Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECŢIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 28176/10
Gheorghe FLOREAN
contra Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a Treia), întrunită la 4 iunie 2013 într-un Comitet compus din:
Luis López Guerra, preşedinte,
Nona Tsotsoria,
Valeriu Griţco, judecători,
şi Marialena Tsirli, grefier adjunct al Secţiei,
Examinînd cererea menţionată supra depusă la 3 mai 2010,
Examinînd declaraţia prezentată de către Guvernul pîrît la 16 septembrie 2011 prin care a solicitat Curţii radierea cererii de pe rol şi replica reclamantului la această declaraţie;
Deliberînd, pronunţă următoarea decizie:
CIRCUMSTANŢELE CAUZEI ŞI PROCEDURA
Reclamantul, dl. Gheorghe Florean, este un cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1957 şi locuieşte în Chişinău. El a fost reprezentat în faţa Curţii de către dl. V. Grecu, avocat care îşi desfăşoară activitatea în Chişinău.
Guvernul Republicii Moldova (« Guvernul ») a fost reprezentat de către Agentul său de la Ministerul Justiţiei, dl. L. Apostol.
Faptele pertinente ale cauzei pot fi rezumate după cum urmează.
În cadrul unui litigiu dintre reclamant şi Primăria municipiului Chişinău, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul tardiv depus de această autoritate şi a anulat hotărîrea Curţii de Apel, care era în favoarea reclamantului. Obiectul litigiului consta în solicitarea reclamantului de a legifera construcţia cîtorva anexe în jurul casei sale.
Cererea a fost comunicată Guvernului.
ÎN DREPT
Reclamantul s-a plîns că prin admiterea recursului tardiv depus de către partea adversă a fost afectat principiul securităţii raporturilor juridice. Reclamantul a invocat articolul 6 § 1 din Convenţie, prevederile pertinente ale căruia prevăd:
« Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil (...) de către o instanţă (...), care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil (...) » ».
După tentativele eșuate de soluţionare amiabilă a cauzei, Guvernul a prezentat Curţii printr-o scrisoare din 16 septembrie 2011 o declaraţie unilaterală în vederea soluţionării problemei invocate în cerere. În plus, Guvernul a solicitat Curţii să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 din Convenţie.
Declaraţia prevede următoarele:
« Guvernul recunoaşte că în prezenta cauză a avut loc încălcarea drepturilor reclamantului garantate de articolele 6 § 1 şi 13 din Convenţie, precum şi de articolul 1 din Protocolul nr.1 ca urmare a nerespectării principiului securităţii raporturilor juridice, lipsei unui recurs efectiv şi ingerinţei inadmisibile în dreptul reclamantului la respectarea bunurilor sale.
(...) ţinînd cont de circumstanţele specifice ale prezentei cauze şi de jurisprudenţa Curţii în domeniu, Guvernul propune reclamantului suma totală de 2500 euro (EUR) cu titlu de satisfacţie echitabilă în vederea compensării prejudiciului moral, precum şi costuri şi cheltuieli suportate.
Guvernul declară că această sumă (...) va fi convertită în lei moldoveneşti la cursul de schimb aplicabil din ziua plăţii şi va fi scutită de orice taxă eventual aplicabilă. Această sumă va fi plătită în timp de trei luni de la data notificării deciziei adoptate de Curte potrivit articolului 37 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În cazul neachitării acestei sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o dobîndă la ea, din momentul expirării acelei perioade pînă la data plăţii, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere, plus trei procente.
Plata va constitui soluţionarea definitivă a cauzei. »
Prin scrisoarea din 17 noiembrie 2011 reclamantul a menţionat că el nu este de acord cu termenii declaraţiei unilaterale, deoarece suma propusă era mică.
Curtea reaminteşte că în temeiul articolului 37 din Convenţie, în orice stadiu al procedurii, Curtea poate să decidă radierea unei cereri de pe rol atunci cînd circumstanţele permit să conducă la una din concluziile enunţate la alineatele a), b) sau c) din paragraful 1 al acestui articol. Articolul 37 § 1 c) permite Curţii, în special, să radieze o cauză de pe rol:
«pentru orice alt motiv constatat de Curte care nu mai justifică continuarea examinării cererii».
De asemenea, Curtea reaminteşte că în anumite circumstanţe, ea poate radia de pe rol o cerere în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) din Convenţie în temeiul unei declaraţii unilaterale a Guvernului pîrît, chiar dacă reclamantul doreşte ca examinarea cauzei să continue.
În acest scop, Curtea trebuie să examineze detaliat declaraţia în lumina principiilor consacrate de jurisprudenţa sa, în particular hotărîrea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turciei (aspectul preliminar) [MC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003‑VI ; WAZA Spółka z o.o. c. Poloniei (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007 ; şi Sulwińska c. Poloniei (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007).
Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele depuse împotriva Republicii Moldova, practica sa în ceea ce priveşte plîngerile cu privire la încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice (a se vedea, de exemplu, Popov c. Republicii Moldova (nr. 2), nr. 19960/04, §§ 52-58, 6 decembrie 2005; Istrate c. Republicii Moldova, nr. 53773/00, §§ 46-61, 13 iunie 2006; Melnic c. Republicii Moldova, nr. 6923/03, §§ 38-44, 14 noiembrie 2006; Oferta Plus SRL c. Republicii Moldova, nr. 14385/04, §§ 104-107 şi 112-115, 19 decembrie 2006; Eugenia şi Doina Duca c. Republicii Moldova, nr. 75/07, §§ 35-45, 3 martie 2009; Universul SA c. Republicii Moldova (dec.), nr. 2883/05, 10 iulie 2012; etc.).
Ţinînd cont de natura recunoaşterii formulată în declaraţia unilaterală a Guvernului şi suma propusă drept compensare – care este în concordanţă cu sumele alocate în cauze similare – Curtea consideră inoportună examinarea în continuare a cererii (articolul 37 § 1 c)).
În plus, în lumina tuturor circumstanţelor invocate mai sus şi, în special, avînd în vedere jurisprudenţa sa clară şi vastă la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt definite în Covenţie şi Protocoalele sale, nu impune continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine).
În consecinţă, Curtea reiterează că, în cazul în care Guvernul nu va respecta termenii declaraţiei sale unilaterale, cererea ar putea fi repusă pe rol în conformitate cu articolul 37 § 2 din Convenţie (Josipović c. Serbiei (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008).
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Ia act de termenii declaraţiei Guvernului pîrît în ceea ce priveşte articolele 6 § 1 şi 13 din Convenţie şi articolul 1 din Protocolul nr. 1 şi de modalităţile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor asumate;
Decide să radieze cererea de pe rol în conformitate cu prevederile articolului 37 § 1 c) din Convenţie.
Marialena TsirliLuis López Guerra
Grefier adjunctPreşedinte
Full & Egal Universal Law Academy