Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATEA
Cererii nr. 51838/07
depusă de Eduard FEDOTOV
contra Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), statuând la 24 mai 2011 într-o cameră compusă din:
Josep Casadevall, Preşedinte,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Mihai Poalelungi,
Kristina Pardalos, judecători,
şi Santiago Quesada, Grefier al Secţiei,
Ţinînd cont de cererea de mai sus depusă la 5 septembrie 2007,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
1. Reclamantul, Eduard Fedotov este cetăţean al Republicii Moldova, nascut în 1937 şi locuieşte în Chişinău
A. Circumstanţele cauzei
2. Circumstanţele cauzei, prezentate de către reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.
3. Printr-o scrisoare din 30 ianuarie 2007 reclamantul a solicitat Consiliului Municipal Chişinău să-l asigure cu spaţiu locativ în mun. Chişinău. Consiliul Municipal a omis să de-a un răspuns la scrisoarea reclamantului.
4. La 19 martie 2007, reclamantul a iniţiat o procedură administrativă împotriva Consiliului Municipal Chişinău, solicitînd instanţei să oblige Consiliul Municipal privind oferirea unui răspuns la scrisoarea sa, precum şi să-i achite 9000 lei cu titlu de prejudiciu moral.
5. La 20 aprilie 2007, Curtea de Apel a admis pretenţiile reclamantului. Instanţa a obligat Consiliului Municipal să de-a un răspuns la scrisoarea reclamantului şi să achite reclamantului 200 lei (12 euro (EUR) la acel moment) cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
6. Printr-o hotărâre definitivă din 11 iulie 2007, Curtea Supremă de Justiţie a menţinut hotărârea din 20 aprilie 2007.
7. Potrivit reclamantului, compensaţia cu titlu de prejudiciu moral nu a fost executată până în prezent. Aparent, din circumstanţele cauzei nu reiese că Consiliul Municipal s-a conformat hotărîrii în partea referitoare la răspunsul la plîngerea reclamantului, iar dacă da, atunci cînd a avut loc aceasta.
B. Dreptul intern relevant
8. Dreptul intern pertinent a fost expus în hotărârea Prodan v. Moldovei (nr. 49806/99, CEDO 2004-III (extrase)).
PLÎNGERI
9. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenţie şi articolului 1 din Protocolul nr. 1, precum că autorităţile au omis să-i achite suma acordată de către instanţele judecătoreşti naţionale. El s-a mai plîns în temeiul articolului 13 al Convenţiei, precum că a fost lipsit de un recurs intern efectiv în ceea ce priveşte plîngerile menţionate mai sus.
10. În fine, bazându-se pe articolul 14 din Convenţie, el a pretins că a fost supus unui tratament discriminatoriu.
ÎN DREPT
A. Pretinsa violare a articolului 6 din Convenţie şi articolul 1 din Protocolul nr. 1
11. Reclamantul susţine că omisiunea de a achita suma de 200 lei (12 EUR), acordată printr-o hotărâre definitivă în favoarea sa, precum şi nerespectarea de către Consiliul Municipal Chişinău a obligaţiei de a răspunde la scrisoarea sa din 30 ianuarie 2007, a încălcat prevederile articolul 6 din Convenţie şi articolului 1 din Protocolul nr. 1. Aceste prevederi, în măsura în care este relevant, sînt următoarele:
Articolul 6 § 1
“În determinarea drepturilor şi obligaţiilor sale civile ..., orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale ... în mod echitabil... de către [o] ... instanţă ...”
Artiolul 1 din Protocolul Nr. 1
“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”
12. Curtea consideră că, nu este necesar să se examineze dacă hotărârea definitivă pronunţată în favoarea reclamantului a fost executată, deoarece ea trebuie să stabilească mai întâi dacă plîngerile sale sunt admisibile, în temeiul articolului 35 din Convenţie, astfel cum a fost modificat Protocolul nr. 14 la Convenţie, care a intrat în vigoare la 1 iunie 2010.
13. Protocolul adiţional a adăugat la articolul 35 o condiţie nouă privind admisibilitatea, care în măsura în care este relevant, prevede după cum urmează:
“3. Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în temeiul articolului 34 în cazul în care consideră că:
(...)
(b) reclamantul nu a suferit vreun prejudiciu important, cu excepţia faptului dacă respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi Protocoalele sale nu cer în mod obligatoriu examinarea fondului cererii şi cu condiţia de a nu respinge din acest motiv nici o cauză care nu a fost examinată în modul cuvenit de către o instanţă judecătorească internă.”
14. Curtea reiterează că, noua prevedere se aplică de la data intrării sale în vigoare tuturor cererilor aflate pe rolul Curţii, cu excepţia celor declarate admisibile (a se vedea Gaftoniuc v. România, (dec.), nr. 30934/05, 22 februarie 2011 ).
15. Astfel, Curtea v-a examina din oficiu dacă: (1) reclamantul nu a suferit vreun prejudiciu important; (2) cu excepţia faptului dacă respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi Protocoalele sale nu cer în mod obligatoriu examinarea fondului cererii; şi (3) cu condiţia de a nu respinge din acest motiv nici o cauză care nu a fost examinată în modul cuvenit de către o instanţă judecătorească internă
1. Dacă reclamantul a suferit un prejudiciu important
16. Curtea constată că principalul element al criteriului introdus de Protocolul nr. 14 este dacă reclamantul a suferit un prejudiciu semnificativ.
