deschise, compoziția activelor înscrise în registru în conformitate cu alineatele (1)-(5) nu trebuie să se repună în cauză și nu se poate opera nicio modificare în registre, cu excepția corectării erorilor pur materiale, decât având autorizația autorității competente.

Cu toate acestea, lichidatorii trebuie să adauge activelor respective produsul lor financiar, precum și valoarea primelor pure încasate în clasa de asigurare în cauză între deschiderea procedurii de lichidare și plata creanțelor de asigurare sau până la efectuarea unui transfer de portofoliu.

(7)   În cazul în care produsul realizării unor active este mai mic decât valoarea lor estimată în registre, lichidatorii furnizează o justificare privind acest lucru autorităților de supraveghere ale statului membru de origine.

Articolul 277

Subrogarea la un sistem de garantare

Statul membru de origine poate prevedea că, în cazul în care drepturile creditorilor de asigurare au fost subrogate unei scheme de garantare stabilite în statul membru respectiv, creanțele deținute de schema respectivă nu beneficiază de dispozițiile articolului 275 alineatul (1).

Articolul 278

Reprezentarea creanțelor preferențiale prin active

Statele membre care aleg opțiunea prevăzută la articolul 275 alineatul (1) litera (b) solicită fiecărei întreprinderi de asigurare să se asigure că creanțele care pot avea prioritate față de creanțele de asigurare în temeiul articolului 275 alineatul (1) litera (b) și care sunt înregistrate în conturile întreprinderii de asigurare sunt reprezentate, în orice moment și independent de o eventuală lichidare, prin active.

Articolul 279

Retragerea autorizației

(1)   În cazul în care se decide deschiderea procedurii de lichidare a unei întreprinderi de asigurare, autorizația întreprinderii respective este retrasă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 144, cu excepția necesităților prevăzute la alineatul (2). (2)  

Retragerea autorizației în conformitate cu alineatul (1) nu împiedică lichidatorul sau orice altă persoană desemnată în acest sens de către autoritățile competente să desfășoare unele dintre activitățile întreprinderii de asigurare, în măsura în care acest lucru este necesar sau adecvat în scopul lichidării.

Statul membru de origine poate prevedea ca astfel de activități să se desfășoare cu acordul și sub supravegherea autorităților de supraveghere ale statului membru respectiv.

Articolul 280

Publicarea deciziilor privind procedurile de lichidare

(1)  

Autoritatea competentă, lichidatorul sau orice altă persoană desemnată în acest scop de către autoritatea competentă publică decizia de a deschide procedura de lichidare, în conformitate cu modalitățile prevăzute în statul membru de origine în materie de publicare și de asemenea publică un extras din decizia de lichidare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Autoritățile de supraveghere din toate celelalte state membre care au fost informate cu privire la decizia de a deschide procedura de lichidare în conformitate cu articolul 273 alineatul (3) pot asigura publicarea unei astfel de decizii pe teritoriile lor în modul pe care îl consideră adecvat.

(2)   Publicarea prevăzută la alineatul (1) menționează autoritatea competentă a statului membru de origine, legea aplicabilă și lichidatorul desemnat. Publicarea se face în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care se publică informația.

Articolul 281

Informarea creditorilor cunoscuți

(1)   În cazul în care se deschide o procedură de lichidare, autoritățile competente din statul membru de origine, lichidatorul sau orice persoană desemnată în acel scop de către autoritățile competente informează fără întârziere și individual printr-o notificare scrisă fiecare creditor cunoscut care are reședința obișnuită, domiciliul sau sediul central în alt stat membru. (2)  

Notificarea menționată la alineatul (1) prezintă termenele, sancțiunile prevăzute în ceea ce privește acele termene, organismul sau autoritatea abilitată să accepte prezentarea creanțelor sau observațiile referitoare la creanțe și la orice alte măsuri.

Notificarea indică, de asemenea, dacă creditorii, ale căror creanțe sunt garantate preferențial sau cu garanții reale, trebuie să își prezinte creanțele.

În cazul creanțelor de asigurare, notificarea indică în plus efectele generale ale procedurii de lichidare privind contractele de asigurare, în special, data la care contractele de asigurare sau operațiunile vor înceta să aibă efect și drepturile și îndatoririle persoanelor asigurate în ceea ce privește contractul sau operațiunea.

Articolul 282

Dreptul de a prezenta creanțe

(1)   Orice creditor, inclusiv autoritățile publice ale statului membru, a cărui reședință obișnuită, domiciliu sau sediu central este situat într-un stat membru, altul decât statul membru de origine, are dreptul de a prezenta creanțe sau de a prezenta observații scrise referitoare la creanțe. (2)   Creanțele tuturor creditorilor menționați la alineatul (1) beneficiază de aceeași tratare și de același rang ca și creanțele de natură echivalentă care pot fi prezentate de creditori care au reședința obișnuită, domiciliul sau sediul central în statul membru de origine. Autoritățile competente intervin, așadar, fără discriminare la nivelul Uniunii Europene. (3)  

Cu excepția cazurilor în care legea statului membru de origine prevede altfel, un creditor trimite autorității competente copii ale oricăror documente justificative și indică:

(a) 

natura și valoarea creanței;

(b) 

data apariției creanței;

(c) 

dacă revendică un privilegiu, o garanție reală sau o rezervă de proprietate în ceea ce privește creanța;

(d) 

dacă este cazul, care sunt bunurile acoperite de asigurarea sa.

Nu trebuie să se indice prioritatea acordată creanțelor de asigurare în conformitate cu articolul 275.

Articolul 283

Regimul lingvistic și formatul

(1)  

Informațiile din notificarea menționată la articolul 281 alineatul (1) se comunică în limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale statului membru de origine.

În acest scop se folosește un formular având unul dintre următoarele titluri în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene:

(a) 

„Invitație de a prezenta o creanță; termene ce trebuie respectate”; sau

(b) 

în cazul în care legea statului membru de origine prevede prezentarea observațiilor referitoare la creanțe, „Invitație de a prezenta observații referitoare la o creanță; termene care trebuie respectate”.

În orice caz, în cazul în care un creditor cunoscut deține o creanță de asigurare, informațiile din notificarea menționată la articolul 281 alineatul (1) se comunică în limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale statelor membre în care creditorul își are reședința obișnuită, domiciliul sau sediul central.

(2)  

Creditorii care au reședința obișnuită, domiciliul sau sediul central într-un stat membru, altul decât statul membru de origine, își pot prezenta creanțele sau prezenta observațiile referitoare la creanțe în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale acelui alt stat membru.

Oricum, în acest caz prezentarea creanțelor lor sau prezentarea observațiilor referitoare la creanțele lor poartă titlul „Prezentarea creanței” sau „Prezentarea observațiilor referitoare la creanțe”, după caz, în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru de origine.

Articolul 284

Informarea regulată a creditorilor

(1)   Lichidatorii informează cu regularitate creditorii, într-o formă adecvată, cu privire la evoluția lichidării. (2)   Autoritățile de supraveghere ale statelor membre pot solicita informații privind evoluția procedurii de lichidare de la autoritățile de supraveghere ale statului membru de origine.

CAPITOLUL IV

Dispoziții comune

Articolul 285

Efectele asupra anumitor contracte și drepturi

Prin derogare de la articolele 269 și 274, efectele adoptării măsurilor de reorganizare sau ale deschiderii unei proceduri de lichidare sunt reglementate după cum urmează:

(a) 

în cazul contractelor de muncă și al raporturilor de muncă, numai de către legea statului membru aplicabilă contractului de muncă sau raporturilor de muncă;

(b) 

în cazul contractelor care oferă dreptul de a folosi sau a dobândi o proprietate imobiliară, numai de către legea statului membru pe teritoriul căruia este situată proprietatea imobiliară; și

(c) 

în cazul drepturilor întreprinderii de asigurare privind o proprietate imobiliară, o navă sau aeronavă supuse înscrierii într-un registru public, numai de către legea statului membru sub a cărui autoritate se ține registrul.

Articolul 286

Drepturile reale ale terților

(1)   Adoptarea măsurilor de reorganizare sau deschiderea procedurii de lichidare nu afectează drepturile reale ale creditorilor sau terților în ceea ce privește bunurile corporale sau necorporale, activele mobiliare sau imobiliare – atât bunuri determinate, cât și ansambluri de bunuri nedeterminate a căror compoziție se schimbă din timp în timp – care aparțin întreprinderii de asigurare și care sunt situate pe teritoriul altui stat membru în momentul adoptării acestor măsuri sau deschiderii procedurii. (2)  

Drepturile menționate la alineatul (1) cuprind cel puțin:

(a) 

dreptul de a lichida bunurile sau de a impune lichidarea lor și de a beneficia de profitul sau venitul generat de procedurile de lichidare, în special în temeiul unui gaj sau alunei ipoteci;

(b) 

dreptul exclusiv de a recupera o creanță, în special un drept garantat prin depunerea unui gaj sau prin cesiunea acestei creanțe cu titlu de garanție;

(c) 

dreptul de a revendica bunul sau de a cere restituirea acestuia de la oricine îl posedă sau îl folosește contra voinței titularului de drept;

(d) 

dreptul de a percepe fructele unui bun.

(3)   Dreptul, înscris într-un registru public și opozabil terților, în temeiul căruia se poate obține un drept real în sensul alineatului (1), se consideră un drept real. (4)   Alineatul (1) nu împiedică exercitarea acțiunilor privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea, prevăzute la articolul 274 alineatul (2) litera (l).

Articolul 287

Rezerva de proprietate

(1)   Adoptarea măsurilor de reorganizare sau deschiderea procedurii de lichidare contra unei întreprinderi de asigurare ce cumpără un bun nu afectează drepturile unui vânzător, care sunt bazate pe o rezervă de proprietate în cazul în care, în momentul adoptării unor asemenea măsuri sau deschiderii unei asemenea proceduri, bunul se află pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul membru în care măsurile au fost adoptate sau procedura a fost deschisă. (2)   Adoptarea măsurilor de reorganizare sau deschiderea procedurii de lichidare după livrarea unui bun, contra unei întreprinderi de asigurare ce vinde acel bun nu constituie o cauză de rezoluție sau reziliere a vânzării și nu împiedică achiziția de către cumpărător a proprietății bunului vândut, în cazul în care acest bun se află, în momentul adoptării unor asemenea măsuri sau al deschiderii unei asemenea proceduri, pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul în care măsurile au fost adoptate sau procedura a fost deschisă. (3)   Alineatele (1) și (2) nu împiedică exercitarea acțiunilor privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea, prevăzute la articolul 274 alineatul (2) litera (l).

Articolul 288

Compensarea

(1)   Adoptarea măsurilor de reorganizare sau deschiderea procedurii de lichidare nu afectează dreptul creditorilor de a cere compensarea creanțelor lor cu creanțele întreprinderii de asigurare, în cazul în care o asemenea compensare este permisă de legea aplicabilă pentru creanța întreprinderii de asigurare. (2)   Alineatul (1) nu împiedică exercitarea acțiunilor privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea, prevăzute la articolul 274 alineatul (2) litera (l).

Articolul 289

Piețele reglementate

(1)   Fără să aducă atingere articolului 286, efectele unei măsuri de reorganizare sau ale deschiderii unei proceduri de lichidare asupra drepturilor și obligațiilor participanților la o piață reglementată se află numai sub incidența legii aplicabile pieței respective. (2)   Alineatul (1) nu împiedică exercitarea acțiunilor privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea, prevăzute la articolul 274 alineatul (2) litera (l), care pot fi adoptate pentru a nu ține seama de plățile sau tranzacțiile în conformitate cu legea aplicabilă pieței respective.

Articolul 290

Acte prejudiciabile

Articolul 274 alineatul (2) litera (l) nu se aplică în cazul în care o persoană care a beneficiat de un act juridic care este prejudiciabil tuturor creditorilor aduce dovada că respectivul act se află sub incidența legii altui stat membru decât statul membru de origine și dovada că legea nu permite niciun mijloc de atacare a actului respectiv în acel caz.

Articolul 291

Protecția terților dobânditori

Se aplică legislația următoare, în cazul în care, printr-un act încheiat după adoptarea măsurilor de reorganizare sau deschiderea procedurii de lichidare, o întreprindere de asigurare înstrăinează, cu titlu oneros, oricare dintre următoarele:

(a) 

în cazul bunurilor imobile, se aplică legea statului membru în care este situat bunul imobil;

(b) 

în cazul unei nave sau aeronave supuse înscrierii într-un registru public, se aplică legislația statului membru sub a cărui autoritate se ține registrul;

(c) 

în cazul unor valori mobiliare sau al altor titluri a căror existență sau transfer presupune introducerea într-un registru sau cont stabilit prin lege sau care sunt plasate într-un sistem central de depozite reglementat de legea unui stat membru, se aplică legislația statului membru sub a cărui autoritate se ține registrul, contul sau sistemul.

Articolul 292

Procese în curs

Efectele măsurilor de reorganizare sau ale procedurii de lichidare asupra unui proces în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată întreprinderea de asigurare sunt reglementate exclusiv de legea statului membru în care procesul este în curs.

Articolul 293

Administratorii și lichidatorii

(1)  

Desemnarea administratorului sau a lichidatorului se stabilește printr-o copie legalizată a originalului deciziei de desemnare sau prin orice alt certificat emis de autoritățile competente ale statului membru de origine.

Statul membru pe al cărui teritoriu administratorul sau lichidatorul dorește să funcționeze poate solicita o traducere în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru respectiv. Nu este necesară autentificarea oficială a respectivei traduceri și nicio altă formalitate similară.

(2)  

Administratorii și lichidatorii sunt abilitați să exercite pe teritoriul tuturor statelor membre toate competențele pe care au fost abilitați să le exercite în statul membru de origine.

Se pot desemna persoane care să îi asiste sau să îi reprezinte pe administratori sau lichidatori, în conformitate cu legislația statului membru de origine, în desfășurarea măsurilor de reorganizare sau a procedurii de lichidare, mai ales în statele membre gazde și, în special, pentru a ajuta la rezolvarea dificultăților întâmpinate de creditori în statele respective.

(3)  

În exercitarea competențelor lor în conformitate cu legislația statului membru de origine, administratorii sau lichidatorii respectă legea statelor membre pe teritoriul cărora doresc să funcționeze, mai ales în ceea ce privește modalitățile de realizare a bunurilor și informarea salariaților.

Competențele respective nu includ folosirea forței sau dreptul de a hotărî într-un litigiu sau diferend.

Articolul 294

Înscrierea într-un registru public

(1)  

Administratorul, lichidatorul sau orice altă autoritate sau persoană abilitată corespunzător în statul membru de origine poate cere ca o măsură de reorganizare sau decizia de a deschide o procedură de lichidare să se înscrie în orice registru public cu relevanță ținut în celelalte state membre.

Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru prevede o înscriere obligatorie, persoana sau autoritatea menționată în primul paragraf adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura înscrierea respectivă.

(2)   Costurile înscrierii se consideră drept costuri și cheltuieli ale procedurii.

Articolul 295

Secretul profesional

Tuturor persoanelor care trebuie să primească sau să transmită informații în cadrul procedurilor prevăzute la articolele 270, 273 și 296 le revine obligația prevăzută de dispozițiile privind secretul profesional, prevăzută la articolele 64-69, cu excepția autorităților judiciare cărora li se aplică dispozițiile de drept intern în vigoare.

Articolul 296

Tratamentul sucursalelor întreprinderilor de asigurare din țările terțe

În cazul în care o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță are sucursale stabilite în mai mult de un stat membru, fiecare sucursală beneficiază de un tratament independent în ceea ce privește aplicarea prezentului titlu.

Autoritățile competente și autoritățile de supraveghere ale respectivelor state membre depun eforturi pentru a-și coordona acțiunile.

De asemenea, administratorii sau lichidatorii depun eforturi pentru a-și coordona acțiunile.

TITLUL V

ALTE DISPOZIȚII

Articolul 297

Dreptul la calea de atac jurisdicțională

Statele membre se asigură că deciziile adoptate în ceea ce privește o întreprindere de asigurare sau de reasigurare în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative de aplicare a prezentei directive fac obiectul unei căi de atac jurisdicționale.

Articolul 298

Cooperarea între statele membre și Comisie

(1)   Statele membre colaborează între ele în vederea facilitării supravegherii asigurării și reasigurării în Comunitate, precum și a aplicării prezentei directive. (2)   Comisia și autoritățile de supraveghere ale statelor membre colaborează strâns unele cu altele pentru a facilita supravegherea asigurării și reasigurării în Comunitate și pentru a examina orice dificultăți care ar putea apărea în aplicarea prezentei directive. (3)  

Statele membre informează Comisia cu privire la orice dificultăți majore care rezultă din aplicarea prezentei directive.

Comisia și autoritățile de supraveghere din statele membre în cauză examinează aceste dificultăți cât mai repede posibil pentru a găsi soluția adecvată.

Articolul 299

Euro

Ori de câte ori prezenta directivă face referire la euro, contravaloarea în moneda națională ce urmează a fi luată în considerare începând cu data 31 de decembrie a fiecărui an este valoarea care se aplică în ultima zi a lunii octombrie precedente pentru care contravalorile pentru euro sunt disponibile în toate monedele Comunității.

Articolul 300

Revizuirea valorilor exprimate în euro

▼M5

Cuantumurile exprimate în euro în prezenta directivă se revizuiesc din cinci în cinci ani, prin majorarea valorii de bază în euro cu variația procentuală a indicilor armonizați ai prețurilor de consum din toate statele membre publicați de Comisie (Eurostat), începând de la 31 decembrie 2015 până la data revizuirii, și se rotunjesc la un multiplu de 100 000 EUR.

▼B

În cazul în care variația procentuală de la ultima revizuire este mai mică de 5 %, sumele nu se mai revizuiesc.

Comisia publică valorile revizuite în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Valorile revizuite se pun în aplicare de statele membre în termen de 12 luni de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

▼M5

Articolul 301

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de Comitetul european pentru asigurări și pensii ocupaționale instituit prin Decizia 2004/9/CE a Comisiei ( 28 ). Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011. (2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. (3)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 4 din respectivul regulament.

Articolul 301a

Exercitarea delegării

(1)   Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol. (2)   Delegarea de competențe menționată la articolele 17, 31, 35, 37, 50, 56, 75, 86, 92, 97, 99, 109a, 111, 114, 127, 130, 135, 143, 172, 210, 211, 216, 217, 227, 234, 241, 244, 245, 247, 248, 256, 258, 260 și 308b se conferă Comisiei pentru o perioadă de patru ani de la 23 mai 2014.

▼M13

Delegarea de competențe menționată la articolele 29, 105, 105a, 213a, 233b, 256b și 304e îi este conferită Comisiei pentru o perioadă de patru ani de la 28 ianuarie 2025.

▼M13

Delegarea de competențe menționată la primul și la al doilea paragraf se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

Comisia redactează un raport privind competența delegată cel târziu cu șase luni înainte de încheierea fiecărei perioade de patru ani.

▼M13

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolele 17, 29, 31, 35, 37, 50, 56, 75, 86, 92, 97, 99, 105, 105a, 109a, 111, 114, 127, 130, 135, 143, 172, 210, 211, 213a, 216, 217, 227, 233b, 234, 241, 244, 245, 247, 248, 256, 256b, 258, 260, 304e și 308b poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu.

O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

▼M5

(4)   Imediat ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului acest lucru.

▼M13

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 17, 29, 31, 35,, 37, 50, 56, 75, 86, 92, 97, 99, 105, 105a, 109a, 111, 114, 127, 130, 135, 143, 172, 210, 211, 213a, 216, 217, 227, 233b, 234, 241, 244, 245, 247, 248, 256, 256b, 258, 260 sau 308b intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de trei luni de la notificarea Parlamentului European și a Consiliului cu privire la respectivul act sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. (5a)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 304e intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de o lună de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu o lună la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

▼M5

Articolul 301b

Dispoziție privind intrarea în vigoare a standardelor tehnice de reglementare

(1)   Până la 24 mai 2016, Comisia urmează procedura stabilită la articolul 301a atunci când adoptă pentru prima data standardele tehnice de reglementare prevăzute la articolele 50, 58, 75, 86, 92, 97, 111, 135, 143, 244, 245, 248 și 249. Modificările acestor acte delegate sau, după expirarea perioadei de tranziție, noile standarde tehnice de reglementare se adoptă în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. (2)   Delegarea competenței menționată la alineatul (1) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. (3)   Până la 24 mai 2016, AEAPO poate prezenta Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare pentru adaptarea la evoluțiile tehnice de pe piețele financiare a actelor delegate prevăzute la articolele 17, 31, 35, 37, 50, 56, 75, 86, 92, 97, 99, 109a, 111, 114, 127, 130, 135, 143, 172, 210, 211, 216, 217, 227, 234, 241, 244, 245, 247, 248, 256, 258, 260 și 308b.

Proiectele de standarde tehnice de reglementare respective se limitează la aspectele tehnice ale actelor delegate menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

▼B

Articolul 302

Notificări depuse înainte de intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru respectarea articolelor 57-63

Procedura de evaluare aplicată în cazul proiectelor de achiziție pentru care notificările prevăzute la articolul 57 au fost transmise autorităților competente înainte de intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru respectarea articolelor 57-63, se desfășoară în conformitate cu legislația națională a statelor membre în vigoare la data notificării.

▼M6 —————

▼B

Articolul 304

Submodulul „risc aferent devalorizării acțiunilor” în funcție de durată

(1)  

Statele membre pot autoriza întreprinderile de asigurare de viață care oferă:

(a) 

activități de furnizare de pensii ocupaționale în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2003/41/CE sau

(b) 

pensii vărsate în funcție de intrarea la pensie sau intrarea preconizată la pensie în care primele vărsate pentru aceste pensii sunt însoțite de o deducere de impozit acordată deținătorilor de polițe în conformitate cu legislația națională a statului membru care a autorizat întreprinderea;

cu condiția ca

(i) 

toate activele și angajamentele corespunzătoare activității să fie delimitate, gestionate și organizate separat de celelalte activități ale întreprinderilor de asigurări, fără posibilitatea de transfer;

(ii) 

activitățile întreprinderii vizate la literele (a) și (b) cărora li se aplică metoda menționată la prezentul alineat, să nu fie exercitate decât în statul membru în care a fost autorizată întreprinderea, și

(iii) 

durata medie a angajamentelor ce corespund activității întreprinderii să depășească o medie de 12 ani;

să aplice un submodul de „risc aferent devalorizării acțiunilor” al cerinței de capital de solvabilitate, care este calibrat pe baza valorii la risc pentru o anumită perioadă care corespunde cu perioada tipică de deținere a investițiilor în acțiuni pentru respectiva întreprindere, cu un nivel de încredere care oferă deținătorilor de polițe și beneficiarilor un nivel de protecție echivalent cu cel prevăzut la articolul 101 dacă metoda prevăzută la prezentul articol este utilizată doar pentru activele și angajamentele menționate la punctul (i). La calcularea cerinței de capital de solvabilitate, aceste active și angajamente sunt luate în considerare integral la evaluarea efectelor diversificării, fără a aduce atingere necesității de a proteja interesele deținătorilor de polițe și beneficiarilor din alte state membre.

Sub rezerva aprobării de către autoritățile de supraveghere, modalitatea de calcul prevăzută la primul paragraf este utilizată numai dacă solvabilitatea și lichiditatea, precum și strategiile, procesele și procedurile de raportare ale întreprinderii vizate în ceea ce privește gestionarea activelor și pasivelor pot să asigure în permanență că aceasta poate deține investiții în acțiuni pentru o perioadă care corespunde cu perioada tipică de deținere a investițiilor în acțiuni pentru respectiva întreprindere. Întreprinderea trebuie să poată demonstra autorității de supraveghere că această condiție este îndeplinită la nivelul de încredere necesar pentru a asigura deținătorilor de polițe de asigurare și beneficiarilor un nivel de protecție echivalent cu cel prevăzut la articolul 101.

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu revin la aplicarea modalității prevăzute la articolul 105, cu excepția unor circumstanțe bine justificate și sub rezerva aprobării de către autoritățile de supraveghere.

▼M13

(2)   Începând cu 30 ianuarie 2027, întreprinderile de asigurare de viață pot continua să aplice abordarea menționată la alineatul (1) numai în ceea ce privește activele și obligațiile pentru care autoritățile de supraveghere au aprobat aplicarea submodulului „risc aferent devalorizării acțiunilor în funcție de durată” înainte de 30 ianuarie 2027.

▼M12

Articolul 304b

Punerea la dispoziție a informațiilor în punctul unic de acces european

(1)   De la 10 ianuarie 2030, statele membre se asigură că, atunci când publică orice informație menționată la articolul 51 alineatul (1) și la articolul 256 alineatul (1) din prezenta directivă, întreprinderile de asigurare sau reasigurare transmit în același timp informațiile respective organismului de colectare relevant menționat la alineatul (3) de la prezentul articol pentru a fi puse la dispoziție în punctul unic de acces european (ESAP), înființat în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859 al Parlamentului European și al Consiliului ( 29 ).

Statele membre se asigură că informațiile respectă cerințele următoare:

(a) 

sunt prezentate într-un format care permite extragerea de date, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2023/2859, sau, în cazul în care acest lucru este prevăzut de dreptul Uniunii, într-un format prelucrabil automat, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 4 din regulamentul respectiv;

(b) 

sunt însoțite de fiecare dintre următoarele metadate:

(i) 

toate denumirile întreprinderii de asigurare sau reasigurare la care se referă informațiile;

(ii) 

identificatorul entității juridice al întreprinderii de asigurare sau reasigurare, astfel cum este precizat în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/2859;

(iii) 

categoria de dimensiune a întreprinderii de asigurare sau reasigurare, astfel cum este precizată în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (d) din regulamentul respectiv;

(iv) 

tipul de informații, astfel cum sunt clasificate în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (c) din regulamentul respectiv;

(v) 

o mențiune care să indice dacă informațiile conțin date cu caracter personal.

(2)   În sensul alineatului (1) litera (b) punctul (ii), statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare sau reasigurare obțin un identificator al entității juridice. (3)   Până la 9 ianuarie 2030, în scopul punerii la dispoziție în ESAP a informațiilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre numesc cel puțin un organism de colectare, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859, și notifică ESMA în acest sens. (4)   De la 10 ianuarie 2030, informațiile menționate la articolul 25a din prezenta directivă sunt puse la dispoziție în ESAP. În acest scop, EIOPA este organism de colectare, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859. EIOPA extrage aceste informații din informațiile notificate de autoritățile competente în conformitate cu articolul 25a din prezenta directivă cu scopul de a întocmi lista menționată la articolul 25a din prezenta directivă.

Informațiile respectă următoarele cerințe:

(a) 

sunt prezentate într-un format care permite extragerea de date, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2023/2859;

(b) 

sunt însoțite de următoarele metadate:

(i) 

toate denumirile întreprinderii de asigurare sau reasigurare la care se referă informațiile;

(ii) 

dacă este disponibil, identificatorul entității juridice al întreprinderii de asigurare sau reasigurare, astfel cum este precizat în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/2859;

(iii) 

tipul de informații, astfel cum sunt clasificate în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (c) din regulamentul respectiv;

(iv) 

o mențiune care să indice dacă informațiile conțin date cu caracter personal.

(5)   De la 10 ianuarie 2030, statele membre se asigură că informațiile menționate la articolul 271 alineatul (1) și la articolul 280 alineatul (1) din prezenta directivă sunt puse la dispoziție în ESAP. În acest scop, autoritatea competentă este organism de colectare, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859.

Statele membre se asigură că informațiile respectă cerințele următoare:

(a) 

sunt prezentate într-un format care permite extragerea de date, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2023/2859;

(b) 

sunt însoțite de următoarele metadate:

(i) 

toate denumirile întreprinderii de asigurare sau reasigurare la care se referă informațiile;

(ii) 

dacă este disponibil, identificatorul entității juridice al întreprinderii de asigurare sau reasigurare, astfel cum este precizat în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/2859;

(iii) 

tipul de informații, astfel cum sunt clasificate în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (c) din regulamentul respectiv;

(iv) 

o mențiune care să indice dacă informațiile conțin date cu caracter personal.

(6)  

În scopul colectării și gestionării eficiente a informațiilor transmise în conformitate cu alineatul (1), EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza următoarele:

(a) 

orice alte metadate care trebuie să însoțească informațiile;

(b) 

modul de structurare a datelor la nivelul informațiilor prezentate;

(c) 

pentru ce informații este necesar un format prelucrabil automat și, în astfel de cazuri, ce format prelucrabil automat trebuie utilizat.

În sensul literei (c), EIOPA evaluează avantajele și dezavantajele diferitelor formate prelucrabile automat și efectuează teste adecvate în condiții reale de utilizare.

EIOPA prezintă Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de punere în aplicare.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf de la prezentul alineat în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(7)   Dacă este necesar, EIOPA adoptă orientări pentru a se asigura că metadatele transmise în conformitate cu alineatul (6) primul paragraf litera (a) sunt corecte.

▼M13

Articolul 304c

Raport privind riscul legat de durabilitate

(1)   După consultarea CERS și pe baza datelor disponibile și a constatărilor Platformei privind finanțarea durabilă, astfel cum este menționată la articolul 20 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului ( 30 ), și ale ABE, în contextul activității desfășurate de aceasta în temeiul mandatului prevăzut la articolul 501c alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, EIOPA evaluează dacă s-ar justifica un tratament prudențial specific al expunerilor aferente activelor sau activităților asociate în mod substanțial unor obiective de mediu sau sociale. Mai precis, EIOPA evaluează efectele pe care un tratament prudențial specific al expunerilor aferente activelor și activităților asociate în mod substanțial unor obiective de mediu sau sociale sau asociate în mod substanțial unor prejudicii aduse unor astfel de obiective le-ar putea avea asupra protecției deținătorilor de polițe și asupra stabilității financiare în Uniune, inclusiv activele legate de combustibili fosili.

EIOPA prezintă Comisiei un raport privind evaluarea respectivă până la 1 martie 2025. După caz, raportul ia în considerare un posibil tratament prudențial bazat pe risc al expunerilor aferente activelor și activităților asociate în mod substanțial unor obiective de mediu sau sociale sau asociate în mod substanțial unor prejudicii aduse unor astfel de obiective. Raportul este însoțit de o evaluare a impactului respectivului posibil tratament prudențial bazat pe risc al expunerilor în cauză asupra întreprinderilor de asigurare și de reasigurare.

(2)   EIOPA revizuiește cel puțin o dată la cinci ani, în ceea ce privește riscul de catastrofă naturală, domeniul de aplicare și calibrarea parametrilor standard ai submodulului „risc de catastrofă în asigurarea generală” al cerinței de capital de solvabilitate, menționat la articolul 105 alineatul (2) al treilea paragraf litera (b). În scopul acestor revizuiri, EIOPA ține seama de cele mai recente dovezi științifice relevante disponibile în domeniul climei și de relevanța riscurilor în ceea ce privește riscurile subscrise de întreprinderile de asigurare și de reasigurare care utilizează formula standard pentru calcularea submodulului „risc de catastrofă în asigurarea generală” al cerinței de capital de solvabilitate.

Prima revizuire în temeiul primului paragraf se finalizează până la 29 ianuarie 2027.

În cazul în care, în cursul unei revizuiri efectuate în temeiul primului paragraf, EIOPA constată că, din cauza domeniului de aplicare sau a calibrării parametrilor standard ai submodulului „risc de catastrofă în asigurarea generală”, există o discrepanță semnificativă între partea din cerința de capital de solvabilitate referitoare la catastrofe naturale și riscul real de catastrofă naturală cu care se confruntă întreprinderile de asigurare și de reasigurare, EIOPA prezintă Comisiei un aviz privind riscul de catastrofă naturală.

Avizul privind riscul de catastrofă naturală prezentat Comisiei în conformitate cu al treilea paragraf ia în considerare domeniul de aplicare sau calibrarea parametrilor standard ai submodulului „risc de catastrofă în asigurarea generală” al cerinței de capital de solvabilitate, în vederea remedierii discrepanței constatate, și este însoțit de o evaluare a impactului modificărilor propuse asupra întreprinderilor de asigurare și de reasigurare.

(3)   EIOPA evaluează dacă și în ce măsură întreprinderile de asigurare și de reasigurare își evaluează expunerea semnificativă la riscul legat de pierderea biodiversității în cadrul evaluării menționate la articolul 45 alineatul (1). Ulterior, EIOPA evaluează ce măsuri trebuie luate pentru a se asigura că întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin seama în mod corespunzător de riscurile respective. EIOPA prezintă Comisiei un raport cuprinzând constatările sale până la 30 iunie 2025.

ABE, EIOPA și ESMA, prin intermediul comitetului comun menționat la articolul 54 din Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010, elaborează ghiduri pentru a se asigura că consecvența, considerațiile pe termen lung și standardele comune pentru metodologiile de evaluare sunt integrate în testele de stres privind riscurile de mediu, sociale și de guvernanță. Comitetul comun publică aceste ghiduri până la 10 ianuarie 2026. ABE, EIOPA și ESMA analizează, prin intermediul comitetului comun respectiv, modalitățile în care riscurile legate de aspectele sociale și de guvernanță pot fi integrate în testele de stres.

Articolul 304d

Revizuire în ceea ce privește separarea activităților de asigurare de viață și de asigurare generală și a amortizoarelor de capital

(1)   EIOPA evaluează dacă cerința privind separarea activităților de asigurare de viață și de asigurare generală menționată la articolul 73 alineatul (1) este în continuare justificată. În special, EIOPA evaluează efectele menținerii și efectele potențiale ale ridicării interdicției privind activitatea compozită cel puțin în ceea ce privește protecția deținătorilor de polițe, eventualele subvenții încrucișate între activitățile de asigurare de viață și de asigurare generală, eficiența pieței și competitivitatea. În scopul evaluării, EIOPA ia în considerare experiența în materie de supraveghere a întreprinderilor compozite. EIOPA prezintă Comisiei un raport conținând constatările sale până la 31 ianuarie 2028. (2)   EIOPA monitorizează până la 31 ianuarie 2032 contribuția la cerințele de capital de solvabilitate la nivel de grup menționate la articolul 228 alineatul (3) litera (a) punctul (ii) din prezenta directivă a cerinței amortizorului combinat al instituțiilor de credit afiliate, astfel cum este definită la articolul 128 punctul 6 din Directiva 2013/36/UE. În acest scop, EIOPA ia legătura cu ABE și raportează Comisiei cu privire la orice constatări.

Articolul 304e

Prelungirea termenelor în circumstanțe excepționale

(1)   În cazul unei urgențe sanitare excepționale, al unei catastrofe naturale sau al unui alt eveniment extrem, EIOPA, din proprie inițiativă sau la cererea uneia sau mai multor autorități de supraveghere sau a Comisiei, evaluează dacă respectiva urgență sanitară excepțională, catastrofă naturală sau alt eveniment extrem este de natură să afecteze în mod semnificativ capacitățile operaționale ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, împiedicându-le să transmită informații în termenele prevăzute la articolul 35b alineatele (1), (2) și (3), la articolul 51 alineatul (7), la articolul 254 alineatul (3), la articolul 256 alineatul (1) și la articolul 256b alineatul (1). Atunci când efectuează evaluarea, EIOPA cooperează îndeaproape cu autoritățile de supraveghere relevante pentru a stabili impactul evenimentului extrem asupra capacității de a transmite informații în termenele stabilite în dispozițiile respective.

EIOPA transmite evaluarea Comisiei fără întârzieri nejustificate și în termen de cel mult o săptămână de la primirea cererii menționate la primul paragraf.

În cazul în care EIOPA consideră că o urgență sanitară excepțională, o catastrofă naturală sau un alt eveniment extrem afectează semnificativ capacitățile operaționale ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, împiedicându-le să respecte termenele prevăzute la articolul 35b alineatele (1), (2) și (3), la articolul 51 alineatul (7), la articolul 254 alineatul (3), la articolul 256 alineatul (1) și la articolul 256b alineatul (1), EIOPA, precum și autoritățile de supraveghere relevante, publică aceste informații pe site-urile web.

Comisia poate prelungi respectivele termene prin intermediul unui act delegat adoptat în conformitate cu prezentul articol.

(2)  

Pentru a asigura condiții de concurență echitabile în ceea ce privește aplicarea alineatului (1), Comisia poate completa prezenta directivă prin adoptarea de acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru anumite evenimente extreme, prin care:

(a) 

se definește domeniul de aplicare al prelungirii termenelor, luând în considerare întreprinderile de asigurare și de reasigurare afectate de eveniment;

(b) 

se stabilesc termene de raportare excepționale prelungite, care pot fi cu până la 10 săptămâni mai lungi decât cele prevăzute la articolul 35b alineatele (1), (2) și (3), la articolul 51 alineatul (7), la articolul 254 alineatul (3), la articolul 256 alineatul (1) și la articolul 256b alineatul (1); și

(c) 

se precizează care dintre informațiile menționate la articolul 35b alineatele (1), (2) și (3), articolul 51 alineatul (7), articolul 254 alineatul (3), articolul 256 alineatul (1) și articolul 256b alineatul (1) sunt raportate în respectivele termene prelungite.

În cazul în care EIOPA nu a prezentat o evaluare în conformitate cu alineatul (1), Comisia solicită opiniile EIOPA, după caz, înainte de a adopta un act delegat în conformitate cu prezentul articol.

▼B

TITLUL VI

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

CAPITOLUL I

Dispoziții tranzitorii

Secțiunea 1

Asigurare

Articolul 305

Derogări și eliminarea măsurilor restrictive

(1)   Statele membre pot exonera întreprinderile de asigurare generală care, la 31 ianuarie 1975, nu au îndeplinit cerințele articolelor 16 și 17 din Directiva 73/239/CEE și care, la 31 iulie 1978, nu au atins un nivel al încasărilor anuale de prime sau cotizații egal cu de șase ori fondul de garantare minim menționat la articolul 17 alineatul (2) din Directiva 73/239/CEE, de obligația de a constitui acest fond înainte de sfârșitul exercițiului financiar pentru care primele sau cotizațiile vor atinge de șase ori acest fond de garantare minim. În analizarea rezultatelor examinării prevăzute la articolul 298 alineatul (2), Consiliul decide în unanimitate, la propunerea Comisiei, momentul în care statele membre trebuie să elimine această exonerare.

▼M13 —————

▼B

(4)   La cererea întreprinderilor de asigurare generală care îndeplinesc condițiile prevăzute în titlul I capitolul VI secțiunile 2, 4 și 5, statele membre elimină măsurile restrictive cum sunt cele privind ipotecile, depozitele sau garanțiile.

Articolul 306

Drepturi dobândite de sucursalele și întreprinderile de asigurare existente

(1)   Se consideră că sucursalele care și-au început activitatea în conformitate cu dispozițiile în vigoare în statul membru în care se află sucursala înainte de 1 iulie 1994 au fost supuse procedurii stabilite la articolele 145 și 146. (2)   Articolele 147 și 148 nu afectează drepturile dobândite de întreprinderile de asigurare care își desfășurau activitatea pe baza libertății de a furniza servicii înainte de 1 iulie 1994.

Secțiunea 2

Reasigurare

Articolul 307

Perioada tranzitorie pentru articolul 57 alineatul (3) și articolul 60 alineatul (6) din Directiva 2005/68/CE

Un stat membru poate amâna aplicarea dispozițiilor articolului 57 alineatul (3) din Directiva 2005/68/CE de modificare a articolului 15 alineatul (3) din Directiva 73/239/CEE și a dispozițiilor articolului 60 alineatul (6) din Directiva 2005/68/CE până la 10 decembrie 2008.

Articolul 308

Drepturi dobândite de întreprinderile de reasigurare existente

(1)  

Întreprinderile de reasigurare care intră sub incidența prezentei directive, care au fost autorizate sau împuternicite să desfășoare activități de reasigurare în conformitate cu dispozițiile statului membru în care își au sediul social înainte de 10 decembrie 2005, sunt considerate a fi autorizate în conformitate cu articolul 14.

Cu toate acestea, respectivele întreprinderi au obligația de a respecta dispozițiile prezentei directive privind desfășurarea activității de reasigurare, precum și cerințele enunțate la articolul 18 alineatul (1) literele (b) și (d)-(g), articolele 19, 20 și 24 și titlul I capitolul VI secțiunile 2, 3 și 4.

(2)   Statele membre pot acorda întreprinderilor de reasigurare prevăzute la alineatul (1) care, la 10 decembrie 2005, nu au respectat articolul 18 alineatul (1) litera (b), articolele 19 și 20 și titlul I capitolul VI secțiunile 2, 3 și 4, un termen pentru îndeplinirea respectivelor cerințe până la 10 decembrie 2008.

▼M5

Secțiunea 3

Asigurarea și reasigurarea

▼M13 —————

▼M5

Articolul 308b

Măsuri tranzitorii

(1)  

Fără a aduce atingere articolului 12, întreprinderile de asigurare sau reasigurare care, până la 1 ianuarie 2016, nu mai încheie contracte de asigurare sau reasigurare noi și își administrează portofoliul exclusiv pentru a-și încheia activitatea nu fac obiectul titlurilor I, II și III din prezenta directivă până la datele prevăzute la alineatul (2) în cazul în care:

(a) 

întreprinderea a anunțat autoritatea de supraveghere că își va încheia activitatea înainte de 1 ianuarie 2019; sau

(b) 

întreprinderea face obiectul măsurilor de reorganizare prevăzute la titlul IV capitolul II și s-a numit un administrator.

(2)  

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare care intră sub incidența:

(a) 

alineatului (1) litera (a) fac obiectul titlurilor I, II și III din prezenta directivă de la 1 ianuarie 2019 sau de la o dată anterioară, în cazul în care autoritatea de supraveghere nu este mulțumită de progresul realizat în vederea terminării activității întreprinderii;

(b) 

alineatului (1) litera (a) fac obiectul titlurilor I, II și III din prezenta directivă de la 1 ianuarie 2021 sau de la o dată anterioară, în cazul în care autoritatea de supraveghere nu este mulțumită de progresul realizat în vederea terminării activității întreprinderii.

(3)  

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare fac obiectul măsurilor tranzitorii de la alineatele (1) și (2) numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a) 

întreprinderea nu face parte dintr-un grup sau, dacă face parte dintr-un grup, toate întreprinderile care fac parte din grupul respectiv încetează să subscrie noi contracte de asigurare sau de reasigurare;

(b) 

întreprinderea transmite autorității sale de supraveghere un raport anual în care indică progresele realizate în încetarea activității sale;

(c) 

întreprinderea a notificat autorității sale de supraveghere faptul că aplică măsurile tranzitorii.

Alineatele (1) și (2) nu împiedică o întreprindere să funcționeze în conformitate cu titlurile I, II și III din prezenta directivă.

(4)   Statele membre întocmesc o listă cu întreprinderile de asigurare și de reasigurare în cauză și o transmit tuturor celorlalte state membre.

▼M13 —————

▼M5

(9)  

În pofida articolului 94, elementele fondurilor proprii de bază se includ în fondurile proprii de bază de rangul 1 timp de cel mult 10 ani după 1 ianuarie 2016, cu condiția ca acestea:

(a) 

să fi fost emise înainte de 1 ianuarie 2016 sau anterior datei de intrare în vigoare a actului delegat menționat la articolul 97, luându-se în considerare data care este mai apropiată;

▼C2

(b) 

la 31 decembrie 2015, să fi putut fi utilizate pentru a atinge marja de solvabilitate disponibilă până la maximum 50 % din marja de solvabilitate în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative care au fost adoptate în temeiul articolului 16 alineatul (3) din Directiva 73/239/CEE, articolului 1 din Directiva 2002/13/CE, articolului 27 alineatul (3) din Directiva 2002/83/CE și articolului 36 alineatul (3) din Directiva 2005/68/CE;

▼M5

(c) 

să nu fi fost clasificate de rangul 1 sau rangul 2 în conformitate cu articolul 94.

(10)  

În pofida articolului 94, elementele fondurilor proprii de bază se includ în fondurile proprii de bază de rangul 2 timp de cel mult 10 ani după 1 ianuarie 2016, cu condiția ca acestea:

(a) 

să fi fost emise înainte de 1 ianuarie 2016 sau anterior datei de intrare în vigoare a actului delegat menționat la articolul 97, luându-se în considerare data care este mai apropiată;

(b) 

la 31 decembrie 2015, să fi putut fi utilizate pentru a atinge marja de solvabilitate disponibilă până la cel puțin 25 % din marja de solvabilitate în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative care au fost adoptate în temeiul articolului 16 alineatul (3) din Directiva 73/239/CEE, articolului 1 din Directiva 2002/13/CE, articolului 27 alineatul (3) din Directiva 2002/83/CE și articolului 36 alineatul (3) din Directiva 2005/68/CE.

▼M7 —————

▼M13

(12)   În pofida articolului 100, articolului 101 alineatul (3) și articolului 104, statele membre se asigură că parametrii standard care urmează să fie utilizați la calcularea submodulelor „risc de concentrare a riscurilor de piață” și „risc de marjă de credit” în conformitate cu formula standard sunt, în cazul expunerilor față de administrațiile centrale sau băncile centrale ale statelor membre asumate înainte de 1 ianuarie 2023 și exprimate și finanțate în moneda națională a oricărui stat membru, aceiași cu cei care s-ar aplica expunerilor exprimate și finanțate în moneda lor națională.

▼M5

(13)  

În pofida articolului 100, articolului 101 alineatul (3) și articolului 104, parametrii standard care urmează să fie folosiți pentru acțiuni achiziționate de întreprindere până la 1 ianuarie 2016, inclusiv la calculul submodulului „risc aferent devalorizării acțiunilor” în conformitate cu formula standard, fără opțiunea menționată la articolul 304, se calculează ca medii ponderate ale:

(a) 

parametrului standard care urmează să fie folosit la calculul submodulului „risc aferent devalorizării acțiunilor” în conformitate cu articolul 304; și

(b) 

parametrului standard care urmează să fie folosit la calculul submodulului „risc aferent devalorizării acțiunilor” în conformitate cu formula standard, fără opțiunea menționată la articolul 304.

Ponderea parametrului de la primul paragraf litera (b) crește cel puțin liniar la sfârșitul fiecărui exercițiu de la 0 % în timpul exercițiului care începe la 1 ianuarie 2016 la 100 % la 1 ianuarie 2023.

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a în care se precizează criteriile care trebuie îndeplinite, inclusiv acțiunile care pot face obiectul perioadei tranzitorii.

Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a perioadei de tranziție, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aplicarea prezentului alineat.

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la 30 iunie 2015.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la al patrulea paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(14)   În pofida articolului 138 alineatele (3) și (4), în cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare respectă cerința de marjă de solvabilitate, prevăzută la articolul 16a din Directiva 73/239/CEE, la articolul 28 din Directiva 2002/83/CE sau, respectiv, la articolul 37, 38 sau 39 din Directiva 2005/68/CE, astfel cum sunt puse în aplicare în dreptul statului membru în ziua care precede data abrogării directivelor menționate în conformitate cu articolul 310 din prezenta directivă, însă nu respectă cerința de capital de solvabilitate în primul an de aplicare al prezentei directive, autoritatea de supraveghere îi poate solicita întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză să ia măsurile necesare pentru stabilirea nivelului de fonduri proprii eligibile care să acopere cerința de capital de solvabilitate sau în vederea reducerii profilului său de risc pentru a asigura respectarea cerinței de capital de solvabilitate până la 31 decembrie 2017.

Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză transmite autorității sale de supraveghere, o dată la trei luni, un raport de activitate în care prezintă măsurile luate și progresele realizate pentru stabilirea nivelului de fonduri proprii eligibile care să acopere cerința de capital de solvabilitate sau pentru reducerea profilului de risc astfel încât să asigure respectarea cerinței de capital de solvabilitate.

Prelungirea menționată la primul paragraf este anulată dacă raportul de activitate arată că, în perioada dintre constatarea nerespectării cerinței de capital de solvabilitate și data depunerii raportului, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare nu a obținut progrese substanțiale pentru restabilirea nivelului de fonduri proprii eligibile care să acopere cerința de capital de solvabilitate sau pentru reducerea profilului său de risc astfel încât să asigure respectarea cerinței de capital de solvabilitate.

▼M6

(15)   În cazul în care, la data intrării în vigoare a prezentei directive, statele membre de origine au pus în aplicare dispozițiile menționate la articolul 4 din Directiva (UE) 2016/2341, respectivele state membre de origine pot continua să aplice actele cu putere de lege și actele administrative pe care le-au adoptat în vederea respectării articolelor 1-19, 27-30, 32-35 și 37-67 din Directiva 2002/83/CE, în versiunea aflată în vigoare la 31 decembrie 2015, pentru o perioadă de tranziție care expiră la 31 decembrie 2022.

În cazul în care un stat membru de origine continuă să aplice aceste acte cu putere de lege și acte administrative, întreprinderile de asigurare din respectivul stat membru de origine își calculează cerința de capital de solvabilitate ca sumă a elementelor următoare:

(a) 

o cerință de capital de solvabilitate noțională în ceea ce privește activitatea de asigurare, calculată fără activitatea de furnizare de pensii ocupaționale prevăzută la articolul 4 din Directiva (UE) 2016/2341;

(b) 

marja de solvabilitate în ceea ce privește activitatea de furnizare de pensii ocupaționale, calculată în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative care au fost adoptate în vederea asigurării conformității cu articolul 28 din Directiva 2002/83/CE.

Până la 31 decembrie 2017, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului care este menit să determine dacă perioada menționată la primul paragraf ar trebui prelungită, ținând cont de evoluțiile dreptului Uniunii sau ale dreptului intern care decurg din prezenta directivă.

▼M5

(16)   Statele membre pot permite ultimei întreprinderi-mamă de asigurare sau de reasigurare, în perioada de până la 31 martie 2022, să solicite aprobarea unui model intern al grupului aplicabil unei părți a grupului în care atât întreprinderea, cât și întreprindere-mamă ultimă sunt situate în același stat membru și dacă partea respectivă este o parte distinctă cu un profil de risc în mod semnificativ diferit de restul grupului. (17)   ►M13  În pofida articolului 218 alineatele (2) și (3), dispozițiile tranzitorii menționate la alineatele (9)-(12) și (15) de la prezentul articol și la articolele 308c, 308d și 308e se aplică mutatis mutandis la nivelul grupului.

În cazul în care un grup de asigurare sau de reasigurare sau oricare dintre filialele sale de asigurare sau de reasigurare aplică măsura tranzitorie privind rata dobânzilor fără risc, menționată la articolul 308c, sau măsura tranzitorie privind rezervele tehnice, menționată la articolul 308d, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participativă, holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt publică, în cadrul raportului său privind solvabilitatea și situația financiară la nivel de grup, menționat la articolul 256, pe lângă informațiile care trebuie publicate, astfel cum sunt menționate la articolul 308c alineatul (4) litera (c) și la articolul 308d alineatul (5) litera (c), cuantificarea impactului, asupra poziției sale financiare, al ipotezei că fondurile proprii care provin din aplicarea acestor măsuri tranzitorii nu pot fi efectiv disponibile pentru acoperirea cerinței de capital de solvabilitate a întreprinderii participative pentru care se calculează solvabilitatea la nivel de grup.

În cazul în care un grup de asigurare sau de reasigurare se bazează în mod semnificativ pe utilizarea măsurilor tranzitorii menționate la articolele 308c și 308d, astfel încât prezintă în mod eronat solvabilitatea reală a grupului, chiar și în cazul în care cerința de capital de solvabilitate a grupului ar fi respectată fără utilizarea respectivelor măsuri tranzitorii, supraveghetorul grupului are competența de a lua măsuri corespunzătoare, inclusiv posibilitatea de a reduce valoarea fondurilor proprii provenind din utilizarea respectivelor măsuri tranzitorii, care pot fi considerate eligibile pentru acoperirea cerinței de capital de solvabilitate a grupului. ◄

În pofida articolului 218 alineatele (2), (3) și (4), dispozițiile tranzitorii menționate la alineatul (14) de a prezentul articol se aplică mutatis mutandis la nivelul grupului și în cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare participative sau întreprinderile de asigurare și de reasigurare dintr-un grup respectă solvabilitatea ajustată menționată la articolul 9 din Directiva 98/78/CE, însă nu respectă cerința de capital de solvabilitate.

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se stabilesc modificările solvabilității grupului în cazul în care sunt aplicabile dispozițiile tranzitorii menționate la alineatul (13) de la prezentul alineat și care sunt legate de:

(a) 

eliminarea dublei utilizări a fondurilor proprii eligibile și a creării de capital intragrup menționată la articolele 222 și 223;

(b) 

evaluarea activelor și pasivelor menționată la articolul 224;

(c) 

aplicarea metodelor de calcul la întreprinderile de asigurare și de reasigurare afiliate menționată la articolul 225;

(d) 

aplicarea metodelor de calcul la holdingurile de asigurare intermediare menționată la articolul 226;

(e) 

metodele pentru calculul solvabilității la nivel de grup menționate la articolele 230 și 233;

(f) 

calculul cerinței de capital de solvabilitate la nivel de grup menționat la articolul 231;

(g) 

stabilirea unei majorări de capital menționată la articolul 232;

(h) 

principiile de calculare a solvabilității la nivel de grup a unui holding de asigurare menționate la articolul 235.

Articolul 308c

Măsuri tranzitorii privind rata dobânzilor fără risc

(1)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot aplica, sub rezerva unei aprobări prealabile din partea autorității lor de supraveghere, o ajustare tranzitorie a structurii temporale a ratei dobânzilor fără risc în ceea ce privește obligațiile de asigurare și de reasigurare admisibile.

▼M13

(1a)  

După 30 ianuarie 2027, autoritățile de supraveghere aprobă o ajustare tranzitorie a structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc numai în următoarele cazuri:

(a) 

în cursul perioadei de 18 luni anterioare aprobării, normele prezentei directive s-au aplicat pentru prima dată întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care solicită aprobarea, după ce a fost exclusă din domeniul de aplicare al prezentei directive în temeiul articolului 4;

(b) 

în cursul perioadei de șase luni anterioare aprobării, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care solicită aprobarea a primit autorizația de a accepta un portofoliu de contracte de asigurare sau de reasigurare pentru care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare cedentă a aplicat ajustarea tranzitorie a structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc înainte de transfer.

▼M5

(2)  

Pentru fiecare monedă, ajustarea se calculează ca parte a diferenței dintre:

(a) 

rata dobânzii astfel cum este determinată de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în conformitate cu articolul 20 din Directiva 2002/83/CE la ultima dată de aplicare a respectivei directive;

(b) 

rata dobânzii acumulate, calculată ca rata unică de actualizare care, atunci când se aplică fluxurilor de trezorerie ale portofoliului de obligații de asigurare sau reasigurare admisibile, are drept rezultat o valoare egală cu valoarea celei mai bune estimări a portofoliului de obligații de asigurare sau reasigurare admisibile atunci când se ține cont de valoarea în timp a banilor utilizând structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc menționată la articolul 77 alineatul (2).

În cazul în care statele membre au adoptat acte cu putere de lege și acte administrative în temeiul articolului 20 alineatul (1) partea B litera (a) punctul (ii) din Directiva 2002/83/CE, rata dobânzii menționată la primul paragraf litera (a) de la prezentul alineat se determină pe baza metodelor folosite de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare la ultima dată de aplicare a Directivei 2002/83/CE.

Partea menționată la primul paragraf scade liniar la sfârșitul fiecărui exercițiu, de la 100 % în timpul exercițiului care începe la 1 ianuarie 2016 până la 0 % la 1 ianuarie 2032.

În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare aplică prima de volatilitate menționată la articolul 77d, structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc menționată la litera (b) este structura temporală relevantă ajustată a ratei dobânzilor fără risc menționată la articolul 77d.

(3)  

Obligațiile de asigurare și de reasigurare admisibile cuprind numai obligațiile de asigurare sau de reasigurare care îndeplinesc următoarele cerințe:

(a) 

contractele din care decurg obligațiile de asigurare și de reasigurare au fost încheiate înainte de prima dată de aplicare a prezentei directive, fiind excluse reînnoirile de contracte la data respectivă sau la o dată ulterioară;

(b) 

până la ultima dată de aplicare a Directivei 2002/83/CE, rezervele tehnice pentru obligațiile de asigurare și de reasigurare au fost determinate în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în temeiul articolului 20 din directiva menționată la ultima dată de aplicare a respectivei directive;

(c) 

articolul 77b nu se aplică obligațiilor de asigurare și de reasigurare.

(4)  

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare care aplică alineatul (1):

(a) 

nu includ obligațiile de asigurare și de reasigurare admisibile în calculul primei de volatilitate menționate la articolul 77d;

(b) 

nu aplică articolul 308d;

▼M13

(c) 

în partea din raportul lor privind solvabilitatea și situația lor financiară care cuprinde informații adresate profesioniștilor din piață menționați la articolul 51 alineatul (1b), publică toate informațiile următoare:

(i) 

faptul că aplică ajustarea tranzitorie a structurii temporale a ratei dobânzilor fără risc;

(ii) 

cuantificarea impactului neaplicării respectivei măsuri tranzitorii asupra poziției lor financiare;

(iii) 

în cazul în care întreprinderea ar respecta cerința de capital de solvabilitate fără aplicarea respectivei măsuri tranzitorii, motivele aplicării acesteia;

(iv) 

o evaluare a dependenței întreprinderii de respectiva măsură tranzitorie și, după caz, o descriere a măsurilor luate sau planificate de întreprindere pentru a reduce sau a elimina dependența.

▼M5

Articolul 308d

Măsuri tranzitorii privind rezervele tehnice

(1)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot aplica, sub rezerva unei aprobări prealabile din partea autorității lor de supraveghere, o deducere tranzitorie la rezervele tehnice. Deducerea respectivă poate fi aplicată la nivelul grupelor de riscuri omogene menționate la articolul 80.

▼M13

(1a)  

După 30 ianuarie 2027, autoritățile de supraveghere aprobă o deducere tranzitorie pentru rezervele tehnice numai în următoarele cazuri:

(a) 

în cursul perioadei de 18 luni anterioare aprobării, normele prezentei directive s-au aplicat pentru prima dată întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care solicită aprobarea, după ce a fost exclusă din domeniul de aplicare al prezentei directive în temeiul articolului 4;

(b) 

în cursul perioadei de șase luni anterioare aprobării, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care solicită aprobarea a acceptat un portofoliu de contracte de asigurare sau de reasigurare pentru care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare cedentă a aplicat ajustarea tranzitorie a structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc înainte de transfer.

▼M5

(2)  

Deducerea tranzitorie corespunde unei părți a diferenței dintre următoarele două valori:

(a) 

rezervele tehnice după deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și vehiculele investiționale, calculate în conformitate cu articolul 76 la prima dată de aplicare a prezentei directive;

(b) 

rezervele tehnice după deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare calculate în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în temeiul articolului 15 din Directiva 73/239/CEE, al articolului 20 din Directiva 2002/83/CE și al articolului 32 din Directiva 2005/68/CE în ziua precedentă datei de la care directivele menționate sunt abrogate în temeiul articolului 310 din prezenta directivă.

Partea maximă deductibilă scade liniar la sfârșitul fiecărui exercițiu, de la 100 % în timpul exercițiului care începe la 1 ianuarie 2016 până la 0 % la 1 ianuarie 2032.

În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează la data primei aplicări a prezentei directive prima de volatilitate menționată la articolul 77d, valoarea menționată la litera (a) se calculează cu prima de volatilitate de la data respectivă.

(3)   Sub rezerva unei aprobări prealabile din partea autorității de supraveghere sau la inițiativa acesteia, valorile rezervelor tehnice, inclusiv, dacă este cazul, valoarea primei de volatilitate, utilizate pentru calcularea deducerii tranzitorii menționate la alineatul (2) literele (a) și (b) pot fi recalculate la intervale de 24 de luni sau mai frecvent dacă profilul de risc al întreprinderii a suferit modificări semnificative. (4)   Deducerea menționată la alineatul (2) poate fi limitată de autoritatea de supraveghere dacă aplicarea sa ar putea duce la o reducere a cerințelor privind resursele financiare care se aplică întreprinderii în cazul în care sunt comparate cu cele calculate în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în temeiul Directivei 73/239/CEE, al Directivei 2002/83/CE și al Directivei 2005/68/CE în ziua precedentă datei la care directivele menționate sunt abrogate în temeiul articolului 310 din prezenta directivă. (5)  

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare care aplică alineatul (1):

(a) 

nu aplică articolul 308c;

(b) 

în cazul în care nu ar îndeplini cerința de capital de solvabilitate fără aplicarea deducerii tranzitorii, transmit anual un raport autorității lor de supraveghere în care indică măsurile luate și progresele realizate pentru a restabili, la sfârșitul perioadei de tranziție menționate la alineatul (2), un nivel al fondurilor proprii eligibile care să acopere cerința de capital de solvabilitate sau pentru a-și reduce profilul de risc astfel încât să asigure din nou respectarea cerinței de capital de solvabilitate;

▼M13

(c) 

în partea din raportul lor privind solvabilitatea și situația financiară care cuprinde informații destinate profesioniștilor din piață menționați la articolul 51 alineatul (1b), publică toate informațiile următoare:

(i) 

faptul că aplică deducerea tranzitorie în ceea ce privește rezervele tehnice;

(ii) 

cuantificarea impactului neaplicării acestei deduceri tranzitorii asupra poziției lor financiare;

(iii) 

în cazul în care întreprinderea ar respecta cerința de capital de solvabilitate fără aplicarea respectivei deduceri tranzitorii, motivele aplicării acesteia;

(iv) 

o evaluare a dependenței întreprinderii de respectiva deducere tranzitorie și, după caz, o descriere a măsurilor luate sau planificate de întreprindere pentru a reduce sau a elimina dependența.

▼M5

Articolul 308e

Planul de introducere treptată referitoare la măsurile tranzitorii privind rata dobânzilor fără risc și rezervele tehnice

▼M13

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare care aplică măsurile tranzitorii menționate la articolul 77a alineatul (2), la articolul 111 alineatul (1) al doilea paragraf, la articolul 308c sau 308d informează autoritatea de supraveghere imediat ce constată că nu ar îndeplini cerința de capital de solvabilitate fără aplicarea respectivelor măsuri tranzitorii. Autoritatea de supraveghere îi solicită întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză să ia măsurile necesare pentru a asigura îndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate la sfârșitul perioadei de tranziție.

▼M5

În termen de două luni de la constatarea nerespectării cerinței de capital de solvabilitate fără aplicarea acestor măsuri tranzitorii, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză îi transmite autorității de supraveghere un plan de introducere treptată în care se indică măsurile planificate pentru restabilirea nivelului fondurilor proprii eligibile care să acopere cerința de capital de solvabilitate sau pentru reducerea profilului de risc, astfel încât să se asigure respectarea cerinței de capital de solvabilitate la sfârșitul perioadei de tranziție. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză poate actualiza planul de introducere treptată în timpul perioadei de tranziție.

Întreprinderile de asigurare sau de reasigurare în cauză transmit anual autorității lor de supraveghere un raport în care indică măsurile luate și progresele realizate pentru a asigura îndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate la sfârșitul perioadei de tranziție. Autoritățile de supraveghere revocă aprobarea de aplicare a măsurii tranzitorii în cazul în care din raportul de activitate reiese că îndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate la sfârșitul perioadei de tranziție este nerealistă.

▼M13

Articolul 308f

În secțiunea destinată profesioniștilor din piață a raportului privind solvabilitatea și situația financiară menționat la articolul 51 alineatul (1), întreprinderile de asigurare și de reasigurare pun la dispoziția publicului impactul combinat asupra poziției financiare al neaplicării mecanismului de introducere treptată și al măsurilor tranzitorii prevăzute la articolul 77a alineatul (2), articolele 308c și 308d și, după caz, la articolul 111 alineatul (1) al doilea paragraf.

▼B

CAPITOLUL II

Dispoziții finale

Articolul 309

Transpunere

▼M5

(1)  

Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolelor 4, 10, 13, 14, 18, 23, 26-32, 34-49, 51-55, 67, 68, 71, 72, 74-85, 87-91, 93-96, 98, 100-110, 112, 113, 115-126, 128, 129, 131-134, 136-142, 144, 146, 148, 162-167, 172, 173, 178, 185, 190, 192, 210-233, 235-240, 243-258, 260-263, 265, 266, 303 și 304, precum și anexelor III și IV, până la 31 martie 2015. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul respectivelor măsuri.

▼M2

Actele cu putere de lege și actele administrative menționate la primul paragraf se aplică de la ►M4   1 ianuarie 2016  ◄

▼B

Atunci când statele membre adoptă măsurile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. De asemenea, ele conțin o mențiune în sensul că trimiterile, efectuate în cuprinsul actelor cu putere de lege și al actelor administrative în vigoare, la directivele abrogate prin prezenta directivă se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestor trimiteri și modalitatea de formulare a acestei mențiuni.

▼M13 —————

▼B

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 310

Abrogare

Directivele 64/225/CEE, 73/239/CEE, 73/240/CEE, 76/580/CEE, 78/473/CEE, 84/641/CEE, 87/344/CEE, 88/357/CEE, 92/49/CEE, 98/78/CE, 2001/17/CE, 2002/83/CE și 2005/68/CE, astfel cum au fost modificate de actele enumerate în anexa VI partea A, se abrogă începând cu ►M4   1 ianuarie 2016  ◄ , fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre cu privire la termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a directivelor prevăzute în anexa VI partea B.

Trimiterile la directivele abrogate se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VII.

▼M5

Articolul 310a

Personalul și resursele AEAPO

AEAPO evaluează necesitățile de personal și de resurse rezultate din asumarea competențelor și atribuțiilor sale în temeiul prezentei directive și prezintă un raport în legătură cu acestea Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

▼M5

Articolul 311

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

▼M13 —————

▼M5

Articolele 1, 2, 3, 5-9, 11, 12, 15, 16, 17, 19-22, 24, 25, 33, 57-66, 69, 70, 73, 145, 147, 149-161, 168-171, 174-177, 179-184, 186-189, 191, 193-209, 267-300, 302, 305-308, 308b, precum și anexele I, II, V, VI și VII se aplică de la 1 ianuarie 2016.

Comisia poate adopta acte delegate și standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare înainte de data menționată la al treilea paragraf.

▼B

Articolul 312

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

ANEXA I

CLASE DE ASIGURARE GENERALĂ

A.   Clasificarea riscurilor pe clase de asigurare

1.   Asigurări de accidente (inclusiv accidentele de muncă și bolile profesionale) pentru care se acordă:

—  despăgubiri financiare; —  despăgubiri în natură; —  despăgubiri mixte (financiare și în natură); —  despăgubiri pentru vătămări corporale suferite de persoane în timpul transportului.

2.   Asigurări de sănătate:

—  despăgubiri financiare; —  despăgubiri în natură; —  despăgubiri mixte (financiare și în natură).

3.   Asigurări de mijloace de transport terestru (altele decât feroviare), care acoperă:

Orice daune survenite la:

—  mijloacele de transport terestru cu motor; —  mijloacele de transport terestru, altele decât cele cu motor.

4.   Asigurări de mijloace de transport feroviar, care acoperă:

Orice daune sau prejudicii survenite la mijloacele de transport feroviar.

5.   Asigurări de mijloace de transport aerian, care acoperă:

Orice daune sau prejudicii survenite la mijloacele de transport aerian.

6.   Asigurări de mijloace de transport maritim, lacustru și fluvial, care acoperă:

Orice daune survenite la:

—  mijloace de transport fluvial; —  mijloace de transport lacustru; —  mijloace de transport maritim.

7.   Asigurări d ebunuri în tranzit (inclusiv mărfurile, bagajele și orice alte bunuri transportate), care acoperă:

Orice daune suferite de mărfuri, bagaje și alte bunuri transportate, indiferent de mijlocul de transport.

8.   Asigurări de incendiu și alte calamități naturale, care acoperă:

Orice daune sau prejudicii suferite de proprietăți și bunuri (altele decât bunurile cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 și 7), cauzate de:

—  incendiu; —  explozie; —  furtună; —  alte fenomene naturale în afara furtunii; —  energie nucleară; —  surpare de teren.

9.   Alte asigurări de bunuri, care acoperă:

Orice daune sau prejudicii suferite de proprietăți și bunuri (altele decât bunurile cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 și 7), atunci când acestea sunt provocate de grindină sau îngheț, ca și de orice eveniment, de exemplu furtul, altul decât cel inclus la clasa 8.

10.   Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule, care acoperă:

Orice daune care rezultă din folosirea autovehiculelor terestre (inclusiv răspunderea transportatorului).

11.   Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian, care acoperă:

Orice daune rezultate din folosirea mijloacelor de transport aerian (inclusiv răspunderea transportatorului).

12.   Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport maritim, lacustru și fluvial, care acoperă:

Orice daune rezultate din folosirea mijloacelor de transport maritim, lacustru și fluvial (inclusiv răspunderea transportatorului).

13.   Asigurări de răspundere civilă generală, care acoperă:

Orice daune din prejudicii produse terților, altele decât cele menționate la clasele 10, 11 și 12.

14.   Asigurări de credite, care acoperă riscuri de:

—  insolvabilitate generală; —  credit la export; —  vânzare în rate; —  credit ipotecar; —  credit agricol.

15.   Asigurări de garanții pentru:

—  garanții directe; —  garanții indirecte.

16.   Asigurări de pierderi financiare diverse, care acoperă:

—  riscuri de șomaj; —  insuficiența veniturilor (generale); —  pierderi datorate condițiilor meteorologice nefavorabile; —  nerealizarea beneficiilor; —  riscuri aferente cheltuielilor generale; —  cheltuielile comerciale neprevăzute; —  deprecierea valorii de piață; —  pierderile de rentă sau alte venituri similare; —  pierderile comerciale indirecte; —  pierderile financiare necomerciale; —  alte pierderi financiare.

17.   Asigurări de protecție juridică, care acoperă:

Cheltuielile cu procedura judiciară și alte cheltuieli aferente unui proces.

18.   Asigurări de asistență

Asistența persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absențelor de la domiciliu sau de la locul de reședință obișnuit.

B.   Denumirea autorizației acordate simultan pentru mai multe clase de asigurare

Următoarele denumiri se acordă autorizațiilor care vizează clasele următoare:

(a) 

clasele 1 și 2: „Asigurări de accidente și sănătate”;

(b) 

clasele 1 (a patra liniuță), 3, 7 și 10: „Asigurări auto”;

(c) 

clasele 1 (a patra liniuță), 4, 6, 7 și 12: „Asigurări maritime și de transport”;

(d) 

clasele 1 (a patra liniuță), 5, 7 și 11: „Asigurări de aviație”;

(e) 

clasele 8 și 9: „Asigurări de incendii și alte daune la proprietăți”;

(f) 

clasele 10, 11, 12 și 13: „Asigurări de răspundere civilă”;

(g) 

clasele 14 și 15: „Asigurări de credite și garanții”;

(h) 

toate clasele, la alegerea statelor membre, care vor fi comunicate celorlalte state membre și Comisiei.

ANEXA II

CLASE DE ASIGURARE DE VIAȚĂ

I. 

Asigurările de viață menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (a) punctele (i), (ii) și (iii), cu excepția celor menționate la punctele II și III;

II. 

Asigurare de căsătorie, asigurare de naștere;

III. 

Asigurările menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (a) punctele (i) și (ii), aferente fondurilor de investiții;

IV. 

Asigurarea permanentă de sănătate menționată la articolul 2 alineatul (3) litera (a) punctul (iv);

V. 

Tontinele menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (b) punctul (i);

VI. 

Operațiunile de capitalizare menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (b) punctul (ii);

VII. 

Gestionarea fondurilor colective de pensii menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (b) punctele (iii) și (iv);

VIII. 

Operațiunile menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (b) punctul (v);

IX. 

Operațiunile menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (c);

ANEXA III

FORME JURIDICE ALE ÎNTREPRINDERILOR

A.   Forme de întreprinderi de asigurare generală

1. 

în cazul Regatului Belgiei: „société anonyme/naamloze vennootschap”, „société en commandite par actions/commanditaire vennootschap op aandelen”, „association d’assurance mutuelle/onderlinge verzekeringsvereniging”, „société coopérative/coöperatieve vennootschap”, „société mutualiste/maatschappij van onderlinge bijstand”;

2. 

în cazul Republicii Bulgare: „акционерно дружество”;

3. 

în cazul Republicii Cehe: „akciová společnost”, „družstvo”;

4. 

în cazul Regatului Danemarcei: „aktieselskaber”, „gensidige selskaber”;

5. 

în cazul Republicii Federale Germania: „Aktiengesellschaft”, „Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit”, „Öffentlich-rechtliches Wettbewerbsversicherungsunternehmen”;

6. 

în cazul Republicii Estonia: „aktsiaselts”;

7. 

în cazul Irlandei: „incorporated companies limited by shares or by guarantee or unlimited”;

8. 

în cazul Republicii Elene: „ανώνυμη εταιρία”, „αλληλασφαλιστικός συνεταιρισμός”;

9. 

în cazul Regatului Spaniei: „sociedad anónima”, „sociedad mutua”, „sociedad cooperativa”;

10. 

în cazul Republicii Franceze: „société anonyme”, „société d’assurance mutuelle”, „institution de prévoyance régie par le code de la sécurité sociale”, „institution de prévoyance régie par le code rural”, „mutuelles régies par le code de la mutualité”;

▼M3

10a. 

în cazul Republicii Croația: „dioničko društvo”, „društvo za uzajamno osiguranje”;

▼B

11. 

în cazul Republicii Italiene: „società per azioni”, „società cooperativa”, „mutua di assicurazione”;

12. 

în cazul Republicii Cipru: „εταιρεία περιορισμένης ευθύνης με μετοχές”, „εταιρεία περιορισμένης ευθύνης χωρίς μετοχικό κεφάλαιο”;

13. 

în cazul Republicii Letonia: „apdrošināšanas akciju sabiedrība”, „savstarpējās apdrošināšanas kooperatīvā biedrība”;

14. 

în cazul Republicii Lituania: „akcinė bendrovė”, „uždaroji akcinė bendrovė”;

15. 

în cazul Marelui Ducat al Luxemburgului: „société anonyme”, „société en commandite par actions”, „association d’assurances mutuelles”, „société coopérative”;

16. 

în cazul Republicii Ungare: „biztosító részvénytársaság”, „biztosító szövetkezet”, „biztosító egyesület”, „külföldi székhelyű biztosító magyarországi fióktelepe”;

17. 

în cazul Republicii Malta: „limited liability company/kumpannija b «responsabbilta» limitata”;

18. 

în cazul Regatului Țărilor de Jos: „naamloze vennootschap”, „onderlinge waarborgmaatschappij”;

19. 

în cazul Republicii Austria: „Aktiengesellschaft”, „Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit”;

20. 

în cazul Republicii Polone: „spółka akcyjna”, „towarzystwo ubezpieczeń wzajemnych”;

21. 

în cazul Republicii Portugheze: „sociedade anónima”, „mútua de seguros”;

22. 

în cazul României: „societăți pe acțiuni”, „societăți mutuale”;

23. 

în cazul Republicii Slovenia: „delniška družba”, „družba za vzajemno zavarovanje”;

24. 

în cazul Republicii Slovace: „akciová spoločnost”;

25. 

în cazul Republicii Finlanda: „keskinäinen vakuutusyhtiö/ömsesidigt försäkringsbolag”, „vakuutusosakeyhtiö/försäkringsaktiebolag”, „vakuutusyhdistys/försäkringsförening”;

26. 

în cazul Regatului Suediei: „försäkringsaktiebolag”, „ömsesidiga försäkringsbolag”, „understödsföreningar”;

▼M13 —————

▼M5

28. 

în oricare dintre cazuri și ca alternativă la formele de întreprinderi de asigurare generală enumerate la punctele 1-27 și la punctul 29, forma de societate europeană (SE) în sensul Regulamentului (CE) nr. 2157/2001 al Consiliului ( 31 );

29. 

în măsura în care statul membru în cauză permite unei societăți cooperative să desfășoare activități de asigurare generală și ca alternativă la formele de întreprinderi de asigurare generală enumerate la punctele 1-28, forma de societate cooperativă europeană în sensul Regulamentului (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului ( 32 ).

▼B

B.   Forme de întreprinderi de asigurare de viață:

1. 

în cazul Regatului Belgiei: „société anonyme/naamloze vennootschap”, „société en commandite par actions/commanditaire vennootschap op aandelen”, „association d’assurance mutuelle/onderlinge verzekeringsvereniging”, „société coopérative/coöperatieve vennootschap”;

2. 

în cazul Republicii Bulgare: „акционерно дружество”, „взаимозастрахователна кооперация”;

3. 

în cazul Republicii Cehe: „akciová společnost”, „družstvo”;

4. 

în cazul Regatului Danemarcei: „aktieselskaber”, „gensidige selskaber”, „pensionskasser omfattet af lov om forsikringsvirksomhed (tværgående pensionskasser)”;

5. 

în cazul Republicii Federale Germania: „Aktiengesellschaft”, „Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit”, „öffentlich-rechtliches Wettbewerbsversicherungsunternehmen”;

6. 

în cazul Republicii Estonia: „aktsiaselts”;

7. 

în cazul Irlandei: „incorporated companies limited by shares or by guarantee or unlimited”, „societies registered under the Industrial and Provident Societies Acts” și „societies registered under the Friendly Societies Acts”;

8. 

în cazul Republicii Elene: „ανώνυμη εταιρία”;

9. 

în cazul Regatului Spaniei: „sociedad anónima”, „sociedad mutua”, „sociedad cooperativa”;

10. 

în cazul Republicii Franceze: „société anonyme”, „société d’assurance mutuelle”, „institution de prévoyance régie par le code de la sécurité sociale”, „institution de prévoyance régie par le code rural”, „mutuelles régies par le code de la mutualité”;

▼M3

10a. 

în cazul Republicii Croația: „dioničko društvo”, „društvo za uzajamno osiguranje”;

▼B

11. 

în cazul Republicii Italiene: „società per azioni”, „società cooperativa”, „mutua di assicurazione”;

12. 

în cazul Republicii Cipru: „εταιρεία περιορισμένης ευθύνης με μετοχές”, „εταιρεία περιορισμένης ευθύνης με εγγύηση”;

13. 

în cazul Republicii Letonia: „apdrošināšanas akciju sabiedrība”, „savstarpējās apdrošināšanas kooperatīvā biedrība”;

14. 

în cazul Republicii Lituania: „akcinė bendrovė”, „uždaroji akcinė bendrovė”;

15. 

în cazul Marelui Ducat al Luxemburgului: „société anonyme”, „société en commandite par actions”, „association d’assurances mutuelles”, „société coopérative”;

16. 

în cazul Republicii Ungare: „biztosító részvénytársaság”, „biztosító szövetkezet”, „biztosító egyesület”, „külföldi székhelyű biztosító magyarországi fióktelepe”;

17. 

în cazul Republicii Malta: „limited liability company/kumpannija b «responsabbilta» limitata”;

18. 

în cazul Regatului Țărilor de Jos: „naamloze vennootschap”, „onderlinge waarborgmaatschappij”;

19. 

în cazul Republicii Austria: „Aktiengesellschaft”, „Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit”;

20. 

în cazul Republicii Polone: „spółka akcyjna”, „towarzystwo ubezpieczeń wzajemnych”;

21. 

în cazul Republicii Portugheze: „sociedade anónima”, „mútua de seguros”;

22. 

în cazul României: „societăți pe acțiuni”, „societăți mutuale”;

23. 

în cazul Republicii Slovenia: „delniška družba”, „družba za vzajemno zavarovanje”;

24. 

în cazul Republicii Slovace: „akciová spoločnost”;

25. 

în cazul Republicii Finlanda: „keskinäinen vakuutusyhtiö/ömsesidigt försäkringsbolag”, „vakuutusosakeyhtiö/försäkringsaktiebolag”, „vakuutusyhdistys/försäkringsförening”;

26. 

în cazul Regatului Suediei: „försäkringsaktiebolag”, „ömsesidiga försäkringsbolag”, „understödsföreningar”;

▼M13 —————

▼M5

28. 

în oricare dintre cazuri și ca alternativă la formele de întreprinderi de asigurare de viață enumerate la punctele 1-27 și la punctul 29, forma de societate europeană (SE) în sensul Regulamentului (CE) nr. 2157/2001;

29. 

în măsura în care statul membru în cauză permite unei societăți cooperative să desfășoare activități de asigurare de viață și ca alternativă la formele de întreprinderi de asigurare de viață enumerate la punctele 1-28, forma de societate cooperativă europeană în sensul Regulamentului (CE) nr. 1435/2003.

▼B

C.   Forme de întreprinderi de reasigurare:

1. 

în cazul Regatului Belgiei: „société anonyme/naamloze vennootschap”, „société en commandite par actions/commanditaire vennootschap op aandelen”, „association d’assurance mutuelle/onderlinge verzekeringsvereniging”, „société coopérative/coöperatieve vennootschap”;

2. 

în cazul Republicii Bulgare: „акционерно дружество”;

3. 

în cazul Republicii Cehe: „akciová společnost”;

4. 

în cazul Regatului Danemarcei: „aktieselskaber”, „gensidige selskaber”;

5. 

în cazul Republicii Federale Germania: „Aktiengesellschaft”, „Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit”, „Öffentlich-rechtliches Wettbewerbsversicherungsunternehmen”;

6. 

în cazul Republicii Estonia: „aktsiaselts”;

7. 

în cazul Irlandei: „incorporated companies limited by shares or by guarantee or unlimited”;

8. 

în cazul Republicii Elene: „ανώνυμη εταιρία”, „αλληλασφαλιστικός συνεταιρισμός”;

9. 

în cazul Regatului Spaniei: „sociedad anónima”;

10. 

în cazul Republicii Franceze: „société anonyme”, „société d’assurance mutuelle”, „institution de prévoyance régie par le code de la sécurité sociale”, „institution de prévoyance régie par le code rural”, „mutuelles régies par le code de la mutualité”;

▼M3

10a. 

în cazul Republicii Croația: „dioničko društvo”;

▼B

11. 

în cazul Republicii Italiene: „società per azioni”;

12. 

în cazul Republicii Cipru: „εταιρεία Περιορισμένης Ευθύνης με μετοχές”, „Εταιρεία Περιορισμένης Ευθύνης με εγγύηση”;

13. 

în cazul Republicii Letonia: „akciju sabiedrība”, „sabiedrība ar ierobežotu atbildību”;

14. 

în cazul Republicii Lituania: „akcinė bendrovė”, „uždaroji akcinė bendrovė”;

15. 

în cazul Marelui Ducat al Luxemburgului: „société anonyme”, „société en commandite par actions”, „association d’assurances mutuelles”, „société coopérative”;

16. 

în cazul Republicii Ungare: „biztosító részvénytársaság”, „biztosító szövetkezet”, „harmadik országbeli biztosító magyarországi fióktelepe”;

17. 

în cazul Republicii Malta: „limited liability company/kumpannija tà responsabbiltà limitata”;

18. 

în cazul Regatului Țărilor de Jos: „naamloze vennootschap”, „onderlinge waarborgmaatschappij”;

19. 

în cazul Republicii Austria: „Aktiengesellschaft”, „Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit”;

20. 

în cazul Republicii Polone: „spółka akcyjna”, „towarzystwo ubezpieczeń wzajemnych”;

21. 

în cazul Republicii Portugheze: „sociedade anónima”, „mútua de seguros”;

22. 

în cazul României: „societate pe acțiuni”;

23. 

în cazul Republicii Slovenia: „delniška družba”;

24. 

în cazul Republicii Slovace: „akciová spoločnost”;

25. 

în cazul Republicii Finlanda: „keskinäinen vakuutusyhtiö/ömsesidigt försäkringsbolag”, „vakuutusosakeyhtiö/försäkringsaktiebolag”, „vakuutusyhdistys/försäkringsförening”;

26. 

în cazul Regatului Suediei: „försäkringsaktiebolag”, „ömsesidigt försäkringsbolag”;

▼M13 —————

▼M5

28. 

în oricare dintre cazuri și ca alternativă la formele de întreprinderi de reasigurare enumerate la punctele 1-27 și la punctul 29, forma de societate europeană (SE) în sensul Regulamentului (CE) nr. 2157/2001;

29. 

în măsura în care statul membru în cauză permite unei societăți cooperative să desfășoare activități de reasigurare și ca alternativă la formele de întreprinderi de reasigurare enumerate la punctele 1-28, forma de societate cooperativă europeană în sensul Regulamentului (CE) nr. 1435/2003.

▼B

ANEXA IV

FORMULA STANDARD A CERINȚEI DE CAPITAL DE SOLVABILITATE (SCR)

1.   Calcularea cerinței de capital de solvabilitate de bază

Cerința de capital de solvabilitate de bază prevăzută la articolul 104 alineatul (1) este egală cu:

unde SCRi este modulul de risc i, iar SCRj este modulul de risc j și unde „i, j” înseamnă că suma diverșilor termeni ar trebui să acopere toate combinațiile posibile de i și j. La efectuarea calculului, SCRi și SCRj se înlocuiesc cu următoarele:

—  SCR asigurare generală este modulul „risc de subscriere pentru asigurarea generală”; —  SCR asigurare de viață este modulul „risc de subscriere pentru asigurarea de viață”; —  SCR asigurare de sănătate este modulul „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate”; —  SCR piață este modulul „risc de piață”; —  SCR insolvență este modulul „risc de contrapartidă”.

Factorul Corr i,j este elementul prezent pe rândul i și în coloana j în următoarea matrice de corelare:

j

i

Piață

Insolvență

Viață

Sănătate

General

Piață

1

0,25

0,25

0,25

0,25

Insolvență

0,25

1

0,25

0,25

0,5

Viață

0,25

0,25

1

0,25

0

Sănătate

0,25

0,25

0,25

1

0

General

0,25

0,5

0

0

1

2.   Calcularea modulului „risc de subscriere pentru asigurarea generală”

Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea generală” prevăzut la articolul 105 alineatul (2) este egal cu:

unde SCRi este submodulul i, iar SCRj este submodulul j și unde „i, j” înseamnă că suma diverșilor termeni ar trebui să acopere toate combinațiile posibile de i și j. La efectuarea calculului, SCRi și SCRj se înlocuiesc cu următoarele:

—  SCR primă și rezervă general este submodulul „risc de primă și de rezervă în asigurarea generală”; —  SCR catastrofă general este submodulul risc „catastrofă în asigurarea generală”.

3.   Calcularea modulului „risc de subscriere pentru asigurarea de viață”

Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea de viață” prevăzut la articolul 105 alineatul (3) este egal cu:

unde SCRi este submodulul i, iar SCRj este submodulul j și unde „i, j” înseamnă că suma diverșilor termeni ar trebui să acopere toate combinațiile posibile de i și j. La efectuarea calculului, SCRi și SCRj se înlocuiesc cu următoarele:

—  SCR mortalitate este submodulul „risc de mortalitate”; —  SCR longevitate este submodulul „risc de longevitate”; —  SCR invaliditate este submodulul „risc de invaliditate-morbiditate”; —  SCR cheltuieli cu asigurarea de viață este submodulul „risc de cheltuieli cu asigurarea de viață”; —  SCR revizuire este submodulul „risc de revizuire”; —  SCR reziliere este submodulul „risc de reziliere”; —  SCR catastrofă în asigurarea de viață este submodulul „risc de catastrofă în asigurarea de viață”;

4.   Calcularea modulului „risc de piață”

Structura modulului „risc de piață”

Modulul „risc de piață” prevăzut la articolul 105 alineatul (5) este egal cu:

unde SCRi este submodulul i, iar SCRj este submodulul j și unde „i,j” înseamnă că suma diverșilor termeni ar trebui să acopere toate combinațiile posibile de i și j. La efectuarea calculului, SCRi și SCRj se înlocuiesc cu următoarele:

—  SCR rata dobânzii este submodulul „risc al ratei dobânzii”; —  SCR acțiuni este submodulul „risc al acțiunilor”; —  SCR bunuri imobile este submodulul „risc al bunurilor imobile”; —  SCR dispersie este submodulul „risc de dispersie”; —  SCR concentrări este submodulul „concentrări ale riscurilor de piață”; —  SCR valutar este submodulul „risc valutar”;

ANEXA V

GRUPURI DE CLASE DE ASIGURARE GENERALĂ ÎN SENSUL ARTICOLULUI 159

1. 

Asigurări de accidente și de sănătate (clasele 1 și 2 din anexa I);

2. 

Asigurări de mijloace de transport terestru cu motor (clasele 3, 7 și 10 din anexa I, cu specificarea separată a cifrelor privind clasa 10, cu excepția răspunderii transportatorului);

3. 

Asigurări de incendiu și alte daune materiale (clasele 8 și 9 din anexa I);

4. 

Asigurări de mijloace de transport aerian, maritim și de transport (clasele 4, 5, 6, 7, 11 și 12 din anexa I);

5. 

Asigurări de răspundere civilă generală (clasa 13 din anexa I);

6. 

Asigurări de credite și de garanții (clasele 14 și 15 din anexa I);

7. 

Alte clase (clasele 16, 17 și 18 din anexa I).

ANEXA VI

Partea A

Directive abrogate și lista modificărilor lor ulterioare

(menționate la articolul 310

Directiva 64/225/CEE a Consiliului

 

(JO L 56, 4.4.1964, p. 878).

 

Actul de aderare din 1973, articolul 29, anexa I III (G)(1)

 

(JO L 73, 27.3.1972, p. 89).

 

Prima Directivă 73/239/CEE a Consiliului

 

(JO L 228, 16.8.1973, p. 3).

 

Actul de aderare din 1994, articolul 29, anexa I(XI)(B) (II)(1)

 

(JO C 241, 29.8.1994, p. 197).

 

(înlocuit prin Decizia 95/1/CE a Consiliului)

 

(JO L 1, 1.1.1995, p. 1).

 

Actul de aderare din 2003, articolul 20, anexa II(3)(1)

 

(JO L 236, 23.9.2003, p. 335).

 

Actul de aderare din 1985, articolul 26, anexa I(II)(c)(1)(a)

 

(JO L 302, 15.11.1985, p. 156).

 

Directiva 76/580/CEE a Consiliului

exclusiv articolul 1

(JO L 189, 13.7.1976, p. 13).

Directiva 84/641/CEE a Consiliului

exclusiv articolele 1-14

(JO L 339, 27.12.1984, p. 21).

Directiva 87/343/CEE a Consiliului

exclusiv articolul 1 și anexa

(JO L 185, 4.7.1987, p. 72).

Directiva 87/344/CEE a Consiliului

exclusiv articolul 9

(JO L 185, 4.7.1987, p. 77).

A doua Directivă 88/357/CEE a Consiliului

exclusiv articolele 9, 10 și 11

(JO L 172, 4.7.1988, p. 1).

Directiva 90/618/CEE a Consiliului

exclusiv articolele 2, 3 și 4

(JO L 330, 29.11.1990, p. 44).

Directiva 92/49/CEE a Consiliului

exclusiv articolele 4, 5, 6, 7, 9, 10, 11, 13, 14, 17, 18, 24, 32, 33 și 53

(JO L 228, 11.8.1992, p. 1).

Directiva 95/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 2 alineatul (2) a treia liniuță și articolul 3 alineatul (1)

(JO L 168, 18.7.1995, p. 7).

Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 8

(JO L 181, 20.7.2000, p. 65).

Directiva 2002/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 1

(JO L 77, 20.3.2002, p. 17).

Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 22

(JO L 35, 11.2.2003, p. 1).

Directiva 2005/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 4

(JO L 79, 24.3.2005, p. 9).

Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 57

(JO L 323, 9.12.2005, p. 1).

Directiva 2006/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 1 și punctul 1 din anexă

(JO L 363, 20.12.2006, p. 238).

Directiva 73/240/CEE a Consiliului

 

(JO L 228, 16.8.1973, p. 20).

 

Directiva 76/580/CEE a Consiliului

 

(JO L 189, 13.7.1976, p. 13).

 

Directiva 78/473/CEE a Consiliului

 

(JO L 151, 7.6.1978, p. 25).

 

Directiva 84/641/CEE a Consiliului

 

(JO L 339, 27.12.1984, p. 21).

 

Directiva 87/344/CEE a Consiliului

 

(JO L 185, 4.7.1987, p. 77).

 

A doua Directivă 88/357/CEE a Consiliului

 

(JO L 172, 4.7.1988, p. 1).

 

Directiva 90/618/CEE a Consiliului

exclusiv articolele 5-10

(JO L 330, 29.11.1990, p. 44).

Directiva 92/49/CEE a Consiliului

exclusiv articolul 12 alineatul (1), articolele 19, 23, 27, articolul 30 alineatul (1), articolele 34, 35, 36, 37, articolul 39 alineatul (1), articolul 40 alineatul (1), articolul 42 alineatul (1), articolul 43 alineatul (1), articolul 44 alineatul (1), articolul 45 alineatul (1)și articolul 46 alineatul (1).

(JO L 228, 11.8.1992, p. 1).

Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 9

(JO L 181, 20.7.2000, p. 65).

Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 3

(JO L 149, 11.6.2005, p. 14).

Directiva 92/49/CEE a Consiliului

 

(JO L 228, 11.8.1992, p. 1).

 

Directiva 95/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 1 a doua liniuță, articolul 2 alineatul (1) prima liniuță, articolul 4 alineatele (1), (3) și (5) și articolul 5 a doua liniuță

(JO L 168, 18.7.1995, p. 7).

Directiva 2000/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 2

(JO L 290, 17.11.2000, p. 27).

Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 24

(JO L 35, 11.2.2003, p. 1).

Directiva 2005/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 6

(JO L 79, 24.3.2005, p. 9).

Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 58

(JO L 323, 9.12.2005, p. 1).

Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 1

(JO L 247, 21.9.2007, p. 1).

Directiva 98/78/CE a Parlamentului European și a Consiliului

 

(JO L 330, 5.12.1998, p. 1).

 

Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 28

(JO L 35, 11.2.2003, p. 1).

Directiva 2005/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 7

(JO L 79, 24.3.2005, p. 9).

Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 59

(JO L 323, 9.12.2005, p. 1).

Directiva 2001/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului

 

(JO L 110, 20.4.2001, p. 28).

 

Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului

 

(JO L 345, 19.12.2002, p. 1).

 

Directiva 2004/66/CE a Consiliului

exclusiv punctul II din anexă

(JO L 168, 1.5.2004, p. 35).

Directiva 2005/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 8

(JO L 79, 24.3.2005, p. 9).

Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 60

(JO L 323, 9.12.2005, p. 1).

Directiva 2006/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 1 și punctul 3 din anexă

(JO L 363, 20.12.2006, p. 238).

Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 2

(JO L 247, 21.9.2007, p. 1).

Directiva 2008/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 1

(JO L 76, 19.3.2008, p. 44).

Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului

 

(JO L 323, 9.12.2005, p. 1).

 

Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 4

(JO L 247, 21.9.2007, p. 1).

Directiva 2008/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 1

(JO L 76, 19.3.2008, p. 44).

Directiva 2008/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului

exclusiv articolul 1

(JO L 81, 20.3.2008, p. 1).

Partea B

Lista termenelor de transpunere în legislația națională

(menționate la articolul 310

Directiva

Termen de transpunere

Termen de aplicare

64/225/CEE

26 august 1965

 

73/239/CEE

27 ianuarie 1975

27 ianuarie 1976

73/240/CEE

27 ianuarie 1975

 

76/580/CEE

31 decembrie 1976

 

78/473/CEE

2 decembrie 1979

2 iunie 1980

84/641/CEE

30 iunie 1987

1 ianuarie 1988

87/343/CEE

1 ianuarie 1990

1 iulie 1990

87/344/CEE

1 ianuarie 1990

1 iulie 1990

88/357/CEE

30 decembrie 1989

30 iunie 1990

90/618/CEE

20 mai 1992

20 noiembrie 1992

92/49/CEE

31 decembrie 1993

1 iulie 1994

95/26/CE

18 iulie 1996

18 iulie 1996

98/78/CE

5 iunie 2000

 

2000/26/CE

20 iulie 2002

20 ianuarie 2003

2000/64/CE

17 noiembrie 2002

 

2001/17/CE

20 aprilie 2003

 

2002/13/CE

20 septembrie 2003

 

2002/83/CE

17 noiembrie 2002, 20 septembrie 2003, 19 iunie 2004 (în funcție de dispoziții speciale)

 

2002/87/CE

11 august 2004

 

2004/66/CE

1 mai 2004

 

2005/1/CE

13 mai 2005

 

2005/14/CE

11 iunie 2007

 

2005/68/CE

10 decembrie 2007

 

2006/101/CE

1 ianuarie 2007

 

2008/19/CE

nu se aplică

 

2008/37/CE

nu se aplică

 

ANEXA VII

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Directiva 73/239/CEE

Directiva 78/473/CEE

Directiva 87/344/CEE

Directiva 88/357/CEE

Directiva 92/49/CEE

Directiva 98/78/CE

Directiva 2001/17/CE

Directiva 2002/83/CE

Directiva 2005/68/CE

Directiva 2007/44/CE

Prezenta directivă

Articolul 1 alineatul (1)

 

 

 

Articolul 2

 

Articolul 1 alineatul (1)

Articolul 2 prima teză

Articolul 1 alineatul (1)

 

►C1  Articolul 1, articolul 2 alineatele (2) și (3) și articolul 267 ◄

Articolul 1 alineatul (2)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 1 alineatul (3)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

—

Articolul 2 alineatul (1) literele (a)-(c)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

—

Articolul 2 alineatul (1) litera (d)

 

 

 

 

 

 

Articolul 3 alineatul (4)

 

 

Articolul 3

Articolul 2 alineatul (1) litera (e)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

—

Articolul 2 alineatul (2) litera (a)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (2) litera (b)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 2 alineatul (2) litera (c)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 5 alineatul (3)

Articolul 2 alineatul (2) litera (d)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 5 alineatul (4)

Articolul 2 alineatul (3) de la primul la al patrulea paragraf

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 6

Articolul 2 alineatul (3) al cincilea paragraf

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 15 alineatul (4)

Articolul 3 alineatul (1) primul și al doilea paragraf

 

 

 

 

 

 

 

 

 

—

Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 4 alineatul (5)

Articolul 3 alineatul (2)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 7

Articolul 4 prima teză

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 8 prima teză

Articolul 4 litera (a)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 4 litera (b)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

—

Articolul 4 litera (c)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 8 alineatul (3)

Articolul 4 litera (e)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

—

Articolul 4 litera (f)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 4 litera (g)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 8 alineatul (4)

Articolul 5 litera (a)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

—

Articolul 5 litera (b)

 

 

 

 

 

 

Articolul 1 alineatul (1) litera (o)

 

 

—

Articolul 5 litera (c)

 

 

 

 

 

 

Articolul 1 alineatul (1) litera (p)

 

 

Articolul 134 alineatul (1)

Articolul 5 litera (d)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

►M5  Articolul 13 punctul 27 ◄

Articolul 6

 

 

 

Articolul 4

 

 

Articolul 4

Articolul 3

 

Articolul 14 alineatul (1) și alineatul (2) literele (a) și (b)

Articolul 7 alineatul (1) și alineatul (2) primul paragraf

 

 

 

Articolul 5 alineatul (1) și alineatul (2) primul paragraf

 

 

Articolul 5 alineatul (1) și alineatul (2) primul paragraf

 

 

Articolul 15 alineatul (1) și alineatul (2) primul paragraf

Articolul 7 alineatul (2) al doilea paragraf litera (a)

 

 

 

Articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf litera (a)

 

 

 

 

 

Articolul 15 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 7 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b)

 

 

 

Articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b)

 

 

 

 

 

—

Articolul 8 alineatul (1) litera (a)

 

 

 

Articolul 6 alineatul (1) litera (a)

 

 

Articolul 6 alineatul (1) litera (a)

Anexa I

 

►C1  Anexa III secțiunile A și B ◄

Articolul 8 alineatul (1) litera (a) ultimul paragraf

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 5 alineatul (2)

 

Articolul 17 alineatul (2)

Articolul 8 alineatul (1) litera (b)

 

 

 

Articolul 6 alineatul (1) litera (b)

 

 

Articolul 6 alineatul (1) litera (b)

Articolul 6 litera (a)

 

Articolul 18 alineatul (1) litera (a)

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 6 litera (a)

 

Articolul 18 alineatul (1) litera (b)

Articolul 8 alineatul (1) litera (c)

 

 

 

Articolul 6 alineatul (1) litera (c)

 

 

Articolul 6 alineatul (1) litera (c)

Articolul 6 litera (b)

 

Articolul 18 alineatul (1) litera (c)

Articolul 8 alineatul (1) litera (d)

 

 

 

Articolul 6 alineatul (1) litera (d)

 

 

Articolul 6 alineatul (1) litera (d)

Articolul 6 litera (c)

 

Articolul 18 alineatul (1) litera (d)

Articolul 8 alineatul (1) litera (e)

 

 

 

Articolul 6 alineatul (1) litera (e)

 

 

Articolul 6 alineatul (1) litera (e)

Articolul 6 litera (d)

 

►C1  Articolul 18 alineatul (1) litera (g) ◄

Articolul 8 alineatul (1) litera (f)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

►C1  Articolul 18 alineatul (1) litera (h) ◄

Articolul 8 alineatul (1) de la al doilea la al patrulea paragraf

 

 

 

 

 

 

Articolul 6 alineatul (2)

Articolul 7

 

Articolul 19

Articolul 8 alineatul (1a)

 

 

 

 

 

 

Articolul 6 alineatul (3)

Articolul 8

 

Articolul 20

Articolul 8 alineatul (2)

 

 

 

Articolul 6 alineatul (2)

 

 

Articolul 6 alineatul (4)

 

 

Articolul 18 alineatul (2)

Articolul 8 alineatul (3) primul paragraf

 

 

 

Articolul 6 alineatul (3) primul paragraf

 

 

Articolul 6 alineatul (5) al treilea paragraf

Articolul 9 alineatul (1)

 

Articolul 21 alineatul (4)

Articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf

 

 

 

Articolul 6 alineatul (3) al doilea paragraf și articolul 29 primul paragraf prima teză

 

 

Articolul 6 alineatul (5) primul paragraf

Articolul 9 alineatul (2)

 

Articolul 21 alineatul (1), primul paragraf

Articolul 8 alineatul (3) al treilea paragraf

 

 

 

Articolul 6 alineatul (3) al treilea paragraf și articolul 29 al doilea paragraf

 

 

 

 

 

Articolul 21 alineatul (2)

Articolul 8 alineatul (3) al patrulea paragraf

 

 

 

Articolul 6 alineatul (3) al patrulea paragraf

 

 

 

 

 

Articolul 21 alineatul (3)

Articolul 8 alineatul (4)

 

 

 

Articolul 6 alineatul (4)

 

 

Articolul 6 alineatul (6)

Articolul 10

 

Articolul 22

Articolul 9 literele (a)-(d)

 

 

 

Articolul 7 literele (a)-(d)

 

 

Articolul 7 literele (a)-(d)

Articolul 11 alineatul (1) literele (a), (c), (d) și (e)

 

Articolul 23 alineatul (1) literele (a), (c), (d) și (e)

Articolul 9 literele (e) și (f)

 

 

 

Articolul 7 literele (e) și (f)

 

 

 

Articolul 11 alineatul (2) literele (a) și (b)

 

Articolul 23 alineatul (2) litera (e)

Articolul 9 literele (g) și (h)

 

 

 

Articolul 7 literele (g) și (h)

 

 

Articolul 7 literele (f) și (g)

Articolul 11 alineatul (2) literele (c) și (d)

 

Articolul 23 alineatul (2) literele (a) și (d)

Articolul 10 alineatul (1)

 

 

 

Articolul 32 alineatul (1)

 

 

Articolul 40 alineatul (1)

 

 

Articolul 145 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 10 alineatul (2) primul paragraf

 

 

 

Articolul 32 alineatul (2) primul paragraf

 

 

Articolul 40 alineatul (2)

 

 

Articolul 145 alineatul (2)

Articolul 10 alineatul (2) al doilea paragraf

 

 

 

Articolul 32 alineatul (2) al doilea paragraf

 

 

 

 

 

Articolul 145 alineatul (3)

Articolul 10 alineatul (3)

 

 

 

Articolul 32 alineatul (3)

 

 

Articolul 40 alineatul (3)

 

 

Articolul 146 alineatele (1) și (2)

Articolul 10 alineatul (4)

 

 

 

Articolul 32 alineatul (4)

 

 

Articolul 40 alineatul (4)

 

 

Articolul 146 alineatul (3)

Articolul 10 alineatul (5)

 

 

 

Articolul 32 alineatul (5)

 

 

Articolul 40 alineatul (5)

 

 

Articolul 146 alineatul (3) al doilea paragraf

Articolul 10 alineatul (6)

 

 

 

Articolul 32 alineatul (6)

 

 

Articolul 40 alineatul (6)

 

 

►C1  Articolul 145 alineatul (4) ◄

Articolul 11

 

 

 

Articolul 33

 

 

 

 

 

—

Articolul 12

 

 

 

Articolul 56

 

 

Articolul 9

Articolul 13

 

Articolul 25 al doilea paragraf

Articolul 12a

 

 

 

 

 

 

Articolul 9a

Articolul 14 și articolul 60 alineatul (2)

 

Articolul 26

Articolul 13 alineatul (1) și alineatul (2) primul paragraf

 

 

 

Articolul 9 alineatul (1) și alineatul (2) primul paragraf

 

 

Articolul 10 alineatul (1) prima teză și alineatul (2) primul paragraf

►C1  Articolul 15 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) ◄

 

Articolul 30 alineatul (1), alineatul (2) primul paragraf

Articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf

 

 

 

Articolul 9 alineatul (2) al doilea paragraf

 

 

 

 

 

Articolul 30 alineatul (2) al doilea paragraf

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 10 alineatul (1) a doua și a treia teză

Articolul 15 alineatul (1) al doilea paragraf

 

Articolul 30 alineatul (3)

Articolul 13 alineatul (2) al treilea paragraf

 

 

 

 

 

 

Articolul 10 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 60 alineatul (3)

 

Articolul 32 alineatul (1)

Articolul 13 alineatul (3)

 

 

 

Articolul 9 alineatul (3)

 

 

Articolul 10 alineatul (3)

Articolul 15 alineatul (4)

 

—

Articolul 14

 

 

 

Articolul 10

 

 

Articolul 11

Articolul 16

 

Articolul 33

Articolul 15 alineatul (1), alineatul (2) și alineatul (3) al doilea paragraf

 

 

 

Articolul 17

 

 

Articolul 20 alineatele (1)-(3) și alineatul (4) al doilea paragraf

Articolul 32 alineatele (1) și (3)

 

Articolele 76-86

Articolul 15 alineatul (3) primul paragraf

 

 

 

 

 

 

Articolul 20 alineatul (4) primul paragraf

Articolul 32 alineatul (2)

 

Articolul 134 alineatul (2) și articolul 173

Articolul 15a

 

 

 

Articolul 18

 

 

 

Articolul 33

 

—

Articolul 16

 

 

 

 

 

 

Articolul 27

Articolul 35, articolul 36, articolul 60 alineatul (8)

 

Articolele 87-99

Articolul 16a

 

 

 

 

 

 

Articolul 28

Articolele 37-39, articolul 60 alineatul (9)

 

Articolele 100-127

Articolul 17 alineatul (1)

 

 

 

 

 

 

Articolul 29 alineatul (1)

Articolul 40 alineatul (1)

 

Articolul 128, articolul 129 alineatul (1) literele (a)-(c) și alineatul (2)

Articolul 17 alineatul (2)

 

 

 

 

 

 

Articolul 29 alineatul (2)

Articolul 40 alineatul (2)

 

Articolul 129 alineatul (1) litera (d)

Articolul 17a

 

 

 

 

 

 

Articolul 30

Articolul 41

 

—

Articolul 17b

 

 

 

 

 

 

Articolele 28 și 28a

Articolul 60 alineatul (10)

 

—

Articolul 18

 

 

 

 

 

 

Articolul 31

 

 

—

Articolul 14

 

 

 

 

 

 

Articolul 11

Articolul 16

 

Articolul 33

Articolul 19 alineatul (2)

 

 

 

Articolul 11 alineatul (2)

 

 

Articolul 13 alineatul (2)

Articolul 17 alineatul (2)

 

Articolul 35

Articolul 19 alineatul (3) primul paragraf și al doilea paragraf literele (a) și (b)

 

 

Articolul 10

Articolul 11 alineatul (3) primul paragraf și al doilea paragraf literele (a) și (b)

 

 

Articolul 13 alineatul (3) primul paragraf și al doilea paragraf literele (a) și (b)

Articolul 17 alineatul (3) și alineatul (4) primul paragraf literele (a) și (b)

 

Articolul 34 alineatele (1)-(3), (5), (6) și (7)

Articolul 19 alineatul (3) al doilea paragraf litera (c)

 

 

Articolul 10

Articolul 11 alineatul (3) al doilea paragraf litera (c)

 

 

Articolul 13 alineatul (3) al doilea paragraf litera (c)

Articolul 17 alineatul (4) primul paragraf litera (c)

 

Articolul 34 alineatul (8)

Articolul 19 alineatul (3) al treilea paragraf

 

 

Articolul 10

Articolul 11 alineatul (3) al treilea paragraf

 

 

Articolul 13 alineatul (3) al treilea paragraf

Articolul 17 alineatul (4) al doilea paragraf

 

Articolul 35 alineatul (2) litera (b)

Articolul 20 alineatul (1)

 

 

 

 

 

 

Articolul 37 alineatul (1)

Articolul 42 alineatul (1)

 

►C1  Articolul 137 ◄

Articolul 20 alineatul (2) primul paragraf

 

 

 

Articolul 13 alineatul (2) primul paragraf

 

 

Articolul 37 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 42 alineatul (2) primul paragraf

 

—

Articolul 20 alineatul (2) al doilea paragraf

 

 

 

Articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf

 

 

Articolul 37 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 42 alineatul (2) al doilea paragraf

 

Articolul 138 alineatul (5)

Articolul 20 alineatul (3) primul paragraf

 

 

 

Articolul 13 alineatul (3) primul paragraf

 

 

Articolul 37 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 42 alineatul (3) primul paragraf

 

—

Articolul 20 alineatul (3) al doilea paragraf

 

 

 

Articolul 13 alineatul (3) al doilea paragraf

 

 

Articolul 37 alineatul (3) al doilea paragraf

Articolul 42 alineatul (3) al doilea paragraf

 

Articolul 139 alineatul (3)

Articolul 20 alineatul (4)

 

 

 

Articolul 13 alineatul (4)

 

 

 

 

 

—

Articolul 20 alineatul (5)

 

 

 

Articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf și alineatul (5)

 

 

Articolul 37 alineatul (2) al doilea paragraf și alineatul (5)

Articolul 42 alineatul (2) al doilea paragraf și alineatul (4)

 

Articolul 138 alineatul (5)

Articolul 20a alineatul (1) primul paragraf prima teză

 

 

 

 

 

 

Articolul 38 alineatul (1) prima teză

Articolul 43 alineatul (1)

 

Articolul 138 alineatul (2), articolul 139 alineatul (2)

Articolul 20a alineatul (1) primul paragraf a doua teză literele (a)-(e)

 

 

 

 

 

 

Articolul 38 alineatul (1) a doua teză literele (a)-(e)

Articolul 43 alineatul (2) literele (a)-(e)

 

Articolul 142 alineatul (1)

Articolul 20a alineatul (2)

 

 

 

 

 

 

Articolul 38 alineatul (2)

 

 

Articolul 141

Articolul 20a alineatul (3)

 

 

 

 

 

 

Articolul 38 alineatul (3)

Articolul 43 alineatul (4)

 

Articolul 140 alineatul (2)

Articolul 20a alineatul (4)

 

 

 

 

 

 

Articolul 38 alineatul (4)

Articolul 43 alineatul (5)

 

—

Articolul 20a alineatul (5)

 

 

 

 

 

 

Articolul 38 alineatul (5)

Articolul 43 alineatul (6)

 

Articolul 142 alineatul (2)

Articolul 21

 

 

Articolul 11 alineatul (1)

 

 

 

 

 

 

—

Articolul 22 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) și (d)

 

 

 

Articolul 14

 

 

Articolul 39 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) și (d)

Articolul 44 alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) și (d)

 

Articolul 144 alineatul (1) literele (a), (b) și (c)

Articolul 22 alineatul (1) al doilea paragraf prima teză

 

 

 

 

 

 

Articolul 39 alineatul (1) al doilea paragraf prima teză

Articolul 44 alineatul (1) al doilea paragraf

 

Articolul 144 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 22 alineatul (1) al doilea paragraf a doua teză

 

 

 

 

 

 

►C1  Articolul 39 alineatul (1) al doilea paragraf a doua teză ◄

 

 

Articolul 144 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 22 alineatul (2)

 

 

 

 

 

 

Articolul 39 alineatul (2)

Articolul 44 alineatul (2)

 

Articolul 144 alineatul (3)

Articolul 23 alineatul (1)

 

 

 

 

 

 

Articolul 51 alineatul (1)

 

 

Articolul 162 alineatul (1)

Articolul 23 alineatul (2) literele (a)-(g)

 

 

 

 

 

 

Articolul 51 alineatul (2)

 

 

Articolul 162 alineatul (2) literele (a)-(f) și (h)

Articolul 23 alineatul (2) litera (h)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 162 alineatul (2) litera (g)

Articolul 24 primul paragraf prima teză

 

 

 

 

 

 

Articolul 54 primul paragraf prima teză

 

 

Articolul 165 prima teză

►C1  Articolul 24 primul paragraf a doua teză și al treilea paragraf ◄

 

 

 

 

 

 

►C1  Articolul 54 primul paragraf a doua teză și al treilea paragraf ◄

 

 

—

Articolul 25

 

 

 

 

 

 

Articolul 55

 

 

Articolul 166

Articolul 26

 

 

 

 

 

 

Articolul 56

 

 

Articolul 167

Articolul 27 primul paragraf

 

 

 

 

 

 

Articolul 52 alineatul (2) primul paragraf

 

 

Articolul 168 primul paragraf

Articolul 27 al doilea paragraf

 

 

 

 

 

 

Articolul 52 alineatul (2) al doilea paragraf

 

 

Articolul 168 al doilea paragraf

Articolul 28

 

 

 

 

 

 

Articolul 52 alineatul (3)

 

 

Articolul 170

Articolul 28a

 

 

 

Articolul 53

 

 

Articolul 53

 

 

Articolul 164

Articolul 29

 

 

 

 

 

 

Articolul 57

 

 

Articolul 171

Articolul 29a

 

 

 

 

 

 

Articolul 58

 

 

Articolul 176 primul, al doilea și al treilea paragraf

Articolul 29b alineatele (1) și (2)

 

 

 

 

 

 

Articolul 59 alineatele (1) și (2)

Articolul 52 alineatele (1) și (2)

 

Articolul 177 alineatele (1) și (2)

Articolul 29b alineatele (3)-(6)

 

 

 

 

 

 

Articolul 59 alineatele (3)-(6)

Articolul 52 alineatele (3) și (4)

 

—

Articolul 30 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

—

Articolul 30 alineatul (2) litera (b)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 305 alineatul (1)

Articolul 30 alineatul (4)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 305 alineatul (2)

Articolul 30 alineatul (5)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 305 alineatul (4)

Articolul 31

 

 

 

 

 

 

 

 

 

—

Articolul 32

 

 

 

 

 

 

 

 

 

—

Articolul 33

 

 

Articolul 28

 

 

 

Articolul 62

Articolul 54 alineatul (2)

 

Articolul 298 alineatele (2) și (3)

Articolul 34

Articolul 9

 

Articolul 29

 

Articolul 11 alineatul (5)

 

Articolul 6 alineatul (5), al patrulea paragraf

 

Articolul 6

—

Articolul 35

Articolul 10

Articolul 10

Articolul 32

Articolul 57 alineatul (1)

Articolele 11 alineatele (1)-(3)

Articolul 31 alineatele (1) și (2)

Articolul 69 alineatele (1)-(4)

Articolul 64 alineatul (1)

Articolul 7 alineatul (1)

Articolul 309 alineatul (1)

Articolul 36

Articolul 11

Articolul 11

Articolul 33

Articolul 57 alineatul (2)

Articolul 11 alineatul (4)

Articolul 31 alineatul (3)

Articolul 70

Articolul 64 alineatul (2)

Articolul 7 alineatul (2)

Articolul 309 alineatul (2)

Articolul 37

 

 

Articolul 34

 

 

 

 

 

 

—

Articolul 38

Articolul 12

Articolul 12

Articolul 35

Articolul 58

Articolul 13

Articolul 33

Articolul 74

Articolul 66

Articolul 9

Articolul 312

Anexa punctul A

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 15 alineatul (2) al doilea paragraf și anexa I partea A

Anexa punctele A și B

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anexa I părțile A și B

Anexa punctul C

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 16

Anexa punctul D

 

 

 

 

 

 

 

 

 

—

 

Articolul 1 alineatul (1) primul paragraf

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 190 alineatul (1)

 

Articolul 1 alineatul (1) al doilea paragraf

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 190 alineatul (2)

 

Articolul 1 alineatul (2)

 

 

 

 

 

 

 

 

—

 

Articolul 2 alineatul (1)

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 190 alineatul (1)

 

Articolul 2 alineatul (2)

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 190 alineatul (3)

 

Articolul 3

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 191

 

Articolul 4 alineatul (1)

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 192 primul și al doilea paragraf

 

Articolul 4 alineatul (2)

 

 

 

 

 

 

 

 

—

 

Articolul 5

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 193

 

Articolul 6

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 195

 

Articolul 7

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 194

 

Articolul 8

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 196

 

 

Articolul 1

 

 

 

 

 

 

 

—

 

 

Articolul 2

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 198

 

 

Articolul 3 alineatul (1)

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 199

 

 

Articolul 3 alineatul (2) primul paragraf prima teză

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 200 alineatul (1) primul paragraf

 

 

Articolul 3 alineatul (2) literele (a)-(c)

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 200 alineatele (2)-(4)

 

 

Articolul 3 alineatul (3)

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 200 alineatul (1) al doilea paragraf

 

 

Articolul 4

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 201

 

 

Articolul 5

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 202

 

 

Articolul 6

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 203

 

 

Articolul 7

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 204

 

 

Articolul 8

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 205

 

 

Articolul 9

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 16 alineatul (2)

 

 

 

Articolul 1

 

 

 

 

 

 

—

 

 

 

Articolul 2 literele (a), (b) și (e)

 

 

 

 

 

 

—

 

 

 

Articolul 2 litera (c)

 

 

 

Articolul 1 alineatul (1) litera (c)

Articolul 2 alineatul (1) litera (e)

 

—

 

 

 

Articolul 2 litera (d)

 

 

 

 

 

 

►C1  Articolul 13 punctul 13 ◄

 

 

 

Articolul 2 litera (f)

Articolul 1 litera (e)

 

 

►C1  Articolul 1 alineatul (1) litera (h) ◄

 

 

—

 

 

 

Articolul 3

 

 

 

Articolul 1 litera (b) a doua teză

 

 

Articolul 145 alineatul (1) al doilea paragraf

 

 

 

Articolul 4

 

 

 

 

 

 

Articolul 187

 

 

 

Articolul 6

 

 

 

 

 

 

—

 

 

 

Articolul 7 alineatul (1) literele (a)-(e)

 

 

 

 

 

 

—

 

 

 

Articolul 7 alineatul (1) litera (f)

Articolul 27

 

 

 

 

 

—

 

 

 

►C1  Articolul 7 alineatul (1) litera (g) și alineatul (3) ◄

 

 

 

 

 

 

—

 

 

 

Articolul 8 alineatele (1) și (2)

 

 

 

 

 

 

Articolul 179 alineatele (1) și (2)

 

 

 

Articolul 8 alineatul (3)

 

 

 

 

 

 

—

 

 

 

Articolul 8 alineatul (4) literele (a) și (c)

Articolul 30 alineatul (1)

 

 

 

 

 

—

 

 

 

Articolul 8 alineatul (4) litera (d)

 

 

 

 

 

 

Articolul 179 alineatul (3)

 

 

 

Articolul 8 alineatul (5)

 

 

 

 

 

 

Articolul 179 alineatul (4)

 

 

 

Articolul 12

 

 

 

 

 

 

—

 

 

 

Articolul 12a alineatele (1)-(3)

 

 

 

 

 

 

Articolul 150

 

 

 

Articolul 12a alineatul (4) primul paragraf

 

 

 

 

 

 

Articolul 151

 

 

 

Articolul 12a alineatul (4) de la al doilea la al șaselea paragraf

 

 

 

 

 

 

Articolul 152

 

 

 

Articolul 14

Articolul 34

 

 

Articolul 41

 

 

Articolul 147

 

 

 

Articolul 16 alineatul (1) primul și al doilea paragraf

Articolul 35

 

 

Articolul 42

 

 

Articolul 148

 

 

 

Articolul 16 alineatul (1) al treilea paragraf

Articolul 35

 

 

 

 

 

Articolul 148 alineatul (2)

 

 

 

Articolul 17

Articolul 36

 

 

Articolul 43

 

 

Articolul 149

 

 

 

Articolul 26

 

 

 

 

 

 

—

 

 

 

Articolul 27

 

 

 

 

 

 

—

 

 

 

Articolul 31

 

 

 

 

 

 

Articolul 299

 

 

 

Articolul 31

 

 

 

Articolul 68 alineatul (2)

 

 

Articolul 300

 

 

 

Anexa I

Articolul 23

 

 

Anexa II

 

 

—

 

 

 

Anexa 2A

 

 

 

 

 

 

—

 

 

 

Anexa 2B

 

 

 

 

 

 

—

 

 

 

Articolele 5, 9, 10, 11

 

 

 

 

 

 

—

 

 

 

 

Articolul 1 litera (a)

Articolul 1 litera (a)

Articolul 2 litera (a)

Articolul 1 alineatul (1) litera (a)

 

 

►C1  Articolul 13 punctul 1 ◄

 

 

 

 

Articolul 1 litera (b)

 

 

Articolul 1 alineatul (1) litera (f)

Articolul 2 alineatul (1) litera (d)

 

►C1  Articolul 13 punctul 11 ◄

 

 

 

 

Articolul 1 litera (c)

 

Articolul 2 litera (e)

Articolul 1 alineatul (1) litera (e)

Articolul 2 alineatul (1) litera (f)

 

►C1  Articolul 13 punctul 8 litera (a) ◄

 

 

 

 

Articolul 1 litera (d)

 

 

Articolul 1 alineatul (1) litera (f)

Articolul 2 alineatul (1) litera (g)

 

—

 

 

 

 

Articolul 1 litera (f)

 

 

Articolul 1 alineatul (1) litera (i)

Articolul 2 alineatul (1) litera (i)

 

►C1  Articolul 13 punctul 18 ◄

 

 

 

 

Articolul 1 litera (g)

 

 

Articolul 1 alineatul (1) litera (j)

Articolul 2 alineatul (1) litera (j)

 

►C1  Articolul 13 punctul 21, articolul 24 alineatul (2) și articolul 63 ◄

 

 

 

 

Articolul 1 litera (h)

Articolul 1 litera (d)

 

Articolul 1 alineatul (1) litera (k)

Articolul 2 alineatul (1) litera (k)

 

►C1  Articolul 13 punctul 15 ◄

 

 

 

 

Articolul 1 litera (i)

Articolul 1 litera (e)

 

Articolul 1 alineatul (1) litera (l)

Articolul 2 alineatul (1) litera (l)

 

►C1  Articolul 13 punctul 16 ◄

 

 

 

 

Articolul 1 litera (j)

 

 

Articolul 1 alineatul (1) litera (m)

 

 

►C1  Articolul 13 punctul 22 ◄

 

 

 

 

Articolul 1 litera (k)

Articolul 1 litera (k)

Articolul 2 litera (h)

Articolul 1 alineatul (1) litera (n)

Articolul 2 alineatul (1) litera (m)

 

►C1  Articolul 13 punctul 10 ◄

 

 

 

 

►C1  Articolul 1 litera (l) ◄

 

 

Articolul 1 alineatul (1) litera (r)

Articolul 2 alineatul (1) litera (n)

 

►C1  Articolul 13 punctul 17 ◄

 

 

 

 

►C1  Articolul 1 litera (l) punctul (a) ◄

Articolul 1 litera (f)

 

Articolul 1 alineatul (1) litera (r) punctul (i)

Articolul 2 alineatul (1) litera (n) punctul (i)

 

►C1  Articolul 13 punctul 20 ◄

 

 

 

 

►C1  Articolul 1 litera (l) punctul (b) ◄

 

 

Articolul 1 alineatul (1) litera (r) punctul (ii)

Articolul 2 alineatul (1) litera (n) punctul (ii)

 

►C1  Articolul 13 punctul 18 ◄

 

 

 

 

Articolul 3

 

 

 

 

 

Articolul 188

 

 

 

 

Articolul 8

 

 

 

Articolul 12

 

Articolul 24 alineatul (1)

 

 

 

 

Articolul 12 alineatul (2)

 

 

Articolul 14 alineatul (1)

Articolul 18

 

Articolul 39 alineatul (1)

 

 

 

 

Articolul 12 alineatele (3)-(6)

 

 

Articolul 14 alineatele (2)-(5)

 

 

Articolul 39 alineatele (2)-(6)

 

 

 

 

Articolul 15 alineatele (1) și (2)

 

 

Articolul 15 alineatele (1) și (2)

Articolul 19 alineatul (1)

 

Articolul 57

 

 

 

 

Articolul 15 alineatul (3)

 

 

Articolul 15 alineatul (3)

Articolul 22

 

Articolul 61

 

 

 

 

Articolul 15 alineatul (4)

 

 

Articolul 15 alineatul (4)

Articolul 23

 

Articolul 62

 

 

 

 

Articolul 15a

 

 

Articolul 15a

Articolul 19 alineatele (2)-(8)

 

Articolul 58 alineatele (1)-(7)

 

 

 

 

Articolul 15b

 

 

Articolul 15b

Articolul 19a

 

Articolul 59

 

 

 

 

Articolul 15c

 

 

Articolul 15c

Articolul 20

 

Articolul 60

 

 

 

 

Articolul 16 alineatul (1)

 

 

Articolul 16 alineatul (1)

Articolul 24

 

Articolul 64

 

 

 

 

Articolul 16 alineatul (2)

 

 

Articolul 16 alineatul (2)

Articolul 25

 

Articolul 65

 

 

 

 

Articolul 16 alineatul (3)

 

 

Articolul 16 alineatul (3)

Articolul 26

 

Articolul 66

 

 

 

 

Articolul 16 alineatul (4)

 

 

Articolul 16 alineatul (4)

Articolul 27

 

Articolul 67

 

 

 

 

Articolul 16 alineatul (5)

 

 

Articolul 16 alineatul (5)

Articolul 28 alineatul (1)

 

Articolul 68 alineatul (1)

 

 

 

 

Articolul 16 alineatul (5b) de la primul la al patrulea paragraf

 

 

Articolul 16 alineatul (7) de la primul la al patrulea paragraf

Articolul 28 alineatul (3) de la primul la al patrulea paragraf

 

Articolul 68 alineatul (3)

 

 

 

 

Articolul 16 alineatul (5b) al cincilea paragraf

 

 

Articolul 16 alineatul (7) al cincilea paragraf

Articolul 28 alineatul (3) al cincilea paragraf

 

Articolul 68 alineatul (4)

 

 

 

 

Articolul 16 alineatul (3)

 

 

 

 

 

Articolul 66

 

 

 

 

Articolul 16 alineatul (5c)

 

 

Articolul 16 alineatul (8)

Articolul 29

 

Articolul 70

 

 

 

 

Articolul 16 alineatul (5a)

 

 

Articolul 16 alineatul (6)

Articolul 28 alineatul (2)

 

Articolul 68 alineatul (2)

 

 

 

 

Articolul 16a alineatul (1) litera (a)

 

 

Articolul 17 alineatul (1) litera (a)

Articolul 31 alineatul (1) primul paragraf

 

Articolul 72 alineatul (1) literele (a)-(c)

 

 

 

 

Articolul 16a alineatul (1) litera (b)

 

 

Articolul 17 alineatul (1) litera (b)

Articolul 31 alineatul (1) al doilea paragraf

 

Articolul 72 alineatul (1) al doilea paragraf

 

 

 

 

Articolul 16a alineatul (2)

 

 

Articolul 17 alineatul (2)

Articolul 31 alineatul (2)

 

Articolul 72 alineatul (2)

 

 

 

 

Articolul 20

 

 

Articolul 22

 

 

—

 

 

 

 

Articolul 21

 

 

Articolul 23

Articolul 34 alineatele (1)-(3)

 

—

 

 

 

 

Articolul 22

 

 

Articolul 24

Articolul 34 alineatul (4)

 

—

 

 

 

 

Articolul 25

 

 

 

 

 

—

 

 

 

 

Articolul 28

 

 

Articolul 33

 

 

Articolul 180

 

 

 

 

Articolul 29

 

 

 

 

 

Articolul 181 alineatele (1) și (3)

 

 

 

 

Articolul 30 alineatul (2)

 

 

 

 

 

Articolul 181 alineatul (2)

 

 

 

 

Articolul 31

 

 

 

 

 

Articolul 183

 

 

 

 

Articolul 38

 

 

Articolul 44

 

 

Articolul 153

 

 

 

 

Articolul 39 alineatele (2) și (3)

 

 

Articolul 45

 

 

Articolul 154

 

 

 

 

Articolul 40 alineatul (2)

 

 

Articolul 46 alineatul (1)

 

 

Articolul 155 alineatul (8)

 

 

 

 

Articolul 40 alineatul (3)

 

 

Articolul 46 alineatul (2)

 

 

Articolul 155 alineatul (1)

 

 

 

 

Articolul 40 alineatele (4), (6)-(8) și (10)

 

 

Articolul 46 alineatele (3), (5)-(7) și (9)

 

 

Articolul 155 alineatele (2), (4)-(6) și (9)

 

 

 

 

Articolul 40 alineatul (5)

 

 

Articolul 46 alineatul (4)

 

 

Articolul 155 alineatul (3)

 

 

 

 

Articolul 40 alineatul (9)

 

 

Articolul 46 alineatul (8)

 

 

Articolul 155 alineatul (7)

 

 

 

 

Articolul 41

 

 

Articolul 47

 

 

Articolul 156

 

 

 

 

Articolul 42 alineatul (2)

 

 

Articolul 48

 

 

Articolul 160

 

 

 

 

Articolul 43 alineatele (2) și (3)

 

 

 

 

 

Articolul 184

 

 

 

 

Articolul 44 alineatul (2)

 

 

Articolul 49

 

 

Articolul 159 și anexa V

 

 

 

 

Articolul 45 alineatul (2)

 

 

 

 

 

Articolul 189

 

 

 

 

►C1  Articolul 46 alineatul (2) primul și al treilea paragraf ◄

 

 

Articolul 50 alineatul (1) primul și al treilea paragraf și alineatul (2)

 

 

Articolul 157

 

 

 

 

Articolele 47-50

 

 

 

 

 

—

 

 

 

 

Articolul 51

 

 

Articolul 64

Articolul 56

 

—

 

 

 

 

Articolul 51 ultima liniuță

 

 

 

 

Articolul 1 alineatul (4)

Articolul 58 alineatul (8)

 

 

 

 

Articolul 52

 

 

 

 

 

—

 

 

 

 

Articolul 54

 

 

 

 

 

Articolul 206

 

 

 

 

Articolul 55

 

 

 

 

 

Articolul 207

 

 

 

 

Articolele 24 și 26

 

 

 

 

 

—

 

 

 

 

Articolul 12 alineatul (1), articolul 19, articolul 33, articolul 37, articolul 39 alineatul (1), articolul 40 alineatul (1), articolul 42 alineatul (1), articolul 43 alineatul (1), articolul 44 alineatul (1), articolul 45 alineatul (1), articolul 46 alineatul (1)

 

 

 

 

 

—

 

 

 

 

 

Articolul 1 litera (b)

 

 

 

 

►C1  Articolul 13 punctul 3 ◄

 

 

 

 

 

Articolul 1 litera (c)

 

Articolul 1 alineatul (1) litera (s)

Articolul 2 alineatul (1) litera (c)

 

►C1  Articolul 13 punctul 4 ◄

 

 

 

 

 

Articolul 1 litera (g)

 

 

 

 

Articolul 212 alineatul (1) litera (a)

 

 

 

 

 

Articolul 1 litera (h)

 

 

 

 

Articolul 212 alineatul (1) litera (b)

 

 

 

 

 

Articolul 1 litera (i)

 

 

►C1  Articolul 59 punctul 2 subpunctul (a) litera (i) ◄

 

►C1  Articolul 212 alineatul (1) litera (f) ◄

 

 

 

 

 

Articolul 1 litera (j)

 

 

►C1  Articolul 59 punctul 2 subpunctul (a) litera (j) ◄

 

►C1  Articolul 212 alineatul (1) litera (g) ◄

 

 

 

 

 

Articolul 1 alineatul (l)

 

 

►C1  Articolul 59 punctul 2 subpunctul (b) ◄

 

►C1  Articolul 13 punctul 6 ◄

 

 

 

 

 

Articolul 2

 

 

►C1  Articolul 59 punctul 3 ◄

 

Articolul 214 alineatul (1)

 

 

 

 

 

Articolul 3

 

 

►C1  Articolul 59 punctul 3 ◄

 

Articolul 214 alineatul (1) și alineatul (2) primul și al doilea paragraf

 

 

 

 

 

Articolul 4

 

 

►C1  Articolul 59 punctul 3 ◄

 

Articolul 247 alineatul (1)

 

 

 

 

 

Articolul 5 alineatul (1)

 

 

►C1  Articolul 59 punctul 4 ◄

 

Articolul 246

 

 

 

 

 

Articolul 5 alineatul (2)

 

 

 

 

Articolul 254 alineatul (1)

 

 

 

 

 

Articolul 6

 

 

►C1  Articolul 59 punctul 5 ◄

 

Articolul 254 alineatul (2), articolul 255 alineatele (1) și (2)

 

 

 

 

 

Articolul 7

 

 

►C1  Articolul 59 punctul 5 ◄

 

Articolul 249 alineatul (1), articolul 252, articolul 253

 

 

 

 

 

Articolul 8

 

 

►C1  Articolul 59 punctul 5 ◄

 

Articolul 245, articolul 246, articolul 258 alineatul (1)

 

 

 

 

 

Articolul 9

 

 

►C1  Articolul 59 punctul 6 ◄

 

Articolul 218, articolul 219, articolul 258 alineatul (1)

 

 

 

 

 

Articolul 10

 

 

►C1  Articolul 59 punctul 7 ◄

 

►C1  Articolele 218 și 219, articolul 258 alineatul (1) și articolele 260-263 ◄

 

 

 

 

 

Articolul 10a

 

 

►C1  Articolul 59 punctul 8 ◄

 

Articolele 264

 

 

 

 

 

Articolul 10b

 

 

 

 

Articolul 257

 

 

 

 

 

Articolul 12

Articolul 32

Articolul 73

Articolul 65

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 311

 

 

 

 

 

Anexa I

 

 

►C1  Articolul 59 punctul 9 și anexa II ◄

 

Articolele 213-215, articolele 218-246

 

 

 

 

 

Anexa II

 

 

►C1  Articolul 59 punctul 9 și anexa II ◄

 

Articolele 215-217, articolele 220-243

 

 

 

 

 

 

Articolul 1 alineatul (2)

 

 

 

Articolul 267

 

 

 

 

 

 

Articolul 2 litera (b)

 

 

 

Articolul 268 alineatul (1) litera (b)

 

 

 

 

 

 

Articolul 2 litera (c)

 

 

 

Articolul 268 alineatul (1) litera (c)

 

 

 

 

 

 

Articolul 2 litera (d)

 

 

 

Articolul 268 alineatul (1) litera (d)

 

 

 

 

 

 

Articolul 2 litera (f)

 

Articolul 2 alineatul (1) litera (h)

 

►C1  Articolul 13 punctul 9 ◄

 

 

 

 

 

 

Articolul 2 litera (g)

 

 

 

Articolul 268 alineatul (1) litera (a)

 

 

 

 

 

 

Articolul 2 litera (i)

 

 

 

Articolul 268 alineatul (1) litera (e)

 

 

 

 

 

 

Articolul 2 litera (j)

 

 

 

Articolul 268 alineatul (1) litera (f)

 

 

 

 

 

 

Articolul 2 litera (k)

 

 

 

Articolul 268 alineatul (1) litera (g)

 

 

 

 

 

 

Articolul 3

 

 

 

—

 

 

 

 

 

 

Articolul 4

 

 

 

Articolul 269

 

 

 

 

 

 

Articolul 5

 

 

 

Articolul 270

 

 

 

 

 

 

Articolul 6

 

 

 

Articolul 271

 

 

 

 

 

 

Articolul 7

 

 

 

Articolul 272

 

 

 

 

 

 

Articolul 8

 

 

 

Articolul 273

 

 

 

 

 

 

Articolul 9

 

 

 

Articolul 274

 

 

 

 

 

 

Articolul 10

 

 

 

Articolul 275

 

 

 

 

 

 

Articolul 11

 

 

 

Articolul 277

 

 

 

 

 

 

Articolul 12

 

 

 

Articolul 278

 

 

 

 

 

 

Articolul 13

 

 

 

Articolul 279

 

 

 

 

 

 

Articolul 14

 

 

 

Articolul 280

 

 

 

 

 

 

Articolul 15

 

 

 

Articolul 281

 

 

 

 

 

 

Articolul 16

 

 

 

Articolul 282

 

 

 

 

 

 

Articolul 17

 

 

 

Articolul 283

 

 

 

 

 

 

Articolul 18

 

 

 

Articolul 284

 

 

 

 

 

 

Articolul 19

 

 

 

Articolul 285

 

 

 

 

 

 

Articolul 20

 

 

 

Articolul 286

 

 

 

 

 

 

Articolul 21

 

 

 

Articolul 287

 

 

 

 

 

 

Articolul 22

 

 

 

Articolul 288

 

 

 

 

 

 

Articolul 23

 

 

 

Articolul 289

 

 

 

 

 

 

Articolul 24

 

 

 

Articolul 290

 

 

 

 

 

 

Articolul 25

 

 

 

Articolul 291

 

 

 

 

 

 

Articolul 26

 

 

 

Articolul 292

 

 

 

 

 

 

Articolul 27

 

 

 

Articolul 293

 

 

 

 

 

 

Articolul 28

 

 

 

Articolul 294

 

 

 

 

 

 

Articolul 29

 

 

 

Articolul 295

 

 

 

 

 

 

Articolul 30 alineatul (1)

 

 

 

Articolul 268 alineatul (2)

 

 

 

 

 

 

Articolul 30 alineatul (2)

 

 

 

Articolul 296

 

 

 

 

 

 

Anexa

 

 

 

Articolul 276

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 1 alineatul (1) litera (d)

 

 

—

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 1 alineatul (1) litera (g)

 

 

►C1  Articolul 13 punctul 14 ◄

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 1 alineatul (1) litera (q)

 

 

—

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 1 alineatul (2)

Articolul 2 alineatul (3)

 

—

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 2 alineatul (1)

 

 

Articolul 2 alineatul (3)

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 3 alineatele (2), (3) și (8)

 

 

Articolul 9

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 3 alineatele (5) și (7)

 

 

Articolul 10

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 3 alineatul (6)

 

 

—

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 5 alineatul (2) al doilea și al treilea paragraf

 

 

Articolul 15 alineatul (2) al treilea paragraf și alineatul (3) al doilea paragraf

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 6 alineatul (5) primul și al doilea paragraf

 

 

Articolul 21 alineatul (1)

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 7 litera (e)

 

 

Articolul 23 alineatul (2) litera (f)

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 8

Articolul 12

 

Articolul 24 alineatul (1)

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 12

 

 

Articolul 208

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 16 alineatul (9)

Articolul 30

 

Articolul 69

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 18 alineatele (1)-(6)

 

 

Articolul 73

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 18 alineatul (7)

 

 

—

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 19 alineatul (1) primul paragraf prima liniuță

 

 

Articolul 74 alineatul (1)

 

 

 

 

 

 

 

►C1  Articolul 19 alineatul (1) primul paragraf a doua liniuță ◄

 

 

Articolul 74 alineatul (3) al doilea paragraf

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf alineatele (2) și (3)

 

 

Articolul 74 alineatele (4) – (7)

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 21

 

 

Articolul 209

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 25

 

 

—

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 26

 

 

—

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 32

 

 

—

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 34

 

 

Articolul 182

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 35

 

 

Articolul 186

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 36 alineatul (1)

 

 

Articolul 185 alineatul (1)

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 36 alineatul (2)

 

 

Articolul 185 alineatul (4) prima teză

 

 

 

 

 

 

 

anexa III (A)

 

 

Articolul 185 alineatul (6)

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 36 alineatul (3)

 

 

Articolul 185 alineatul (7)

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 41

 

 

Articolul 147

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 42 alineatele (1)-(3)

 

 

Articolul 148 alineatele (1), (3) și (4)

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 43

 

 

Articolul 149

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 45

 

 

—

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 48

 

 

Articolul 160

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 49

 

 

Articolul 159

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 51 alineatul (2) literele (a)-(g)

 

 

Articolul 162 alineatul (2) literele (a)-(e), (g) și (h)

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 51 alineatele (3) și (4)

 

 

Articolul 163

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 52 alineatul (1)

 

 

Articolul 169

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 55 alineatele (1) și (2)

 

 

Articolul 166 alineatele (1) și (2)

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 56

 

 

Articolul 167

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 59 alineatele (1) și (2)

Articolul 52 alineatele (1) și (2)

 

Articolul 177 alineatele (1) și (2)

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 59 alineatele (3) și (6)

Articolul 52 alineatele (3) și (4)

 

—

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 60 alineatul (1)

 

 

Articolul 305 alineatul (2) al doilea și al treilea paragraf

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 60 alineatul (2)

 

 

Articolul 305 alineatul (3)

 

 

 

Articolul 31

 

 

 

Articolul 61

 

 

Articolul 43

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 65

Articolul 55

 

Articolul 301 alineatele (1) și (3)

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 66

 

 

Articolul 308

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 67

Articolul 53

 

Articolul 297

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 68 alineatul (1)

 

 

—

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 71

 

 

—

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 72

 

 

Articolul 310

 

 

 

 

 

 

 

Anexa I

 

 

Anexa II

 

 

 

 

 

 

 

Anexa III

 

 

Articolul 185 alineatele (2) literele (a)-(c), (3) și (5) primul paragraf

 

 

 

 

 

 

 

Anexa IV

 

 

—

 

 

 

 

 

 

 

Anexa V

 

 

Anexa VI

 

 

 

 

 

 

 

Anexa VI

 

 

Anexa VII

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 1 alineatul (2) litera (d)

 

Articolul 11

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 2 alineatul (1) litera (a)

 

►C1  Articolul 13 punctul 7 ◄

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 2 alineatul (1) litera (b)

 

—

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 2 alineatul (1) litera (h)

 

►C1  Articolul 13 punctul 9 ◄

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 2 alineatul (1) litera (o)

 

►C1  Articolul 13 punctul 25 ◄

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 2 alineatul (1) litera (p)

 

►C1  Articolul 13 punctul 26 ◄

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 2 alineatul (1) litera (q)

 

Articolul 210 alineatul (3)

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 2 alineatul (2)

 

—

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 4 alineatul (2)

 

Articolul 15 alineatul (5)

 

 

 

 

 

 

 

 

►C1  Articolul 5 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) ◄

 

►C1  Articolul 17 alineatele (1) și (2) și anexa III secțiunea C ◄

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 9 alineatul (1)

 

Articolul 21 alineatul (4)

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 11 alineatul (1) litera (b)

 

Articolul 23 alineatul (1) litera (b)

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 15 alineatul (3)

 

Articolul 32 alineatul (2)

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 21

 

—

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 45

 

—

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 46

 

Articolul 211 alineatele (1) și (2)

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 47

 

Articolul 158

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 48

 

Articolul 161

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 50

 

Articolul 175

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 51

 

Articolul 176

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 54 alineatul (1)

 

Articolul 298 alineatul (1)

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 61

 

Articolul 308

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 62

 

Articolul 12

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 63

 

Articolul 307

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolele 57, 58, 59 și 60, anexa II

 

—

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 1 alineatul (4), articolul 2 alineatul (4) și articolul 4 alineatul (6)

Articolul 58 alineatul (8)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 312

( 1 ) Directiva (UE) 2016/2341 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP) (JO L 354, 23.12.2016, p. 37).

( 2 ) Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (JO L 157, 9.6.2006, p. 87).

( 3 ) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

►M13  ( 4 ) Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349). ◄

►M13  ( 5 ) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1). ◄

( 6 ) Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).

( 7 ) Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agențiile de rating de credit (JO L 302, 17.11.2009, p. 1).

( 8 ) Regulamentul (UE) 2023/1114 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 mai 2023 privind piețele criptoactivelor și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 1095/2010 și a Directivelor 2013/36/UE și (UE) 2019/1937 (JO L 150, 9.6.2023, p. 40).

( 9 ) Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare (JO L 317, 9.12.2019, p. 1).

( 10 )  JO L 390, 31.12.2004, p. 38.

( 11 ) Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 48).

( 12 ) Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2022 privind reziliența operațională digitală a sectorului financiar și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 909/2014 și (UE) 2016/1011 (JO L 333, 27.12.2022, p. 1).

( 13 ) Regulamentul (UE) 2019/881 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind ENISA (Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică) și privind certificarea securității cibernetice pentru tehnologia informației și comunicațiilor și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 526/2013 (Regulamentul privind securitatea cibernetică) (JO L 151, 7.6.2019, p. 15).

( 14 ) ) Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) (JO L 243, 9.7.2021, p. 1).

( 15 ) Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic (JO L 331, 15.12.2010, p. 1).

( 16 ) Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).

( 17 )  JO L 309, 25.11.2005, p. 15.

( 18 ) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

( 19 ) Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerințele prudențiale ale firmelor de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 și (UE) nr. 806/2014 (JO L 314, 5.12.2019, p. 1).

( 20 ) Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (JO L 347, 28.12.2017, p. 35).

( 21 ) Directiva (UE) 2025/1 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2024 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția întreprinderilor de asigurare și de reasigurare și de modificare a Directivelor 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2007/36/CE, 2014/59/UE și (UE) 2017/1132 și a Regulamentelor (UE) nr. 1094/2010, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 806/2014 și UE 2017/1129 (JO L, 2025/1, 8.1.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2025/1/oj).

( 22 )  JO L 78, 26.3.1977, p. 17.

( 23 )  JO L 331, 15.12.2010, p. 12.

( 24 )  JO L 331, 15.12.2010, p. 48.

( 25 )  JO L 331, 15.12.2010, p. 84.

( 26 ) Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).

( 27 ) Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind supravegherea prudențială a firmelor de investiții și de modificare a Directivelor 2002/87/CE, 2009/65/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE și 2014/65/UE (JO L 314, 5.12.2019, p. 64).

( 28 ) Decizia 2004/9/CE a Comisiei din 5 noiembrie 2003 de instituire a Comitetului european pentru asigurări și pensii ocupaționale (JO L 3, 7.1.2004, p. 34).

( 29 ) Regulamentul (UE) 2023/2859 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2023 de înființare a unui punct unic de acces european care oferă acces centralizat la informațiile puse la dispoziția publicului relevante pentru serviciile financiare, pentru piețele de capital și pentru durabilitate (JO L, 2023/2859, 20.12.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2859/oj).

( 30 ) Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13).

( 31 )  JO L 294, 10.11.2001, p. 1.

( 32 ) Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societății cooperative europene (SCE) (JO L 207, 18.8.2003, p. 1).

Top

Full & Egal Universal Law Academy