17. Curtea a mai apreciat că acest criteriu se aplică în cazul în care, o posibilă încălcare a unui drept din punct de vedere strict juridic, gradul de severitate atins nu justifică o examinare de către o instanţă internaţională (a se vedea Adrian Mihai Ionescu v. România (dec. ), nr. 36659/04, 1 iunie 2010;. Korolev c. Rusiei (dec.), nr 25551/05, 1 iulie 2010;. şi Gaftoniuc v. România, citată mai sus). Mai mult, nivelul de severitate este evaluat în funcţie de impactul financiar al problemei în litigiu, precum şi importanţa cauzei pentru reclamant.
18. În circumstanţele prezentei speţe, Curtea notează de la bun început că, suma relativ mică a prejudiciului material a determinat reclamantul să adreseze o cerere la Curte. Plîngerea reclamantului în cauză constă în pretinsa omisiune a autorităţilor de stat de a-i achita o sumă echivalentă cu aproximativ 12 EUR la momentul respectiv. Cealaltă parte a hotărîrii prevede obligaţia Consiliului Municipal de a da un răspuns la scrisoarea reclamantului.
19. Curtea este conştientă de faptul că impactul unui prejudiciu material nu trebuie să fie măsurat în termeni abstracţi: chiar şi un prejudiciu material modest pot fi semnificativ în funcţie de persoană şi situaţia economică din ţara sa, sau regiunea în care el sau ea locuieşte. Totuşi, luând în considerare astfel de circumstanţe economice diferite, Curtea consideră că este dincolo de orice îndoială că, în circumstanţele prezentei speţei, suma în cauză a fost de o importanţă minimă pentru reclamant.
20. În acelaşi timp, Curtea este conştientă de faptul că suma în cauză nu este singurul element care determină dacă reclamantul a suferit un prejudiciu semnificativ. Într-adevăr, o încălcare a Convenţiei se poate referi la probleme importante de principiu şi poate cauza astfel un prejudiciu semnificativ, fără a afecta un interes financiar. Totuşi, Curtea nu consideră că astfel de pretenţii au fost invocate de către reclamant.
21. Ţinînd cont de cele expuse mai sus, Curtea conchide că reclamantul nu a suferit un prejudiciu semnificativ, ca urmare a pretinselor încălcări ale Convenţiei.
2. Dacă respectarea drepturilor omului drepturilor omului astfel cum sunt definite în Convenţie şi protocoalele sale adiţionale necesită o examinare fondului cererii
22. Ţinînd cont de circumstanţele prezentei cauze, în conformitate cu articolul 35 § 3 (b), ţinînd cont de responsabilităţile sale în temeiul articolului 19 din Convenţie, Curtea nu vede nici-un motiv întemeiat cu privire la respectarea Convenţiei, pentru a justifica examinarea fondului cauzei. Curtea în repetate rânduri a determinat pretenţii similare celor care rezultă din speţa în cauză şi a constatat în detaliu obligaţiile statelor în temeiul Convenţiei în ceea ce priveşte, astfel ca (a se vedea, printre multe altele, Cebotari şi alţii c. Moldovei, nr. 37763/04, 37712/04, 35247/04, 35178/04 şi 34350/04, 27 ianuarie 2009). O examinare a fondului prezentei speţe nu ar aduce nici-un element nou în jurisprudenţa Curţii.
23. Mai mult decât atât, la 23 iulie 2010, la recomandarea experţilor Consiliului Europei a fost adoptată o nouă Lege privind executorii judecătoreşti din Republica Moldova. În baza acestei legi noi a fost creat un sistem de executori judecătoreşti privaţi, care asigură executarea eficientă şi în timp util a hotărîrilor judecătoreşti.
24. În cele din urmă, Curtea conchide că, respectarea drepturilor omului astfel cum a fost definită în Convenţie şi Protocoalele sale adiţionale nu necesită o examinare a fondului prezentei speţe.
3. Dacă prezenta cauză a fost apreciată în mod corect de către instanţa naţională
25. Curtea menţionează că articolul 35 § 3 (b) nu permite respingerea unei cereri în temeiul noului criteriu de admisibilitate în cazul în care speţa nu a fost examinată în mod corespunzător de către o instanţă naţională.
26. În opinia Curţii, circumstanţele prezentei speţe, luate ca un tot întreg nu dezvăluie nicio negare a justiţiei la nivel naţional. Plîngerile iniţiale ale reclamantului împotriva pîrîtului au fost examinate la două niveluri jurisdicţie şi pretenţiile sale au fost satisfăcute. În plus, în legislaţia Republicii Moldova a avut loc la momentul respectiv un mecanism de executare a hotărârilor judecătoreşti prin intermediul executorilor judecătoreşti, în scopul de a asigura îndeplinirea obligaţiilor pozitive impuse de stat în acest sens.
27. Astfel, Curtea consideră că situaţia reclamantului nu constituie un refuz al justiţiei, care poate fi imputat Guvernului.
28 Curtea conchide că, prezenta speţă a fost apreciată corect de către instanţele naţionale, în conformitate cu articolului 35 § 3 (b).
4. Concluzii
29. Prin urmare, cele trei condiţii ale noului criteriu de inadmisibilitate, au fost îndeplinite, Curtea constată că această plîngere urmează să fie declarată inadmisibilă în temeiul articolului 35 §§ 3 (b) şi 4 din Convenţie.
B. Alte pretinse violări ale Convenţiei
30. Curtea a examinat restul plângerilor prezentate de reclamant. Totodată, în lumina tuturor materialelor aflate în posesia sa, şi în măsura în care aspectele reclamate sunt de competenţa sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie vreo aparenţă a unei încălcări a drepturilor şi libertăţilor prevăzute în Convenţie şi protocoalele sale.
31. Prin urmare, această parte a cererii urmează a fi respinsă, ca fiind vădit nefondată, în temeiul articolului 35 §§ 3 and 4 al Convenţiei.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Declară cererea inadmisibilă..
Santiago QuesadaJosep Casadevall
GrefierPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy